GD, Vol 1 PDF

Mm
Monica GHEORGHIU
Mirela CHELCEA
Mădălin ILIESCU
GEOMETRIE
DESCRIPTIVĂ
MATRIX ROM 2003

CUPRINS
A. PROIECŢII ……...1
I. Definiţie, elementele proiecţiei, clasificare ……...3

II. Proiecţia elementelor geometrice ……...6
II.1 Proiecţia punctului ……...6
II.2 Proiecţia dreptei ……...10
II.3 Proiecţia planului ……...15
III. Plan proiectant ……...16
IV. Invarianţii proiecţiilor ……...20
B. PROIECŢIA ORTOGONALĂ
GEOMETRIA DESCRIPTIVĂ ……...33
I. Sistem de referinţă ……...35
II. Proiecţia ortogonală a elementelor geometrice ……...42
II.1 Proiecţia ortogonală a punctului ……...43
Puncte particulare ……...60
II.2 Proiecţia ortogonală a dreptei ……...67
II.2.1 Reprezentarea dreptei ……...68
II.2.2 Urmele dreptei ……...73
II.2.3 Studiul dreptei
II.2.3.1 Stabilirea urmelor dreptei ……...79
II.2.3.2 Analiza triedrelor parcurse de dreaptă ……...80
II.2.3.3 Stabilirea punctelor de intersecţie
cu planele bisectoare ……...84
II.2.3.4 Analiza octanţilor parcurşi de dreaptă ……...99
II.2.3.5 Etapele stabilirii traseului unei drepte.
Recapitulare ……...101
II.2.4 Drepte particulare ……...102
II.2.4.1 Drepte paralele cu planele de proiecţie ……...102
II.2.4.2 Drepte perpendiculare pe planele de proiecţie ……...135
II.2.4.3 Drepte în planele de proiecţie ……...162
II.2.4.4 Drepte în planele bisectoare ……...180
II.2.5 Poziţia relativă a două drepte ……...185
II.2.5.1 Drepte paralele ……...185
II.2.5.2 Drepte concurente ……...186
II.2.5.3 Drepte disjuncte ……...191
II.2.6 Mărimea unui segment de dreaptă ……...194
II.2.7 Unghiurile dintre dreaptă şi planele de proiecţie ……...208
A.I. DEFINIŢIE, ELEMENTELE PROIECŢIEI, CLASIFICARE
DEFINIŢIE
Proiecţia unui obiect este imaginea sa pe un ecran obţinută prin incidenţa cu ecranul a
unor raze (proiectante) ce descriu conturul obiectului.
V
[P]
E 1
[P] proiectia proiectia
ELEMENTELE PROIECŢIEI
Sunt:
1. obiectul (elementul) de proiectat;
2. ’’planul de proiecţie’’, [P], pe care se proiectează obiectul;
3. ’’proiectanta’’, E , ce trece printr-un punct al obiectului şi intersectează planul
de proiecţie [P];
4. ’’centrul de proiecţie’’, V, în care se intersectează (converg) proiectantele;
5. ’’proiecţia’’ obiectului, imaginea pe ecran obţinută prin procedura descrisă la
I.1.
3
CLASIFICARE
După V
1. Proiecţia conică
2. Proiecţia cilindrică V = ∞
1. PROIECŢIA CONICĂ (CENTRALĂ)
Ea Em
A Eb M
m
a
b
[P]
Fig.1
Ea ∩ Eb ∩ … ∩ Em = V
2. PROIECŢIA CILINDRICĂ (PARALELĂ)
Ea Em
Eb
A
M
B
m
a
b
[P]
Fig.2
V= ⇒ Ea || Eb || … || Em || ∆
Unde ∆ = direcţia de proiecţie

4
CAZURI PARTICULARE
1. Proiecţia cilindrică este caz particular al proiecţiei conice şi anume cazul în care
distanţa dintre V şi P este egală cu ∞.
Dacă Ea ∩ Eb ∩ … ∩ Em = V = ∞ ⇒ Ea || Eb || … || Em || ∆
(drepte paralele se intersectează la infinit)
2. Proiecţia ortogonală este caz particular al proiecţiei cilindrice şi caz dublu particular al
celei conice
( Ea , Eb , …, Em are două particularităţi faţă de proiecţia conică prima fiind cea

descrisă la punctul 1, de mai sus)
Ea || Eb || … || Em (vezi PROIECŢIA CILINDRICĂ, Fig.2 )

şi Ea ⊥ [P], …, Em ⊥ [P] (Fig.3)
Em
Ea
M
A Eb
B
m
a
b
[P]
Fig..3
5
A.II. PROIECŢIA ELEMENTELOR GEOMETRICE
II. PROIECŢIA ELEMENTELOR GEOMETRICE
II.1. PROIECŢIA PUNCTULUI
DEFINIŢIE
1. Proiecţia conică a punctului este imaginea punctului din spaţiu M, pe planul de

proiecţie [P] aflată la intersecţia cu [P] a proiectantei E = VM .
E = VM ; E ∩ [P] = m = proiecţia M pe [P].
V
E
[P]
Fig.4
DEFINIŢIE
2. Proiecţia cilindrică a punctului este imaginea punctului din spaţiu M, pe planul de

proiecţie [P], aflată la intersecţia [P] cu proiecnta E || ∆.
E || ∆, E ∩ [P] = m = proiecţia M pe [P]
[P]
Fig.5
6
Fie M ≠ N
V
Em En
M N
n
m
[P]
Fig.6 Proiecţia conică a mai multor puncte
En
Em
N
m
[P]
Fig.7 Proiecţia cilindrică a mai multor puncte
7
OBSERVAŢII: Relaţia dintre M şi N nu este biunivocă, adică:
1. Un punct M poate avea mai multe proiecţii m0 ≠ m1 ≠ … ≠ mn, dacă diferă V, în cazul
proiecţiei conice sau ∆ în cazul proiecţiei cilindrice.
Vo Vn
Eo En
M
mo
mn
[P]
Fig.8 Proiecţia conică
n
o Eo En
M
mo
mn
[P]
Fig.9 Proiecţia cilindrică

2. Unei proiecţii m îi pot corespunde mai multe puncte din spaţiu M0 ≠ M1 ≠ … ≠ Mn
aflat pe aceeaşi proiectantă E = VM atât în cazul proiecţiei conice cât şi în cazul
proiecţiei cilindrice.
M0
M1
Mn
m
[P]
E
M0
M1
Mn
m
[P]

8
CAZURI PARTICULARE
1. M = m dacă M ∈ [P]
M =m
[P]
Fig.12 Proiecţie conică
M =m
[P]
Fig.13 Proiecţie cilindrică
2. m = ∞ dacă E || [P]
V E M
[P]

E = VM || [P] ⇒ E [P]
E = VM ∩ [P] = m (vezi II.1, PROIECŢIA PUNCTULUI Fig.4)
⇓
m=∞
E M
[P]

E || ∆ || [P] ⇒ E [P]
E ∩ [P] = m (vezi II.1, PROIECŢIA PUNCTULUI Fig.5)
⇓
m=∞
9
II.2. PROIECŢIA DREPTEI
Elementele care determină o dreaptă D sunt:

• Două puncte M ≠ N sau
• Un punct M prin care trece dreapta M ∈ D şi direcţia ei.
DEFINIŢIE
Proiecţia dreptei este imaginea dreptei din spaţiu D pe planul de proiecţie [P], obţinută
prin proiectarea separată a două puncte M ≠ N care M ∈ D şi N ∈ D după procedeul
descris la II.1 PROIECŢIA PUNCTULUI.
M D N
Em En
d n
m
[P]
Fig.16 Proiecţia conică a dreptei
Em
En
M
D
N
d n
m
[P]
Fig.17 Proiecţia cilindrică a dreptei
MN = D ⇒ mn = d adică d = proiecţia dreptei D pe planul [P].

10
CAZURI PARTICULARE
1. d = punct
• dacă în proiecţia conică V ∈ D şi D [P] sau
• dacă ∆  D în proiecţie cilindrică.
E m =En =E
M
D
N
m=n=d
[P]
DEMONSTRAŢIE
Fie M ≠ N, MN = D şi proiectantele Em = VM = Vm (V, M, m = colineare)

En = VN = Vn (V, N, n = colineare)
(vezi Fig.16)
Dacă V ∈ D = MN ⇒ V, M, N = colineare, dar

V, M, m = colineare
V, N, n = colineare
(vezi fig. 1)
adică Vm ≡ VM ≡ VN ≡ Vn
sau Em = En = E
dar Em ∩ [P] = m
En ∩ [P] = n
⇓
m = n = mn = d
sau d = punct
11
E m =En =E
M
D
N
m=n=d
[P]
Fig.19 Proiecţie cilindrică
DEMONSTRAŢIE
Fie M ≠ N, MN = D şi D  ∆
M ∈ Em  ∆ (vezi Fig.17)
M ∈ D  ∆
⇓
Em ≡ D (printr-un punct M se poate duce numai o singură paralelă la ∆ )
N ∈ En  ∆
N ∈ D  ∆
⇓
En ≡ D
⇒ Em ≡ En ≡ E ≡ D
dar Em ∩ [P] = m
En ∩ [P] = n
⇓
D ∩ [P] = m = n ≡ mn ≡ d
sau d = punct
12
2. d = ∞ dacă în cazul anterior, D  [P]
Proiecţia conică
din cazul particular anterior V ∈ D
V E D
M N
[P]
Fig.20
⇒ V, M, N coliniare
⇒ E ≡ D (vezi cazul anterior)
şi D  [P] (condiţie a acestui caz)
⇓
E  [P] sau E [P]
E ∩ [P] = m ≡ n = d (vezi cazul anterior)

⇓
m = n ≡ mn ≡ d = ∞
Proiecţia cilindrică
E D
M N
[P]
Fig.21
D  ∆
⇒ E ≡ D (vezi cazul anterior)
şi D [P] (condiţie în acest caz)
⇓
E [P] sau E [P]
E ∩ [P] = m ≡ n = d (vezi cazul anterior)
⇓
m ≡ n = mn = d = ∞
13
3. Punct de dispariţie este punctul de pe D care nu are proiecţie pe proiecţia dreptei d ,

sau ∃ M ∈ D pentru care m ∈ d , dacă Em  [P].
Proiecţia conică
V Em
M
D
[P]
Fig.22
M ∈ D ; dacă Em = VM  [P] ⇒ m = ∞
V ∉ D ⇒ ∃ d ∈ [P]
⇓
m ∉ [P]
OBSERVAŢIE: Cazul este diferit de cazul particular 2 pentru care VM  [P],
dar V ∈ D .
Em
M
D
En
N
[P]
Fig.23
Em  ∆  [P] sau Em [P]
Em ∩ [P] = m = ∞
En  ∆  [P] sau En [P]
En ∩ [P] = n = ∞
⇓
mn = d = ∞
Concluzie: Dacă ∆  [P], atunci nici un punct de pe dreaptă nu are proiecţie pe [P]
sau: mn = d pentru ∆  [P].
OBSERVAŢII:
• Cazul particular 2 este un caz particular al celui de mai sus:
Dacă ∆  [P], atunci d = ∞ pentru orice poziţie a dreptei D , inclusiv
D [P].
• Nu există punct de dispariţie în proiecţia cilindrică.
14
4. Punct de fugă este proiecţia de pe proiecţia dreptei d a unui punct inexistent.

sau: ∃ n ∈ d pentru care N ∈ D , dacă En  D .
Proiecţia conică
D
En
d
n
[P]
Fig.24
En = Vn ∩ D = N ∈ D (vezi IV.2, Proiecţia conică a dreptei Fig.16)

Vn  D
⇓
Vn D ⇒ N∈ D
En  E  ∆
dacă E  ∆  D ⇒ cazul particular 1.
OBSERVAŢIE: Nu există punct de fugă în proiecţie cilindrică.
II.3. PROIECŢIA PLANULUI
Proiecţia planului se poate face numai prin proiectarea elementelor geometrice care îl
determină, respectiv puncte sau drepte (vezi cap. II.1., II.2.).
15
A.III. PLANUL PROIECTANT
III. PLANUL PROIECTANT
DEFINIŢIE: Planul proiectant [Q] al unei drepte D este planul determinat de

proiectantele punctelor dreptei.
Sau: Fie A ≠ B; AB = D ; [Q] = Ea + Eb
Proiecţia conică
[Q]
V
Ea Eb
A D B
d b
a
[P]
Fig.44
[Q] = Ea + Eb
unde Ea ∩ Eb = V
[Q]
Ea
Eb
A
D
B
d b
a
[P]
Fig.45
[Q] = Ea + Eb
unde Ea  Eb  ∆
a = Ea ∩ [P]
b = Eb ∩ [P]
⇓
a ∈ [P] b ∈ [P]
dar a ∈ Ea ⇒ a ∈ [Q]
b ∈ Eb ⇒ b ∈ [Q]
ab = d = [Q] ∩ [P]
16
Concluzii:
1. Planul proiectant [Q] al unei drepte D include dreapta şi intersectează
planul de proiecţie [P] după proiecţia d a dreptei.
[Q] ⊃ D ; [Q] ∩ [P] = d
2. Planul de proiecţie [Q] al unei drepte D este determinat de dreapta D şi de
proiecţia ei d .
[Q] = D + d
Consecinţe:
1. Toate dreptele din planul proiectant [Q] al unei drepte D au aceeaşi proiecţie
d pe [P].
sau, ∀ D ∈ [Q] ∃ aceeaşi d = [Q] ∩ [P].
Proiecţie conică
[Q]
V
Ea Eb
D0 B0
A0
D B
A
Dn Bn
An d b
a
[P]
Fig.46
[Q] Eb
Ea
A0 D0
B0
A
D
B
An Dn
Bn
d b
a
[P]
Fig.47
[Q] = Ea + Eb
A0, A1, …, An ∈ Ea ∈ [Q]; Ea ∩ [P] = a
B0, B1, …, Bn ∈ Eb ∈ [Q]; Eb ∩ [P] = b
⇓
a = proiecţia punctelor A0, A1, …, An
b = proiecţia punctelor B0, B1, …, Bn
Dacă A0 B0 = D0 , AB = D , …, An Bn = Dn
D0 , D1 , …, Dn ∈ [Q]
[Q] ∩ [P] = ab = d
Privitor la consecinţa 1:
17
în proiecţia conică pentru ∀ V1 ≠ V şi V1 ∈ [Q] demonstraţia anterioară rămâne

valabilă.
[Q] V
Ea Eb V1
E a1
E b1
D B
A
d
d1 b
b1
a
[P] a1
Fig.48
Ea1 ∈ [Q] şi Eb1 ∈ [Q] ⇒ [Q] = Ea1 + Eb1
în proiecţia cilindrică pentru ∀ ∆ 1 ≠ ∆ şi ∆ 1 [Q], demonstraţia de mai sus

rămâne valabilă.
[Q] Eb
E a1 Eb1
1
Ea
D B
A
d
d1 b
a b1
a1
[P]
Fig.49
Ea1 ∈ [Q] şi Eb1 ∈ [Q] ⇒ [Q] = Ea1 + Eb1
18
2. Toate punctele din planul proiectant [Q] al unei drepte D au proiecţia pe

proiecţia d a dreptei,
sau, ∀ M ∈ [Q] ⇒ m ∈ d unde d = [Q] ∩ [P].
Proiecţia conică
[Q]
V
Em
d
m
[P]
Fig.50
[Q]
Em
d
m
[P]
Fig.51
Em ∩ [P] = m
[Q] ∩ [P] = d
Em ∈ [Q]
⇓
m∈ d
Privitor la consecinţa 2, relaţia [Q] ⇔ D nu este biunivocă, adică,
pentru un [Q] ∃ mai multe D ∈ [Q] care satisfac condiţia
[Q] ∩ [P] = d .
pentru o dreaptă D ∃ mai multe [Q], în funcţie de poziţia planului de proiecţie
[P].
19
A.IV. INVARIANŢII PROIECŢIILOR
IV. INVARIANŢII PROIECŢIILOR
DEFINIŢIE
Invarianţii sunt relaţii care nu se schimbă prin proiecţie (valabile atât pentru punctele
din spaţiu, cât şi pentru proiecţii).
IV.1 APARTENENŢA
IV.2 COLINIARITATEA
IV.3 RAPORTUL SIMPLU A TREI PUNCTE COLINEARE
IV.4 BIRAPORTUL A PATRU PUNCTE COLINEARE
IV.5 PARALELISMUL
IV.6 CONCURENŢA
IV.7 MĂRIMEA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ
IV.8 UNGHIUL DINTRE DOUĂ DREPTE
IV.1 APARTENENŢA
Pentru ∀ M ∈ D ⇒ m ∈ d .
IV.2 COLINIARITATEA
Dacă A + B = D şi M ∈ D , adică A, B, M = colineare ⇒ m ∈ ab = d ,

adică a, b, m = colineare.
Fie [Q] planul proiectant al D faţă de [P].
Pentru (∀) M ∈ D , adică M ∈ [Q] ⇒ m ∈ d

(vezi III. PLANUL PROIECTANT, consecinţa nr.2).
20
IV.3 RAPORTUL SIMPLU A TREI PUNCTE COLINEARE
AC ac
Dacă A ≠ B ≠ C şi A + B + C = D , atunci = .
AB ab
Proiecţia conică
V
Ea Ec
Eb
C
B
D C1
A B1
c
b
a d
[P]
Fig.52
Fie a B1C 1  BC , în ∆ acC1
B1b ∩ C1c = V ⇒ B1b C1c,
nu se poate aplica teorema lui Thales în ∆ acC1.
Ec
Eb
C
Ea
B C1
D B1
A
c
b
a d
[P]
Fig.53
Fie a B1C 1  BC , în ∆ acC1
B1b  C1c
21
aC1 ac
conform teoremei lui Thales = şi
aB1 ab
AB  aB1 AC  aC1
Aa  Bb Aa  Cc
⇓ ⇓
aB1 = AB aC1 = AC
AC ac
înlocuim în raportul de mai sus ⇒ = .
AB ab
Concluzie: Raportul a trei puncte colineare se păstrează şi în proiecţie numai pentru

proiecţia cilindrică.
sau Raportul simplu este invariant în proiecţia cilindrică.

Raportul simplu nu este invariant în proiecţia conică.
OBSERVATII:
1. Dacă un segment de dreaptă se împarte într-un număr de părţi egale,

atunci şi proiecţia lui va fi împărţită în acelaşi număr de segmente egale
între ele (dar diferite ca mărime de cele din spaţiu).
Adică Dacă AB = BC = CD = …=etc. şi A, B, C, D…etc. colineare⇒

⇒ ab = bc = cd = …=etc. unde a, b, c, d,…etc. colineare,
dar ab ≠ AB , bc ≠ BC , cd ≠ CD ,…etc.
2. Dacă un segment de dreaptă se împarte într-un număr de segmente,

astfel încât unul dintre acestea este un anumit multiplu al altuia, atunci
şi proiecţia subsegmentului va fi acelaşi multiplu faţă de proiecţia
celuilalt sau,
Exemplu: Dacă AB = k BC , A, B, C colineare
atunci ab = k bc , unde a, b, c colineare,
dar AB ≠ ab , şi AB ≠ k bc
BC ≠ bc , ab ≠ k BC .
22
IV.4 BIRAPORTUL A PATRU PUNCTE COLINEARE
Fie A ≠ B ≠ C ≠ D, A, B, C, D = colineare ⇒
AC ac
⇒ BC = bc , unde a, b, c, d = proiecţiile punctelor A, B, C şi D.
AD ad
BD bd
Proiecţie conică
Ea Ed
Eb
Ec
A B
D
C
D
c d
b d
a
[P]
Fig.54
DEMONSTRAŢIE:
Fie A, B, C = colineare, V ∉ AC şi AM  BV .
A B
C Fig.55
AC AM
În ∆ACM = (conform teoremei lui Thales).
BC BV
Fie A, B, D = colineare, V ∉ AD şi AN  BV .
V
A B
Fig.56
AD AN
În ∆ADN = (conform teoremei lui Thales).
BD BV
⇓
AC
BC = AM x BV = AM .
AD BV AN AN
BD
Fie a, b, c = colineare, V ∉ ac şi am  bV .
23
c
b Fig.57
ac am
În ∆acm = (conform teoremei lui Thales).
bc bV
Fie a, b, d = colineare, V ∉ ad şi an  bV .
d
b Fig.58
ad an
În ∆adn = (conform teoremei lui Thales).
bd bV
⇓
ac
bc = am x bV = am .
ad bV an an
bd
AM  am  BV
n M
N
V
A B
C
D
c d
b d
Fig.59
24
n M
N
V
Fig.60
am aV
În ∆Vam =
AM AV
an aV
În ∆Van = (conform teoremei lui Thales).
AN AV
⇓
AC ac AC ac
am an am AM BC AM am bc BC bc
= sau = ⇒ = = = ; = .
AM AN an AN AD AN an ad AD ad
BD bd BD bd
Proiecţie cilindrică
Ed
Eb Ec
D
Ea C
D
B
A d
c d
a b
[P]
Fig.61
DEMONSTRAŢIE
AC ac
Dacă A, B, C colineare ⇒ = (vezi Raportul simplu a trei puncte).
BC bc
AD ad
Dacă A, B, D colineare ⇒ = (vezi Raportul simplu a trei puncte).
BD bd
⇓
AC ac
BC = bc
AD ad
BD bd
Concluzie: Biraportul a patru puncte colineare este un invariant al proiecţiei
conice.
Pentru proiecţia cilindrică biraportul se reduce la raportul simplu a trei
puncte colineare.
25
IV.5 PARALELISMUL
Proiecţia conică
V
E1 D1 E2
D2
d1
f1 f2 d2
[P] [P]
Fig.62 Fig.63
Fie f1 = punct de fugă pentru D1 şi, E1 proiectanta paralelă D1 .
Fie f2 = punct de fugă pentru D2 şi, E2 proiectanta paralelă D2 .
D1  D2
V ∈ E1  D1 ,
V ∈ E2  D2 , dar printr-un punct V se poate duce o singură dreaptă E  D1  D2 ⇒
⇒ E1 ≡ E2 ≡ E
şi f1 ∈ E1
f2 ∈ E2 ⇒ f1 ≡ f2 ≡ f
şi f1 ∈ d1
f2 ∈ d2 ⇒
f ∈ d1
f ∈ d 2 ⇒ d1 ∩ d 2 = f
Dacă D1  D2 , d1 ∩ d 2 = f în proiecţia conică.
E D1
D2
d1
f d2
[P]
Fig.64
26
E1 [Q1] E2 [Q 2]
D1 D2
d1 d2
[P]
Fig.65
Fie E1 = o proiectantă a dreptei D1 ; E1  ∆ .
Fie E2 = o proiectantă a dreptei D2 ; E2  ∆ .

