Homo scriptor.

Epoca scrisului/
Homo lector. Epoca tiparului

HOMO SCRIPTOR
EPOCA SCRISULUI

Scrierea – trăsătură definitorie a civilizației umane.

- primul medium de comunicare inventat de om Istoria scrisului:
= de la reprezentarea obiectelor/ideilor prin imagini/desene stilizate, la folosirea literelor
corespunzând unor sunete anume
(de la reprezentări pictografice la sisteme fonetice - alfabete)
Pictograme convenționalizate
- reprezentări picturale ale unor idei/obiecte Primul pas în dezvoltarea scrisului:
- standardizarea semnificațiilor imaginilor
- stimul: nevoia unor modalități de înregistrare a hotarelor, a vânzărilor/cumpărărilor
+ necesitățile unei societăți bazate pe agricultură:
- urmărirea creșterii și descreșterii nivelului râurilor
- urmărirea mișcării corpurilor cerești, care determinau perioadele de plantare/recoltare
În jurul anului 4000 î.Hr.: primele inscripții cărora li se pot asocia anumite semnificații, în
Mesopotamia și Egipt.
- cele mai multe: desene rudimentare pictate sau gravate pe pereții construcțiilor etc.
- într-un interval relativ scurt: standardizarea semnificațiilor
= primele simboluri grafice din care s-a putut dezvolta scrisul.
● pictograme sumeriene, cca 3000 î.Hr.
Egiptenii: pun bazele complicatului sistem de hieroglife sau caractere simbolice
(la început săpate în piatră, apoi desenate, pictate)
Sistemul lor pictografic:
- asemănător scrierii chineze contemporane;
- fiecare simbol reprezintă o idee, un lucru.
Glifelor le sunt asociate reguli pentru transmiterea de semnificații standardizate complexe.
Pentru a putea transmite mesaje complexe, și cel ce scria, și cel care descifra trebuia să
stăpânească un număr foarte mare de astfel de semne.
→ La început, scrierea era apanajul profesioniștilor, al scribilor.
scrierea cuneiformă
- sumeriană
Inițial, ideile erau reprezentate prin imagini pe tăblițe de lut moale.
Ulterior, reprezentările încep să fie stilizate.
- pentru a face semne în lut, sumerienii recurg la bețe ascuțite la un capăt;
- conservare prin tratarea lutului la temperaturi înalte.
În jurul anului 1700 î.Hr., sumerienii au ideea creării câte unui simbol stilizat care să
reprezinte sunete mai degrabă decât o idee.
În locul miilor de simboluri
– unul pentru fiecare obiect sau idee –
era necesar un număr mult mai mic de simboluri pentru silabele care compuneau cuvintele.
● inscripție de la Persepolis
- efortul se reducea, acum, la a memora cele câteva sute de simboluri reprezentând diferitele
silabe ale limbii.
Folosirea caracterelor pentru a reprezenta silabe – prima etapă în dezvoltarea scrierii fonetice.
scrierea alfabetică
Inițial, toate sistemele de scriere erau legate prin forma lor de un obiect/idee (pictografe/ideografe),
ceea ce le făcea mai ușor de reținut.
- avantajul acestui sistem de scriere - simultan, un punct slab:
Câtă vreme semnele au la bază semnificația, numărul lor putea crește, teoretic, la nesfârșit.
→ necesitatea eliminării legăturii dintre scriere și lumea obiectelor/semnificațiilor
→ scrierea va reprezenta pur și simplu sunetele
- între scriere și vorbire, o legătură directă\
- alfabetul fonetic: inventat de fenicieni (cca 800 î.Hr.)
- avantajul: numărul de semne se reduce, de la câteva mii sau sute, la câteva zeci, simplificând
considerabil cititul și scrisul.
- fenicienii: scriu doar consoanele
Scrierea alfabetică se răspândește treptat în toată lumea antică.
- în câteva secole pătrunde în Grecia
Grecii sunt cei care completează sistemul fenician cu vocale, standardizând sistemul în modul cel mai
eficient. (alfabet de 24 de litere)
- În 500 î.Hr., aveau un alfabet folosit la scară largă.
Romanii preiau și modifică alfabetul grecesc, extinzându-l la 26 de litere.
Alfabetul fonetic: mult mai eficient decât celelalte sisteme de scriere.
→ elimină în relativ scurt timp sistemele de scriere nealfabetice
(Chiar și pictogramele folosite de egipteni au evoluat într-un alfabet fonetic.)

