ISTORIA COMUNICĂRII

Modele ale comunicării

Schema generală a proceselor comunicării
Bruiajul și autobruiajul psihologic
 Harold Lasswell (1948)

Comunicarea = „procesul care dă seamă de:

● CINE spune
= comunicatorul
● CE spune
= mesajul

● Pe ce CANAL

● CUI
= receptorul

● Cu ce EFECT”
 Claude Shannon; Warren Weaver, The Mathematical
Theory of Communication, 1949

Mesaj Semnal Semnal Mesaj

Sursă → Transmițător → Canal → Receptor → Destinație
↑
Sursă de zgomot
+ Feedback
= procesul prin care reacția Destinatarului la un mesaj e
transmisă înapoi către Sursă
 ● distincția dintre Sursă și Transmițător

Mesaj = gânduri, stări, idei, sentimente, născociri ale

fanteziei
(inefabile, inaccesibile senzorial)

→ suntem nevoiți să-l încredințăm unor semnale

materiale, perceptibile senzorial, accesibile interlocutorului.

● nevoia interlocutorilor de a-și transmite mesaje și

imposibilitatea practică de a emite și recepta altceva decât
semnale.

Semnalele = forma fizică dată mesajului pentru a

putea fi transmis.
 Codul = sistem de convenții și reguli (împărtășite de
participanții la actul comunicării) în baza cărora mesajul e
transformat în semnale.
Canalul = suportul/mijlocul fizic de transmitere a
semnalelor.
E obligatoriu ca Semnalele să posede o natură
compatibilă cu cea a Canalului.
Sursa nu este întotdeauna autorul mesajului.
Uneori, ceea ce numim sursă într-o situație de comunicare nu
face decât să repete cuvintele altei persoane.
→ sursă dublă, multiplă

Transmițătorul poate fi și el multiplu.

Dacă alegem undele electromagnetice ca vehicul al
informației, nu mai putem vorbi de un singur transmițător.
→ dublă codificare sau chiar multiplă
 Sursa de zgomot = generic, clasa fenomenelor ce pot
perturba Mesajul prin alterarea calității Semnalelor, la nivelul
Canalului.

Zgomotul poate fi de natură:

● sonoră;
● vizuală;
● gustativă;
● olfactivă;
● tactilă.
 = o barieră perceptivă care apare:
- nu dintr-o deficiență a capacităților noastre de receptare și
înțelegere a informațiilor,
- ci tocmai dintr-o capacitate superioară de procesare a lor.

v. scoarța cerebrală umană poate prelucra un flux sonor de cel puțin

800 de cuvinte/minut
- în vreme ce fluxul verbal mediu abia ajunge la 200 de cuvinte/minut.

Autobruiajul psihologic ține de mecanismele

concentrării și disipării atenției.
 - distincția dintre a auzi și a asculta

Practici contraproductive:

● pozițiile prea confortabile sau defensive diminuează

receptivitatea noastră la mesajele celorlalți.

→ poziția și tonusul muscular condiționează nivelul

de atenție

● formularea replicii/obiecției pe care te pregătești să o

dai/exprimi poate deveni o sursă de autobruiaj
● filtrarea mesajelor
(presupuneri, prejudecăți, stereotipuri)

Tipuri de ascultare:

- înțelegătoare
- terapeutică
- critică
- apreciativă
- discriminatorie

● ascultarea defensivă
(v. personalizarea afirmațiilor impersonale)