[Q1] = D1 + E1
[Q2] = D2 + E2
⇒ [Q1] [Q1]
şi D1  D2
E1  E2 ⇒ d1  d 2 , conform teoremei
demonstrate la pag.30
şi [Q1] ∩ [P] = d1
[Q2] ∩ [P] = d 2
Dacă D1  D2 , atunci d1  d 2 în proiecţia cilindrică.
Concluzie: Dacă două drepte sunt paralele D1  D2 , proiecţiile lor sunt paralele de
asemenea d1  d 2 în proiecţia cilindrică.
Paralelismul este invariant în proiecţia cilindrică.
Paralelismul nu este invariant în proiecţia conică.
IV.6 CONCURENŢA
Dacă D1 ∩ D2 = M ⇒ d1 ∩ d 2 = m
sau, M ∈ D1 ⇒ m ∈ d1 (vezi invariantul nr.1 – apartenenţa)

M ∈ D2 ⇒ m ∈ d 2
⇒ m = d1 ∩ d 2
Concluzie : Două drepte concurente au proiecţiile concurente.
Concurenţa este un invariant atât în proiecţia conică cât şi în proiecţia
cilindrică.
27
IV.7 MĂRIMEA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ
Proiecţie conică Proiecţie cilindrică

Ea Eb
A1 A1
=
=
B
An B
=
=
An
d b
=
a a b
[P] [P]
Fig.66 Fig.67
Fie segmentul AB, A mobil pe proiectantă, B fix. Considerăm arcul de cerc cu centrul
în B şi r = ab.
Pentru A ≡ A1 BA1 = ab (mărimea proiecţiei = mărimea segmentului)
Pentru A ≡ An BAn = ab (mărimea proiecţiei = mărimea segmentului)
Dacă A ∈ (A1, An), AB < ab.
Dacă A ∈ (∞, A1) sau (An, a], AB > ab.
OBSERVAŢIE: În cazul proiecţiei cilindrice Ana Bb ∆ , dacă A ≡ An, BAn 

ab ⇒ AB = ab.
sau: dacă segmentul este paralel cu proiecţia sa, mărimile lor
sunt egale.
Dacă, în proiecţia cilindrică ∆ ⊥ [P], (Fig.3) A ≡ A1 ≡ An ⇒

⇒ ∃ o singură poziţie A pentru care AB = ab,
anume BA1  ab.
Pentru ∀ A ≠ A1, AB > ab.
A n= A B
=
b
=
a
[P]
Fig.68
Concluzie: Mărimea unui segment se modifică prin proiecţie, deci nu este un
invariant.
28
IV.8 UNGHIUL DINTRE DOUĂ DREPTE
V
Ea Eb B
B Ec [Q 1]
[Q 1] [Q 2]
α° α°
C
[Q 2] C
b A b
A β°
β°
c c
[P] a [P] a
Fig.69a Fig.69b
0 0
Mărimea unghiului în proiecţie poate fi 0 sau 180 dacă planele proiectante ale
laturilor sale coincid, [Q1] ≡ [Q2].
β = 00
Eb
Ea Ec [Q]
A
A [Q]
B
α°
α°
B C C
c c
a a
b b
β°
[P] [P]
β = 0°
Fig.70a Fig.70b
0
β = 180
V
Eb
Ec
Ea
[Q] [Q]
B B
A
α° C A α°
C
c c
b b 80°
[P] a β = 180° a β=1
[P]
Fig.71a Fig.71b
OBSERVAŢIE: Mărimea unghiului se păstrează în proiecţie, dacă planul
determinat de laturile unghiului este paralel cu planul de
proiecţie.
sau α̂ ≡ βˆ dacă [AB + BC]  [P].
29
V B
Ea Eb
Ec
[R] C
B A
[R]
C
A
[Q]
b b
[Q ]
c c
[P] a [P] a
Fig.72a Fig.72b
Teoremă : Două plane paralele se intersectează cu un al treilea plan după drepte

paralele.
Demonstraţie:
Numim [A, B, C] = [R], [a, b, c] = [P] şi [V, a, b] = [Q]
[R] ∩ [Q] = AB
[P] ∩ [Q] = ab
Presupunem că AB ∩ ab = I ⇒ I ∈ AB ∈ [R]
I ∈ ab ∈ [P]
⇓
I = [P] ∩ [R], adică [P] [R]⇒ AB  ab
Conform teoremei de mai sus BC  bc

AC  ac
⇓
∠ ABC = ∠ abc
∆ ABC ~ ∆ abc ⇒ ∠ BCA = ∠ bca
∠ CAB = ∠ cab
30
TEOREMA UNGHIULUI DREPT
Dacă în proiecţia cilindrică ∆ ⊥ [P], atunci unghiul îşi păstrează mărimea în proiecţie
dacă numai una din laturile sale este paralelă cu [P].
sau, dacă E ⊥ [P]

şi D ⊥ D1 ; D1  [P]
atunci d ⊥ d1
D
[Q]
M
D1
Em d
m d1
[P]
Fig.73
Fie [Q] = planul proiectant al D faţă de [P] ⇒ [Q] = [ D + d ] şi E ∈ [Q]
D1 ⊥ D
D ∈ [Q] ⇒ D1 ⊥ [Q]
d1  D1 ⇒ d1 ⊥ [Q]
⇒ d ⊥ d1 .
d = [Q] ∩ [P] ⇒ d ∈ [Q]
Concluzie: Mărimea unghiului dintre două drepte se modifică prin proiecţie, deci nu
constituie un invariant.
31
B.I. SISTEMUL DE REFERINŢĂ
I. SISTEM DE REFERINŢĂ
PLANE DE PROIECŢIE
Sistemul de referinţă este format din trei plane, dupa cum urmează:
Unul, considerat orizontal notat [H].
Alte două, considerate verticale, deci perpendiculare pe [H], dar şi

perpendiculare între ele, notate [V] şi [W].
Cele trei plane se numesc’’PLANE DE PROIECŢIE’’ şi anume:
[H] = planul orizontal de proiecţie
[V] = planul vertical de proiecţie
[W] = planul lateral de proiecţie
Relaţia dintre ele este: [H] ⊥ [V]
[V] ⊥ [W]
[W] ⊥ [H]
Fiecare plan este deci, ⊥ pe celelalte două.
Pentru denumirea planelor de proiecţie se folosesc numai majuscule.

z
[V] [W]
x y
[H
]
Fig.I.1
35
AXELE SISTEMULUI DE REFERINŢĂ
Planele de proiecţie se intersectează după drepte numite axe. Axele au o orientare şi un

punct de unde se începe măsurarea distanţelor, numit origine şi notat O.
Axele sunt:
[H] ∩ [V] = OX
[H] ∩ [W] = OY
[V] ∩ [W] = OZ
z
[V] [W] [V] [W]
o o o
x y
[H [H
] ]
Fig.I.2a Fig.I.2b Fig.I.2c
Cele trei axe se intersectează în punctul O: OX ∩ OY ∩ OZ = O

z
[V] [W]
x y
[H
]
Fig.I.3
În consecinţă fiecare este delimitat de două axe, astfel:
[H] = OX + OY
[V] = OX + OZ
[W] = OY + OZ şi O ∈ [H], [V] şi [W] simultan.
OBSERVAŢIE: Datorită poziţiei relative a planelor de proiecţie, fiecare axă este

perpendiculară pe câte un plan de proiecţie:
OX ⊥ [W]
OY ⊥ [V]
OZ ⊥ [H]
Considerăm axele OX, OY, OZ definite anterior ca având sensul + (vezi Fig.I.3).
36
În consecinţă, sensul − al axelor va fi în direcţie opusă, începând din O şi pe aceeaşi

dreaptă, suport a axei respective. Pentru simplificare se va considera doar sensul + al
axei Ox.
+z
-y
x +y
-z
Fig.I.4
SEMIPLANELE DE PROIECŢIE
Axele din figura de mai sus delimitează următoarele semiplane de proiecţie:
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
[H
P]
o
[W3]
+y
x [H
A]
[VI] [W4]
-z
Fig.I.5
[HA] = orizontal anterior
[HP] = orizontal posterior
[VS] = vertical superior
[VI] = vertical inferior
[W1] = lateral 1
[W2] = lateral 2
[W3] = lateral 3
[W4] = lateral 4
37
PROIECŢIA ORTOGONALĂ A PLANELOR DE PROIECŢIE
În figura I.3, vom privi fiecare plan de proiecţie pe rând, frontal, după o direcţie
perpendiculară pe [H], [V] sau respectiv[W].
z z
z z
[V] [W]
[V] [W]
x o o o o y
x o y
x y
[H
]
x o
[H]
y
Fig.I.6
Să alăturăm planele de proiecţie din fig.I.6 de-a lungul axelor comune planelor de
proiecţie:
z z
[V] [W]
x y
o
x
[H]
y
Fig.I.7
38
Dacă axele comune se desenează o singura dată figura devine:
z
[V] [W]
x o y
[H]
y
Fig.I.8
În mod uzual se desenează doar axele fără a se delimita şi nota planele de proiecţie.
x o y
y
Fig.I.9
În final, aceasta este reprezentarea sistemului de referinţă.
39
Revenind la reprezentarea sistemului de referinţă ca în Fig.I.9 şi considerând sensul –

al axelor, sistemul devine:
+z, -y
x, -y o +y
+y, -z
Fig.I.10
Să identificăm în Fig.I.5 planele de proiecţie după delimitarea lor de către axe:

[HA] = +OX şi +OY; [HP] = +OX şi -OY; [Vs] = +OX şi +OZ;
[VI] = +OX şi –OZ; [W1] = +OY şi +OZ; [W2] = -OY şi +OZ;
[W3] = -OY şi +OZ şi [W4] = +OY şi –OZ.
+z, -y
[VS] = [H P] =
= [W2] [W1 ]
x, -y o x, -y
+y
[VI ] = [HA] =
= [W3] [W4 ]
+y, -z
Fig.I.11
Constatăm că planul [H] se extinde deasupra axei OX cu semiplanul [HP], iar planul
[V] se extinde sub axa OX cu semiplanul [VI], în zona din stânga axei verticale.
Planul [W1] se extinde cu [W2], [W3], [W4], şi se suprapune cu planul desenului.
OBSERVAŢIE:
Sistemul de referinţă se poate reduce la două plane şi anume [H] şi [V].
40
+z, -y +z, -y
[VS] = [H P]
x, -y o x o
[VI ] = [HA]
+y, -z +y, -z
Fig.I.12
În cazul în care se foloseşte sistemul de referinţă complet se obţine o „triplă proiecţie
ortogonală”, iar dacă se utilizează sistemul simplificat, din Fig.I.12 o „dublă
proiecţie”.
Proiecţia unui obiect se poate obţine urmând una dintre următoarele trei metode de
reprezentare, clasificate după felul în care sistemul de referinţă la rândul lui se
proiectează pe planul desenului [T]:
„AXONOMETRIE”, În cazul în care sistemul de referinţă se proiectează conic
sau cilindric:
V
Z Z
[V] [W] [V] [W]
O O
Ez X Y X Y
z [H
]
[H
]
z
Eo E Ez E o
y Ey
[T] Ex o
y [T] Ex o
y
x
x
Fig.I.13
Axonometria cilindrică se mai numeşte şi „perspectivă paralelă”.
„PROIECŢIE ORTOGONALĂ”, dacă fiecare plan de proiecţie se proiectează
ortogonal pe planul desenului, planele fiind alăturate de-a lungul axelor comune
(vezi Fig.I.8). Dubla proiecţie ortogonală face obiectul Geometriei Descriptive.
În acest caz desenul proiecţiilor se numeşte „EPURĂ”.
„PROIECŢIA COTATĂ” dacă se utilizează proiecţia ortogonală pe desen,
numai a planului orizontal [H], în timp ce coordonata c (cota) care dă distanţa
faţă de [H] se notează numeric lângă punctul denumit literar, cu majusculă.
A(25) A(25)
[H]
Fig.I.14a Fig.I.14b
41
B.II.1 PROIECŢIA ORTOGONALĂ A PUNCTULUI
B.II. PROIECŢIA ORTOGONALĂ A

ELEMENTELOR GEOMETRICE
B.II. 1. PROIECŢIA PUNCTULUI
B.II. 2. PROIECŢIA DREPTEI
B.II. 3. PROIECŢIA PLANULUI
OBSERVAŢIE : Capitolul II.3 face obiectul volumului II.
42
II.1 PROIECŢIA ORTOGONALĂ A PUNCTULUI

DEFINIŢIE
Proiecţia unui punct este o imagine a sa pe planul de proiecţie (vezi A. PROIECŢII, I.
DEFINIŢIE) . În cazul de faţă, folosind un sistem de referinţă format din trei plane de
proiecţie, vom avea trei proiecţii ale punctului, câte una pe fiecare plan de proiecţie.
Dacă M este un punct oarecare din spaţiu atunci proiecţiile lui vor fi:
m = proiecţia orizontală a lui M pe planul de proiecţie [H]
m’ = proiecţia verticală a lui M pe planul de proiecţie [V]
m’’ = proiecţie laterală a lui M pe planul de proiecţie [W]
[VS] m'' [W1 ]

m' E3
E2
M M
O O
M
O
E1
[H
A ]
Fig.II.1.1a
[VS] m'' [W1 ]

m'
E3
E2
M
O
E1
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.1b
OBSERVAŢIE:
Proiecţiile punctului se notează cu litere mici.
Datorită faptului că în proiecţia cilindrică ortogonală proiectantele sunt
perpendiculare pe planele de proiecţie, avem:
E1 = proiectantă faţă de [H] ⇒ E1 ⊥ [H] ⇒ E1  OZ
E2 = proiectantă faţă de [V] ⇒ E2 ⊥ [V] ⇒ E2  OY
E3 = proiectantă faţă de [W] ⇒ E3 ⊥ [W]⇒ E3  OX
43
COORDONATELE PUNCTULUI
Mărimea distanţei de la M la un plan de proiecţie se numeşte COORDONATĂ.
Pentru a fixa punctul M în spaţiu trebuie să precizăm distanţa dintre punct şi fiecare
plan de proiecţie.
Fie a = distanţa de la M la [W]

b = distanţa de la M la [V]
c = distanţa de la M la [H]
Proiectantele fiind perpendiculare pe planele de proiecţie, rezultă că mărimea

distanţelor (coordonatelor) se măsoară pe proiectante.
Cele trei coordonate se notează în ordine alfabetică, în interiorul unor paranteze ce

succed punctul şi, reprezintă distanţa de la punct la planele de proiecţie, în ordinea
invers alfabetică a acestora.
M( a, b, c)
↓ ↓ ↓
de la M la [W] de la M la [V] de la M la [H]
Coordonatele se masoară în aceeaşi unitate de lungime.

z
[VS] [W1 ]
a m''
m'
E2 E3
M
b o
E1
c
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.2
44
Pararelele la axe duse prin capetele segmentelor a, b, c formează împreună cu acestea

un paralelipiped unde M este simetricul punctului O.
z
[VS] [W1 ]
m''
m'
c
b a
M
o
a
b
c
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.3
În consecinţă, coordonatele se regăsesc şi pe axe, ca laturi egale în paralelipiped,
adică: a pe OX, b pe OY, c pe OZ.
OBSERVAŢIE:
Coordonatele se măsoară pe axe, în ordine alfabetică a axelor.
Coordonatele se mai numesc:
a = „abscisă”
b = „depărtare”
c = „cotă”.
REPREZENTAREA PUNCTULUI ŞI A PROIECŢIILOR LUI
Fie M(a, b, c). Etapele reprezentării punctului M şi a proiecţiilor pe cele trei axe ale
sistemului de referinţă sunt:
1. Măsurarea coordonatelor
Se măsoară a, b şi c pe axe, începând din O, în ordine alfabetică a axelor, adică:
a pe OX, b pe OY, c pe OZ.
z
[VS] [W1 ]
c
o
b
a
x y
[H
A ]
Fig.II.1.4
45
2. Aflarea proiecţiilor
Se fixează proiecţiile punctului pe fiecare plan de proiecţie, la intersecţia dintre
paralelele duse prin capetele segmentelor a, b, c la axele ce delimitează fiecare
plan, după cum urmeză:
pentru m = proiecţia pe [H], se duc prin capetele segmentelor a şi b paralele la

OX şi OY, axele ce delimitează [H] şi se intersectează,
b
a
o
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.5a
pentru m’ = proiecţia pe [V], se duc prin capetele segmentelor a şi c paralele la

OX şi OZ, axele ce delimitează [V] şi se intersectează,
z
[VS]
m'
c
x
Fig.II.1.5b
pentru m’’ = proiecţia pe [W], se duc prin capetele segmentelor b şi c paralele

la OY şi OZ, axele ce delimitează [W] şi se intersectează.
46
[W1 ]
m''
y
Fig.II.1.5c
[VS] [W1 ]
m''
m'
c
o
a
b
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.5d
3. Aflarea punctului M
Se află punctul M ducând din fiecare proiecţie o paralelă la axa perpendiculară
pe respectivul plan de proiecţie şi se intersectează.
47
m ∈ [H] şi OZ ⊥ [H] ⇒ din m paralelă la OZ

z
paralelã cu OZ
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.6a
m’ ∈ [V] şi OY ⊥ [V] ⇒ din m’ paralelă la OY

z
[VS]
m' pa
ral
e lã
cu
OY
o
y
Fig.II.1.6b
m’’ ∈ [W] şi OX ⊥ [W] ⇒ din m’’ paralelă la OX

z
[W1 ]
m''
O X
lelã
cu o
a
par
Fig.II.1.6c
48
Cele trei paralele se intersectează în M.

z
[VS] O X [W1 ]
cu m''
m' al elã
par par
ale
lã c M
uO
Y o
paralelã cu OZ
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.7
Etapele 1 + 2 + 3 ⇒ M
z
[VS] [W1 ]
m''
m'
c
M
o
a
b
x y
m
[H
A ]
Fig.II.1.8
Să reluăm procedura de la pag.38, Fig.I.6 având în vedere punctul M şi
proiecţiile lui.
49
z z
zZ z
[V] [W]
m' m''
[V] [W]
m''
m'
c
c
c
c
E3
E2
x o
M
O
M
O
o y
o
a b
b
a
b
x M y
a o
E1
x y
m
[H
]
a
x o
b
[H]
y
Fig.II.1.9
z z
[V] [W]
m' m''
c
x y
a b
a o
x
b
[H]
y
Fig.II.1.10
50
z
[V] [W]
m' m''
c
a
x o y
b
b
m
[H]
y
Fig.II.1.11 (vezi Fig.I.8)
m' m''
c
x a o b y
b
y
Fig.II.1.12
51
În ce priveşte coordonatele de pe axe se observă următoarele egalităţi:
m' m''
c
x a o b y
b
m
y
Fig.II.1.13
Coordonatele se pot deci aşeza ca în figura de mai jos:

z
m' m''
c
x a o b y
b
y
Fig.II.1.14
Rezultă următoarea regulă de poziţionare a proiecţiilor m şi m’ în sistemul de

axe descris anterior:
1. Se măsoară a pe OX din O spre stânga.
2. Se trasează o linie verticală (⊥ OX).
3. Se măsoară b de la OX în jos ⇒ m
4. Se măsoară c de la OX în sus ⇒ m’.
Etapele 1 ÷ 4 stânga → jos → sus

⇓ ⇓
m m’
52
OBSERVAŢIE:
Regula de mai sus este valabilă numai pentru coordonatele b şi c pozitive.
Dacă b sau c sunt negative atunci ele se măsoară pe aceeaşi dreaptă suport în
sens opus începând tot de la axa OX.
m'
c sus
x a la stânga o y
b jos
m
y
Fig.II.1.15
Pentru m’’ se vor urma următoarele etape:
1. Se trasează din m o linie orizontală până la intersecţia cu axa verticală.
2. Se trasează, din acest punct, un sfert de cerc în sens trigonometric.
3. Se trasează din acest punct, o linie verticală de mărimea cotei c. La
capătul ei se găseşte m’’ (m’ şi m’’ se găsesc pe aceeaşi linie orizontală).
m' m''
x o y
sens
m trigonometric
y
Fig.II.1.16
OBSERVAŢIE:
1. Regula pentru reprezentarea proiecţiei laterale m’’ este valabilă indiferent
de semnul coordonatelor b şi c ale punctului.
2. Având în vedere poziţia planelor de proiecţie faţă de axe din figura I.11
pag.40 rezultă că proiecţiile orizontală m şi verticală m’ pot ocupa orice
poziţii deasupra sau sub axa OX, dar numai în stânga punctului O, în timp
ce proiecţia laterală m’’ poate să apară în orice loc în raport cu axele
sistemului de referinţă.
53
TRIEDRE ŞI OCTANŢI
Cele trei plane de proiecţie împart spaţiul în opt zone numite „TRIEDRE”. Ne vom
referi numai la spaţiul din faţa planului lateral [W], adică numai punctele din spaţiu cu
abscisa mai mare ca 0. Acest spaţiu este împărţit în patru triedre, numerotate de la 1 la
4, în sens trigonometric, primul fiind cel delimitat de axe cu sens pozitiv.
[W2]
TR +z
IED
RU
-y L2
[VS]
[W1]
[H TR
P] IE D
o RU L
TR 1
IE D
RU [W3]
L3 +y
x [H
A]
[VI] TR [W4]
IE D
RU
L4
-z
Fig.II.1.17
Privit în lungul axei OX, sistemul devine:
[W2] [VS] [W1]
T2 T1
-y [H P] ox [HA] +y
T3 T4
[W3] [VI] [W4]
Fig.II.1.18
PLANE BISECTOARE
Numim plane bisectoare, planele care fac un unghi diedru identic atât cu [H], cât şi cu
[V]. Ştiind că [H] ⊥ [V], planele bisectoare fac un unghi diedru egal cu 450 cu [H] şi
cu [V] (vezi Fig.II.1.19).
54
Planul bisector care trece prin triedru 1 (şi în prelungire prin triedrul 3) este numit
„Bisectorul 1”, iar planul bisector care trece prin triedru 2 (şi în prelungire prin triedrul
4) este numit „Bisectorul 2”.
[W2]
+z
[B 2 ]
-y [VS]
[H [B1 ]
P] [W1]
o
[W3] [H
x A] +y
[W4]
[VS]
-z
Fig.II.1.19
Privit în lungul axei OX sistemul de referinţă din Fig.II.1.19 devine:
T2 +z T1
[VS]
[W2] [W1]
[B
45°
1]
45°
2
[B
]
45°
-y [H P] ox [HA] +y
[W3] [W4]
[VI]
T3 -z T4
Fig.II.1.20
55
Cele două plane bisectoare împart spaţiul în opt zone numite „OCTANŢI”, numerotate
de la 1 la 8 în sens trigonometric, începând cu triedrul 1, de la planul [HA]. (vezi
Fig.II.1.21)
T2 +z T1
[VS]
1]
[B
[W2] [W1]
[B
2
O3 O2
]
O4 O1
-y [H P] ox [HA] +y
O5 O8
O6 O7
[W3] [W4]
[VI]
T3 -z T4
Fig.II.1.21
Fie punctul M(a, b, c) şi proiecţiile sale pe planele de proiecţie m, m’, m’’.
[W2]
+z
[W1]
[VS]
-y
m' [B 1]
[H
P] m''
o M
[W3]
[H
x A]
m +y
[W4]
[VI ]
[B 2]
-z
Fig.II.1.22
56
Privită în lungul axei OX fig.II.1.22 devine:

2 +z 1
[VS]
[W2] [W1]
[B
1]
2
[B
m' M= m''
]
-y [H P] OX [HA] +y
m
[W3] [W4]
[VI]
T3 T4
Fig.II.1.23
Se observă că, în această aşezare a sistemului de referinţă (Fig.II.1.23) M ≡ m’’.
Rezultă că, pentru a preciza poziţia punctului M în sistem (faţă de planele de proiecţie
şi de planele bisectoare) este suficient să studiem poziţia proiecţiei m’’.
Să desprindem din fig.II.1.23 planul [W].
T2 +z T1
w
B 1 [W1]
[B
[W2] ]=
2
U
]
[W m''
[W
U
]
]=
1
[B
B
w
2
-y ox +y
45°
45°
[W3] [W4]
T3 T4
Fig.II.1.24
Fie sistemul de referinţă complet, descris anterior (vezi Fig.I.1.11):

+z, -y
[VS] = [H P] =
= [W2] [W1 ]
m' m''
x, -y o x, -y
m
[VI ] = [HA] =
= [W3] [W4 ]
+y, -z
Fig.II.1.25
57
Să desprindem din fig.II.1.25 planul [W].

