Nume__________________ Clasa__________ FIŞA DE LUCRUI

.Evaluaţi corectitudinea următoarelor enunţur utilizând distincţia adevarat(A) sau fals (F)

)Termenul de psihologie vine din cuvintele greceşti “psyche” care înseamnă suflet, şi“logos” care
înseamnă studiere, ştiinţă. ( A / F)

B)Psihologia reprezintă studierea ştiinţifică a faptelor psihice, respectiv a proceselor mentale şi a

comportamentelor. ( A / F)C)Observaţia şi exeperimentul sunt porcese mentale elementare. ( A /
F)II.Alegeti răspunsul corect:

A)Procesele mentale care deservesc o singură funcţie sunt:a)procesele mentale de sinteză;

b)procese mentale elementare;c)descrierea, experimentul.

B)Inconstientul
este obiectul de studiu al:a)behaviorismului; b)introspectionismuluic)psihanalizei.C)Provine din cuvântul
englezesc behavior şi apare ca reacţie la curentul
introspectionist:a)behaviorismul; b)asociationismul;c)introspectionismul.BAREM DE CORECTARE

tr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.

Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de
facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind
secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai
merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor.

Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.

Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat.

Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu.

Taranul privi in adincul fantanii si ramase uluit de ce a vazut.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de
pamant si pasea deasupra lui.

In curand, toata lumea vazu cu surprindere, cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari
peste ghizduri si iesi vioi…

Morala:
Viata va arunca poate si peste tine pamint si tot felul de greutati….
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a
urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte.
Putem iesi din adancurile cele mai profunde, daca nu ne dam batuti.
Foloseste greutatile pe care viata le arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Pentru a fi fericit, aminteste-ti de urmatoarele reguli:
1. Curata inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5. Iubeste mai mult
si …
scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Sa aveti parte de o viata frumoasa, lipsita de greutati sau necazuri!
PS. E adevarat ca uneori grijile si necazurile vietii te doboara, dar fii intelept si profita de orice
situatie pentru a-ti consolida pozitia si a reveni la normal.

.O poveste cu talc pentru cei care nu au

incredere in ei
Aceasta povestioara este o forma de incurajare pentru
oricare dintre noi: Vei gasi SIGUR pe cineva care va sti sa
te aprecieze
Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata
mea?”Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa
incearca sa nu o vinzi!”

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea

portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu
iti dau la schimb 12 portocale.” Barbatul si-a cerut scuze si a spus tu o vanda, a t
Foto: Pixabay

Foto homepage: Pixabay

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:

“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul. Vanzatorul a luat

piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din
nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a
intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu
mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.”

Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000,
numai da-mi piatra.”
Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste
putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a
intrebat care este valoarea pietrei sale. Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un
material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

.o poveste care iti reda increderea in tine!

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde
intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara
aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.

Sursa: Giphy

“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”

Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de

portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica
valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii
te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in
tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar
nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta
valoare.”
Noua ne plac povestile, mai ales povestile cu talc, din care putem extrage atatea invataminte si care au
puterea sa ne faca chiar si pentru o clipa mai buni, mai intelepti, mai iubitori si mai frumosi. O astfel de
poveste frumoasa va aducem astazi si voua. Este ideala sa o cititi copiilor si sa porniti pe marginea ei discutii
despre valori si trairi.
Zambet intelept
Adesea, omul trece prin viata gandindu-se ce are de facut, ce trebuie sa aleaga. Astfel si o tanara, in expeditiile ei
prin lume, ghidata fiind de setea de cunoastere, intalneste intr-un bazar un negustor cu un zambet nemaintalnit de
sincer si o sclipire de cunoastere in ochi uimitoare. Acesta, citindu-i firea volubila, curioasa, dar in acelasi timp
 melancolica si intrebatoare a fetei, scoate din traista lui ponosita doua borcane goale, etichetate simplu: Veselie si
Cunoastere.

