Prof. univ. dr.

Mircea MUREŞAN
Lect. univ. Sorin FILDAN
Asist. univ. Ştefan Ioan LUCACIUC

Titlul I
CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND
MOŞTENIREA

Cap. I. NOłIUNE. CARACTERE JURIDICE

1. NoŃiune
Moştenirea (sau succesiunea) este transmiterea patrimo-
niului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe
persoane fizice în viaŃă (ori către una sau mai multe persoane
juridice în fiinŃă, ori statului).

2. Felurile moştenirii
Potrivit art. 650 C. civ., "Succesiunea se deferă sau prin
lege, sau după voinŃa omului, prin testament". Aşadar, în
funcŃie de caracterul şi conŃinutul normelor după care se
determină vocaŃia succesorală şi se face transmisiunea
patrimoniului, moştenirea poate fi:
a) Legală (ab intestat);
b) Testamentară.
3. Sediul materiei
Principalele dispoziŃii normative care reglementează
moştenirea sunt cuprinse în:
- Codul civil, art. 650-941;
- Legea nr. 319/1944 privind dreptul la moştenire al
soŃului supravieŃuitor;
- unele dispoziŃii din legi speciale.
 4. Caractere juridice
Transmiterea succesorală este o transmisiune:
a) pentru cauză de moarte (mortis causa);
b) universală;
c) unitară;
d) indivizibilă;

Cap. II. DESCHIDEREA SUCCESIUNII

5. NoŃiune
Potrivit art. 651 C. civ., “succesiunile se deschid prin
moarte”.
6. Data deschiderii succesiunii este clipa morŃii lui de
cujus.
7. Locul deschiderii moştenirii este ultimul domiciliu
(voluntar sau legal) al defunctului.

Cap. III. CONDIłIILE CERUTE PENTRU A MOŞTENI

8. Enumerare
a) să aibă capacitate succesorală;
b) să aibă vocaŃia succesorală;
c) să nu fie nedemnă de a moşteni;
9. Capacitatea succesorală
Potrivit art. 654 C. civ., “pentru a putea succede, trebuie
neapărat ca cel ce succede să existe în momentul deschiderii
succesiunii”.
A. Au capacitate succesorală:
a) Persoanele născute şi aflate în viaŃă la deschiderea
succesiunii;
b) Persoanele încă nenăscute, dar concepute la data
deschiderii moştenirii, cu condiŃia de a se naşte vii (chiar dacă
nu viabile).
c) Persoanele declarate dispărute prin hotărâre judecăto-
rească ;
d) Persoanele juridice existente;
B. Nu au capacitate succesorală:
a) Persoanele predecedate ;
b) Persoanele fizice încă neconcepute la data deschiderii
succesiunii ;
c) ComorienŃii ;

10. VocaŃia (chemarea) succesorală este determinarea

persoanelor îndreptăŃite să vină la moştenire.

11. Nedemnitatea succesorală

…este sancŃiunea legală a decăderii din dreptul de a

moşteni, care se aplică persoanei (cu capacitate şi vocaŃie
succesorală) vinovată de o faptă gravă faŃă de de cujus ori faŃă
de memoria acestuia.
Art. 655 C. civ. prevede trei cazuri de nedemnitate
succesorală:
a) Atentatul la viaŃa lui de cujus;
b) AcuzaŃia capitală calomnioasă împotriva lui de cujus;
c) NedenunŃarea omorului a cărui victimă a fost de
cujus.
Efectele nedemnităŃii constau în (sau derivă din)
desfiinŃarea retroactivă a titlului de moştenitor al nedemnului.
 Titlul II
DEVOLUłIUNEA SUCCESORALĂ LEGALĂ
Cap. I. REGULI GENERALE