+z
[W2 ] [W1 ]
m''
-y o +y
[W3 ] [W4 ]
-z
Fig.II.1.26
Se observă similitudinea dintre fig.II.1.24 şi fig.II.1.26.
Deci, afirmaţia anterioară, anume că m’’ ne arată poziţia punctului M faţă de planele
de sistemului este valabilă şi în cazul aşezării axelor ca în fig.II.1.25.
Pentru ca fig.II.1.26 să fie identică cu fig.II.1.24 ,fig.II.1.26 trebuie completată cu B 1W

şi B W2 .
+z
[W2 ] [W1 ]
w
B1
B2
w
m''
-y o +y
45°
45°
[W3 ] [W4 ]
-z
Fig.II.1.27
În concluzie, poziţia punctului M se stabileşte comparând poziţia proiecţiei m’’ cu

orientarea triedrelor şi octanţilor (fig.II.1.21).
OBSERVAŢIE:
m’’ se găseşte la intersecţia paralelelor duse prin capetele segmentelor de mărime b şi
c, cu semnele lor, aşezat pe axele OY şi OZ.
58
OBSERVAŢIE:
În cazul în care M se proiectează numai pe [H] şi [V] (m şi m’) poziţia sa se poate
afla numai studiind semnul coordonatelor b şi c (pentru triedre) şi măsura
coordonatelor b şi c (pentru octanţi):
TRIEDRUL 1 b>0 OCTANTUL 1 b > c

c>0 OCTANTUL 2 b < c
TRIEDRUL 2 b<0 OCTANTUL 3 b < c
c>0 OCTANTUL 4 b > c
TRIEDRUL 3 b<0 OCTANTUL 5 b > c
c<0 OCTANTUL 6 b < c
TRIEDRUL 4 b>0 OCTANTUL 7 b < c
c<0 OCTANTUL 8 b > c
59
B.II.1 PROIECTIA ORTOGONALA A PUNCTULUI
PUNCTE PARTICULARE
Aparţin unuia dintre planele de proiecţie.
DENUMIRE
Dacă un punct aparţine unui plan de proiecţie va fi numit cu aceeaşi literă cu care
numim respectivul planul de proiecţie.
1. H ∈ [H]
2. V ∈ [V]
3. W ∈ [W].
1. H
COORDONATE
Pentru ∀ H ∈ [H] ⇒ Distanţa de la H la [H] are valoarea zero. H (a, b, 0)
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
[H
P]
c=0
o b
a
h' h''
[W3]
H=h +y
x [H
A]
[VI]
[W4]
-z
Fig.II.1.28a. Proiecţia punctului H
c=0
c=0
x h' a o h'' y x h' a o

b
h h
y y
Fig.II.1.28b Triplă proiecţie ortogonala Fig.II.1.28c Dublă proiecţie ortogonala
60
DISCUŢIE ASUPRA POZIŢIEI PUNCTULUI H FAŢĂ DE PLANELE DE

PROIECŢIE
Fie H1 (a, +b, 0); a>0
z
[W2]
c=0
x h1' a o h1'' y
+z
+b
+b
-y h1
[VS]
[W1]
[H
P] y
c=0
o+b
h1'
a
h1'' +z T1
[W2] [VS] [W1]
[W3]
X H1= h1 +y
[H
A]
-y [H P] ox H1= h1'' [HA] +y

+b
[VI] [W4]
-z
[W3] [VI] [W4]
-z T4
Fig.II.1.29a Fig.II.1.29b Tripla proiecţie ortogonală
Fig.II.1.29c Vedere în lungul axei OX
Concluzie: H1 ∈ [HA], unde HA delimitează triedrele 1 şi 4 ⇒ H1 ∈ T1 şi H1 ∈ T4
Fie H2 (a, -b, 0); a>0

z
h2
[W2]
-b
x y
c=0
h2'' o
+z h2' a
-y
h2'' [VS]
[W1]
-b
H2=h2 y
c=0
o
[H
P]
a +z T1
h2' [W2] [VS] [W1]
[W3]
+y
[H
x A]
-y [H P] H2= h2'' ox [HA] +y

-b
[VI ] [W4]
-z
[W3] [VI] [W4]
-z T4
Concluzie: H2 ∈ [HP], unde HP delimitează triedrele 2 şi 3 ⇒ H2 ∈ T2 şi H2 ∈ T3
OBSERVAŢIE: Pentru ∀ H ≡ h, iar h’ şi h’’ ∈ axelor
61
2. V
COORDONATE
∀ V ∈ [V] ⇒ Distanţa de la V la [V] are valoarea zero.V (a, 0, c)
[W2]
+z
-y
[VS] v''
[W1]
V=v'
[H
c
P]
ob
a =0
v
[W3]
x [H
A]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.1.31a Proiecţia punctului V
v' v'' v'

x o y x o
c
a v a
v b=0
b=0
y y
Fig.II.1.31b Triplă proiecţie ortogonală Fig.II.1.31c Dublă proiecţie ortogonală
62
DISCUŢIE ASUPRA POZIŢIEI PUNCTULUI V FAŢĂ DE PLANELE DE

PROIECŢIE
Fie V1 (a, 0, +c); a>0
z
v1' v1 ''
+c
[W2] x a o y
v1
b=0
+z
-y
[VS] v1''
[W1]
V1= v1' y
[H
+c
P]
o
v1
a b=
0 T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
[W3]
+y V1= v1''
x [H
A]
+c
-y [H P] ox [HA] +y
[VI] [W4]
-z
[W3] [VI] [W4]
-z
Fig.II.1.32a
Fig.II.1.32b Tripla proiecţie ortogonală
Concluzie ⇒ V1 ∈ [VS], unde VS delimitează triedrele 1 şi 2 ⇒ V1 ∈ T1 şi V1 ∈ T2
Fie V2 (a, 0, -c); a>0

z
b=0
[W2] x v2 a o y
-c
+z
v2' v2 ''
-y
[VS]
[W1]
y
[H
P]
o
v2 a b=
0 +z
[W2] [VS] [W1]
[H
-c
[W3]
v2'' A] +y
x
V2=v2'
-y [H P] ox [H A] +y
[VI] [W4]
-c
-z V2= v2''
[W3] [VI] [W4]
T3 -z T4
Fig.II.1.33a
Fig.II.1.33b Tripla proiecţie ortogonală
Concluzie ⇒ V2 ∈ [VI], unde VI delimitează triedrele 3 şi 4 ⇒ V2 ∈ T3 şi V2 ∈ T4
OBSERVAŢIE: V ≡ v’, iar v şi v’’ ∈ axelor
63
3. W
COORDONATE
∀ W ∈ [W] ⇒ Distanţa de la W la [W] are valoarea zero. W (0, b, c)
[W2]
+z
-y
[VS] w'
W=w''
[H
c
P]
0 o [W1]
a= b
w
[W3]
+y
[H
x A]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.1.34a Proiecţia punctului W
w' w'' w'

c
x a=0 o y x a=0 o
b
w w
y y
Fig.II.34b Triplă proiecţie ortogonală Fig.II.1.34c Dublă proiecţie ortogonală
64
DISCUŢIE ASUPRA POZIŢIEI PUNCTULUI W FAŢĂ DE PLANELE DE

PROIECŢIE
Fie W1 (0, +b, +c);

z
w1' w1''
+c
[W2] x a=0 o y
+z
+b
w1
-y
[VS] w1'
W1= w1'' y
[H
+c
P]
0 o+ [W1]
a= b +z
w1 T2 T1
[W2] [VS] [W1]
[W3]
+y W1= w1''
[H
+c
x A ]
-y [H P] ox +b [HA] +y
[VI ] [W4]
-z
[W3] [VI] [W4]
-z
Concluzie ⇒ W1 ∈ T1
Fie W2 (0, -b, +c);

z
w2'' w2'
w2
+c
-b
[W2] x a=0 o y
W2=w2'' +z
-y
[VS] w2'
w2 -b [W1] y
[H
+c
P]
0 o
a= +z
T2 T1
[W2] W2=w '' [VS] [W1]
[W3] 2
+y
[H
+c
x A]
-y [H P] -b ox [HA] +y
[VI ] [W4]
-z
[W3] [VI] [W4]
-z
65
Fie W3 (0, -b, -c);

z
w3
-b
[W2] x a=0 o y
+z
-c
-y w3'' w3'
w3 [VS]
-b [W1] y
[H
P]
W3=w3''
0
o
a= +z
[W2] [VS] [W1]
-c
[W3]
[H
A] w3' +y
x
-y [H P] -b ox [HA] +y
[VI]
[W4]
-z
-c
[W3] W3= w3'' [VI] [W4]
T3 -z T4
Fie W4 (0, +b, -c);

z
[W2] x a=0 o y
+z
+b
-c
w4
-y w4' w4''
[VS]
[W1] y
[H
P]
o+
a=0 b +z
w4
[H [W2] [VS] [W1]
-c
[W3] A ]
w4' +y
x
W4=w4'' -y [H P] ox +b [HA] +y
[VI] [W4]
-z
-c
W4= w4''
[W3] [VI] [W4]
T3 -z T4
OBSERVAŢIE: W ≡ w’’, iar w şi w’ ∈ axelor
66
CONCLUZIE
Un punct care aparţine unui plan de proiecţie are proiecţiile pe planele cărora nu le
aparţine, pe axe, iar proiecţia pe planul căruia îi aparţine, în cuprinsul acestuia şi în
aceeaşi poziţie cu punctul din spaţiu.
H ∈ [H] ⇒ H ≡ h; h’ şi h’’∈ axelor.

V ∈ [V] ⇒ V ≡ v’; v şi v’’ ∈ axelor.
W ∈ [W] ⇒ W ≡ w’’; w şi w’ ∈ axelor.
II.2 PROIECŢIA ORTOGONALĂ A DREPTEI
II.2.1 REPREZENTAREA DREPTEI
II.2.2 URMELE DREPTEI
II.2.3 STUDIUL DREPTEI

II.2.3.1 URMELE DREPTEI
II.2.3.2 ANALIZA TRIEDRELOR PARCURSE DE DREAPTĂ
II.2.3.3 STABILIREA PUNCTELOR DE INTERSECŢIE CU PLANELE
BISECTOARE
II.2.3.4 ANALIZA OCTANŢILOR PARCURŞI DE DREAPTĂ
II.2.3.5 ETAPELE STABILIRII TRASEULUI UNEI DREPTE.
RECAPITULARE
II.2.4 DREPTE PARTICULARE

II.2.4.1 DREPTE PARALELE CU PLANELE DE PROIECŢIE
II.2.4.2 DREPTE PERPENDICULARE PE PLANELE DE PROIECŢIE
II.2.4.3 DREPTE ÎN PLANELE BISECTOARE
II.2.4.4 DREPTE ÎN PLANELE DE PROIECŢIE
II.2.5 POZIŢIA RELATIVĂ A DOUĂ DREPTE

II.2.5.1 DREPTE PARALELE
II.2.5.2 DREPTE CONCURENTE
II.2.5.3 DREPTE DISJUNCTE
II.2.6 MĂRIMEA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ
II.2.7 UNGHIURILE DINTRE DREAPTĂ ŞI PLANELE DE

PROIECŢIE
67
B.II.2. PROIECŢIA ORTOGONALĂ A DREPTEI
B.II.2.1 REPREZENTAREA DREPTEI
DEFINIŢIE: Dreapta este un element liniar determinat de:
• două puncte sau
• un punct şi o direcţie.
DREAPTA DETERMINATĂ DE DOUĂ PUNCTE
Fie M ≠ N; M şi N = puncte oarecare
M+N= D
z z
m'
m''
M
[V] [W] [V] [W]
o n'
o
n''
m N
x y x y
n
[H [H
] ]
Fig.II.2.1 Fig.II.2.2
68
m'
m''
M
[V] [W]
d' D d''
o
n'
n''
N m
x d y
n
[H
]
Fig.II.2.3 (Fig.II.2.1 + Fig.II.2.2)
m'
z m'' m'
z
d' d'' d'
n' n'' n'

x o y x o
d m d m
n n
y y
Fig.II.2.4a Triplă proiecţie ortogonală Fig.II.2.4b Dublă proiecţie ortogonală
OBSERVAŢIE : Dacă M + N = D ⇒ M ∈ D şi N ∈ D
⇓
m ∈d n ∈d
m’ ∈ d ' n’ ∈ d '
m’’∈ d ' ' n’’∈ d ' '
(vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - Apartenenţa” )
69
Fie H ≠ V; H + V = D unde H ∈ [H]

V ∈ [V] (vezi II.1 Puncte particulare).
z z
v''
V= v'
[V] [W] [V] [W]
o o
h'' v
h'
x y x y
H= h
[H [H
] ]
v''
V= v'
[V] [W]
d'
d''
o
D
v h''
h' d
x y
H= h
[H
]
z z
v' v'' v'
d' d'' d'
x h' o h'' y x h' o

v v
d d
h h
y y
OBSERVAŢIE : Dacă H + V = D ⇒ H ∈ D şi V ∈ D
⇓
h ∈d v ∈ d
h’ ∈ d ' v’ ∈ d '
h’’∈ d ' ' v’’∈ d ' '
(vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - Apartenenţa” )
70
Fie H ≠ W; H + W = D unde H ∈ [H]

W ∈ [W] (vezi II.1 Puncte particulare).
z z
w'
W= w''
[V] [W] [V] [W]
o o
w
h' h''
x y x
H= h
[H [H
] ]
w'
W= w''
[V] [W]
d'
D d''
o
w
h' d h''
x y
H= h
[H
]
Fig.II.2.11(Fig.II.2.9 + Fig.II.2.10)
z z
w' w'' w'
d' d'' d'
x h' o h'' y x h' o

w w
d d
h h
y y
Fig.II.2.12a Triplă proiecţie ortogonală Fig.II.2.12bDublă proiecţie ortogonală
OBSERVAŢIE : Dacă H + W = D ⇒ H ∈ D şi W ∈ D
⇓
h ∈ d w ∈d
h’ ∈ d ' w’ ∈ d '
h’’∈ d ' ' w’’∈ d ' '
(vezi capitolul „A IV Invarianţii proiecţiilor - Apartenenţa” )
71
Fie V ≠ W; V + W = D unde V ∈ [V]

W ∈ [W] (vezi II.1 Puncte particulare).
z z
v''
V= v'
[V] [W] [V] [W]

w'
o o W=w''
v
w
x y x y
[H [H
] ]
v''
V= v'
D
d' d''
[V] [W]
w'
o W= w''
v
d
w
x y
[H
]
z z
v' v'' v'
d' d'' d'
w' w'' w'

x v o y x v o
d d
w w
y y
OBSERVAŢIE : Dacă V + W = D ⇒ V ∈ D şi W ∈ D
⇓
v ∈ d w ∈ d
v’ ∈ d ' w’ ∈ d '
v’’∈ d ' ' w’’∈ d ' '
(vezi capitolul „A IV Invarianţii proiecţiilor - Apartenenţa” )
72
DREAPTA DETERMINATĂ DE UN PUNCT ŞI O DIRECŢIE
• D ⊃ M ⇒ m ∈ d , m’ ∈ d ' , m’’∈ d ' '

(vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
• şi D || E (vezi II.2.5 Poziţia relativă a două drepte)

sau
D || [P] unde [P] = [H] sau [V] sau [W]
(vezi II.2.4 Drepte particulare)
sau
unde [P] = oarecare
(vezi Poziţia dintre dreaptă şi plan – volumul II).
B.II.2.2 URMELE DREPTEI
DEFINIŢIE: Numim „urmele dreptei” punctele de intersecţie ale dreptei cu planele de

proiecţie.
D ∩ [H] = H
D ∩ [V] = V
D ∩ [W] = W
⇓
z z z
v''
V= v'
[V] [W] [V] [W] [V] [W]

w'
o o o W= w''
v
h' h'' w
x y x y x y
H= h
[H [H [H
] ] ]
H ∈ [H] V ∈ [V] W ∈ [W]

Fig.II.2.17
(vezi II.1 Puncte particulare).
OBSERVAŢIE: Coordonatele punctelor H, V şi W din figura de mai sus au valori

pozitive.
73
URMA ORIZONTALĂ A DREPTEI D
D ∩ [H] = H
z
[V] [W]
d''
d' o
D
h''
h' d
x y
H= h
[H
]
Fig.II.2.18
h ∈d
Dacă H ∈ D ⇒ h’ ∈ d '
h’’∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓
H ∈ D ; h ∈ d şi H ≡ h (vezi Fig.II.2.17)
⇓
h≡H= D ∩ d
h’ ∈ OX (vezi Fig.II.2.17) h’’ ∈ OY (vezi Fig.II.2.17)
h’ ∈ d ' h’’ ∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓ ⇓
h’ = d ' ∩ OX h’’ = d ' ' ∩ OY
şi h ∈ d (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
z z
d' d'' d'
x h' o h'' y x h' o

d d
h h
y y
74
URMA VERTICALĂ A DREPTEI D
D ∩ [V] = V
z
v''
V= v'
[V] [W]
d'
d''
o
D
v
d
x y
[H
]
Fig.II.2.20
v ∈d
Dacă V ∈ D ⇒ v’ ∈ d '
v’’∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓
V ∈ D ; v’ ∈ d ' şi V ≡ v’ (vezi Fig.II.2.17)
⇓
v’ ≡ V = D ∩ d '
v ∈ OX v’’ ∈ OZ (vezi Fig.II.2.17)
v∈ d v’’ ∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓ ⇓
v = d ∩ OX v’’ = d ' ' ∩ OZ
şi v’ ∈ d ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
z z
v' v'' v'
d' d'' d'
x o y x o
v v
d d
y y
75
URMA LATERALĂ A DREPTEI D
D ∩ [W] = W
W=w'' +z
w'
[W]
[V]
-y
d'
d''
w o
D
[H
]
d +y
Fig.II.2.22
w ∈d
Dacă W ∈ D ⇒ w’ ∈ d '
w’’∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓
W ∈ D ; w’’∈ d ' ' şi W ≡ w’’ (vezi Fig.II.2.17)
⇓
w’’ ≡ W = D ∩ d ' '
w ∈ OY w’ ∈ OZ (vezi Fig.II.2.17)
w∈ d w’ ∈ d ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇓ ⇓
w = d ∩ OY w’ = d ' ∩ OZ
şi w’’ ∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
z z
w'' w' w'
d' d'' d'

w w
x o y x o
d d
y y
76
W=w'' z
w'
v'' [W]
[V] V= v'
-y
d'
d''
w o
D
[H v h''
]
d +y
h'
x H= h
Fig.II.2.24
z z
w'' w' w'
v' v'' v'
d' d'' d'

w w
x h' o h'' y x h' o
v v
d d
h h
y y
77
T2 +z T1
[W2] W
[VS] [W1]
V
D
-y [H P] ox [HA] +y
H
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.26 Vedere în lungul axei OX
OBSERVAŢII:
1. Lungimea unei drepte este infinită.
Dacă vom considera şi spaţiul de dincolo de planul lateral de proiecţie [W], adică
–OX, afirmaţia de mai sus este valabilă.
Dacă vom considera numai +OX, atunci [W] limitează toate dreptele D [W].
Dreptele devin semidrepte, limitate de punctul W = D ∩ [W].
2. O dreaptă D intersectează un plan într-un singur punct.
⇒ ∃ H (unic), H = D ∩ [H],
∃ V (unic), V = D ∩ [V],
∃ W (unic), W = D ∩ [W].
şi H = ∞ dacă D  [H],
V = ∞ dacă D  [V],
W = ∞ dacă D  [W].
78
B.II.2.3 STUDIUL DREPTEI
DEFINŢIE : Studiul dreptei se referă la analiza traseului dreptei, cu precizarea

triedrelor şi octanţilor prin care trece dreapta.
II.2.3.1 STABILIREA URMELOR DREPTEI