“Am cautat mult”, zice barbatul. “De cate ori m-am dedicat altor valori, am ajuns sa inteleg ca ceva imi lipseste.
Eram corect, ajungeam frustrat, iubeam, ajungeam dezamagit si tot asa pana sa port cu mine tot timpul Veselia si
Cunasterea. Borcanul asta cu veselie imi aminteste intotdeauna ca zambetul poate aparea aparent din nimic. Vezi
tu, borcanul e gol, nu-s nebun, stiu ca e gol, dar ce simbolizeaza el pentru mine ma face sa deschid cel mai larg
zambet si sa imbratisez viata cu inima plina de bunatate, altruism si speranta. Asa ajung sa eman prin toti porii
energie pozitiva si astfel numai lucruri si ganduri bune se intorc la mine. Caci atunci cand esti vesel, dispar grijile,
supararea, neajunsurile si rautatea.”
“Cunoasterea m-a facut dintotdeauna sa cresc. M-a ajutat sa ma inalt deasupra lucrurilor mici, superficiale si
inutile care de cele mai multe ori ne definesc viata si ne trag in jos ca o ancora de plumb. Acest borcan imi va
aduce aminte intodeauna ca sensuri nestiute are fiecare lucru aparent neinsemnat, fiecare firimitura de praf si
fiecare frunza purtate de vant. Imi va aminti intotdeauna ca a-mi deschide ochii si mintea spre a cunoaste fel de fel
de lucruri, nu face niciun rau. Ba dimpotriva, ma pregateste sa fac fata si sa ies cu fruntea sus din fata tuturor
provocarilor vietii.”
Asadar, orice am alege in viata, oricarui scop si vis ne-am dedica existenta, sa nu uitam sa zambim si sa gandim.
Omul intelept si vesel, pe langa faptul ca este capabil sa transforme orice in comoara, este el insusi o comoara.

In introducere spuneam ca puteti dezvolta subiectul povestii impreuna cu cei mici, dandu-le astfel sansa de a-si alege
ei insisi propriile valori. Este o ocazie potrivita sa discutati, astfel, despre bine si rau, calitati si defecte, resurse
personale, dorinte s.a.m.d. Daca ar fi sa alegeti, voi cum ati eticheta borcanele?

În timp ce mergea pe drum, un

călător a văzut într-o grădină un
pom frumos, de crengile căruia
atârnau nişte mere mari şi roşii de-
ţi lăsa gura apă. Văzând omul că
nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a
gândit? Bine ar fi dacă ar gusta şi
el câteva, aşa, de poftă!

Dar cum să facă? Până la pom trebuia

să treacă de un gard înalt şi de o mare
băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit,
s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare,
şi-a zis: “Fie ce-o fi!” Şi a început să se
urce pe gard. Cu greu, a reuşit să

 PROIECTUL “CRESTEM
ajungă în curte, IMPREUNA…”
dar supărat nevoie
mare, fiindcă într-un ghimpe din gard
îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce
să mai facă?!
 TERAPIE FLORALA

 PROIECT AFS…

 PENTRU PARINTE….