12. NoŃiuni introductive

Rudenia este legătura de sânge bazată pe descendenŃa
unei persoane dintr-o altă persoană (rudenie în linie dreaptă) sau
pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie
în linie colaterală).
Potrivit Codului civil, clasele de moştenitori sunt:
a) Clasa a I-a - cuprinde rudele în linie dreaptă descen-
dentă: copiii, nepoŃii, strănepoŃii etc.;
b) Clasa a II-a cuprinde ascendenŃii privilegiaŃi - adică
părinŃii defunctului - şi colateralii privilegiaŃi - adică fraŃii şi
surorile defunctului, precum şi descendenŃii acestora, prin
reprezentare;
c) Clasa a III-a cuprinde ascendenŃii ordinari - adică
bunicii, străbunicii etc.;
d) Clasa a IV-a cuprinde colateralii ordinari - adică unchii
şi mătuşele, verii primari şi verişoarele primare.
Gradul de rudenie este distanŃa dintre rude, măsurată prin
numărul naşterilor intervenite între rudele în linie dreaptă (tatăl
şi fiul sunt rude de gradul I, bunicul şi nepotul - de gradul II etc.)
sau prin însumarea numărului de naşteri intervenite de la
ascendentul comun la fiecare din rudele colaterale despre care
este vorba (fraŃii sunt rude de gradul II, unchiul şi nepotul - de
gradul III, verii primari - de gradul IV).
 13. Principiile generale ale devoluŃiunii succesorale
legale:
I. Moştenitorii sunt chemaŃi la moştenire în ordinea
claselor de moştenitori.
II. În cadrul aceleiaşi clase, rudele de grad mai apropiat
înlătură de la moştenire pe cele de grad mai îndepărtat.
III. În cadrul aceleiaşi clase, rudele de grad egal
moştenesc în părŃi egale.
14. Reprezentarea succesorală este procedeul
tehnic-juridic prin care un moştenitor de grad mai îndepărtat
urcă în locul şi gradul ascendentului său (care a predecedat
deschiderii succesiunii), pentru a culege partea de moştenire care
s-ar fi cuvenit ascendentului lor, dacă acesta ar mai fi fost în
viaŃă (art. 664 C. civ.).
CondiŃiile reprezentării:
- cel reprezentat să fie predecedat la data deschiderii
succesiunii,
- locul celui reprezentat să fie util;
- reprezentantul să fie descendent în linie dreaptă al
defunctului sau descendent din fraŃii sau surorile defunctului;
- reprezentantul să aibă capacitate succesorală şi vocaŃie
proprie la moştenirea defunctului.
Efectele reprezentării succesorale constau în faptul că
reprezentantul urcă în locul şi gradul celui reprezentat şi, deci,
el va culege din moştenire partea care s-ar fi cuvenit acestuia.
Cap. II. REGULI SPECIALE DIFERITELOR
CATEGORII DE MOŞTENITORI
15. Clasa descendenŃilor
Clasa a I-a este alcătuită din copiii defunctului şi
descendenŃii lor (la infinit), indiferent de sex, fie că provin din
căsătorie (din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite), fie din
afara căsătoriei (dar cu filiaŃia legal stabilită), sau din adopŃie ori
înfiere.
DescendenŃii înlătură de la moştenire pe oricare dintre
moştenitorii din clasele următoare, care nu pot veni în concurs
cu ei.
DescendenŃii sunt moştenitori rezervatari şi sezinari; ei
sunt obligaŃi la raportul donaŃiilor primite în timpul vieŃii de la
de cujus şi al legatelor testamentare; ei pot veni la moştenire fie
în nume propriu, fie prin reprezentare.
16. Clasa a II-a de moştenitori legali
Această clasă cuprinde, laolaltă, pe ascendenŃii privilegiaŃi
şi colateralii privilegiaŃi ai defunctului, care vin la moştenire în
lipsa descendenŃilor, fie singuri, fie în concurs cu soŃul
supravieŃuitor.
A. AscendenŃii privilegiaŃi sunt părinŃii, adică mama
defunctului şi tatăl lui din căsătorie.
AscendenŃii privilegiaŃi sunt moştenitori rezervatari şi
sezinari; ei vin la moştenire numai în nume propriu (nu pe cale
de reprezentare succesorală).
B. Colateralii privilegiaŃi sunt fraŃii şi surorile defunctului
(din căsătorie - sau din căsătorii diferite -, din afara căsătoriei şi
din înfiere), precum şi descendenŃii din fraŃi şi surori, care vin la
moştenire prin reprezentare (când părintele lor îndreptăŃit la
moştenire - frate cu defunctul - este predecedat).
Colateralii privilegiaŃi nu sunt nici rezervatari şi nici
sezinari. Ei vin la moştenire în nume propriu, iar în locul celor
predecedaŃi vin la moştenire descendenŃii lor, prin reprezentare.
17. Clasa a III-a
Clasa ascendenŃilor ordinari, cuprinde pe bunicii,
străbunicii şi stră-străbunicii defunctului, indiferent dacă filiaŃia
între ei este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopŃie
(sau înfiere cu efecte depline încuviinŃată sub vechea
reglementare).

AscendenŃii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari, dar ei

sunt sezinari; ei pot veni la moştenire numai în nume propriu.

18. Clasa a IV-a

Clasa colateralilor ordinari cuprinde pe unchii, mătuşele

şi verii primari ai defunctului, fie din căsătorie, fie din afara
căsătoriei sau din înfierea cu efecte depline, precum şi pe fraŃii şi
surorile oricăruia dintre bunicii defunctului, adică toate rudele
colaterale până la gradul IV inclusiv.

Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume

propriu (căci reprezentarea succesorală nu este admisă decât în
folosul descendenŃilor din fraŃi/susori, nu şi al descendenŃilor din
alte rude colaterale) şi ei nu sunt nici rezervatari, nici sezinari.

19. Drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor

SoŃul supravieŃuitor are, potrivit Legii nr. 319/1944,

următoarele trei drepturi succesorale distincte: a) un drept
general de moştenire, în concurs cu oricare clasă de moşteni-
tori; b) drepturi succesorale speciale asupra mobilelor şi
obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor
de nuntă; c) un drept temporar de abitaŃie.

20. Drepturile statului asupra moştenirii vacante

Potrivit art. 680 C. civ., "în lipsă de moştenitori legali sau

testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea
statului".
 Titlul III
DEVOLUłIUNEA SUCCESORALĂ
TESTAMENTARĂ
Cap. I. TESTAMENTUL. NOłIUNE. CUPRINS

§ 1. NoŃiune şi caractere juridice

21. NoŃiune
Art. 802 C. civ. defineşte testamentul ca fiind “un act
revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării
sale din viaŃă, de tot sau o parte din avutul său”.
22. Caracterele juridice:
- este un act juridic,
- este un act juridic unilateral,
- este un act juridic personal,
- este un act juridic solemn,
- este un act juridic pentru cauză de moarte,
- este un act juridic revocabil.
§ 2. Cuprinsul testamentului
23. Legatele testamentare
Conceput ca act juridic menit să asigure devoluŃiunea
bunurilor lăsate de de cujus potrivit voinŃei sale, iar nu potrivit
regulilor devoluŃiunii succesorale legale (ab intestat),
testamentul cuprinde, în primul rând, dispoziŃii de ultimă voinŃă
privitoare la bunuri, adică legate1.
24. Celelalte dispoziŃii testamentare
a) Sarcini impuse legatarului (art. 830 C. civ.),

1
A se vedea infra, acest titlu, cap. III, § 1.
 b) Dezmoşteniri (exheredări),
c) Desemnarea (instituirea) unui executor testamentar,
d) Revocarea unui testament anterior (art. 920 C. civ.);
e) DispoziŃii privind funeraliile şi înhumarea;
f) Recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. 57
C. fam.); etc.