Pentru precizarea triedrelor prin care trece dreapta se vor afla mai întâi urma orizontală
(H) şi verticală (V) ale dreptei D .
z
v''
V= v'
[V] [W]
d'
d''
o
D
v h''
h' d
x y
H= h
[H
]
Fig.II.2.27
z z
v' v'' v'
d' d'' d'
x h' v o h'' y x h' o

v
d d
h h
y y
Dacă d , d ' , d ' ' sunt deja determinate (trasate), atunci:

h’ = d ' ∩ OX şi v = d ∩ OX
h’’ = d ' ' ∩ OY v’’= d ' ' ∩ OZ
(vezi II.2.2 Urmele Dreptei)
79
II.2.3.2 ANALIZA TRIEDRELR PARCURSE DE D
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
V
D
-y [H P] ox [HA] +y
H
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
OBSERVAŢII:
1. H ∈ [H]. Dacă H ∈ D , atunci H este punctul unde D trece dintr-un triedru în

altul, vecin.
2. V ∈ [V]. Dacă V ∈ D , atunci V este punctul unde D trece dintr-un triedru în altul,
vecin.
3. Din observaţiile 1 şi 2 ⇒ H şi V delimitează triedrele parcurse de D .
4. Din observaţiile 1 şi 2 ⇒ între H şi V, D trece printr-un singur diedru.
5. Din observaţiile 1 şi 2 ⇒ dincolo de H şi V, D intră în triedrele alăturate celui
dintre H şi V.
6. Nu este necesar să se afle W = D ∩ [W] pentru că W nu ajută la stablirea
triedrelor parcurse de D .
Concluzii:
1. O dreaptă D ( D [V] şi D [H]) trece prin TREI TRIEDRE ALĂTURATE

(vecine).
2. Dacă D ar trece prin toate cele patru triedre, D ar trebui să intersecteze de două
ori [V] (şi o singură dată [H]) sau de două ori [H] (şi o singură dată [V]), ceea ce
este imposibil (vezi obs. Nr.2 „urmele dreptei”).
80
II.2.3.2a ANALIZA TRIEDRELOR PARCURSE DE D ÎN TRIPLĂ PROIECŢIE
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
V= v'=v''
D=d''
d'
-y [H P] h'=v ox d [HA] +y
H= h=h''
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
OBSERVAŢII:
1. În aşezarea axelor de mai sus, unele proiecţii sunt confundate, deşi sunt distincte
în realitate (v’ = v’’, h = v, h = h’’).
2. Analog d ' ' ≡ D (disticte în realitate, vezi fig.II.2.24).
3. Dacă, analizând proiecţia laterală a unui punct (m’’) putem preciza triedrul în
care se găseşte punctul M (vezi proiecţiile punctului), analog, analizând traseul
proiecţiei laterale d ' ' a unei drepte D , putem preciza triedrele prin care trece
dreapta D .
Concluzie:
În triplă proiecţie stabilirea triedrelor prin care trece D se face urmărind traseul
proiecţiei laterale d ' ' .
Triedrele se vor marca pe o linie paralelă cu d ' ' , fiind delimitate de linii
perpendiculare pe aceasta, din proiecţiile laterale ale urmelor (h’’ şi v’’).
81
T2
z
v''
V= v'
[W] T1
[V]
d'
d''
o
D
v h''
T4
h' d
x y
H= h
[H
]
Fig.II.2.31
2
z
v'
v''
T1
d' d''
x h' o h'' T4 y
v
d
h
y
Fig.II.2.32
82
II.2.3.2b ANALIZA TRIEDRELOR PARCURSE DE D ÎN DUBLĂ PROIECŢIE

OBSERVAŢII:
1. Numai utilizând d ' ' , putem preciza direct traseul dreptei D în triplă proiecţie.
2. În cazul dublei proiecţii, unde avem la dispoziţie d şi d ' se pot stabili doar
limitele triedrelor şi anume, urma orizontală H şi verticală V.
3. Pentru a afla în ce triedru se află D în intervalul (H…V) se studiază semnul + sau
– al coordonatelor b şi c ale unui punct oarecare de pe dreaptă, din acest interval.
Triedrele se vor marca pe o linie paralelă la OX, fiind delimitate de linii

perpendiculare pe aceasta, din proiecţiile punctelor H şi V.
z
p'
v'
c P >0
d'
m'
b P <0
p
b M>0 c M>0
x h' o
d v
c N <0
n' m
b N >0
h
n
T4 T1 T2 y
Fig.II.2.33
• Fie M ∈ D , M între H şi V.
Dacă ∀M ∈ D , M ∈ (H…V), cM > 0 şi bM > 0 ⇒ intervalul (H…V) este T1.
• Fie N ∈ D , N lateral faţă de H.
Dacă ∀N ∈ D , N ∈ (∞…H), cN < 0 şi bN > 0 ⇒ intervalul (∞…H) este T4.
• Fie P ∈ D , P lateral faţă de V.
Dacă ∀P ∈ D , P ∈ (V…∞), cP > 0 şi bP < 0 ⇒ intervalul (V…∞) este T2.
OBSERVAŢIE:
Este suficient să se stabilească în modul de mai sus numai două din cele trei
triedre prin care trece dreapta, anume triedrul dintre H şi V, şi unul dintre cele
laterale, avându-se în vedere ca triedrele sunt vecine.
83
II.2.3.3 STABILIREA PUNCTELOR DE INTERSECŢIE CU PLANELE

BISECTOARE
II.2.3.3.a B1
• Fie B1 ∈ [B1]. Pentru (∀)B1, b = c, b şi c au simultan acelaşi semn.
T2 T1
[W2] [VS] [W1]
BW
1
1 ],
[B
+b B1, b1''
+c
+c
-y [H P] -b +b [HA] +y
ox, o
-c
-c
-b
BW
1
B1, b1''
1 ],
45°
[B
[W3] [VI] [W4]

T3 T4 Fig.II.2.34a
[W]
+Y
+z
ZO
ulu a
ghi re
i+
un ectoa
bis
[V] b''1
+b = +c
+y
+c
+b
o [H
]
-b
[H
]
-c
-y
x
b''1
-b = -c
Z
O-
hiu rea
-Y
-z
ung ectoa
lui
bis
Fig.II.2.34b
+b se măsoară pe +OY, +c se măsoară pe +OZ ⇒ b1’’ se va găsi pe bisectoarea
unghiului +ZO+Y
-b se măsoară pe -OY, -c se măsoară pe -OZ ⇒ b1’’ se va găsi pe bisectoarea

unghiului -ZO-Y
Dacă B1 ∈ D ⇒ b1’’ ∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇒ b1’’ ∈ bisectoarea unghiului ZOY, -ZO-Y.

b1’’ ∈ d ' '
⇓
b1’’ = d ' ' ∩ bisectoarea unghiului ZOY, -ZO-Y.
84
[W]
Y
+z
O+
Z
ulu a
ghi re
i+
un ectoa
+b = +c
bis
[V] b''1
d''1
+y
+c
+b
o [H
]
-b
[H
-c ]
-y
x
-b = -c
b''1
d''2
Z
O-
hiu rea
-Y
-z
ung ectoa
lui
bis
Fig.II.2.35
+z(-y) +z(-y)
+Y
ea O
ar i +Z
d''1 t o
c lu
se iu
bi ngh
u
b''1
x(-y) O +y x(-y) o +y
sau
d''2
b''1
-Z
YO
lu a
i u re
i-
gh toa
un isec
b
+y(-z) +y(-z)
Fig.II.2.36
OBSERVAŢIE:
În tripla proiecţie unghiul ZOY = 900, bisectoarea unghiului este o direcţie înclinată
la 450 faţă de OY (axa orizontală) şi OZ (axa verticală).
(planul lateral în triplă proiecţie este determinat de axele OY orizontală şi OZ
verticală)
85
DETERMINAREA PROIECŢIILOR PUNCTULUI B1

• +b = +c
+z
[W]
[V]
d'' rea ZO
+ Y
d' c toa lui +

e
D bis ghiu
un
b'1 b''1
B1
o
d
b1
x [ H]
Fig.II.2.37
OBSERVAŢIE:
- prima proiecţie determinată este b1’’ (vezi pag. 85);
- B1 = D ∩ paralela la OX din b1’’;
- b1’ = d ' ∩ paralela la OY din B1;
- b1 = d ∩ paralela la OZ din B1.
+z(-y)
+Y
a O
re Z
d' d'' toa lui +
c
se iu
bi ngh
u
b'1 b''1
x y
+c
d o
+b
b1
+y(-z)
Fig.II.2.38 Triplă proiecţie
OBSERVAŢIE:
- prima proiecţie determinată este b1’’ (vezi pag.85);
- b1’ = d ' ∩ paralela la OX din b1’’;
- b1 ∈ d .
86
• -b = -c
+z [W]
+y
[W] d'' d' [V]

o [H]
d
-y [H] b1
b''1 x
b'1
B1
D
Z
O-
iul rea
-Y
gh oa
ui
un sect
-z
bi
[W] [V]
Fig.II.2.39
OBSERVAŢIE:
z(-y)
b1
d
x(-y) y
-b
o
-c
b'1 b''1
d' d''
y(-z)
OBSERVAŢIE:
- b1 ∈ d .
87
DETERMINAREA PROIECŢIILOR PUNCTULUI B1 ÎN DUBLĂ PROIECŢIE
Pentru determinarea proiecţiilor punctului B1 în dublă proiecţie ortogonală se trasează

simetrica uneia dintre proiecţiile dreptei faţă de OX.
Fie d ' proiecţia a cărei simetrică se va trasa.
z
+b = +c v'
b > 0, c > 0
d'
b'1
=
x h' o
+b +c
=
v
b1 sim þã d
fa
etr e O
ica X
pr
oi
ec
y
þie
id
'
Fig.II.2.41
+z(-y)
d'
ei
-b = -c
cþi
ie
b < 0, c < 0
OX pro
de a
þã ric
fa met
si
b1
=
x h' v o
-b
-c
=
b'1
d'
v' +y(-z)
Fig.II.2.42
88
sau
Fie d proiecţia a cărei simetrică se va trasa.
+z
sim þã d
fa
+b = +c
etr e O
ica X
b > 0, c > 0
pr
oi
ec
þie
i
d
b'1
=
x h' v o
+b +c
=
b1
d
Fig.II.2.43
h -b = -c
b < 0, c < 0
d
b1
x h' v o
-c -b
b'1
id
þie
iec
OX pro
de a
þã ric
fa met
si
Fig.II.2.44
89
Pentru ∀B1, cu b1’ ∈ d ' şi b1 ∈ liniei simetrice a proiecţiei d ' faţă de OX, sau b1 ∈ d şi b1’
∈ liniei simetrice a proiecţiei d faţă de OX, b = c; b şi c au simultan acelaşi semn (vezi
Fig.II.2.38 şi Fig.II.2.40).
Dacă B1 ∈ D ⇒ b1 ∈ d (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - Apartenenţa” )
Dacă B1 ∈ [B1] ⇒ b1’ ∈ d '
şi b1 ∈ liniei simetrice a proiecţiei d ' faţă de OX (vezi pag.88)
⇓
b1 = d ∩ simetrica proiecţiei d ' faţă de OX
z
v'
+b = +c
b > 0, c > 0
d' = b'1
x h' o
+b +c
v
=
d
b1
h
sim þã d
fa
etr e O
ica X
pr
oi
ec
þie
y
id
'
Fig.II.2.45
+z(-y)
d'i
þie
-b = -c
iec
b < 0, c < 0
OX pro
de a
þã ric
fa met
h
si
b1
= d
x h' v o
-b
-c
b'1 d'
v' +y(-z)
Fig.II.2.46
90
Dacă B1 ∈ D ⇒ b1’ ∈ d ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )

Dacă B1 ∈ [B1] ⇒ b1 ∈ d
şi b1’ ∈ liniei simetrice a proiecţiei d faţă de OX (vezi pag.89)
⇓
b1’ = d ' ∩ simetrica proiecţiei d faţă de OX
+z
sim þã d
fa
+b = +c
etr e O
ica X
b > 0, c > 0
pr
oi
ec
v
þie
b'1
i
d'
d' =
x h' v o
+b +c
=
d b1
h
+y
Fig.II.2.47
+z
h -b = -c
b < 0, c < 0
d
b1
x h' v o
-c -b
d'
b'1 v'
'
id
þie
iec
OX pro
de a
þã ric
fa met
+y
si
Fig.II.2.48
OBSERVAŢIE:
Nu este necesar să se traseze două linii simetrice faţă de OX, una simetrica proiecţiei
d iar cealaltă simetrica proiecţiei d ' , deoarece se obţine acelaşi rezultat în ambele
cazuri (proiecţiile punctului B1 sunt unice pentru o dreaptă D dată). În concluzie se va
trasa fie simetrica lui d faţă de OX, fie a lui d ' faţă de OX.
91
II.3.3.b B2
• Fie B2 ∈ [B2]. Pentru ∀B2, b = c, b şi c au semne diferite.
T2 T1
[W2] [VS] [W1]
[B
2
],B
-b
W2
B 2 , b 2''
+c
+c
-y [H P] -b +b [HA] +y
ox, o
-c
-c
+b B 2, b2''
45°
[W3] [VI] [W4]
T3 T4 Fig.II.2.49a
[W]
+z
[V]
c
-b
=+ +y
bis
ung ectoa
hiu rea b''2
+c
lui
-yo
z
= [H
+b ]
o
=
=
-b
= b''2
x
-c
-y = -c
+b b is
ung ectoa
[H hiu rea
] lu i
yo-
z
-z
Fig.II.2.49b
-b se măsoară pe -OY, +c se măsoară pe +OZ ⇒ b2’’ se va găsi pe bisectoarea

unghiului +ZO-Y
+b se măsoară pe +OY, -c se măsoară pe -OZ ⇒ b2’’ se va găsi pe bisectoarea
unghiului –ZO+Y
Dacă B2 ∈ D ⇒ b2’’ ∈ d ' ' (vezi „A IV Invarianţii proiecţiilor - apartenenţa” )
⇒ b2’’ ∈ bisectoarea unghiului +ZO-Y = -ZO+Y

b2’’ ∈ d ' '
⇓
b2’’ = d ' ' ∩ bisectoarea unghiului +ZO-Y = -ZO+Y
92
[W]
+z
[V]
c
+y
bis
ung ectoa d''1 =+
hiu rea -b
lui
d''2
+c
+zo
-y
= [H
b''2 +b ]
o
=
=
-b
= b''2
-c
= x
-c
+b
-y bis
ung ectoa
hiu rea
[H lui
] -zo
y
-z
Fig.II.2.50
+z(-y) +z(-y)
bi ngh
se i u
u
ct lu
oa i -
d''1
re Y
a O+
b''2
Z
x(-y) o y x(-y) o y
sau
d''2
b''2
b
un isec
gh to
iu are
lu a
i-
ZO
+Y
+y(-z) +y(-z)
Fig.II.2.51
OBSERVAŢIE:
În tripla proiecţie unghiul +ZO-Y = -ZO+Y = 900, bisectoarea unghiului este o
direcţie înclinată la 450 faţă de OY (axa orizontală) şi OZ (axa verticală).
(planul lateral în triplă proiecţie este determinat de axele OY orizontală şi OZ
verticală)
93
DETERMINAREA PROIECŢIILOR PUNCTULUI B2

• -b = +c
+z
[W]
bi
un secto
[V]
[W] gh ar
iul ea
ui
+Z
O-
Y b''2
b'2 +y
B2
d'' d'
o
[ H]
D b2
d x
-y
[ H]
-z [V]
Fig.II.2.52
OBSERVAŢIE:
+z(-y)
d' d
d''
b'2 =b2 b''2
x(-y) y
+c=-b
o
bi ngh
se iu
u
ct lu
oa i +
re zo
a -y
y(-z)
OBSERVAŢIE:
- b2 ∈ d .
94
• +b = -c
[W] +z
-y
[V] [W]
o d''
[H] d'
d
b2
x [H] +y
b'2 b''2 [W]
B2
bis ghi
un
ec ulu
toa i +
rea YO
[V] -z
D
Z -
Fig.II.2.54
OBSERVAŢIE:
z(-y)
x(-y) o y
d' d''
-c=+b
b'2 =b2 b''2

d
bi gh
s e iu
un
ct lui
oa +
re yo
a -z
y(-z)
OBSERVAŢIE:
- b2 ∈ d .
95
DETERMINAREA PROIECŢIILOR PUNCTULUI B2 ÎN DUBLĂ PROIECŢIE
Pentru ∀B2 ∈ [B2] ⇒ b2 ≡ b2’

Dacă b2 ∈ d , b2’ ∈ d ' şi b2 ≡ b2’
⇓
b2 ≡ b2’ ≡ d ∩ d '
-b = +c
z
d
d'
b'2 =b2
x
+c=-b
y
Fig.II.2.56
+b = -c
z
x o
-c=+b
b'2 =b 2
d d'
y
Fig.II.2.57
96
II.2.3.4 ANALIZA OCTANŢILOR PARCURŞI DE D
Vederi în lungul axei OX
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
]
1
[B
O3 O2
V
D
O1
[H P] B1 [HA]
-y ox +y
H
O8
B2
[B
O7
2
]
[W3] [VI] [W4]
T3 -z T4
Fig.II.2.58
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
[B
O3 O2
1
]
V
D
O4
[H P] B1 [HA]
-y ox +y
H
O5
B2
2]
O6
[B
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.59
97
OBSERVAŢII:
1. B1 ∈ [B1]. Dacă B1 ∈ D , atunci B1 este punctul unde D trece dintr-un octant în altul,
vecin, ambii ai aceluiaşi triedru.
2. B2 ∈ [B2]. Dacă B2 ∈ D , atunci B2 este punctul unde D trece dintr-un octant în altul,
vecin, ambii ai aceluiaşi triedru.
3. Din observaţiile 1 şi 2 ⇒ B1 şi B2 delimitează octanţii prin care trece D .
4. ⇒ între H şi B1 şi respectiv V şi B1 sau

între H şi B2 şi respectiv V şi B2, D parcurge un singur octant.
5. ⇒ între H şi V, D străbate doi octanţi ai aceluiaşi triedru.
6. ⇒ în triedrele în care D nu∩ [B1] şi respectiv D nu∩ [B2], D

parcurge un singur octant.
Concluzii:
1. O dreaptă D ( D ∩ [V], D ∩ [H], D ∩ [B1], D ∩ [B2]) trece prin cinci octanţi vecini
(alăturaţi).
2. O dreaptă intersectează un plan o singură dată

⇒ ∃B1 = unic, B1 = D ∩ [B1], B1 ∈ T1 sau B1 ∈ T3
∃B2 = unic, B2 = D ∩ [B2], B2 ∈ T2 sau B2 ∈ T4.
3. Dacă B1 = D ∩ [B1], B1 ∈ T1 ⇒ D parcurge O1 şi O2.
Dacă B1 = D ∩ [B1], B1 ∈ T3 ⇒ D parcurge O5 şi O6.
98
II.2.3.4.a ANALIZA OCTANŢILOR PARCURŞI DE D ŞI STABILIREA

TRASEULUI DREPTEI D ÎN TRIPLĂ PROIECŢIE
T2
O3
[W] +z
v'' O2
V= v' T1
[V] d' d'' rea ZO

+Y
toa i +
ec lu
bis ghiu
D un O1
b''1
b'1 [W]
B1
v
o
[H] h''
h'
b1 O8
+y T4
[H] d H= h
x b2
bis ghiu
un
ec lui
toa -Z
re a O
[W]
O7
+Y
b''2
b'2
[V]
B2 -z
Fig.II.2.60
1. În triplă proiecţie stabilirea octanţilor prin care trece dreapta D se face urmărind
traseul proiecţiei laterale d ' ' (vezi Obs.2 pag.81).
2. Analog cu triedrele, octanţii se vor marca pe o linie paralelă cu d ' ' , delimitată
de linii perpendiculare pe aceasta, din proiecţiile laterale ale punctelor care
delimitează octanţii (H, V, B1, B2).
3. Dacă triedrele parcurse de D au fost deja stabilite, este suficient să se determine un

singur octant, în funcţie de triedrul în care se află şi de triedrul vecin (ex.: O1, vezi Fig.
de mai sus). Ceilalţi 4 octanţi se vor denumi în ordine, fiind vecini cu acesta.
99
z O3 T2
+Y
ZO
lu a
iu are
i+
v' v''
gh t o
un isec
b
O2 T1
d' d''
b'1 b''1
O1
x h' o y
d v h''
b1 O8
T4
b2=b'2 h b''2
O7
bi
se
y
cto
ar
ea
II.2.3.4.b ANALIZA OCTANŢILOR PARCURŞI DE D ŞI STABILIREA TRASEULUI
DREPTEI D ÎN DUBLĂ PROIECŢIE
v'
d'
b'1
x h' o
d v
b1
b2=b'2 h
sim þã de
fa
etr OX
ica
pro
y
iec
þie
O7 O 8 O 1 O2 O3
i d'
T4 T1 T2
Fig.II.2.62 Dublă proiecţie
• Pentru stabilirea proiecţiilor punctelor B1 şi B2 vezi pag. 88, 89, 90, 91 şi 96.
• Pentru stabilirea octanţilor parcurşi de D vezi pag. 98, pct.3.
• Octanţii se vor marca pe o linie paralelă la OX, delimitată de linii perpendiculare pe
aceasta, din proiecţiile punctelor care delimitează octanţii (H, V, B1, B2).
100
II.2.3.5 ETAPELE STABILIRII TRASEULUI UNEI DREPTE D .