 Viața este așa cum ne-o facem și o vedem. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu!
 Erau o dată doi bărbați. Amândoi grav bolnavi, ei se aflau în același salon al unui mare
spital. Deși era un salon mic, avea o fereastră care dădea afară spre lume. Bărbatului de la
fereastră i s-a permis ca, o oră pe zi, să stea ridicat pentru drenarea lichidului din plămâni.
Dar celălalt era țintuit la pat și nu avea nici măcar acest beneficiu. În fiecare zi, cel de la
fereastră, în ora în care stătea ridicat, își petrecea timpul povestind cu voce tare ceea ce
vedea pe geam. Fereastra dădea spre un parc, cu un lac în jurul căruia se jucau copii.
Alergau și se jucau iar unii dintre ei aruncau cu pâine la lebedele ce se plimbau în voie pe
lacul plin cu nuferi. Descria cu lux de amănunte, așa că, de multe ori, chiar vedea cu ochii lui
ceea ce colegul de salon povestea. Câteodată își mai invidia colegul pentru această favoare
ce i se făcea zilnic de a vedea ce se întâmplă afară chiar dacă apoi se gândea cât de
binevoitor era cu el, povestindu-i ceea ce vedea dincolo de fereastră. Zilele treceau deja mai
ușor și parcă nici boala nu mai era așa de greu de suportat. Dar într-o noapte, colegul lui se
 trezi brusc din somn într-un acces de tuse și chiar dacă toată lumea a fost la timp în jurul lui,
acesta se stinse. Îi părea rău pentru ce se întâmplase dar singurul gând care-i venea în
minte era cum să ajungă el lângă fereastră. Prinse ocazia și își exprimă dorința iar până la
sfârșitul zilei acesta fu mutat la fereastra mult dorită. Ba mai mult, pentru că se simțea din ce
în ce mai bine, i se dădu voie să se ridice în fund, o oră pe zi. Era entuziasmat și abia
aștepta să vadă cu ochii lui tot ce auzise în tot acest timp de la colegul lui binevoitor. Se
ridică și nu mică îi fu mirarea să vadă că acea fereastră dădea spre un perete alb.
 Autor necunoscut.
 Morala: Chiar dacă ești într-o situație de neieșit, uită-te în jur și vezi fereastra de care ai
nevoie! Totdeauna există! Și dacă nu ar exista, ce pierzi dacă tu, totuși, o vezi?!
 Povestea celor trei uși…
 Un rege avea un fiu deștept și curajos. Ca să il pregătească pentru a înfrunta viața, îl trimise
la un bătrân întelept.
 – Luminează-mă! Ce trebuie sa știu în viață?
 – Vorbele mele se vor pierde precum urmele pașilor tăi pe nisip, dar o să-ți dau totuși câteva
sfaturi. În drumul tău prin viață vei întâlni trei porți. Citește ce scrie pe fiecare dintre ele. O
dorință mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei
fi condamnat să retrăiești din nou si din nou ceea ce încerci să eviti. Nu pot să îți spun mai
mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima și cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul
acesta drept din fața ta.
 Bătrânul înțelept dispăru și tânărul porni pe drumul vieții.
 Nu după mult timp, se găsi în fața unei porți mari, pe care se putea citi:
 SCHIMBĂ LUMEA!
 – Asta era și intenția mea, gândi prințul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această
lume, altele nu-mi convin deloc.
 Atunci începu prima sa luptă. Idealul sau, abilitatea și vigoarea sa îl impinseră să se
confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorința sa.
El găsi plăcerea și beția cuceritotului, dar nu și alinarea inimii. Reuși să schimbe cateva
lucruri, dar multe altele ii rezistară.
 Anii trecură. Intr-o zi îl intâlni din nou pe bătrânul întelept, care îl intrebă:
 – Ce ai învațat tu pe acest drum?
 – Am învățat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce
depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
 – Bine, zise bătrânul. Utilizează-ți forțele pentru ceea ce stă în puterea ta și uită ceea ce-ți
scapă printre degete.
 Și dispăru.
 Puțin după această întâlnire, prințul se găsi în fața celei de-a doua porți, pe care stătea scris:
SCHIMBĂ-I PE CEILALȚI!
 – Asta era și intenția mea, gândi el. Ceilalți sunt sursa de plăcere, bucurii și satisfacții, dar și
de durere, necazuri si frustrări.
 El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încerca să le
pătrundă în caracter și să le extirpe defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa. Într-o zi, pe
când medita asupra utilității tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalți, îl întâlni din nou pe
bătrânul înțelept, care-l intrebă:
 – Ce ai învățat tu, deci, pe acest drum?