IMPACTUL SCRISULUI
- creează o nouă diviziune a societății
- până la apariția lui, oamenii aveau cam aceleași aptitudini comunicaționale
(puteau vorbi și asculta)
- dar scrisul și cititul nu erau accesibile oricui
→ un instrument asociat puterii
- simplifică organizarea administrativă
- facilitează apariția și menținerea imperiilor
- cu scrisul, începe cucerirea, prin comunicare, a distanței și a timpului
Scrierea creează istoria, oferind acces la trecut, la mintea/sensibilitatea celuilalt de departe:
- în timp;
- în spațiu.
„Morții vorbesc viilor, viii vorbesc celor nenăscuți.”
Scrierea permițând stocarea și transmiterea cunoștințelor
→ mintea omenească: eliberată de sarcina de a memora pentru a transmite mai departe.
→ posibilitatea progresului
reacții de respingere a scrierii
● dinspre știutorii de carte
- v. Socrate:
- scrierea – o umbră mută a vorbirii
- unui text scris nu-i poți pune întrebări suplimentare
- cuvintele pot fi scoase din context
- dăinuie după moartea autorului, care nu mai poate combate eventualele interpretări false
● dinspre neștiutorii (sau prea puțin știutorii) de carte
- uzurpatoare a tradițiilor
- instrument al unei autorități opresive

IMPORTANTA SUPORTURILOR PORTABILE ALE SCRISULUI

- dificultatea transportării documentelor scrise în piatră (hieroglifele) sau pe tăblițe de lut

(cuneiformele)
● cca 2500 î.Hr., egiptenii creează papirusul
 Grecii scriau pe pergament, obținut din piei de animale.
- mai durabil decât papirusul
- dar fabricarea lui mai costisitoare
● Chinezii sunt cei care creează hârtia. (cca 100 d.Hr.)
- ușoară, ieftină, ușor de scris pe ea
- foile pot fi stivuite și legate, dând forma cărții modern

Transformările suportului material al scrierii modifică gesturile/practicile lecturii.

• ruloul de papirus (volumen)
- Egipt → Grecia, Roma
- rulat pe un cilindru din lemn/metal (umbilicus)
- trebuie ținut cu ambele mâini\

• codexul
- noua formă a cărții
- detronează treptat volumenul
→ o nouă ergonomie a lecturii
- eliberare a corpului
- apar, în timp, „dispozitivele de lectură”

HOMO LECTOR
EPOCA TIPARULUI

- impregnarea cu un sigiliu
- sau folosirea unui dispozitiv asemănător unui rulou cu simboluri gravate pentru a imprima o
imagine în lut moale
- idei vechi
- și procesul de tipărire a unei pagini întregi
(prin sculptarea literelor - inversate - pe o placă de lemn, apoi acoperirea lor cu un strat de cerneală
și presarea pe hârtie)
- cunoscut cu mult timp în urmă
Sutra diamantului – prima carte tipărită din lume
(China, anul 800 d.Hr.)

Johannes Gutenberg (1398-1468)

- primul care sesizează avantajul producției cărții la scară mai largă
- primul care concepe metoda prin care să o facă
- creează literele mobile
- și presa tipografică

Ce să tipărească mai întâi?

• Gramatica limbii latine „Donatus”
(Aelius Donatus, Ars minor)
- 28 de pagini, cu 26 de rânduri/pagină
- pe pergament
- 260 de ediții până în anul 1500
Atelierul lui Gutenberg: primul proces de producție industrial. (anticipând sistemul de producție pe
bandă rulantă introdus de Henry Ford la începutul sec. XX)
- se îndoia, totuși, de succesul invenției sale → alege drept proiect o Biblie laborios tipărită și
decorată
„Biblia cu 42 de rânduri” (1453)
- ideea ca Biblia produsă mecanic să arate ca una scrisă de mână
- simetrie + precizie
→ un nou standard al multiplicării cărții
- răspândire rapidă a invenției în Europa
- la doar 30 de ani de la apariția Bibliei lui Gutenberg: tiparnițe în peste 110 orașe vest-
europene
Până la 1500: disponibile de sute de ori mai multe cărți decât în 1450

Reacții de respingere a tiparului

● de către neștiutorii (sau prea puțin știutorii) de carte
- un instrument de control, de dominare
- destramă structura tradițională a comunității
● de către știutorii de carte
- corupe textele
- corupe spiritele, răspândind texte eretice și imorale
- corupe știința, care încape pe mâna ignoranților
→ tiparul răspândește confuzie, ignoranță

EFECTELE `”REVOLUTIEI GUTENBERG”

- multiplicarea textelor la scară largă + preț mai mic

→ accesibilitatea cărții
- un interes mai mare pentru deprinderea cititului;
→ alfabetizarea și educația universale
- o laicizare și o feminizare a lecturii
- accelerarea publicării lucrărilor științifice
- Reforma protestantă și traducerea Bibliei în limbile naționale (pornind de la Luther)
- cărți publicate în toate limbile europene
→ contribuție la dezvoltarea limbilor naționale
→ nașterea naționalismului
- industrialismul, apariția marilor piețe
- apariția primelor ziare în Europa (sec. XVII), apoi în Lumea Nouă
→ modificări ale pattern-urilor de interacțiune în cadrul comunităților, al societății, dar și în
psihologia individului