RECAPITULARE
Fie M ≠ N, M şi N = oarecare, M + N = D
1. Reprezentarea proiecţiilor punctelor m' m''
M şi N
n' n''
x o y
m
n
y
2. Reprezentarea proiecţiilor dreptei m' m''
D: d' d''
m +n = d n' n''
x o y
m’ + n’ = d ' n
d m
m’’+ n’’= d ' ' y
3. Determinarea urmelor H şi V ale z
dreptei D . v' v''
d' d''
x h' v o h'' y
d
h
y
4. Stabilirea triedrelor parcurse de z T2
dreapta D . v' v''
T1
d' d''
x h' v o h'' y
d
T4
h
y
5. Aflarea punctelor de intersecţie ale z
dreptei D cu [B1] şi [B2]. v' v''
d' d''
b'1 b''1
x h' o h'' y
v
b1 d
b2=b'2 h b''2
y
6. Stabilirea octanţilor prin care trece z O3 T2
+Y
dreapta D .
ZO
lu a
iu re
v' v''
i+
gh toa
un isec
b
O2 T1
d' d''
b''1 O1
b'1
x h' o h'' y
b1 d v O8
T4
b2=b'2 h b''2
O7
bi ngh
se iu
u
y
cto lui
ar -Z
ea O
Y +
101
102
II.2.4 DREPTE PARTICULARE
DEFINIŢIE: O dreaptă este particulară dacă este paralelă cu sau perpendiculară pe

unul din planele de proiecţie.
Consecinţă: Există trei categorii de drepte paralele cu unul dintre planele de proiecţie
şi trei categorii perpendiculare pe unul dintre acestea.
II.2.4.1 DREPTE PARALELE CU UN PLAN DE PROIECŢIE
1. D1
DENUMIRE : ORIZONTALĂ
POZIŢIE: D1 || [H]
Consecinţă : Toate punctele de pe dreaptă se găsesc la aceeaşi distanţă faţă de

[H].
sau ∀ M ∈ D1 ⇒ c = constant
COORDONATELE a două puncte de pe dreaptă M ≠ N, M ∈ D1 şi N ∈ D1 , sunt

următoarele: M (a, b, c)
N (a1, b1, c).
z z
m'' n'
[VS] m'
[W1 ] [VS] [W1 ]
M n''
= = N
c
c
=
o o
c
=
=
c
=
c
m
x yx n y
[H [H
A ] A ]
Fig.II.2.63
Mm’’ ≠ Nn’’
Mm’ ≠ Nn’
Mm = Nn = c
M + N = D1
102
n' m''
[VS] d'1 [W1 ]
m' d''1
M n''
D1 N
=
o
c
=
=
c
=
c
d1
m
x n y
[H
A ]
Fig.II.2.64
PROIECŢIA ORTOGONALĂ A DREPTEI
Triplă proiecţie Dublă proiecţie
z z
n' d'1 m' n'' d''1 m'' n' d'1 m'
= = = = = =
c
c
c
x o y x o
n d1 n d1
m m
y y
Fig.II.2.65
103
DETERMINAREA URMELOR DREPTEI

z
v'' w'
[VS] d'1 d''1 [W1 ]
V= v' D1 W= w''
= o
c
=
c
v d1
w
x y
[H
A ]
Fig.II.2.66
D1 = V + W
d1 = v + w
d '1 = v’ + w’
d ' '1 = v’’ + w’’
Triplă proiecţie ortogonală Dublă proiecţie ortogonală
z z
v' d'1 w' v'' d''1 w'' v' d'1
= = =
c
x o yx o
v v
d1 d1
w
y y
Fig.II.2.67
URMELE DREPTEI D1
1. D1 || [H] ⇒ D1 [H] ⇒ H ∈ D1
2. D1 ∩ [V] = V
V ≡ v’ = D1 ∩ d '1
v = d 1 ∩ OX
v’’ = d ' '1 ∩ OZ
(vezi II.2.3.1, Urmele dreptei, Fig.II.2.20 şi II.2.21)
3. D1 ∩ [W] = W
W ≡ w’’ = D1 ∩ d ' '1
w = d1 ∩ OY
w’ = d '1 ∩ OZ
(vezi II.2.3.11 Urmele dreptei, Fig.II.2.22 şi II.2.23)
104
STUDIUL DREPTEI ORIZONTALE

1. c > 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D1 (c > 0), în funcţie
de poziţia punctului W, şi anume dacă:
W ∈ [W1] (vezi Fig.II.2.68 )
W ∈ [W2] (vezi Fig.II.2.69 ).
[W2]
+z
-y
[VS] d'1 w' v''
V= v' d''1 [W1]
[H
D 1 W= w''
P] =
c>0
o =
c>0
d1
v
[W3] w
+y
[H
x A ]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.68
[W1]
+z
[VS] +y
v'' w'
d'1
[W2] d''1 V= v'
W= w''
D1 [H
A]
=
c>0
= o
c>0
d1
v
[W4]
-y w
[H x
P]
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.69
105
Vedere în lungul axei OX
T2 T1
[W2] [VS] [W1]
V D1
c >0
-y [H P] ox [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.70
OBSERVAŢIE: 1. Traseele dreptelor din figurile anterioare se suprapun.

2. Pentru ∀ poziţie a punctului W (W ∈ [W1] sau W ∈ [W2]) D1
trece prin aceleaşi triedre.
106
W ∈ [W1]
Triplă proiecţie
T2 T1
v' d'1 =d''1 w' v'' d''1 w''
c>0
c>0
c>0
= = =
x(-y) O +y
v
d1
w
+y(-z)
Fig.II.2.71
W ∈ [W1]
Dublă proiecţie
z
m' v' d'1 n'
b m< 0
c = ct. > 0
c = ct. > 0
c = ct. > 0
= = =
x o
v
bn > 0
d1
n
T2 T1
y
Fig.II.2.72
M ∈ D1 M(aM, bM, c) unde bM < 0 ⇒ M ∈ Triedrului 2

N ∈ D1 N(aN, bN, c) unde bN > 0 ⇒ N ∈ Triedrului 1
107
W ∈ [W2]
Triplă proiecţie
T2 T1
w
d'1 = d''1 w'' v' w' v'' d''1
c>0
c>0
= =
x(-y) o +y
v
d1
+y(-z)
Fig.II.2.73
W ∈ [W2]
Dublă proiecţie
bn <0
d'1 m' v' n'

c>0
=
x(-y) n
o
v
b m >0
d1 m
T1 T2
+y(-z)
Fig.II.2.74
M ∈ D1 M(aM, bM, c) unde bM > 0 ⇒ M ∈ Triedrului 1

N ∈ D1 N (aN, bN, c) unde bN < 0 ⇒ N ∈ Triedrului 2
Concluzie: Dacă ∀ M ∈ D1 orizontală, c > 0 ⇒ D1 ∈ T1 şi D1 ∈ T2 .
108
2. c < 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D1 (c < 0), în funcţie de
poziţia punctului W, şi anume dacă
W ∈ [W3] (vezi Fig.II.2.75)
W ∈ [W4] (vezi Fig.II.2.76).
[W1]
+z
+y
[VS]
[W2]
[H
A]
o
d1 v
w
[W4]
-y
[H x
P]
w'
d''1 v'' d'1
D1 V= v'
W= w''
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.75
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
[H
P]
o
v
d1 w
[W3]
+y
[H
x = A]
c
d'1 w'v'' =
c
d''1
V= v' D1
W= w''
[VI]
[W4]
-z
Fig.II.2.76
109
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
-y [H P] c<0
ox [HA] +y
=
V D1
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.77

110
W ∈ [W3]
Triplă proiecţie
+z(-y)
w
d1
x(-y) v o +y
c>0
c>0
= =
d'1 =d''1 d''1
w'' v' w' v''
T3 T4
+y(-z)
Fig.II.2.78
W ∈ [W3]
Dublă proiecţie
+z(-y)
n
d1
b n<0
x(-y) v o
c>0
=
b m>0
d'1
m' v' n'
m
T4 T3
+y(-z)
Fig.II.2.79
M ∈ D1 M(aM, bM, c) unde bM > 0 ⇒ M ∈ Triedrului 4

N ∈ D1 N(aN, bN, c) unde bN < 0 ⇒ N ∈ Tiedrului 3
111
W ∈ [W4]
Triplă proiecţie
T3 T4
x(-y) v o +y
c>0
c>0
= d1 =
d'1 =d''1 w' v'' d''1 w''
v'
w
+y(-z)
Fig.II.2.80
W ∈ [W4]
Dublă proiecţie
d1
m
b m<0
x(-y) v o
c<0
b n >0
=
d'1 n'
m' v'
n
T3 T4
+y(-z)
Fig.II.2.81
M ∈ D1 M(aM, bM, c) unde bM < 0 ⇒ M ∈ Triedrului 3

N ∈ D1 N(aN, bN, c) unde bN > 0 ⇒ N ∈ Triedrului 4
Concluzie: Dacă ∀ M ∈ D1 orizontală, c < 0 ⇒ D1 ∈ T3 şi D1 ∈ T4..
112
2. D2
DENUMIRE : FRONTALĂ
POZIŢIE: D2 || [V]

[V].
sau ∀ M ∈ D2 ⇒ b = constant
COORDONATELE a două puncte de pe dreaptă M ≠ N, M ∈ D2 şi N ∈ D2 ,

sunt următoarele: M (a, b, c)
N (a1, b, c1).
z z
[VS] [W1 ] [VS] m' b [W1 ]
=
b
=
b m''
M
=
n' b o o
n''
=
b
=
b N
=
x y x m y
n
[H [H
A ] A ]
Fig.II.2.82
Mm’’ ≠ Nn’’
Mm’ = Nn’ = b
Mm ≠ Nn
M + N = D2
113
[VS] m' b [W1 ]
=
b
=
d'2
M m''
o d''2
n' b
n''
=
D2
b
=
N
d2 m
x y
n
[H
A ]
Fig.II.2.83

z z
m' m'' m'

d'2 d''2 d'2
n' n'' n'
x o b y x o
=
= = = =
b
d2 d2
n m n m
y y
Fig.II.2.84
114

z
w'
b
=
[VS] [W1 ]
W= w''
d'2
o d''2
D2 h''
h' d2 w
x b
y
=
H= h
[H
A ]
Fig.II.2.85
D2 = H + W
d2 = h + w
d '2 = h’ + w’
d ' ' 2 = h’’+ w’’
z z
w' w''
d'2 d''2 d'2
x h' o b h'' yx h' o

=
= =
b
d2 d2
h w h
y y
Fig.II.2.86
URMELE DREPTEI
1. D2 ∩ [H] = H
H ≡ h = D2 ∩ d 2
h’ = d '2 ∩ OX
h’’ = d ' ' 2 ∩ OY
2. D2 || [V] ⇒ D2 [V] ⇒ V ∈ D2
3. D2 ∩ [W] = W
W ≡ w’’ = D2 ∩ d ' ' 2
w = d 2 ∩ OY
w’ = d '2 ∩ OZ
(vezi II.2.3.1, Urmele dreptei, Fig.II.2.22 şi II.2.23).
115
STUDIUL DREPTEI FRONTALE

1. b > 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D2 (b > 0), în funcţie
de poziţia punctului W, şi anume dacă:
W ∈ [W4] (vezi Fig.II.2.88).
[W2]
+z
-y
[VS] w' b
>0 [W1]
=
[H W=w''
d'2
P]
o D2 d''2
h' b d2 h''
>0 = w
[W3]
H= h +y
[H
X A]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.87
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
D2
[H
P] d'2
o
h' b>
0 d2 h''
=
[W3] w
H= h +y
[H
X A]
d''2
w'
[VI]
W=w'' [W4]
-z
Fig.II.2.88
116
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D2
-y [H P] ox b >0 H [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.89

117
W ∈ [W1]
Triplă proiecţie
+z(-y)
w' w''
d'2 d''2
T1
x(-y) h' o b>0 h'' +y
=
b>0
b>0
= = T4
d2
h w
+y(-z)
Fig.II.2.90
W ∈ [W1]
Dublă proiecţie
n'
cn > 0
d'2
x(-y) h'
o
b = ct. > 0
=
c m< 0
m d2
h n
m'
T4 T1
+y(-z)
Fig.II.2.91
M ∈ D2 M(aM, b, cM) unde cM < 0 ⇒ M ∈ Triedrului 4.

N ∈ D2 N(aN, b, cN) unde cN > 0 ⇒ N ∈ Triedrului 1
118
W ∈ [W4]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d'2 d''2
T1
x(-y) h' o b>0 h'' +y
=
b>0
b>0
= = T4
d2
h w
w' w''
+y(-z)
Fig.II.2.92
W ∈ [W4]
Dublă proiecţie
+z(-y)
m'
c m> 0
d'2
x(-y) h' o
b = ct. > 0
=
cn < 0
d2
m h n
n'
T1 T4
+y(-z)
Fig.II.2.93
M ∈ D2 M(aM, b, cM) unde cM > 0 ⇒ M ∈ Triedrului 1

N ∈ D2 N (aN, b, cN) unde cN < 0 ⇒ N ∈ Triedrului 4
Concluzie: Dacă ∀ M ∈ D2 frontală b > 0 ⇒ D2 ∈ T1 şi D2 ∈ T4 .
119
2. b < 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D2 (b < 0), în funcţie
de poziţia punctului W, şi anume dacă
W ∈ [W3] (vezi Fig.II.2.95).
[W1]
+z
[VS] +y
0 w'
[W2] b<
=
W= w'' [H
d'2
A ]
d''2 D2 o
h'' h'
w d2 0
b< [W4]
=
-y H= h
[H x
P]
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.94
[W1]
+z
[VS] +y
[W2]
[H
A ]
o
h'' w D2 0 h'
d2 b< [W4]
=
-y
[H
P] H= h x
d''2 d'2
w'
b <0
=
[VI ]
[W3] W= w''
-z
Fig.II.2.95
120
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D2
-y [H P] H b<0 ox [HA] +y
=
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.96

121
W ∈ [W2]
Triplă proiecţie
w'' w'
d2 h w
T2
b<0
b<0
= =
x(-y) o +y
h' h''
d'2 d''2 T3
+y(-z)
Fig.II.2.97
W ∈ [W2]
Dublă proiecţie
d2 n'
m h
cn > 0
n
b=ct.< 0
=
x(-y) o
c m< 0
h'
d'2 m'
T3 T2 +y(-z)
Fig.II.2.98
M ∈ D2 M(aM, b, cM) unde cM < 0 ⇒ M ∈ Triedrului 3

N ∈ D2 N(aN, b, cN) unde cN > 0 ⇒ N ∈ Triedrului 2
122
W ∈ [W3]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d'2 d''2
d2 h w
T2
b<0
b<0
= =
x(-y) o +y
h' h''
T3
w'' w'
+y(-z)
Fig.II.2.99
W ∈ [W3]
Dublă proiecţie
m'
m h d2 n
cm > 0
b=ct.<0
=
x(-y) o c n< 0
h' d'2
n'
T2 T3
+y(-z)
Fig.II.2.100
M ∈ D2 M(aM, b, cM) unde cM > 0 ⇒ M ∈ Triedrului 2

N ∈ D2 N(aN, b, cN) unde cN < 0 ⇒ N ∈ Tiedrului 3
Concluzie: Dacă ∀ M ∈ D2 frontală b < 0 ⇒ D2 ∈ T2 şi D2 ∈ T3.
123
3. D3
DENUMIRE : DE PROFIL
POZIŢIE: D3 || [W]

[W].
sau ∀ M ∈ D3 ⇒ a = constant
COORDONATELE a două puncte de pe dreaptă cu M ≠ N, M ∈ D3 şi N ∈ D3 ,

N (a, b1, c1).
z Z
a m''
[VS] [W1 ] [VS] [W1 ]
=
m' a
=
M
a
=
o n' o n''
a
=
a N
=
a
=
m
x y x n
[H [H
A ] A ]
Fig.II.2.101
Mm’’ = Nn’’ = a
Mm’ ≠ Nn’
Mm ≠ Nn
M + N = D3
124
m''
[VS] [W1 ]
m' a
=
M
d''3
d'3
D3 o
n' n''
a
=
N
m d3
x n y
[H
A ]
Fig.II.2.102
m' m'' m'

d'3 d''3 d'3
n' n'' n'
x a o y x a o
=
m m
d3 d3
n n
y y
Fig.II.2.102
125

z
v''
a
=
V=v'
[VS] [W1 ]
d''3
d'3 D3
o
h'
v
d3 h''
x a y
=
H= h
[H
A ]
Fig.II.2.104
D3 = H + V
d3 = h + v
d '3 = h’ + v’
d ' '3 = h’’ + v’’
z z
v' v''
v' ?
d'3 d''3 d'3
x v h' a o h'' y x v h' a o

=
d3 d3
h?
h
y y
Fig.II.2.105
OBSERVAŢIE: În dubla proiecţie ortogonală nu se pot determina ambele proiecţii ale
umelor H şi V, din cauza traseului proiecţiilor dreptei d 3 ≡ d '3 ≡ linia de
ordine a punctelor H şi V. (perpendiculară pe OX).
Pentru determinarea proiecţiilor urmelor H şi V este necesară TRIPLA
PROIECŢIE ORTOGONALĂ.
URMELE DREPTEI
1. D3 ∩ [H] = H 2. D3 ∩ [V] = V
H ≡ h = D3 ∩ d 3 V ≡ v’ = D3 ∩ d '3
h’ = d '3 ∩ OX v = d 3 ∩ OX
h’’ = d ' '3 ∩ OY v’’ = d ' '3 ∩ OZ
(vezi II.2.3.1, Urmele dreptei, (vezi II.2.3.1, Urmele dreptei,
Fig.II.2.18 şi II.2.19) Fig.II.2.20 şi II.2.21)
3. D3 || [W] ⇒ D3 [W] ⇒ W ∈ D3
126
STUDIUL DREPTEI DE PROFIL

1. c > 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D3 (cV > 0), în funcţie
de poziţia punctului H, şi anume dacă:
H ∈ [HA] ⇒ b > 0 (vezi Fig.II.2.106)
H ∈ [HP] ⇒ b < 0 (vezi Fig.II.2.107).
[W2]
+z
-y
a v''
=
[W1]
V=v'
[H
P] d'3
o d''3
[VS]
h' D3
v d3 h''
[W3] a
=
+y
[H H= h
x A]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.106
[W1]
+z
v'' a +y
=
V= v'
[W2] D3 [H
A]
d''3 d'3
O [VS]
h'
d3 v
h'' a [W4]
=
-y
[H H= h x
P]
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.107
127
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
V
c >0
D3
-y [H P] ox b >0 H [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.108
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
V
D3
c>0
-y [H P] H b<0 ox [HA] +y
=
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.109
OBSERVAŢII:
1. Traseele dreptelor din figurile anterioare NU se suprapun.
2. Dacă b > 0, D3 străbate, în ordine, triedrele 2, 1, 4.
3. Dacă b < 0, D3 străbate, în ordine, triedrele 1, 2, 3.
128
H ∈ [HA]
Triplă proiecţie
2
+z(-y)
v' v''
T1
c>0
d'3 d''3
x(-y) v h' a o h'' y T4
=
b>0
d3
+y(-z)
Fig.II.2.110
H ∈ [HA]
Dublă proiecţie
+z(-y)
v' ?
d'3
x(-y) v h' a o
=
d3
h?
+y(-z)
Fig.II.2.111
129
H ∈ [HP]
Triplă proiecţie
d 3=d'3 d''3
v' v''
T1
h
c>0
b<0
x(-y) v h' a h'' o T2 y
=
T3
+y(-z)
Fig.II.2.112
H ∈ [HP]
Dublă proiecţie
+z(-y)
d 3=d'3
v' ?
h ?
x(-y) v h' a o
=
+y(-z)
Fig.II.2.113
OBSERVAŢIE:
În dubla proiecţie ortogonală proiecţia urmelor H şi V fiind
nedeterminată (vezi Observaţie pag.126) nu se pot preciza triedrele prin
care trece dreapta D3 .
În concluzie, dubla proiecţie ortogonală a dreptei D3 este irelevantă.
130
2. c < 0
OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D3 (cV < 0), în funcţie
de poziţia punctului H, şi anume dacă
H ∈ [HA] ⇒ b > 0 (vezi Fig.II.2.114)
H ∈ [HP] ⇒ b < 0 (vezi Fig.II.2.115).
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
[H d'3 D3 d''3
P]
o
h' h''
v d3 a
=
[W3] [H
A] +y
H= h
X
[VI]
a v''
=
[W4]
V=v'
-z
Fig.II.2.114
[W1]
+z
+y
[W2] d'' D3
3 [H
A]
o [VS]
h''
a d3 v h'
=
H=h [W4]
-y
[H x
P]
d'3
v'' a [VI]
=
V=v'
[W3]
-z
Fig.II.2.115
131
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D3
-y [H P] ox b>0 [HA] +y
H
c<0
V
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.116
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D3
-y [H P] Hb<0 ox [HA] +y
=
c<0
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.117
OBSERVAŢII:
1. Traseele dreptelor din figurile anterioare NU se suprapun.
2. Dacă b > 0, D3 străbate, în ordine, triedrele 1, 4, 3.
3. Dacă b < 0, D3 străbate, în ordine, triedrele 2, 3, 4.
132
H ∈ [HA]
Triplă proiecţie
d 3=d'3 d''3
x(-y) v h' a o h'' y T1
=
c<0
h
v' v'' T4
T3
+y(-z)
Fig.II.2.118
H ∈ [HA]
Dublă proiecţie
+z(-y)
x(-y) v h' a o
=
h?
d 3=d'3
v'?
+y(-z)
Fig.II.2.119
133
H ∈ [HP]
Triplă proiecţie
T2
d'3 d''3
h
b<0
x(-y) v h' a h'' o y T3
=
c<0
d3
v' v'' T4
+y(-z)
Fig.II.2.120
H ∈ [HP]
Dublă proiecţie
x(-y) v h' a o
=
h?
d 3 =d'3
v'?
+y(-z)
Fig.II.2.121
OBSERVAŢIE:
În dubla proiecţie ortogonală proiecţia urmelor H şi V fiind
nedeterminată (vezi Observaţie pag.126) nu se pot preciza triedrele prin
care trece dreapta D3 .
În concluzie, dubla proiecţie ortogonală a dreptei D3 este irelevantă.
Concluzie finală referitoare la dreptele particulare D1 , D2 , D3 :

Dacă o dreaptă este paralelă cu unul dintre planele de proiecţie, ea are proiecţiile,
pe celelalte plane cu care nu este paralelă, paralele cu axele de proiecţie.
134
II.2.4.2 DREPTE PERPENDICULARE PE UN PLAN DE PROIECŢIE