 – Am învățat că nu ceilalți sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacțiilor sau
înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind
rădăcină toate aceste lucruri.
 – Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce trezesc ceilalți în tine, ei te descoperă în fața ta.
Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria și plăcerea, dar si celor care fac să
se nască in tine suferința sau frustrarea, căci prin ei viața iți arată ce mai ai incă de învățat și
calea pe care trebuie să o urmezi.
 Nu dupa multă vreme, prințul ajunse în fața unei porți pe care scria: SCHIMBĂ-TE PE TINE
INSUȚI!
 – Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă ca asta îmi ramâne de făcut, își
zise el si începu lupta cu el însusi.
 El căută să pătrundă în interiorul său, să-și combată imperfecțiunile, să-și înlăture defectele,
să schimbe tot ce nu-i plăcea la el, tot ce nu corespundea idealului sau.
 Dupa cațiva ani de lupta cu el însuși, după ce cunoscu câteva succese, dar și eșecuri și
rezistențe, prințul îl întâlni iarăși pe bătrânul înțelept, care-l intrebă:
 – Ce ai învățat tu pe acest drum?
 – Am învățat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar și altele care ne rezistă si
pe care nu le putem invinge.
 – Așa este, spuse bătrânul.
 – Da, dar m-am saturat să lupt împotriva a tot, a toți și chiar împotriva mea! Oare nu se
termină niciodată? Îmi vine să renunț, să mă dau bătut și să mă resemnez.
 – Asta va fi ultima ta lecție, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te și contemplă
drumul parcurs, răspunse bătrânul si apoi disparu.
 Privind înapoi, prințul vazu în depărtare spatele celei de-a treia porți pe care stătea scris:
 ACCEPTA-TE PE TINE INSUȚI!
 Prințul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poartă,
dar in celălalt sens.
 – În luptă devenim orbi, iși zise el.
 Și mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins și a învins în lupta cu el
însuși: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate și învăță să le accepte
și să le iubească. Învăță să se iubească pe el însuți, fără să se mai compare, să se judece,
să se învinovățească.
 Il întâlni din nou pe bătrânul înțelept, care-l intrebă:
 – Ce-ai învățat în plus pe acest drum?
 – Am învățat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu
niciodată de acord cu mine însumi. Am învățat să mă accept in totalitate, necondiționat.
 – Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să îl uiți in viață, acum poți merge mai
departe.
 Prințul zări în depărtare cea de-a doua poarta, pe spatele căreia scria: ACCEPTĂ-I PE
CEILALȚI!
 Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viața sa, pe cei pe care i-a
iubit și pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat și pe cei pe care i-a înfruntat.
 Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecțiunile, defectele, lucrurile care
altădată îl deranjau enorm și împotriva cărora luptase.
 Bătrânul înțelept apăru din nou și îl intrebă:
 – Ce-ai învățat mai mult decât prima dată pe acest drum?
 – Am învățat că fiind în acord cu mine însumi nu mai am nimic de reproșat celorlalți și nici nu
mă mai tem de ei. Am învățat să îi accept și să-i iubesc așa cum sunt.
 – Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie sa îl ții minte. Continuă drumul.
 Prințul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, si văzu ceea ce era scris pe
spatele ei: ACCEPTĂ LUMEA!
 Privi in jurul său și recunoscu acea lume pe care a dorit să o cucerească, s-o transforme, s-o
schimbe. Fu izbit de lumina și de frumusețea tuturor lucrurilor, de perfecțiunea lor.
 Era totuși aceeași lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se
ivi bătrânul, care-l intrebă:
 – Ce ai învățat pe drumul ăsta?
 – Acum am învățat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd pe
mine în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată; când sunt necăjit, lumea îmi pare
tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există. Atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea
de spirit și grijile pe care mi le făceam. Am învățat să o accept fără să o judec, fără nicio
condiție.
 Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie să-l uiți. Acum ești impăcat cu
tine, cu ceilalți și cu lumea!
 Esti pregătit să pornești spre ultima încercare: trecerea de la liniștea împlinirii, la împlinirea
liniștii, spuse el si dispăru pentru totdeauna…