§ 3. CondiŃiile pentru validitatea testamentului

25. CondiŃiile de fond
A. Capacitatea
a) Capacitatea de a dispune prin testament o are orice
persoană, dacă nu este oprită prin lege (art. 856 C. civ.).
Potrivit legislaŃiei noastre în vigoare, nu au această
capacitate:
- minorii sub 16 ani,
- persoanele puse sub
- persoanele care, deşi nu sunt interzise, nu au o voinŃă
conştientă în momentul întocmirii testamentului (incapacitate
naturală), împrejurare de fapt ce trebuie dovedită fără echivoc.
b) Capacitatea de a primi prin testament o are, de
asemenea, orice persoană, afară de cele declarate prin lege
incapabile. Codul civil prevede câteva incapacităŃi speciale de a
primi prin testament; astfel:
- nu pot primi persoanele care nu sunt concepute încă la
data deschiderii succesiunii (art. 808 C. civ.);
- nu pot primi persoanele juridice,
- nu pot primi tutorii, de la minorii aflaŃi sub tutela lor sau
foştii tutori de la minorii (ajunşi la majorat care s-au aflat sub
tutela lor), înainte ca autoritatea tutelară să fi aprobat socotelile
tutelei - cu excepŃia cazurilor în care tutorele (sau fostul tutore)
este un ascendent al minorului (art. 809 C. civ.);
- nu pot primi medicii şi farmaciştii, de la bolnavii pe care
i-au tratat în timpul bolii din care mor (art. 810 C. civ.);
- nu pot primi preoŃii, de la cei pe care-i asistă spiritual
înainte de moarte (art. 810 C. civ.);
- nu pot primi ofiŃerii de marină, (de la persoanele aflate
la bordul navei), prin testamentele făcute în timpul călătoriei
(art. 883 C. civ.).
B. VoinŃa
Viciile voinŃei testatorului - care atrag nevalabilitatea
testamentului - sunt cele reglementate de dreptul comun:
eroarea, dolul şi violenŃa. În materie de testament (ca şi de
donaŃie, de altfel), dolul se manifestă sub forma de sugestie
(folosirea unor mijloace viclene în scopul de a sădi în mintea
testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care n-ar fi făcut-o
din proprie iniŃiativă) sau de captaŃie (folosirea de manopere
dolosive în scopul de a câştiga încrederea testatorului şi de a-i
înşela buna credinŃă, pentru a-l determina să facă o liberalitate
pe care, altfel n-ar fi făcut-o).
C. Cauza testamentului
Cauza testamentului constă în intenŃia de a gratifica o
anumită persoană, intenŃie determinată de motive concrete şi
subiective şi - potrivit dreptului comun - ea (cauza) trebuie să
fie licită şi morală.
În lipsa cauzei, sau în caz de cauză ilicită ori imorală,
testamentul este lovit de nulitate absolută.
26. CondiŃiile generale de formă
a) Forma scrisă este o condiŃie de validitate a oricărui
testament, iar nu una de probaŃiune.
b) Actul separat. Dat fiind caracterul personal al testa-
mentului, ca manifestare de voinŃă unilaterală, precum şi cerinŃa
ca acesta să exprime voinŃa liberă şi neviciată a testatorului, este
necesar ca testamentul fiecărei persoane să fie distinct şi inde-
pendent de testamentul oricărei alte persoane.
 Cap. II. DIFERITELE FELURI DE TESTAMENTE
27. Enumerare
Legea reglementează trei categorii de feluri de testamente:
- testamente ordinare;
- testamente privilegiate;
- unele forme speciale de testament.
Testamentele ordinare pot fi, la rândul lor, de trei feluri,
aşa cum prevede art. 858 C. civ. : "Un testament poate fi sau
olograf, sau făcut prin act autentic, sau în formă mistică".
Testamentele privilegiate - întocmite de persoane aflate
temporar în situaŃii excepŃionale - pot fi şi ele de trei feluri:
testamentul militarilor, testamentul celor izolaŃi datorită unor
boli contagioase şi testamentul maritim.
28. Testamentul olograf
Acest testament "nu este valabil decât când este scris în
tot (=în întregime), datat şi subsemnat de mâna testatorului”
(art. 859 C. civ.).
29. Testamentul autentic
Este aşa testamentul făcut printr-un înscris autentificat de
un notar public, potrivit dispoziŃiilor legale2.
30. Testamentul mistic (=secret)
Poate fi scris de testator sau de orice altă persoană,
dar trebuie să fie semnat de testator.

Cap. III. PRINCIPALELE DISPOZIłII

2
Cu privire la procedura autentificării, a se vedea dispoziŃiile Legii
notarilor publici şi a activităŃii notariale nr. 36/1995. Cu privire la înscrisul
autentic, ca mijloc de probă, a se vedea M. Mureşan, Drept civil. Partea
generală (cit.), p. 208-211.
 CUPRINSE ÎN TESTAMENT

SecŃ. I. LEGATELE
§ 1. NoŃiune şi clasificare
31. NoŃiune
Legatul este o liberalitate, adică un act juridic unilateral,
cu titlu gratuit şi pentru cauză de moarte, cuprins într-un
testament, prin care testatorul desemnează una sau mai multe
persoane (numite legatari), care, la decesul său, vor primi, după
caz, întreg patrimoniul, o fracŃiune din patrimoniu sau anumite
bunuri determinate din patrimoniul aparŃinând testatorului.
32. Clasificarea legatelor
Clasificarea lor se poate face după criteriul modalităŃilor
care afectează voinŃa testatorului, sau după criteriul obiectului.
A. După criteriul modalităŃilor ce le afectează, legatele
pot fi:
a) Legate pure şi simple, neafectate de modalităŃi, care îşi
produc efectele imediat la data morŃii testatorului;
b) Legate afectate de termen, a căror executare sau
stingere depinde de un termen (suspensiv sau extinctiv);
c) Legate sub condiŃie, a căror naştere sau desfiinŃare
depinde de un eveniment viitor şi nesigur (condiŃie suspensivă
sau rezolutorie);
d) Legate cu sarcină.
B. După criteriul obiectului lor, legatele pot fi:
a) Legat universal;
b) Legat cu titlu universal;
c) Legat cu titlu particular;