OBSERVAŢIE: Dacă o dreaptă este perpendiculară pe unul dintre planele de
proiecţie, ea este paralelă cu celelalte două.
⇒ D4 ⊥ [H] ⇒ D4  [V]
D4  [W]
D5 ⊥ [V] ⇒ D5  [H]
D5  [W]
D6 ⊥ [W] ⇒ D6  [H]
D6  [V]
4. D4
DENUMIRE : VERTICALĂ
POZIŢIE: D4 ⊥ [H]
Consecinţe : D4  [V] ⇒ D4 = frontală (vezi D2 )

D4  [W] ⇒ D4 = de profil (vezi D3 ).
adică : Toate punctele de pe dreaptă se găsesc la o aceeaşi distanţă faţă
de [V] şi la o alta, faţă de [W]
sau ∀ M ∈ D4 ⇒ b = ct. (vezi D2 )
a = ct. (vezi D3 ).
N (a, b, c1).
z z
[VS] m' [W1 ] [VS] [W1 ]

b m''
=
a
=
M
n'
o o
n''
b a
=
=
N
x y x y
m n
[H [H
A ] A ]
Fig.II.2.122
Mm ≠ Nn
Mm’ = Nn’ = b
Mm’’ = Nn’’ = a
M + N = D4
135
[VS] m' [W1 ]

b m''
=
d'4 a
=
d''4
n' M
b o
n''
D4
=
a
=
N
x y
m=n=d 4
[H
A ]
Fig.II.2.123
z z
m' m'' m'
d'4 d''4 d'4
n' n'' n'
x a o y x a o
=
= =
b
m=n=d4 m=n=d4
y Y
Fig.II.2.124
136

z
[VS] [W1 ]
D4 d''4
d'4
o
h'
b h''
=
a
x y
=
H=h=d 4
[H
A ]
Fig.II.2.125
z z
d'4 d''4 d'4
x h' a o h'' yx h' a o

=
= =
b
h=d 4 h=d 4
y y
Fig.II.2.126
URMELE DREPTEI
1. D4 ∩ [H] = H
H ≡ h = D4 ∩ d 4
h’ = d '4 ∩ OX
h’’ = d ' '4 ∩ OY
2. D4 || [V] ⇒ D4 [V] ⇒ V ∈ D4
3. D4 || [W] ⇒ D4 [W] ⇒ W ∈ D4
137
STUDIUL DREPTEI VERTICALE

OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D4 , în funcţie de
poziţia punctului H, şi anume dacă:
H ∈ [HA] ⇒ b > 0 (vezi Fig.II.2.127)
H ∈ [HP] ⇒ b < 0 (vezi Fig.II.2.131).
1. b > 0
[W2]
+z
_y
[VS]
D4 [W1]
[H d'4
P]
o d''4
h' b >
0 a [h''
=
=
[W3] HA
] +y
H=h=d 4
x
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.127

T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D4
-y [H P] ox b >0 H [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.128
OBSERVAŢIE: Dacă b > 0, D4 străbate triedrele 1 şi 4.
138
H ∈ [HA]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d'4 d''4
T1
x(-y) h' a o h'' +y
=
b>0
= T4
h=d 4
+y(-z)
Fig.II.2.129
H ∈ [HA]
Dublă proiecţie
+z(-y)
d'4
x(-y) h' a o
=
b>0
h=d 4
+y(-z)
Fig.II.2.130
OBSERVAŢIE: Având în vedere că traseul dreptei de mai sus este perpendicular pe
OX, marcarea triedrelor şi octanţilor prin care trece dreapta nu se poate face pe o
linie paralelă cu OX, deoarece la dreapta şi la stânga urmei H nu există nici un
segment care să aparţină dreptei D4 . (vezi Fig.II.2.33 şi II.2.62)
139
2. b < 0
[W1]
+z
[VS] +y
[W2]
[H
D4 A]
d'4 d''4
o
h''
h' a 0 [H
b< P] [W4]
=
-y
H=h=d 4 x
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.131
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
D4
[H P] H b<0 ox [HA] +y
=
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.132
OBSERVAŢIE: Dacă b < 0, D4 străbate triedrele 2 şi 3.
140
H ∈ [HP]
Triplă proiecţie
d'4 d''4
h=d 4 a
T2
b<0
x(-y) =h' h'' o +y
T3
+y(-z)
Fig.II.2.132
H ∈ [HP]
Dublă proiecţie
d'4
h=d 4
b<0
x(-y) =
h' a o
+y(-z)
Fig.II.2.133

linie paralelă cu OX, deoarece la dreapta şi la stânga urmei H nu există nici un
141
5. D5
DENUMIRE : DE CAPĂT
POZIŢIE: D5 ⊥ [V]
Consecinţe : D5  [H] ⇒ D5 =orizontală (vezi D1 )

D5  [W] ⇒ D5 = de profil (vezi D3 ).
adică : Toate punctele de pe dreaptă se găsesc la o aceeaşi

distanţă faţă de [H] şi la o alta, faţă de [W]
sau ∀ M ∈ D5 ⇒ c = ct. (vezi D1 )

a = ct. (vezi D3 ).
COORDONATELE a două puncte de pe dreaptă cu M ≠ N, M ∈ D5 şi N ∈ D5 ,

N (a, b1, c).
z z
[VS] m'' [W1 ] [VS] [W1 ]

m' a n'
=
M
n''
a
=
= o o N
c
m =
c
x yx y
n
[H [H
A ] A ]
Fig.II.2.134
Mm = Nn = c
Mm’ ≠ Nn’
Mm’’ = Nn’’ = a
M + N = D5
142
[VS] m'=n'=d'5 m'' [W1 ]

M d''5
D5 n''
a
=
o N
=
c
m
d5 =
x
c
y
n
[H
A ]
Fig.II.2.135
z z
m'=n'=d'5 m'' d''5 n'' m'=n'=d'5
c
x a o yx a o
=
m m
d5 d5
n n
y y
Fig.II.2.136
143

z
v''
a
=
[VS] V= v'=d'5 [W1 ]
d''5
D5
=
c
o
v
d5
x y
[H
A ]
Fig.II.2.137

z z
v'=d'5 v'' d''5 v'=d'5
c
x v a o y x v a o
=
d5 d5
y y
Fig.II.2.138
URMELE DREPTEI
1. D5 || [H] ⇒ D5 [H] ⇒ H ∈ D5
2. D5 ∩ [V] = V
V ≡ v’ = D5 ∩ d '5
v = d 5 ∩ OX
v’’ = d ' '5 ∩ OZ
3. D5 || [W] ⇒ D5 [W] ⇒ W ∈ D5
144
STUDIUL DREPTEI DE CAPĂT

OBSERVAŢIE: Există două posibile trasee diferite pentru D5 , în funcţie de
poziţia punctului V, şi anume dacă:
V ∈ [VS] ⇒ c > 0 (vezi Fig.II.2.139)
V ∈ [VI] ⇒ c < 0 (vezi Fig.II.2.143).
1. c > 0
[W2]
+z
-y
v''
V=v'=d'5 d''5 [W1]
[H [VS]
P]
D5
c>0
= 0
a
v d5
[W3] [H
A] +y
x
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.139
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
V D5
c >0
-y [H P] ox [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.140
OBSERVAŢIE: Dacă c > 0, D5 străbate triedrele 1 şi 2.
145
V ∈ [VS]
Triplă proiecţie
+z(-y)
T2 T1
v'=d'5 v'' d''5
c>0
x(-y) v a o +y
=
d5
+y(-z)
Fig.II.2.141
V [VS]
Dublă proiecţie
v'=d'5
c>0
x(-y) v a o
=
d5
+y(-z)
Fig.II.2.142

linie paralelă cu OX, deoarece la dreapta şi la stânga urmei V nu există nici un
146
2. c < 0
[W2]
+z
-y
[VS]
[W1]
[H
P]
o
a
v
d5 [H
[W3]
A ] +y
[VI]
x c<0
= [W4]
v'' d''5
V=v'=d'5
D5
-z
Fig.II.2.143
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
[H P] ox [HA] +y
c<0
=
V D5
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.144
OBSERVAŢIE: Dacă c < 0, D5 străbate triedrele 3 şi 4.
147
V ∈ [VI]
Triplă proiecţie
+z(-y)
x(-y) v a o +y
=
c<0
v'' d''5
v'=d'5
T2 T1
d5
+y(-z)
Fig.II.2.145
V ∈ [VI]
Dublă proiecţie
+z(-y)
x(-y) v a o
=
c<0
v'=d'5
d5
+y(-z)
Fig.II.2.146

linie paralelă cu OX, deoarece la dreapta şi la stânga urmei V nu există nici un
148
6. D6
DENUMIRE : FRONTO - ORIZONTALA
POZIŢIE: D6 ⊥ [W]
Consecinţe : D6  [H] ⇒ D6 = orizontală (vezi D1 )

D6  [V] ⇒ D6 = frontală (vezi D2 ).
adică : Toate punctele de pe dreaptă se găsesc la o aceeaşi distanţă faţă

de [H] şi la o alta, faţă de [V]
sau ∀ M ∈ D6 ⇒ c = ct. (vezi D1 )
b = ct. (vezi D2 ).

N (a1, b, c).
z z
[VS] [W1 ] [VS] [W1 ]

n'
b
m'' n''
=
m' o o N
b
=
M =
x y x n y
c
m[ [H
H
A ] A ]
Fig.II.2.147
Mm = Nn = c
Mm’ = Nn’ = b
Mm’’ ≠ Nn’’
M + N = D6
149
[VS] [W1 ]
n'
d'6 b m''=n''=d''6
=
m' o N
b D6
=
c
M =
x n y
c
= d6
m[
H
A ]
Fig.II.2.148
z z
m' d'6 n' m''=n''=d''6 m' d'6 n'

c
x = = o b y x = = o
=
= = = =
b
d6 d6
m n m n
y y
Fig.II.2.149
150

z
w'
[VS] b [W1 ]
d'6
=
W= w''=d''6
D6
o =
c
w
x d6 y
[H
A ]
Fig.II.2.150

z z
d'6 w' w''=d''6 d'6

= =
c
c
x o b y x o
=
= =
b
d6 d6
w
y
Fig.II.2.151
URMELE DREPTEI
1. D6 || [H] ⇒ D6 [H] ⇒ H ∈ D6
2. D6 || [V] ⇒ D6 [V] ⇒ V ∈ D6
3. D6 ∩ [W] = W
W ≡ w’’ = D6 ∩ d ' '6
w = d 6 ∩ OY
w’ = d '6 ∩ OZ
151
STUDIUL DREPTEI FRONTO-ORIZONTALE

OBSERVAŢIE: Există patru posibile trasee diferite pentru D6 , în funcţie de
poziţia punctului W, şi anume dacă:
W ∈ [W1] ⇒ b > 0, c > 0 (vezi Fig.II.2.152)
W ∈ [W2] ⇒ b < 0, c > 0 (vezi Fig.II.2.156)
W ∈ [W3] ⇒ b < 0, c < 0 (vezi Fig.II.2.160)
W ∈ [W4] ⇒ b > 0, c < 0 (vezi Fig.II.2.164).
1. b > 0, c > 0
[W2]
+z
-y
w' b [W1]
[VS] d'6 >0
[H
=
P]
W=w''=d''6
D6
o
c>0
=
[W3] d6 w
+y
x [H
A ]
[VI] [W4]
-z
Fig.II.2.152
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
b >0 W=D6
c >0
-y [H P] ox [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.13
OBSERVAŢIE: Dacă b > 0 şi c > 0, D6 se găseşte exclusiv în triedrul 1.
152
W ∈ [W1]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d'6 w' w''=d''6

T1
c>0
=
x(-y) o b>0 +y
=
b>0
=
d6
w
+y(-z)
Fig.II.2.154
W ∈ [W1]
Dublă proiecţie
+z(-y)
d'6 m'
c M> 0
x(-y) o
bM > 0
d6
m
T1
+y(-z)
Fig.II.2.155
Concluzie: Dacă ∀ M ∈ D6 = fronto-orizotală

b > 0 şi c > 0 ⇒ D6 ∈ T1.
153
2. b < 0, c > 0
[W1]
+z
[VS] +y
0 w'
W=w''=d''6 b<
=
[H
d'6 A]
D6
c>0
=
[W2] o
w d6
[W4]
-y
[H x
P]
[VI]
[W3]
-z
Fig.II.2.156
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
W=D6 b < 0
c >0
-y [H P] ox [HA] +y
[W3] [VI] [W4]

T3 -z T4
Fig.II.2.157
OBSERVAŢIE: Dacă b < 0 şi c > 0, D6 se găseşte exclusiv în triedrul 2.
154
W ∈ [W2]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d'6 w''=d''6 w'
d6 T2 w
c>0
b<0
x(-y) = +y
o
+y(-z)
Fig.II.2.158
W ∈ [W2]
Dublă proiecţie ortogonală
+z(-y)
d'6 T2 m'
d6 m
c m> 0
bm< 0
x(-y) o
+y(-z)
Fig.II.2.159

b < 0 şi c > 0 ⇒ D6 ∈ T2.
155
3. b < 0, c < 0
[W1]
+z
[VS] +y
[H
A]
o
[W2]
w
d6
[W4]
-y [H
P]
x
[W3] [VI]
w'
c<0
0
= b<
=
d'6
W=w''=d''6
-z D6
Fig.II.2.160
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
-y [H P] ox [HA] +y
c<0
b<0
W=D6
[W3] [VI] [W4]
T3 -z T4
Fig.II.2.161
OBSERVAŢIE: Dacă b < 0 şi c < 0, D6 se găseşte exclusiv în triedrul 3.
156
W ∈ [W3]
Triplă proiecţie
+z(-y)
d6 w
b<0
=
x(-y) o +y
c<0
=
d'6 T3
w''=d''6 w'
+y(-z)
Fig.II.2.162
W ∈ [W3]
Dublă proiecţie
+z(-y)
d6 m
b m< 0
x(-y) o
c m< 0
d'6 m'
T3
+y(-z)
Fig.II.2.163

b < 0 şi c < 0 ⇒ D6 ∈ T3.
157
4. b > 0, c < 0
[W2]
+z
-y
[W1]
[H [VS]
P]
o
w
[W3] [H
A] d6 +y
[VI]
x
c<0
=
w' b >
0
=
d'6 W=w''=d''6
-z [W4]
D6
Fig.II.2.164
T2 +z T1
[W2] [VS] [W1]
-y [H P] ox [HA] +y
c<0
b>0
W=D6
[W3] [VI] [W4]
T3 -z T4
Fig.II.2.165
OBSERVAŢIE: Dacă b > 0 şi c < 0, D6 se găseşte exclusiv în triedrul 4.
158
W ∈ [W4]
Triplă proiecţie
x(-y) o b>0 +y
=
b>0
=
d6
c<0
w
d'6 w' w''=d''6
T4
+y(-z)
Fig.II.2.166
W ∈ [W4]
Dublă proiecţie ortogonală
+z(-y)
x(-y) o
bm > 0
c m< 0
d6 m
d'6 m'
T4
+y(-z)
Fig.II.2.167

b > 0 şi c < 0 ⇒ D6 ∈ T4.
Concluzie finală referitore la dreptele perpendiculare pe planele de proiecţie:

Dacă o dreaptă este perpendiculară pe unul dintre planele de proiecţie, are
proiecţia pe acel plan un punct, iar celelalte proiecţii paralele cu axele.
159
TABEL RECAPITULATIV CU DREPTELE PARTICULARE:
1. D1 || [H] d'1 d''1 d'1

orizontală
pag.102 x o yx o
d1 d1
y y
2. D2 || [V] d'2 d''2 d'2
frontală
pag.113 x o yx o
d2 d2
y y
3. D3 || [W] d'3 d''3 d'3
de profil
pag.124 x o yx o
d3 d3
y y
4. D4 ⊥ [H] z z
d'4 d''4 d'4
verticală
pag.135 x o yx o
d4 d4
y y
5. D5 ⊥ [V] d'5 d''5 d'5
de capăt x o yx o
pag.142
d5 d5
y y
6. D6 ⊥ [W] d'6 d''6 d'6
fronto-orizontală
x o yx o
pag.149
d6 d6
y y
OBSERVAŢIE: Toate proiecţiile din prezentul tabel sunt trasate în triedrul 1

(pentru sensul pozitiv al axelor OX, OY şi OZ).Pentru urmele
dreptei se va consulta fiecare caz în parte.
160
PUNCTE PE DREPTELE PARTICULARE

1. ∀ M ∈ D1 ⇒ c = ct. d'1 m' m'' d''1 d'1 m'
c = ct.
c = ct.
= =
x o yx o
d1 d1
m m
y y
2. ∀ M ∈ D2 ⇒ b = ct. d'2 z d''2 d'2 z
m' m'' m'
x o yx o
b = ct.
b = ct.
= d2 = d2
m m
y y
3. ∀ M ∈ D3 ⇒ a = ct.
m' d'3 d''3 m'' m' d'3
x o yx a = ct. o
=
m a = ct. m d3
=
d3 y y
4. ∀ M ∈ D4 ⇒ a = ct. d'4 d''4
m' m''
d'
m' 4
b = ct
x a = ct. o yx a = ct. o
=
=
b = ct.
b = ct.
= =
m = d4 y m = d4 y
5. ∀ M ∈ D5 ⇒ a = ct. m' = d'5 z m'' d''5 m' = d'5 z
c = ct.
c = ct.
c = ct
x = o yx =
a = ct. a = ct. o
=
m m
d5 y d5 y
6. ∀ M ∈ D6 ⇒ b = ct. d'6 m' m'' = d''6 d'6 m'
b = ct. c = ct.
b = ct. c = ct.
c = ct. = =
x o yx o
d6 = d6 =
m m
y y
OBSERVAŢIE: ∀ M ∈ D4 , sau D5 , sau D6 are proiecţia pe planul pe care
dreapta este perpendiculară confundată cu proiecţia dreptei pe
respectivul plan, aceasta fiind un punct (vezi concluzia pag.159), adică:
dacă M ∈ D4 ⊥ [H] ⇒ m ≡ d 4 , unde d 4 este un punct;
dacă M ∈ D5 ⊥ [V] ⇒ m’ ≡ d '5 , unde d '5 este un punct;
dacă M ∈ D6 ⊥ [W] ⇒ m’’ ≡ d ' ' 6 , unde d ' ' 6 este un punct.
Toate punctele M de mai sus au coordonatele pozitive.
161
B.II.2 PROIECŢIA ORTOGONALĂ A DREPTEI
II.4.3 DREPTE DIN PLANELE DE PROIECŢIE
I. DREPTE CE APARŢIN UNUI PLAN DE PROIECŢIE

1. D ∈ [H]
2. D ∈ [V]
3. D ∈ [W]
II. DREPTE CE APARŢIN AMBELOR PLANE DE PROIECŢIE
1. D ∈ [V] şi D ∈ [W]
2. D ∈ [H] şi D ∈ [W]
3. D ∈ [H] şi D ∈ [V]
162
I. DREPTE CE APARŢIN UNUI PLAN DE PROIECŢIE
1. D ∈ [H]
Fie H ∈ [H] (vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare)
[VS] [W1 ]
O x h' O h'' y
h''
h'
x y h
H =h
[H y
A ]
şi H1 ≠ H2; H1 ∈ [H], H2 ∈ [H], H1 + H2 = D
[VS] [W1 ]
O x h'1 d' h'2 O h''1 d'' h''2 y

h'2 h''1
h'1 d' d''
D =d h''2 h1
x H1=h1 H2 =h 2 y d
h2
[H
A ] y
Observaţie: Dacă pentru ∀ H ∈ [H], H ≡ h, iar h’şi h’’ se află pe axe

(vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare);
analog, ∀ D ∈ [H], D ≡ d , iar d ' şi d ' ' se află pe axe.
163
Fie D1  [H] (vezi II.2.4 Drepte particulare)
[VS] d'1 d''1 [W1 ] d'1 d''1
c=ct.
c=ct.
D1
x = = y
O
c=ct.
c=ct.
= O =
d1
x y d1
[H
A ]
y
D1  d 1 ,
d '1  OX,
d ' '1  OY,
la distanţa c = ct. de axe.
Dacă c = ct. = 0, D1 devine:
[VS] [W1 ]
O x d'1 O d''1 y
d'1 d''1
D1=d1
x y d1
[H
A ]
y
Concluzie: Dacă D ∈ [H], atunci ea este o dreaptă particulară, şi anume,

o orizontală D ≡ D1 , pentru care c = ct. = 0.
Proiecţiile dreptei vor avea acelaşi traseu cu ale oricărei orizontale, dar
la distanţa c = 0 faţă de axe, adică:
∀ D1 ∈ [H], D1 ≡ d1 , iar d '1 şi d ' '1 se află pe axe.
164
Urmele dreptei D1 (c = 0)
[VS] [W1 ]
w'=v'' x v=v' d'1 w'=v'' d''1 w'' y

V=v'=v
d'1 O d''1 O
D1=d1 W=w''=w
x y d1
[H w
A ]
y
H: D1 ∈ [H], dar D1 [H], pentru că are o infinitate de puncte comune cu [H],

(Intersecţia unei drepte cu un plan este un punct şi nu o infinitate de puncte)
⇒ H ∈ D1 .
V: d 1 ∩ OX = v, V ≡ v’ şi v’v = c (vezi II.2.4 Drepte particulare D1 )

Dar c = 0 ⇒ V = v’ = v.
W: d 1 ∩ OY = w; W ≡ w’’ şi w’’w = c (vezi II.2.4 Drepte particulare D1 )

Dar c = 0 ⇒ W = w’’ = w.
165
2. D ∈ [V]
Fie V ∈ [V] (vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare)

z
[VS] [W1 ] z
v''
V =v'
O v' v''
x y
v v O
x y
[H y
A ]
şi V1 ≠ V2; V1 ∈ [V], V2 ∈ [V], V1 + V2 = D

z
V2=v'2 v''2
[VS] d''2 [W1 ] z
D2=d'2 v''1
v'2 v''2
V1=v'1 d'2
d2 d''2
o v'1 v''1
v2 x d2 y
v1 v1 v2 o
x y
y
[H
A ]
Observaţie: Dacă pentru ∀V ∈ [V], V ≡ v’, iar v şi v’’ se află pe axe

(vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare)
analog, ∀ D ∈ [V], D ≡ d ' , iar d şi d ' ' se află pe axe.
166
Fie D2  [V] (vezi II.2.4 Drepte particulare)
z
b=
ct.
=
d'2
[VS] [W1 ] z
D2 d''2
d'2 d''2
o
x b=ct. y
=
d2 o
b=ct.
b=ct.
x b=
ct. y = d2 =
=
[H
A ] y
D2  d '2 ,
d 2  OX,
d ' '2  OZ,
la distanţa b = ct. de axe.
Dacă b = ct. = 0, D2 devine:

z
D2=d'2
[VS] d''2 [W1 ] Z
d'2
d''2
d2 o
x d2 y
x o
y
y
[H
A ]
Concluzie: Dacă D ∈ [V], atunci ea este o dreaptă particulară, şi anume,

o frontală D ≡ D2 , pentru care b = ct. = 0.
Proiecţiile dreptei vor avea acelaşi traseu cu ale oricărei frontale, dar la
distanţa b = 0 faţă de axe, adică:
∀ D2 ∈ [V], D2 ≡ d '2 , iar d 2 şi d ' '2 se află pe axe.
167
Urmele dreptei D2 (b = 0)
W=w''=w'
D2=d'2
[VS] d''2 [W1 ] z
w'=w''
d'2
w=h'' d''2
d2 o
x h=h' d2 w=h'' y
x o
H=h'=h y
[H y
A ]
H: d '2 ∩ OX = h’, H ≡ h şi h’h = c (vezi II.2.4 Drepte particulare D2 )

Dar b = 0 ⇒ H = h’ = h.
V: D2 ∈ [V], dar D2 [V], pentru că are o infinitate de puncte comune cu [V],

⇒ V ∈ D2 .
W: d '2 ∩ OZ = w’; W ≡ w’’ şi w’’w’ = b (vezi II.2.4 Drepte particulare D2 )

Dar b = 0 ⇒ W = w’’ = w’.
168
3. D ∈ [W]
Fie W ∈ [W] (vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare)

z
[VS] [W1 ] z
w'
W=w" w' w"
O
w x y
x O
y w
[H y
A ]
şi W1 ≠ W2; W1 ∈ [W], W2 ∈ [W], W1 + W2 = D

z
w'1 W=w"
1 1
[VS] d' [W1 ] z
w'2 D =d"
W2=w" 2 w'2 w"
2
d' d''
o w'1 w"1
w1 x y
d
x w2 y w2 o
d
[H w1
A ] y
Observaţie: Dacă pentru ∀ W ∈ [W], W ≡ w’’, iar w şi w’ se află pe axe

(vezi II.1 Proiecţia ortogonală a punctului. Puncte particulare)
analog, ∀ D ∈ [W], D ≡ d ' ' , iar d ' şi d se află pe axe.
169
Fie D3  [W] (vezi II.2.4 Drepte particulare)
t.
a=c
=
[VS] [W1 ] z
D3 d"3
=
d'3 a=ct.
o d'3 d"3
x y
=
= t. o
x d3 a=c y d3
=
[H a=ct.
A ] y
D3  d ' '3 ,
d 3  OY,
d '3  OZ,
la distanţa a = ct. de axe.
Dacă a = ct. = 0, D3 devine:
z
[VS] d'3 [W1 ] z

D3=d"3
o d'3 d"3
d3 x y
x o
y d3
[H
A ] y
Concluzie: Dacă D3 ∈ [W], atunci ea este o dreaptă particulară, şi anume,

o dreptă de profil D ≡ D3 , pentru care a = ct. = 0.
Proiecţiile dreptei vor avea acelaşi traseu cu ale oricărei drepte de
profil, dar la distanţa a = 0 faţă de axe, adică:
∀ D3 ∈ [W], D3 ≡ d ' '3 , iar d3 şi d '3 se află pe axe.
170
Urmele dreptei D3 (a = 0)
V =v"=v'
[VS] d'3 [W1 ] z
D3=d"3 v"=v'
h'=v d'3 d"3
o
d3 x h'=v h" y
x H =h=h" o
y d3
h
[H
A ] y
H: d ' '3 ∩ OY = h’’, H ≡ h şi hh’’ = a (vezi II.2.4 Drepte particulare D3 )

Dar a = 0 ⇒ H = h = h’’.
V: d ' '3 ∩ OZ = v’’; V ≡ v’ şi v’v’’ = a (vezi II.2.4 Drepte particulare D3 )

Dar a = 0 ⇒ V = v’ = v’’.
W: D3 ∈ [W], dar D3 [W], pentru că are o infinitate de puncte comune cu [W],

⇒ W ∈ D3 .
171
INTERSECŢIA DREPTELOR DIN PLANELE DE PROIECŢIE
1. D1 ∩ D2 ,
unde D1 ⊂ [H] şi D2 ⊂ [V] (vezi II.2.4.3 Drepte Particulare în planele de
proiecţie)
Dacă D1 ⊂ [H], D2 ⊂ [V] şi D1 ∩ D2 = I1

⇓ ⇓
I1 ∈ [H] I1 ∈ [V] ⇒ I1 = [H] ∩ [V]
⇓ ⇓
i1’∈ Ox i1 ∈ Ox (vezi II.1 Proiecţia ortogonală a
punctului. Puncte particulare)
⇓
I1 ≡ i1’ ≡ i1 şi I1, i1’, i1 ∈ Ox
[VS] [W1 ]
d"2
D2=d'2 d'2 d"2
O =i"1 x d'1=d2 d''1 y
i=i' i" O
d'1=d2 d''1
d1
x I1=i1=i'1 D1=d1 y
[H
A ]
y
i1 = d1 ∩ d 2 , i1 ∈ Ox
i1’ = d '1 ∩ d '2 , i1’ ∈ Ox
i1’’ = d ' '1 ∩ d ' '2 , i1’’ = O
172
2. D1 ∩ D3 ,
unde D1 ⊂ [H] şi D3 ⊂ [W] (vezi II.2.4.3)
Dacă D1 ⊂ [H], D3 ⊂ [W] şi D1 ∩ D3 = I2
⇓ ⇓
I2 ∈ [H] I2 ∈ [W] ⇒ I2 = [H] ∩ [W]
⇓ ⇓
i2’’∈ Oy i2 ∈ Oy
⇓
I2 ≡ i2’’ ≡ i2 şi I2, i2’’, i2 ∈ Oy
z
[VS] [W1 ]
d'3 d'3 d"3
D3=d"3
i'2=O x d'1 d"1 i"2 y
d'1 I2=i2=i"2 i'2=O
d"1 =d3
d3
D1=d1 d1
x y
i2
[H
A ]
y
i2 = d1 ∩ d3 , i2 ∈ Oy
i2’ = d '1 ∩ d '3 , i2’ = O
i2’’ = d ' '1 ∩ d ' '3 , i2’’ ∈ Oy
3. D2 ∩ D3 ,
unde D2 ⊂ [V] şi D3 ⊂ [W] (vezi II.2.4.3)
Dacă D2 ⊂ [V], D3 ⊂ [W] şi D2 ∩ D3 = I3
⇓ ⇓
I3 ∈ [V] I3 ∈ [W] ⇒ I3 = [V] ∩ [W] ⇒ I3 ∈ Oz
⇓ ⇓
i3’’∈ Oz i3’ ∈ Oz (vezi II.1 Puncte particulare)
⇓
I3 ≡ i3’ ≡ i3’’ şi I3, i3’, i3’’ ∈ Oz
z
z
I3=i'=i"
3 3
[VS] [W1 ] i'3=i"3
D2=d'2 d'2 d"3
d"2 =d'3 D3=d"3 x d"2 =d'3 y
d2 d3
i3= O d2 i3 = O
d3
x y
[H
A ]
y
i3 = d 2 ∩ d3 , i3 = O
i3’ = d '2 ∩ d '3 , i3’ ∈ Oz
i3’’ = d ' '2 ∩ d ' '3 , i3’’ ∈ Oz
173
II. DREPTE CE APARŢIN AMBELOR PLANE DE

PROIECŢIE
Observaţie: 1. O dreaptă aparţine atât unui plan, cât şi unui al doilea, dacă este
dreapta lor de intersecţie.
sau: dacă D = [P1] ∩ [P2], atunci D ∈ [P1] şi D ∈ [P2].
2. O dreaptă aparţine unui număr n de plane, dacă planele trec toate

prin această dreaptă.
sau: dacă D = [P1] ∩ [P2] ∩ … ∩ [Pn], atunci D ∈ [P1], D ∈ [P2],
… D ∈ [Pn].
[P2]
[P1] [P4]
Fig.II.2.205
3. Dacă D este dreapta de intersecţie dintre două plane, nu există un al

treilea plan perpendicular pe celelalte două, căruia dreapta D să îi
aparţină.
sau: dacă D =[P1] ∩ [P2] şi [P3] ⊥ [P1], şi [P3] ⊥ [P2], atunci D ∉
[P3] .
Consecinţă: Nu ∃ D , astfel încât D ∈ [H], D ∈ [V] şi D ∈ [W],

simultan.
174
1. D ∈ [V] şi D ∈ [W]
D ∈ [V] şi D ∈ [W]
⇓
D ∈ [V] ∩ [W] = Oz
Oz ⊥ [H] ⇒ D ≡ D4 ⊥ [H] = o dreaptă verticală (vezi II.2.4 Drepte particulare).
Pentru ∀ M ∈ D4 verticală b = ct. şi a = ct. (vezi II.2.4 Drepte particulare).

⇒ ∀ I ∈ Oz, b = ct. = 0 şi a = ct. = 0.
z z
m' m" [W ] d'4= D4 =d''4

[VS] 1 [VS] [W1 ]
b= M I =i'=i"
=
ct. ct.
d'4 a=
D4 d''4 d 4 =i= O
O
b=
ct.
=
ct.
x a= yx y
d 4 =m b=0;a=0
[H [H
A ] A ]
dacă D4 ≡ Oz ⇒ D4 ≡ d '4 ≡ d ' '4
D4 (= Oz) ∩ [H] = O (originea) = d 4
pentru ∀ I ∈ D4 i’ ∈ d '4
i’’∈ d ' '4
i ∈ d 4 (vezi A.IV Invarianţii proiecţiei Apartenenţa)
⇓
I ≡ i’ ≡ i’’, i = O (originea axelor).
175
Urmele dreptei D4 ( D4 = [V] ∩ [W] )

z
d'4= D4 =d''4
[VS] [W1 ]
d 4 =H =h=h'=h"
O
x y
[H
A ]
Fig.II.2.208
H: D4 ⊥ [H] = verticală (vezi II.2.4 Drepte particulare D4 )
D4 ∩ [H] = H = h, hh’ = b, hh’’ = a
dar, b = 0, a = 0 ⇒ H = h = h’ = h’’ = O (originea axelor).
V: D4 ∈ [V] ⇒ V ∈ D4 .
(vezi II.2.4.3 Dreptele din planele de proiecţie, Urmele dreptelor D1 , D2 , D3 )
W: D4 ∈ [W] ⇒ W ∈ D4 .
2. D ∈ [H] şi D ∈ [W]
D ∈ [H] şi D ∈ [W]
⇓
D = [H] ∩ [W] = Oy
Oy ⊥ [V] ⇒ D ≡ D5 ⊥ [V] = o dreaptă de capăt (vezi II.2.4 Drepte particulare).
Pentru ∀ M ∈ D5 de capăt a = ct. şi c = ct. (vezi II.2.4 Drepte particulare).

⇒ ∀ I ∈ Oy, a = ct. = 0 şi c = ct. = 0.
176
z z
[VS] d''5 [W1 ] [VS] [W1 ]

d'5=m' D5 m"
c=ct.
= d'5 =i'
-
D5 =d5 =d"5
O M O
= I =i=i"
d5 ct.
-
x a= yx y
m a=0;c=0
[H [H
A ] A ]
dacă D5 ≡ Oy ⇒ D5 ≡ d5 ≡ d ' '5
D5 (= Oy) ∩ [V] = O (originea) = d '5
pentru ∀ I ∈ D5 i’ ∈ d '5
i’’∈ d ' '5
i ∈ d5 (vezi A.IV Invarianţii proiecţiei Apartenenţa)
⇓
I ≡ i ≡ i’’, i’ = O (originea axelor).
Urmele dreptei D5 ( D5 = [H] ∩ [W])
[VS] [W1 ]
d'5 =V=v=v'=v"
D5 =d 5 =d"5
O
x
[H
A ]
Fig.II.2.211
177
H: D5 ∈ [H] ⇒ H ∈ D5 .
V: D5 ⊥ [V] = de capăt (vezi II.2.4 Drepte particulare D5 )
D5 ∩ [V] = V = v’, vv’ = c, vv’’ = a
dar, c = 0, a = 0 ⇒ V = v’ = v = v’’ = O (originea axelor).
W: D5 ∈ [W] ⇒ W ∈ D5 .
3. D ∈ [H] şi D ∈ [V]
D ∈ [H] şi D ∈ [V]
⇓
D = [H] ∩ [V] = Ox
Ox ⊥ [W] ⇒ D ≡ D6 ⊥ [W] = o dreaptă fronto-orizontală

(vezi II.2.4 Drepte particulare).
Pentru ∀ M ∈ D6 fronto-orizontală b = ct. şi c = ct. (vezi II.2.4 Drepte particulare).

⇒ ∀ I ∈ Ox, b = ct. = 0 şi c = ct. = 0.
z z
[VS] d'6 [W1 ] [VS] [W1 ]

D6 d''6 =m"
m' M d''6=i"
=
D6 =d 6 =d'6
c=ct.
- O O
-
d6 I =i=i'
x b=
yx y
=
ct.
m b=0;c=0
[H [H
A ] A ]
178
dacă D6 ≡ Ox ⇒ D6 ≡ d 6 ≡ d '6
D6 (= Ox) ∩ [W] = O (originea) = d ' '6
pentru ∀ I ∈ D6 i ∈ d6
i’ ∈ d '6
i’’∈ d ' '6 (vezi A.IV Invarianţii proiecţiei Apartenenţa)
⇓
I ≡ i ≡ i’, i’’ = O (originea axelor).
Urmele dreptei D6 ( D6 = [H] ∩ [V])
[VS] [W1 ]
D6 =d 6 =d'6 d''6 =W=w=w'=w"

O
x y
[H
A ]
Fig.II.2.214
H: D6 ∈ [H] ⇒ H ∈ D6 .
V: D6 ∈ [V] ⇒ V ∈ D6 .
W: D6 ⊥ [W] = fronto - orizontală (vezi II.2.4 Drepte particulare D6 )
D6 ∩ [W] = W = w’’, w’’w’ = b, w’’w = c
dar, b = 0, c = 0 ⇒ W = w’’ = w’ = w = O (originea axelor).
Observaţie: Analiza dreptelor din planele de proiecţie ( D1 , D2 , D3 , D4 , D5 , D6 ) s-a

făcut pentru sensul pozitiv al axelor Ox, Oy, Oz.
179
II.2.4.4 DREPTE DIN PLANELE BISECTOARE
1. D ∈ [B1]
Fie M ≠ N, M + N = D , D ∈ [B1], M ∈ T1, N ∈ T3
Dacă M ∈ [B1], M ∈ T1 ⇒ bM > 0 = cM > 0.
Dacă N ∈ [B1], N ∈ T3 ⇒ bN < 0 = cN < 0.
[W2 ] +z
[W1 ]
[VS]
m'
m''
M
-y d'
D d"
O
[HP ] n d
d m +y
H= h=h'
x V= v=v'
[HA]
n''
[W4 ]
N d'
n'
[V I] -z
Fig.II.2.215
180
z z
m' m" m'
d' cM >0 d" d'
cM >0
n n
c N<0 c N<0
c N<0 c N<0
x h=h'=v=v' y x h=h'=v=v' o
o =h"=v"
bM >0
bM >0
n' n" n'
d d
m m
y y
Fig.II.2.216a Fig.II.2.216b
T2 +Z T1
[W2] [VS] [W1]
M bM >0
=
=
D
c M >0
-Y [H P] OX [HA] +Y
c N >0
-
-
b N >0 N
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.217
181
2. D ∈ [B2]
Fie M ≠ N, M + N = D , D ∈ [B2], M ∈ T2, N ∈ T4
Dacă M ∈ [B2], M ∈ T2 ⇒ bM < 0 = cM > 0.
Dacă N ∈ [B2], N ∈ T4 ⇒ bN > 0 = cN < 0.
+z [W1 ]
[W2 ]
[VS]
m'
m'' M
d' +y
d" D
O
d n [HA]
-y
m H= h=h'
V= v=v'
[HP ]
n'
[V I]
[W3 ] N
n'
-z
Fig.II.2.218
182
m=m' m" m=m'

cM >0=b M<0
cM >0=b M<0
d'=d d'' d'=d
x O =h"=v" y x O
cN <0=b N >0
cN <0=b N >0
h=h'=v=v' h=h'=v=v'
n=n' n" n=n'
y y
T2 +Z T1
[W2] [VS] [W1]
M bM >0
=
=
D
cM >0
-Y [H P] OX [HA] +Y
c N >0
-
-
b N >0 N
[W3] [VI] [W4]

T3 T4
Fig.II.2.220
183
OBSERVAŢII: 1. Dacă D ∈ [B1], sau D ∈ [B2], atunci D ∩ ox.
Pentru ∀ M ∈ D , bM = cM.
Dacă bM = 0 ⇒ M ∈ [V]
⇒ M ∈ [H] ∩ [V] = ox
Dacă cM = 0 ⇒ M ∈ [H]
M ∈ D,
⇒ M ∈ D ∩ ox.
M ∈ ox
2. Dacă D ∈ [B1], sau D ∈ [B2], atunci H ≡ V ≡ D ∩ ox.
Fie M = D ∩ ox ⇒ M ∈ ox ⇒ M ∈ [H] ⇒ M ≡ H.
M ∈ [V] ⇒ M ≡ V.
H ≡ V ≡ D ∩ ox.
Consecinţă: h’ = h = H = V = v’ = v
Dacă H ≡ V ⇒ bH = 0 ⇒ h = h’
cV = 0 ⇒ v = v’.
3. (referitor la tripla şi dubla proiecţie ortogonală).

Dacă pentru ∀ M ∈ D , unde D ∈ [B1], bM = cM, bM şi cM au
acelaşi semn simultan, atunci d şi d ' sunt simetrice faţă de ox.

Dacă pentru ∀ M ∈ D , unde D ∈ [B2], bM = cM, bM şi cM au
semne diferite, atunci m = m’, şi în consecinţă d = d ' .

Dacă pentru ∀ D ∈ [B1] şi ∀ D ∈ [B2], H ≡ V ⇒ h’’ ≡ v’’.
h’’∈ oy
⇒ h’’ ≡ v’’ = oy ∩ oz = o.
v’’∈ oz
h’’ ≡ v’’ ∈ d " ⇒ d " ⊃ o
184
II.2.5 POZIŢIA RELATIVĂ A DOUĂ DREPTE
Două drepte pot fi:

II.2.5.1 PARALELE
II.2.5.2 CONCURENTE
II.2.5.3 DISJUNCTE una faţă de cealaltă.
OBSERVAŢIE: Un caz particular al dreptelor concurente este cazul dreptelor

perpendiculare între ele (vezi A.IV.8 – Teorema unghiului drept).
II.2.5.1 DREPTE PARALELE
Două drepte paralele ( D şi E ) au proiecţiile pe acelaşi plan, paralele (vezi A.IV.5 –

Paralelismul).
sau dacă D  E ⇒ d  e
d '  e'
d ' '  e' '
z
[VS] [W1 ]
d''
D e''
E
o
d' e'
e
d
x y
[H
A ]
Fig.II.2.221
Proiecţia ortogonală a două drepte paralele
z z
d' e' e'' d'' d' e'
x o yx o
e e
d d
y y
185
II.2.5.2 DREPTE CONCURENTE

2. D ∩ E = M
sau două drepte concurente ( D ∩ E ) au proiecţiile pe acelaşi plan
concurente.
Dacă D ∩ E = M ⇒ d ∩ e = m
d ' ∩ e' = m’
d ' ' ∩ e' ' = m’’
(vezi A.IV.6 – Concurenţa).
d''
[VS] [W1 ]
D m''
m' o
e' M e''
d' E
e
x m
d
[H
A ]
Fig.II.2.223
Proiecţia ortogonală a două drepte concurente
m' m'' m'
d' e' d'' e'' d' e'

x o y x o
m m
d e d e
186
3. D ⊥ E , unde E reprezintă D1 , D2 , D3 (teorema unghiului drept).

D ⊥ D1 , D1 = orizontală
D
[VS] [W1 ]
[QH ] d'1 m' m'' d''1
D1
M d' d''
O x o y
d1
m
d
d
x d1 y
y
m
[H
A ]
Dacă D ⊥ D1 ( D1  [H]) şi D ∩ D1 = M
⇒ d ⊥ d1 ( d ∩ d1 = m)
D ⊥ D2 , D2 = frontală
Z
[VS] [W1 ] d'

d' d''2
D D2
m' m''
[Q d'2
m' ] O d''
V X O Y
d
d'2
M d2 m
X Y
Y
[H
A ]
Dacă D ⊥ D2 ( D2  [V]) şi D ∩ D2 = M
⇒ d ' ⊥ d '2 ( d ' ∩ d '2 = m’)
187
D ⊥ D3 , D3 = de profil
z
z
D d''
[VS] [W1 ] d' d''
d'3 d''3
] m'' m' m''
[Q W
o x O y
d''3
M
m
D3 d
x y d3
y
[H
A ]
Dacă D ⊥ D3 ( D3  [W]) şi D ∩ D3 = M
⇒ d ' ' ⊥ d ' '3 ( d ' ' ∩ d ' '3 = m’’)
OBSERVATIE (valabilă pentru dubla şi tripla proiecţie):
Dacă o dreaptă este paralelă cu un singur plan de proiecţie atunci se poate ridica
o perpendiculară dintr-un punct al proiecţiei înclinate faţă de axe.
4. D ⊥ E , unde E reprezintă D4 , D5 , D6 (teorema unghiului drept).

