Margot

Din vise multe de copila plamadit,

Din praf de stele, diamante, tu te~ai intrupat,

Ai dat cortina bleumarin a lunii la o parte,

Sa intrii tu in zorii zilei, maret, Crai de Rasarit.

Si cand cocosii isi cantara. cel de al treilea- l lor cantat.

Pacla zorilor din zare s~a ridicat incet pe~un cer curbat,

Tu ti~ai trimis ca soli, ingeri de lumina aurita,

ca sa-mi bata incet in geam

Raza asezat-ai pe o geana adormita,

Dansand pe o pleoapa in joc sprintzar.

Din senin totul~n iatac, cuprins de vraja -i poleit,

Cu mii sageti de lumina dalba,

ce tu~nmanunchi mi le~ai trimis,

Si mult sclipesc ca fermecate~n aur, toate inchipuind multe povesti,

Unde sunt lumi de basm albastre si numai fete blande, dumnezeesti.

Si eu ma~ntorc catre perete, ca sa mai fur un dram de somn,

Dar tu incepi a te juca ~n cosite si apoi cobori pe ia alba,

cusuta-n lacrimi in zi de ajun

Deschid ochii incet si tu ma scalzi din plin toata~n lumina~ti .

.iar eu, ce pot ca sa mai fac...suspin ..

De~asa placere neasteptata, luata pe nepregatite,

Ma~mbujorez in a mei obraji, iar fluturi in stomac in zbor,

facura festin de~amor~nainte!

Ochii~mi inchid iara, la intunericul ce~l stiu

inghesuindu-ma-n perete,

strangand din greu, la piept, pe suparare si ma doare

Ca~mi franse , zborul crud, de timpuriu si statea mereu de mine,

Dar tu n~aveai gand sa pleci

Fascinat de rotunjimi, te~ai dus glonte~ntins pe multe forme feminine

Pulpe~n jos si coapse ai sarutat pe saturate in lumina,

iara ia alba a devenit, doar val transparent, ca tu sa il privesti in tihna

Si~atunci eu m~am ascuns sub cerga, ca trupu~mi tu sa nu~l mai vezi

In patimi sa nu ma bagi, iara dorul atzatat sa il calmezi.

Dara tu, ai ras, far a te opri,

Si ai facut ca totul sa pulseze in lumina,

Far sa ma~ntrebi inceput~ai singur a mi te servi

Din frunte, buze, sani....

Si~o lacrima a ars in candela

Ce sufletul ~mi alina

Si mi s~a scurs tacut pe obrazu~mi cel dintai.

Si~n inima neasemuit m~ai sagetat,

Dogoritor cu razele in valvataie,

N~am mai avut timp in a mea salbaticie,

Sa fug de tine, or sa ma iau cu tine la bataie,

Amor facut~am cum nimeni in asta lume,

Va mai putea vreodata sa mai faca,

Caci actul sacru n~a fost o simpla impreunare

ci fetele dumnezeesti sadit-au sfanta samanta

Cu prunca cea Balaie, pe nume, Margot,

ce astept atat de mult in brate ca sa o tin.

Rana ~mi din piept ca sa se~nmoaie,

iar supararea ingenunchiata,

Sa se transforme~n cioburi ce- aduc a fericire

Pe un taram de vis, cu tine, Soare, in nemurire!

By Lora Levitchi, March 9th, 2019