§ 2. Ineficacitatea legatelor
Ineficacitatea legatelor poate fi determinată fie de nulitatea
lor, fie de revocarea lor, fie de caducitatea lor.
SecŃ. II. DEZMOŞTENIREA MOŞTENITORILOR
LEGALI
41. NoŃiune
Dezmoştenirea (exheredarea) este dispoziŃia de ultimă
voinŃă prin care testatorul înlătură de la moştenire pe unul sau
unii dintre moştenitorii legali (rude sau soŃ supravieŃuitor), în
limitele îngăduite de lege.
42. Feluri
Dezmoştenirea poate fi directă sau indirectă; ea poate fi
făcută şi cu titlu de sancŃiune.

SecŃ. III. EXECUłIA TESTAMENTARĂ

43. NoŃiune.
Executarea dispoziŃiilor de ultimă voinŃă cuprinse în testa-
ment este, de regulă, în sarcina moştenitorilor legali şi/sau a
legatarilor universali. Testatorul este, însă, îndreptăŃit să nu-
mească el, prin testament, o persoană (sau chiar mai multe) ca
executor testamentar (art. 910 C. civ.), care să asigure îndeplini-
rea întocmai a dispoziŃiilor sale de ultimă voinŃă şi căruia notari-
atul de stat îi va elibera un certificat atestând această calitate.

Cap. IV. LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE CU

TITLU GRATUIT DE BUNURILE CARE VOR ALCĂTUI
MOŞTENIREA DISPUNĂTORULUI
45. EnunŃare
În principiu, orice persoană poate dispune liber de bunurile
sale, pentru timpul cât nu va mai fi în viaŃă.
Această posibilitate este însă îngrădită, pentru diverse mo-
tive, în anumite limite:
- se poate dispune pentru cauză de moarte numai prin acte
juridice revocabile (legate cuprinse într-un testament sau donaŃii
de bunuri viitoare); această normă asigură posibilitatea persoanei
de a dispune cum doreşte de bunurile sale, până în ultima clipă a
vieŃii; dar o persoană nu poate dispune mortis causa prin
contracte (care sunt irevocabile - cf. art. 969 alin. 2 C. civ.),
legea interzicând expres pactele asupra succesiunilor viitoare
(nedeschise);
- se poate dispune de bunuri numai pentru cazul propriei
morŃi, interzicându-se dispoziŃiile privitoare la soarta bunurilor
şi după moartea celor cărora dispunătorul le-a lăsat aceste bunuri
la moartea sa; sunt deci interzise substituŃiile fideicomisare;
- prin dispoziŃii cu titlu gratuit nu se poate încălca dreptul
anumitor moştenitori la rezerva succesorală, putându-se dispune
doar de partea din moştenire numită cotitate disponibilă.
47. InterdicŃia substituŃiilor fideicomisare
Prin substituŃie fideicomisară înŃelegem o dispoziŃie
cuprinsă într-un testament (sau într-un contract de donaŃie) prin
care dispunătorul obligă pe cel gratificat (fie legatar, fie donatar
- numit instituit sau grevat) să conserve bunurile primite şi - la
moartea sa - să le transmită unei alte persoane (numită
substituit), desemnată tot de către dispunător (art. 803 C. civ.).

Cap. V. REZERVA SUCCESORALĂ

§ 1. NoŃiune şi caractere juridice

49. NoŃiune
Rezerva succesorală este acea parte din moştenire care, în
puterea legii, se cuvine anumitor moştenitori legali şi de care
cel ce lasă moştenirea nu poate dispune prin acte cu titlu
gratuit.
50. Caracterele juridice ale rezervei succesorale
A. Rezerva este o parte a moştenirii, care se cuvine şi care
trebuie să rămână moştenitorilor rezervatari;
B. Rezerva succesorală este indisponibilă.

§ 2. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei

51. Moştenitorii rezervatari
Potrivit Codului civil, sunt moştenitori rezervatari
descendenŃii şi părinŃii defunctului (ascendenŃi privilegiaŃi), iar
potrivit Legii nr. 319/1944, şi soŃul supravieŃuitor.
52. Rezerva descendenŃilor
Aceasta variază, potrivit art. 841 C. civ., în funcŃie de
numărul lor: dacă de cujus a lăsat un singur copil, rezerva
acestuia este de 1/2 din moştenire; dacă a lăsat doi copii, rezerva
lor (împreună) este de 2/3, iar dacă a lăsat trei sau mai mulŃi
copii, rezerva lor colectivă este de 3/4 din moştenire.
53. Rezerva părinŃilor
Rezerva părinŃilor, fie din căsătorie, din afara căsătoriei
sau din înfiere, (care sunt chemaŃi la moştenire numai atunci
când defunctul nu a lăsat descendenŃi direcŃi), este 1/4, dacă la
moştenire vine un singur părinte, şi de 1/2, dacă vin doi părinŃi3.
În aceste situaŃii, deci, rezerva părinŃilor este egală cu cota-parte
ce le revine ca moştenitori legali în concurs cu colateralii
privilegiaŃi.
54. Rezerva soŃului supravieŃuitor
Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva soŃului
3
A se vedea dispoziŃiile art. 843 C. civ., astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 134 din 22 aprilie 1947.
supravieŃuitor este de 1/2-a parte (jumătate) din cota de
succesiune la care este îndreptăŃit ca moştenitor legal.