OBSERVAŢIE:
Dacă D ⊥ D4 = verticală ⇒ D ≡ D1 = orizontală
D ⊥ D5 = de capăt ⇒ D ≡ D2 = frontală
D ⊥ D6 = fronto-orizontală ⇒ D ≡ D3 = de profil
D ⊥ D4 , D4 = verticală
d'1 d''4
d'4 d''4
[VS] d'4 m'' [W1 ]
m' d'1 m' m'' d''1
D4 d''1
M D1 [QV ]=[QW]
o x o y
d1
d4 = m
d1
x d4 = m y
y
[H
A ]
Dacă D ⊥ D4 ( D4 ⊥ [H]) şi D ∩ D4 = M
⇒ D4  [V] ⇒ d ' ⊥ d '4 ( d ' ∩ d '4 = m’)
⇒ D4  [W] ⇒ d ' ' ⊥ d ' '4 ( d ' ' ∩ d ' '4 = m’’)
188
D ⊥ D5 , D5 = de capăt
z
z
d2
[VS] D2 d''2 [W1 ]
d'5 = m'
d'5 = m' d''5 m''
D5
m'' d''5 d'2 d''2
o x o y
M
d2 m
[Q H]=[QW]
x m
y d5
d5
d2
y
[H
A ]
Dacă D ⊥ D5 ( D5 ⊥ [V]) şi D ∩ D5 = M
⇒ D5  [H] ⇒ d ⊥ d 5 ( d ∩ d 5 = m)
⇒ D5  [W] ⇒ d ' ' ⊥ d ' '5 ( d ' ' ∩ d ' '5 = m’’)
D ⊥ D6 = M ⇒ M ∈ D6 = fronto-orizontală
z
z
[VS] d''6 = m'' [W1 ]
d'3 d'3 d''3
m' d"3 d'6 m' d''6 = m''
M
d'6
o x o y
D6
D3 d6 m
x m [Q H]=[Q V]
d6 y d3
d3
y
[H
A ]
Dacă D ⊥ D6 ( D6 ⊥ [W]) şi D ∩ D6 = M
⇒ D6  [H] ⇒ d ⊥ d 6 ( d ∩ d 6 = m)
⇒ D6  [V] ⇒ d ' ⊥ d '6 ( d ' ∩ d '6 = m’).
OBSERVAŢIE (valabilă pentru dubla şi tripla proiecţie):
Dacă o dreaptă este paralelă cu două plane de proiecţie, atunci se poate ridica o
perpendiculară dintr-un punct al oricărei proiecţii paralele cu axele.
În cazurile de mai sus, nu se pot ridica perpendiculare pe acele proiecţii ale dreptelor
reprezentate ca punct.
189
Concluzie: Unghiul drept se proiectează în adevărată mărime (900) pe planul cu care

una dintre laturile sale este paralelă.
TEOREMA UNGHIULUI DREPT
z
1. D ⊥ D1 ,
D1 orizontală d' m' m'' d'' 1 1
d' d''
x o y
d1
m
d
y
z
2. D ⊥ D2 , d'
d''2
D2 frontală m' m''
d'2 d''
x o y
d
d2 m
y
z
3. D ⊥ D3 , d' d''
d'3 d''3
D3 de profil m' m''
x o y
m
d3 d
y
z
4. D ⊥ D4 ,
d'4 d''4
D4 verticală d' m' m'' d''
x o y
d
d4 = m
y
z
5. D ⊥ D5 ,
D5 de capăt d'5 = m' m'' d''5
d' d''
x o y
d m
d5
y
z
6. D ⊥ D6 ,
d' d''
D6 fronto- d'6 m' d''6 = m''
orizontală x o y
d6 m
190
II.2.5.3 DREPTE DISJUNCTE
D E
Fie M ∈ D şi N ∈ E ( D E ).
Dacă am = an şi bm = bn (cm ≠ cn) ⇒ m ≡ n.
Proiecţia a două drepte disjuncte cu m ≡ n

z
m''
[VS] E D [W1 ]
m'
M n''
n'
N
o
d''
e'
d
e''
d'
x m=n
y
e
[H
A ]
Fig.II.2.237
z z
d' d'
m' m'' m'
n' n''
n'
e' d'' e'' e'
x yx
b n=b m
b n=b m
d d
m=n m=n
e e
an = am an = a m
y y
191
Dacă am = an şi cm = cn (bm ≠ bn) ⇒ m’ ≡ n’.
Proiecţia a două drepte disjuncte cu m’ ≡ n’
[VS] E D [W1 ]
m''
n''
m'=n'
o
M d''
e' N
d
e''
d'
m
x y
n
e
[H
A ]
Fig.II.2.239

z z
d'
m' = n' m'' n'' m' = n'

cn = cm
cn = cm
d' e' d'' e'' e'

x y x
d
m m
d
n n
e e
a n = am an = a m
y y
192
Dacă bm = bn şi cm = cn (am ≠ an) ⇒ m’’ ≡ n’’.
Proiecţia a două drepte disjuncte cu m’’ ≡ n’’
m''=n''
[VS] D [W1 ]
n'
m' N
M
o
d''
e'
E e''
n
d' d
x m y
e
[H
A ]
Fig.II.2.241
z z
m' n' m'' = n'' m' n'

c m = cn
c m = cn
d' e' d'' e'' d' e'

x yx
m m
n n
b m= b n
b m= b n
d d
e e
y y
OBSERVAŢI: m’’ = d " ∩ e" nu este vizibil în proieţie ortogonală.
193
II.2.6 MĂRIMEA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ
Fie M ≠ N, M ∈ D ; N ∈ D.
1. D oarecare
Mărimea unui segment de dreaptă oarecare nu se păstrează prin proiecţie
(vezi A.IV.7 Mărimea unui segment de dreaptă).
mărimea MN ≠ mărimea mn
mărimea MN ≠ mărimea m'n'
mărimea MN ≠ mărimea m' ' n' '
z
M
[V] [W]
|
Em
o
cm
[Q]
m c
m
N
|
En
|
x M y
cn
cn
n
|
N
tie
[H
de axa
ta
]
ro
Fig.II.2.243
Mm = Em ⊥ [H]
0
Em ⊥ mn ∈ [H] (unghiul Mmn = 90 )
Nn = En ⊥ [H]
0
En ⊥ mn ∈ [H] (unghiul Nnm = 90 )
MN + mn = [Q] (vezi A.III - Planul proiectant)

MN ∈ [Q]
mn ∈ [Q]
⇓
M, N, m, n = coplanare
MNnm = trapez dreptunghic în n şi m.
Se roteşte trapezul MNnm în jurul axei mn până când MNnm ∈ [H]
⇒ MNnm ≡ nm M N .
194
m'
z m'
z
cm
cm
n' n'
x o x o
cn
cn
m m
cm
cm
n n
|
M1
cn
cn
=
|
cn
mari
|
N
=
mea y
|
MN M y
|
M
Procedeul de mai sus, de aflare a mărimii unui segment oarecare MN se numeşte

„regula trapezului”.
În trapezul nm M N , n N  m M (Fig.II.2.244b).
Fie nM1  M N
⇓
n N = M 1 M = cn
n M 1 = M N = MN
şi m M 1 = m M - M 1 M = cm – cn.
În consecinţă, fig.II.2.244a se poate înlocui cu următoarea:
m'
z
cm-cn
cm
n'
x o
cn
cn
m
cm-
n
mari
cn
mea
MN
|
M1 y
Fig.II.2.245
Procedeul de mai sus, de aflare a mărimii unui segment oarecare MN , se numeşte

„regula triunghiului”.
195
OBSERVAŢIE: Pentru aflarea mărimii segmentului MN se poate folosi proiecţia

segmentului MN pe orice plan de proiecţie.
z
|
M
bm
[V] [W]
m'
|
N bm
O
|
Em
bn
]
n'
[Q
|
bn E n
x N y
tie
ta
ro
[H
]
de
Fig.II.2.246
Mm’ = Em ⊥ [V]
0
Em ⊥ m' n' ∈ [V] (unghiul Mm’n’ = 90 )
Nn’ = En ⊥ [V]
0
En ⊥ m' n' ∈ [V] (unghiul Nn’m’ = 90 )
MN + m’n’ = [Q] (vezi A.III - Planul proiectant)

MN ∈ [Q]
m’n’ ∈ [Q]
⇓
M, N, m’, n’ = coplanare
MNn’m’ = trapez dreptunghic în n’ şi m’.
Se roteşte trapezul MNn’m’ în jurul axei m’n’ până când MNn’m’ ∈ [V]
⇒ MNn’m’ ≡ n’m’ M N .
196
|
M
bm
MN
z
ea
m'
r im
ma
|
N bn n'
x o
bn
n
bm
m
y
Fig.II.2.247a ,,regula trapezului”
|
M1
z
bm
MN
-b n
m'
a
me
ri
ma
n'
x o
= =
bn
n
bm
m
bm-bn
Fig.II.2.247b „regula triunghiului”
197
|
M
am
[V] [W]
m''
am
|
Em
|
N
[Q
M
an
n''
an
x y
|
En
N ax
a
[H
]
Fig.II.2.248
Mm’’ = Em ⊥ [W]
0
Em ⊥ m' ' n' ' ∈ [W] (unghiul Mm’’n’’ = 90 )
Nn’’ = En ⊥ [W]
En ⊥ m' ' n' ' ∈ [W] (unghiul Nn’’m’’ = 900)
MN + m’’n’’ = [Q] (vezi A.III - Planul proiectant)
MN ∈ [Q]
m’’n’’ ∈ [Q]
⇓
M, N, m’’, n’’ = coplanare
MNn’’m’’ = trapez dreptunghic în n’’ şi m’’.
Se roteşte trapezul MNn’’m’’ în jurul axei m’’n’’ până când MNn’’m’’ ∈ [W]
⇒ MNn’’m’’ ≡ n’’m’’ M N .
198
|
M
a MN
am
z m''
e
m'
marim
an
cm
|
n' N
a m-an an n''
x o y
am
m
n'
y
Fig.II.2.249a „regula trapezului”
|
an M1
a m-
m'
z N
ea M
m''
marim
cm
n'
a m-an an n''
x o y
am
m
y
Fig.II.2.249b „regula triunghiului”
199
2. D particulară
M, N ∈ D1 = orizontală
z
[V] [W]
M
N
c m= c
cn = c
[Q]
x m y
n
[H
]
Fig.II.2.250
z z
m' n' m'' n'' m' n' m'' n''
x o y x o y
m
M m
|
ma
c
n ri m
ea n
MN
|
|
M mar N
ime y y
c
aM
N c m-c n =0
|
200
M, N ∈ D2 = frontală
z
n'
bm
[V] =b [W]
M
O
m'
[Q]
bn
=b
x y
N
[H
]
Fig.II.2.252
e aM
N N
m a ri m z z
b
N N
|
M e aM
n' n'' rim n' n''
ma
b
m' m'' M m' m''

x o y x o y
m n m n
bm -bn =0
y y
201
M, N ∈ D3 = de profil
z
m''
[V] =a [W]
am
M
O
n''
]
[Q =a
x an y
[H N
]
Fig.II.2.254
|
M ma
rim
ea
z MN z
a
M ma
|
N rim
m' m' e aM
m'' m'' N
|
a
n' n' N
n'' n''
o y x o y
m m
n n
a m-a n =0
y y
OBSERVAŢIE: (valabilă pentru tripla şi dubla proiecţie)

Mărimea unui segment paralel cu un singur plan de proiecţie ( MN ∈ D1 sau MN ∈
D2 sau MN ∈ D3 ) se citeşte pe proiecţia înclinată (faţă de axe).
202
M, N ∈ D4 = verticală
z
m' bm
=b
= a m''
[V] [Q M am
v] ]
[Q w
n'
O [W]
bn n''
=b =a
an
N
x y
m=n
[H
]
Fig.II.2.256
b a
|
|
M m' m'' M M m' m'' M
marimea MN
marimea MN
marimea MN
n' marimea MN
b n'' a
N n' n'' N
|
|
|
N o N o
x y x y
a a
b
m=n m=n
y y
203
M, N ∈ D5 = de capăt
z
[V] [W]
n''
n' = m' =a ]
an m''
N [Q w
=a
O am
cn = c
[Q h] M
cm = c
x n y
m
[H
]
Fig.II.2.258
z marimea MN
z
|
M N
marimea MN
|
M N
a
m' = n' m'' n'' m' = n' m'' n''
x o y x o y
c
|
|
marimea MN
marimea MN
M m Mm
c n n
|
N y N y
204
M, N ∈ D6 = fronto-orizontală
z
[V] [W]
n'
bn
m' =
bm [Q b N n'' = m''
=b v]
O
cn = c
M
[Q h]
cm = c
x n y
m
[H
]
Fig.II.2.260
mãrimea MN z z
|
M N mãrimea MN
|
|
M N
b
m' n' m'' = n'' m' n'
x o y x o y
m n m n
|
M N
mãrimea MN
c
y y
|
M N
mãrimea MN
OBSERVAŢIE: (valabilă pentru tripla şi dubla proiecţie)
a. Mărimea unui segment paralel cu două plane de proiecţie se citeşte pe

ambele proiecţii paralele cu axele;
b. În cazurile de la pagina 203, 204 şi 205, nu se poate citi mărimea unui

segment pe acea proiecţie a dreptei reprezentată ca punct.
Concluzie: Mărimea unui segment de dreaptă paralelă cu un plan de proiecţie se
citeşte pe proiecţia dreptei pe acel plan.
205
sau
dacă MN  [H] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea mn
MN  [V] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m’n’
MN  [W] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m’’n’’
Dacă MN ⊥ [H] ⇒ MN  [V] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m’n’

MN  [W] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m’’n’’
MN ⊥ [V] ⇒ MN  [H] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea mn

MN  [W] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m”n”
MN ⊥ [W] ⇒ MN  [H] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea mn

MN  [V] ⇒ mărimea MN ≡ mărimea m’n’
206
MĂRIMEA SEGMENTULUI MN, dacă MN este:
1. orizontal m' n' m'' n''
x o y
m
ma
rim
ea n
M N
y
2. frontal
MN
ea
rim n' n''
ma
m' m''
x o y
m n
y
3. de profil m'
m''
ma
ri m
ea
MN
n' n''
x o y
n
y
4. vertical z
m' m''
marimea MN
marimea MN
n' n''
x o y
m=n y
5. de capăt z marimea MN
m' = n' m'' n''
x o y
marimea MN
n
y
6. fronto-orizontal mãrimea MN
m' n' m'' = n''
x o y
m n
mãrimea MN
y
207
II.2. PROIECŢIA ORTOGONALĂ A DREPTEI
II.2.7 UNGHIUL DREPTEI CU PLANELE DE PROIECŢIE
Definiţie:
|
D αP
P d
[P]
Fig.
Fie D şi [P], D ∉ [P]. Numim αP unghiul dintre α şi [P], dacă αP este cel mai mic
unghi dintre D şi d , unde d ∈ [P] şi D ∩ d = P.
Teoremă:
M
|
D αP
P m
d
[P]
Fig.II.2.263
Dacă, în figura anterioară luăm M ∈ D şi m ∈ d ,
αP = minim pentru Mm ⊥ [P] ( Mm ⊥ d ).
Demonstraţie:
M M
[Q]
|
D d
α
P α1
m d1 m
[P] d1 [P] m1
Fie m1 ∈ [P], Mm1 ⊥ d1 .
Conform teoremei reciproce a celor trei perpendiculare,
dacă Mm1 ⊥ d1 şi Mm ⊥ d ⇒ mm1 ⊥ d1 (Fig.II.2…..)
Demonstraţie :
[Q] = Mm + Mm1
d1 ⊥ Mm1
d1 ∈ [P], Mm ⊥ [P] ⇒ d1 ⊥ Mm ⇒ d1 ⊥ mm1 (mm1 ∈ [P])
(vezi Fig.II.2…..)
208
m
d
[Q]
m1
[P] P d1
Fig.II.2.266
În ∆ Pmm1 Pm > Pm1

Pm
În fig.II.2…. ∆MPm cosα =
MP
Pm1
∆MPm1 cosα1 = ⇒ cosα > cosα1 ⇒ α1 > α
MP
sau pentru Mm ⊥ [P] ⇒ α = minim = αP, unghiul dintre D şi [P].
Dacă Mm ⊥ [P] ⇒ Pm = d = proiecţia ortogonală a D pe [P] şi Mm = distanţa de

la un punct al dreptei la planul de proiecţie [P].
Înlocuind [P] cu [H], [V] şi [W], pe rând, obţinem :
αH = unghiul dintre D şi [H] este unghiul dintre D şi d ,

d = proiecţia orizontală a D pe [H].
αV = unghiul dintre D şi [V] este unghiul dintre D şi d ' ,
d ' = proiecţia orizontală a D pe [V].
αW = unghiul dintre D şi [W] este unghiul dintre D şi d " ,
d " = proiecţia orizontală a D pe [W].
Concluzie :
Unghiul dintre o dreaptă D şi un plan de proiecţie este unghiul dintre
D şi proiecţia sa ortogonală pe respectivul plan.
209
[V] [W]
N
O N1
cn
M
c m-c n
D
H
n
cn
x y
H
H= h m d
[H
]
Fig.II.2.272
MN = mN1
n' bn -
bm
[V] d' N1 [W]
bn
V
m' b
m D N
O
V
M
V= v'
x y
[H
]
Fig.II.2.273
MN = m' N1
210
m"
a m -a n
M1 am
d"
[V] [W]
W
M D n"
an
W
N
O
W= w''
x y
[H
]
Fig.II.2.274
MN = n" M 1
z
bN
-b
N
n"
ea M
n'
mãri
rim
c N-c M
V
mã
me a
W
m''
MN
x m' O y
a M -aN aM
-aN
m
bN -b M
mãr
H n
ime
cM
aM
cN -
N
y
Fig.II.2.275
Concluzie: Unghiul dintre o dreaptă D şi un plan de proiecţie se citeşte între

proiecţia dreptei D pe respectivul plan şi adevărata mărime a unui
segment MN ⊂∈ D , determinată cu ajutorul aceleiaşi proiecţii,
sau,
αH este unghiul dintre d şi mărimea segmentului MN ⊂∈ D ,
αV este unghiul dintre d ' şi mărimea segmentului MN ⊂∈ D ,
αW este unghiul dintre d " şi mărimea segmentului MN ⊂∈ D .
211

GD, Vol 1 PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

GD, Vol 1 PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Mm

MATRIX ROM 2003

I. Definiţie, elementele proiecţiei, clasificare ……...3

[P] proiectia proiectia

1. PROIECŢIA CONICĂ (CENTRALĂ)

2. PROIECŢIA CILINDRICĂ (PARALELĂ)

Unde ∆ = direcţia de proiecţie

( Ea , Eb , …, Em are două particularităţi faţă de proiecţia conică prima fiind cea

Ea || Eb || … || Em (vezi PROIECŢIA CILINDRICĂ, Fig.2 )

II. PROIECŢIA ELEMENTELOR GEOMETRICE

II.1. PROIECŢIA PUNCTULUI

1. Proiecţia conică a punctului este imaginea punctului din spaţiu M, pe planul de

E = VM ; E ∩ [P] = m = proiecţia M pe [P].

2. Proiecţia cilindrică a punctului este imaginea punctului din spaţiu M, pe planul de

E || ∆, E ∩ [P] = m = proiecţia M pe [P]

Fig.6 Proiecţia conică a mai multor puncte

Fig.7 Proiecţia cilindrică a mai multor puncte

OBSERVAŢII: Relaţia dintre M şi N nu este biunivocă, adică:

Fig.8 Proiecţia conică

Fig.9 Proiecţia cilindrică

Fig.11 Proiecţia cilindrică

Fig.12 Proiecţie conică

Fig.13 Proiecţie cilindrică

Fig.14 Proiecţia conică

Fig.15 Proiecţia cilindrică

II.2. PROIECŢIA DREPTEI

Elementele care determină o dreaptă D sunt:

MN = D ⇒ mn = d adică d = proiecţia dreptei D pe planul [P].

Fig.18 Proiecţia conică

Fie M ≠ N, MN = D şi proiectantele Em = VM = Vm (V, M, m = colineare)

Dacă V ∈ D = MN ⇒ V, M, N = colineare, dar

Fig.19 Proiecţie cilindrică

2. d = ∞ dacă în cazul anterior, D  [P]

din cazul particular anterior V ∈ D

E ∩ [P] = m ≡ n = d (vezi cazul anterior)

3. Punct de dispariţie este punctul de pe D care nu are proiecţie pe proiecţia dreptei d ,

4. Punct de fugă este proiecţia de pe proiecţia dreptei d a unui punct inexistent.

En = Vn ∩ D = N ∈ D (vezi IV.2, Proiecţia conică a dreptei Fig.16)

OBSERVAŢIE: Nu există punct de fugă în proiecţie cilindrică.

II.3. PROIECŢIA PLANULUI

III. PLANUL PROIECTANT

DEFINIŢIE: Planul proiectant [Q] al unei drepte D este planul determinat de

în proiecţia conică pentru ∀ V1 ≠ V şi V1 ∈ [Q] demonstraţia anterioară rămâne

în proiecţia cilindrică pentru ∀ ∆ 1 ≠ ∆ şi ∆ 1 [Q], demonstraţia de mai sus

Ea1 ∈ [Q] şi Eb1 ∈ [Q] ⇒ [Q] = Ea1 + Eb1

2. Toate punctele din planul proiectant [Q] al unei drepte D au proiecţia pe

IV. INVARIANŢII PROIECŢIILOR

IV.3 RAPORTUL SIMPLU A TREI PUNCTE COLINEARE

IV.4 BIRAPORTUL A PATRU PUNCTE COLINEARE

IV.7 MĂRIMEA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ

IV.8 UNGHIUL DINTRE DOUĂ DREPTE

Dacă A + B = D şi M ∈ D , adică A, B, M = colineare ⇒ m ∈ ab = d ,

Fie [Q] planul proiectant al D faţă de [P].

Pentru (∀) M ∈ D , adică M ∈ [Q] ⇒ m ∈ d

IV.3 RAPORTUL SIMPLU A TREI PUNCTE COLINEARE

Concluzie: Raportul a trei puncte colineare se păstrează şi în proiecţie numai pentru

sau Raportul simplu este invariant în proiecţia cilindrică.

1. Dacă un segment de dreaptă se împarte într-un număr de părţi egale,

Adică Dacă AB = BC = CD = …=etc. şi A, B, C, D…etc. colineare⇒

2. Dacă un segment de dreaptă se împarte într-un număr de segmente,

Exemplu: Dacă AB = k BC , A, B, C colineare

atunci ab = k bc , unde a, b, c colineare,

IV.4 BIRAPORTUL A PATRU PUNCTE COLINEARE