55. Cotitatea disponibilă specială a soŃului supravieŃu-

itor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a
defunctului
Calculul cotităŃii disponibile speciale a soŃului în concurs
cu copii dintr-o căsătorie anterioară se face împărŃind valoarea
moştenirii la o cifră reprezentând numărul copiilor (care vin la
moştenire) plus 1 (soŃul), iar dacă rezultatul depăşeşte un sfert
din moştenire, cotitatea disponibilă de care poate beneficia (prin
donaŃii sau legate) soŃul actual se reduce la suma ce reprezintă
acest sfert, diferenŃa profitând copiilor.
LiberalităŃile (donaŃii sau legate) care depăşesc această
cotitate disponibilă sunt supuse reducŃiunii.

§ 3. Determinarea (calculul) masei succesorale,

a rezervei şi a cotităŃii disponibile

56. Determinarea masei succesorale

Potrivit art. 849 C. civ., valoarea masei succesorale se
determină prin următoarele trei operaŃii succesive:
a) Se stabileşte valoarea bunurilor şi drepturilor existente
în momentul deschiderii succesiunii (bunuri mobile, bunuri
imobile şi drepturi de creanŃă), inclusiv cele ce fac obiectul unor
legate sau donaŃii de bunuri viitoare.
b) Din suma totală rezultată (care reprezintă activul brut
al moştenirii) se scade pasivul succesiunii, adică toate datoriile
defunctului, existente la data deschiderii succesiunii (inclusiv
cele afectate de un termen suspensiv şi care încă nu sunt
scadente, căci ele există, deşi până la scadenŃă nu sunt exigibile).
Fireşte, însă, nu se vor socoti (scădea) obligaŃiile care se sting
prin moartea debitorului Se obŃine astfel, ca rezultat al scăderii,
activul net.
c) La activul net se adaugă, fictiv, valoarea donaŃiilor
făcute de defunct în timpul vieŃii, indiferent de forma lor şi - în
opinia dominantă - indiferent dacă au fost făcute cu sau fără
scutire de raport.
57. Imputarea liberalităŃilor
A. Dacă cel gratificat (prin donaŃie sau testament) nu este
moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se impută asupra
cotităŃii disponibile;
B. Dacă, dimpotrivă, gratificatul este un moştenitor rezervatar,
imputaŃia liberalităŃii făcute acestuia depinde de următoarele
împrejurări:
a) când moştenitorul rezervatar gratificat renunŃă la moştenire,
liberalitatea se impută asupra cotităŃii disponibile;
b) când moştenitorul rezervatar gratificat acceptă moştenirea, iar
liberalitatea primită de el nu trebuie raportată, ea va fi
considerată definitivă, făcută peste rezervă, şi se va imputa
asupra cotităŃii disponibile, putându-se adăuga rezervei
succesorale legale a gratificatului (cumulându-se cu aceasta);
c) când însă liberalitatea făcută moştenitorului rezervatar
acceptant este supusă raportului, ea se impută asupra rezervei.
58. ReducŃiunea liberalităŃilor excesive este sancŃiunea
civilă care se aplică în cazul în care liberalităŃile făcute de de
cujus depăşesc cotitatea disponibilă, aducând atingere
rezervei succesorale.
Căile procedurale de invocare a reducŃiunii sunt:
a) excepŃia de reducŃiune,
b) acŃiunea în reducŃiune,
Efectele reducŃiunii sunt, în esenŃă, următoarele :
a) în cazul legatelor reducŃiunea are ca efect caducitatea
legatului, care devine ineficace, în tot sau în parte;
 b) în cazul donaŃiilor făcute în timpul vieŃii lui de cujus,
reducŃiunea (invocată pe cale de acŃiune) are ca efect rezoluŃi-
unea contractului de donaŃie, desfiinŃând dreptul donatarului în
mod retroactiv, dar nu din chiar momentul încheierii actului de
donaŃie, ci doar de la data deschiderii succesiunii.
 Titlul IV
TRANSMISIUNEA MOŞTENIRII

Cap. I. CONSIDERAłII GENERALE

§ 1. Obiectul transmisiunii succesorale

59. Obiectul transmisiunii succesorale

Indiferent că e vorba de succesiune legală sau testa-
mentară, obiectul transmisiunii îl constituie patrimoniul ce
aparŃinea defunctului în momentul deschiderii succesiunii.
60. Activul succesoral
Activul succesoral cuprinde totalitatea bunurilor şi
drepturilor patrimoniale.
61. Pasivul moştenirii
Din interpretarea art. 774 C. civ., rezultă că pasivul
moştenirii este alcătuit din datoriile şi sarcinile acesteia.

§ 2. Transmiterea activului succesoral

62. Transmiterea succesorală a bunurilor şi drepturilor

A. Transmisiunea universală şi cu titlu universal. În ca-
zul transmisiunii universale, moştenitorii au vocaŃie la întregul
patrimoniu succesoral.
B. Transmisiunea cu titlu particular are loc atunci când
succesibilul are vocaŃie la un anumit bun sau drept determinat
din patrimoniul succesoral.
 § 3. Transmisiunea pasivului moştenirii

63. Moştenitorii obligaŃi să suporte pasivul moştenirii

Sunt obligaŃi la pasivul succesoral numai moştenitorii
legali, precum şi legatarii universali şi cei cu titlu universal
În mod excepŃional, legatarul particular va fi obligat să
contribuie la plata pasivului.
64. DistincŃia dintre moştenitorii regulaŃi şi
moştenitorii neregulaŃi
A. Moştenitori regulaŃi sunt moştenitorii legali (cu
excepŃia statului), adică soŃul supravieŃuitor şi rudele în grad
succesibil.
B. Moştenitorii neregulaŃi sunt legatarii şi statul.

65. SeparaŃia de patrimonii

Această instituŃie, reglementată de art. 781 şi 1743 C. civ.,
constituie o garanŃie (un privilegiu) în virtutea căruia creditorii
succesiunii şi legatarii cu titlu particular - dacă legatul constă
într-o sumă de bani - au dreptul de a fi plătiŃi din valoarea
bunurilor succesorale, cu preferinŃă faŃă de creditorii personali ai
moştenitorilor (atunci când o moştenire solvabilă ar fi culeasă de
moştenitori insolvabili).

Cap. II. DREPTUL DE OPłIUNE SUCCESORALĂ

66. Caracterul neobligatoriu (pentru moştenitori sau
legatari) al transmisiunii succesorale
Art. 686 C. civ. prevede că “nimeni nu este obligat de a
face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine”.
67. Dreptul subiectiv de opŃiune succesorală
Dreptul de opŃiune este facultatea recunoscută de lege
succesibililor, de la data deschiderii succesiunii, de a alege între
acceptarea moştenirii deschise în favoarea lor (fie pur şi simplu,
fie sub beneficiu de inventar), ori renunŃarea la aceasta.

68. Actul juridic de opŃiune succesorală este

manifestarea de voinŃă a succesibilului de a accepta (pur şi
simplu sau sub beneficiu de inventar) sau de a renunŃa la
moştenire.
Caractere juridice.
a. este un act unilateral,
b. este un act indivizibil,
c. este un act pur şi simplu,
d. este un act irevocabil,
e. este un act declarativ,
f. actul de opŃiune succesorală constituie exercitarea unui
drept absolut şi discreŃionar.
CondiŃiile de valabilitate ale actului juridic de opŃiune
succesorală sunt următoarele :
a. Capacitatea. Din interpretarea art. 687 C. civ., art. 129
alin. 2 şi art. 105 alin. 3 C. fam., rezultă că actul de opŃiune
succesorală este un act de dispoziŃie aşa încât, pentru îndepli-
nirea lui valabilă este necesară capacitatea deplină de exerciŃiu.
b. ConsimŃământul trebuie să fie liber şi neviciat.

69. PrescripŃia dreptului de opŃiune succesorală

Potrivit art. 700 C. civ., ”dreptul de a accepta succesiu-
nea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la
deschiderea succesiunii”.
 71. Acceptarea pură şi simplă a moştenirii este
manifestarea de voinŃă prin care succesibilul îşi păstrează şi
consolidează titlul de moştenitor, săvârşind fie un act juridic,
fie un fapt juridic. Ea poate fi voluntară sau forŃată.
A. Acceptarea pură şi simplă voluntară, poate să fie la
rândul ei, expresă sau tacită.
B. Acceptarea pură şi simplă forŃată este o sancŃiune
civilă impusă erezilor în unele situaŃii, constând în decăderea lor
din dreptul de a renunŃa la moştenire ori de a o accepta sub
beneficiu de inventar.
72. Acceptarea sub beneficiu de inventar este
manifestarea de voinŃă de a accepta moştenirea, sub rezerva
efectuării unui inventar al bunurilor succesorale, prin care să se
evite contopirea patrimoniului succesoral cu cel al
moştenitorului.
Această acceptare nu poate fi decât expresă.

73. RenunŃarea la moştenire este manifestarea de

voinŃă a succesibilului prin care acesta declară că nu doreşte să
beneficieze de drepturile succesorale pe care i le conferă vocaŃia
sa succesorală (legală sau testamentară).
CondiŃii de valabilitate :
a. RenunŃarea poate fi numai expresă,
b) RenunŃarea poate avea loc numai după deschiderea
succesiunii .
c) Este un act solemn,
d) RenunŃarea la moştenire nu poate fi decât pur
abdicativă.
Efectul renunŃării la moştenire constă în desfiinŃarea
retroactivă a titlului de moştenitor al renunŃătorului. Potrivit art.
696 C. civ. “Eredele ce renunŃă este considerat că nu a fost
niciodată erede”.
 Cap. III DOBÂNDIREA POSESIUNII MOŞTENIRII

75. Dobândirea de drept a posesiei moştenirii (sezina)

Sezina este un beneficiu al legii, în virtutea căruia anumiŃi
moştenitori au posesia de drept a bunurilor succesorale (privite
ca universalitate) chiar de la data deschiderii succesiunii, adică
se bucură, în temeiul legii, de exerciŃiul drepturilor şi acŃiunilor
aferente bunurilor succesorale.
Au sezina, potrivit legislaŃiei în vigoare, descendenŃii şi
ascendenŃii defunctului (adică rudele în linie dreaptă), ca
moştenitori legali (art. 653).
Efectele sezinei:
- dreptul moştenitorilor sezinari de a lua în stăpânire (în
posesia de fapt) bunurile succesorale - mobile sau imobile - care
nu se află în posesia vreunei terŃe persoane, fără să fie necesară
vreo formalitate specială;
- dreptul lor de a exercita, chiar de la data deschiderii succe-
siunii, toate acŃiunile patrimoniale (inclusiv cele posesorii) care
aparŃineau lui de cujus.
Cap. IV. DOVADA CALITĂłII DE MOŞTENITOR ŞI
PETIłIA DE EREDITATE
78. Dovada calităŃii de moştenitor
Această dovadă se face, de obicei, cu certificatul de
moştenitor, iar până la eliberarea acestuia (sau împotriva unui
astfel de certificat), dovada titlului de moştenitor se poate face
cu alte mijloace de dovadă admise de lege.
79. Certificatul de moştenitor
Acesta este actul emis de notarul public, prin care se
finalizează procedura succesorală notarială (necontencioasă)
Puterea doveditoare. Potrivit art. 88 alin 1 din legea nr.
36/1995, “până la anularea sa prin hotărâre judecătorească,
certificatul de moştenitor face dovadă deplină în privinŃa
calităŃii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin
fiecărui moştenitor în parte”. Mai face asemenea dovadă în ceea
ce priveşte compunerea masei succesorale.
80. Alte mijloace de dovadă a calităŃii de moştenitor
Dacă nu s-a eliberat încă certificat de moştenitor, această
calitate poate fi dovedită cu alte mijloace de probă şi anume:
a) Actele de stare civilă ,
b) Testamentul,
c) Alte mijloace de dovadă.
81. PetiŃia de ereditate
Prin petiŃie de ereditate se înŃelege acŃiunea civilă prin
care un moştenitor cere instanŃei de judecată recunoaşterea
titlului său de moştenitor legal sau testamentar (ori donatar de
bunuri viitoare) şi obligarea celui ce deŃine bunurile moştenirii,
la restituirea lor.
84. Efectele petiŃiei de ereditate
În cazul în care este admisă, petiŃia de ereditate produce
următoarele efecte:
A. În raporturile dintre adevăratul moştenitor şi
moştenitorul aparent. Moştenitorul aparent (pârâtul), este
obligat să restituie adevăratului moştenitor (reclamantului)
bunurile moştenirii, pe care le deŃine fără drept.
B. În raporturile dintre adevăratul moştenitor şi terŃele
persoane :
a) Actele de administrare (şi de conservare) vor fi
menŃinute, căci ele profită moştenitorului adevărat.
b) Actele de dispoziŃie privitoare la bunuri mobile se
menŃin (posesia de bună-credinŃă valorând titlu de proprietate),
cu condiŃia ca şi terŃul subdobânditor să fi fost de bună-credinŃă.
Actele de dispoziŃie privitoare la imobile se desfiinŃează dacă
reclamantul se dovedeşte a fi singurul moştenitor, dar numai
dacă şi terŃul subdobânditor a fost de rea-credinŃă.
 Titlul V
INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ

Cap. I. ASPECTE GENERALE

92. NoŃiune
Indiviziunea succesorală este acea modalitate a patrimo-
niului transmis mortis causa către o pluralitate de moştenitori, în
care fiecare dintre ei are o cotă-parte ideală din dreptul asupra
bunurilor, fără ca această cotă să fie concretizată în materialita-
tea ei, asupra unor anumite bunuri din moştenire4.
93. Obiectul indiviziunii succesorale
Indiviziunea succesorală are ca obiect numai acele
elemente ale masei succesorale care, prin natura lor, nu sunt
susceptibile de a fi divizate automat, în puterea legii, ci impun
necesitatea unei împărŃeli între comoştenitori. Drepturile de
creanŃă şi datoriile succesiunii se transmit către moştenitori
divizate de plin drept între ei, din chiar momentul deschiderii
moştenirii (art. 1060 C. civ.), potrivit cotelor succesorale.
Cap. II. REGIMUL JURIDIC AL INDIVIZIUNII
SUCCESORALE
95. Principiile generale ale indiviziunii succesorale
- fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra unei
cote-părŃi ideale din întreaga masă indiviză;
- nici unul dintre coindivizari nu are vreun drept exclusiv
asupra vreunui anumit bun din masa indiviză.
96. Regimul juridic al actelor privitoare la bunurile

4
A se vedea St. Cărpenaru, op. cit., p. 524; D. Macovei, Drept civil.
Succesiuni, Edit. FundaŃiei “Chemarea “ Iaşi, 1993, p. 172.
 indivize

a) Actele materiale constau în acte de folosinŃă a bunurilor

aflate în indiviziune şi de culegere a fructelor acestor bunuri.
Oricare dintre coindivizari poate folosi bunurile aflate în
indiviziune, cu condiŃia de a nu stânjeni exercitarea drepturilor
concurente ale celorlalŃi coindivizari şi de a nu schimba
destinaŃia şi modul de utilizare a bunului.

b) Actele juridice privitoare la bunurile aflate în

indiviziune sunt guvernate de principiul unanimităŃii.

97. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din

indiviziune

Indiviziunea este concepută ca o stare vremelnică, motiv

pentru care în art. 728 alin. 1 C. civ. se prevede că “Nimeni nu
poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un erede poate cere
oricând împărŃeala succesiunii, chiar când ar exista convenŃii
sau prohibiŃii contrare.”
 Titlul VI
ÎMPĂRłEALA MOŞTENIRII

Cap. I. CONSIDERAłII GENERALE

98. NoŃiune
ÎmpărŃeala - sau partajul, cum mai este numită - este
modalitatea prin care se pune capăt stării de indiviziune.
99. CondiŃiile de fond ale împărŃelii
A. Persoanele care pot cere împărŃeala moştenirii, sunt
următoarele:
a) coindivizarii,
b) succesorii în drepturi ai coindivizarilor,
c) creditorii personali ai coindivizarilor,
d) procurorul.
Reguli privind capacitatea de exerciŃiu necesară pentru a
cere împărŃeala. Cel care cere partajul să aibă capacitatea de a
încheia acte de dispoziŃie, adică o capacitate deplină de
exerciŃiu.
B. Obiectul partajului succesoral, îl constituie numai
bunurile aflate în indiviziune şi asupra cărora poartă drepturile
reale ale moştenitorilor, căci atât drepturile de creanŃă cât şi dato-
riile moştenirii se divid de plin drept între moştenitori, din chiar
momentul deschiderii succesiunii (art. 1060 C. civ.).
100. Lichidarea pasivului succesoral
În conformitate cu prevederile art. 777 şi 1060 C. civ.,
pasivul succesoral se divide de drept între comoştenitori, adică
datoriile şi sarcinile moştenirii se transmit succesorilor
împărŃite de la data deschiderii succesiunii, proporŃional cu
partea ereditară a fiecăruia şi nu cu emolumentul pe care-l
culege fiecare.
Cap. II. RAPORTUL DONAłIILOR
103. NoŃiune. Scop. Utilitate
Conform cu prevederile art. 751 C. civ., corelat cu
dispoziŃiile art. 1 din Legea 319 /1944, descendenŃii lui de
cujus, precum şi soŃul supravieŃuitor - în condiŃiile în care vine
în concurs cu descendenŃii - sunt obligaŃi a readuce la masa
succesorală tot ceea ce au primit de la de cujus cu titlu de
donaŃie, afară de cazul când donatorul ar fi dispus altfel.
Această obligaŃie a moştenitorilor menŃionaŃi, constituie
obligaŃia de raport, iar actul de executare a obligaŃiei de raport,
prin care se readuc la masa succesorală bunurile donate, poartă
denumirea de raport al donaŃiilor.
105. Persoanele ce pot fi obligate la raport:
- descendenŃii lui de cujus;
- soŃul supravieŃuitor al acestuia, dar numai dacă vine la
moştenire în concurs cu descendenŃii.
106. CondiŃiile obligaŃiei de raport:
- moştenitorul să fie descendent sau soŃ supravieŃuitor al
defunctului.
- moştenitorul obligat la raport să fi acceptat moştenirea.
- moştenitorul să aibă calitatea de donatar;
- donaŃia să fi fost făcută fără scutire de raport.
107. Persoanele care pot cere raportul donaŃiilor
Sunt îndreptăŃiŃi să pretindă raportul sunt, în principiu,
numai acei moştenitori care ar fi avut şi ei obligaŃia de a raporta,
adică descendenŃii şi soŃul supravieŃuitor când vine în concurs
cu descendenŃii.
Pe lângă persoanele arătate mai sus, au dreptul să mai
ceară raportul şi următoarele categorii de persoane:
- creditorii personali ai moştenitorilor îndreptăŃiŃi la
raport, pe cale acŃiunii oblice, în numele şi pe seama debitorului
lor ;
- creditorii succesiunii, numai în ipoteza în care succesiu-
nea a fost acceptată pur şi simplu,
108. DonaŃiile supuse raportului
În principiu, toate donaŃiile sunt supuse raportului. În acest
sens, art. 751 C. civ. prevede că, cel obligat la raport, este Ńinut
să raporteze “tot ce a primit de la defunct în dar, atât direct cât
şi indirect, afară de cazul când donatorele a dispus altfel“.
109. Modurile de efectuare a raportului
Art. 764 C. civ. prevede că “raportul se face sau în
natură sau scăzându-se valoarea sa din partea celui obligat a
face raport”.
Există deci două moduri de efectuare a raportului
donaŃiilor: în natură şi prin luare mai puŃin (sau prin
echivalent).

Cap. III. FORMELE ÎMPĂRłELII

Potrivit legii, împărŃeala moştenirii între comoştenitori se
poate face fie prin bună învoială, fie – atunci când
comoştenitorii nu se înŃeleg ori când legea impune această
modalitate – pe cale judecătorească.

Cap. IV. EFECTELE ÎMPĂRłELII

116. Efectul declarativ al partajului
Conform art. 786 C. civ., prin împărŃeală, “fiecare coerede
este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile
care compun partea sa sau care i-au căzut prin licitaŃie, şi că
n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale
moştenirii”.

Cap. V. DREPTURILE CREDITORILOR

CU PRIVIRE LA ÎMPĂRłEALĂ

121. Dreptul de opoziŃie la împărŃeală

Art. 785 C. civ., prevede că “Creditorii unuia din
coîmpărŃitori, ca nu cumva împărŃeala să se facă cu viclenie în
vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenŃi la
împărŃeală, dar pot să intervină cu spezele lor; ei nu pot însă
să atace o împărŃeală săvârşită, afară numai de s-a făcut în
lipsă-le şi fără să se Ńină seama de intervenŃia lor“.

Cap. VI. DESFIINłAREA ÎMPĂRłELII

122. Nulitatea actului juridic de împărŃeală

Problema desfiinŃării împărŃelii se pune atunci aceasta
când s-a realizat cu încălcarea dispoziŃiilor legale ce trebuiau
respectate la încheierea ei, ceea ce atrage nulitatea absolută sau
nulitatea relativă.

Cap. VII. ÎMPĂRłEALA DE ASCENDENT

124. NoŃiune
Conform art. 794 C. civ., “tatăl, mama şi ceilalŃi ascen-
denŃi pot face împărŃeala bunurilor lor către fii şi ceilalŃi
descendenŃi “.
Această împărŃeală se poate realiza prin acte între vii
(donaŃie) sau prin testament, cu respectarea condiŃiilor şi
regulilor aplicabile donaŃiilor şi testamentelor.
 126. CondiŃiile împărŃelii de ascendent
a) CondiŃiile de fond se referă la persoanele care - şi între
- care se poate face împărŃeala, obiectul împărŃelii şi modul de
efectuare al acesteia.
Persoanele care pot să facă o împărŃeală de ascendent
sunt cele prevăzute în art. 794 C. civ. şi anume: părinŃii şi
ceilalŃi ascendenŃi (din căsătorie, din afara acesteia sau din
înfiere).
Persoanele între care se poate face împărŃeala de ascen-
dent sunt numai copiii şi ceilalŃi descendenŃi ai dispunătorului.
Obiectul partajului de ascendent. Bunurile care constituie
obiectul împărŃelii, trebuie să fie proprietatea exclusivă a
ascendentului.
În ceea ce priveşte modul de realizare al împărŃelii de
ascendent, este necesar ca aceasta să constituie, cel puŃin din
punct de vedere intelectual, un singur act şi să fie făcută cu
concursul ori sub influenŃa ascendentului.
b) CondiŃii de formă. Art. 795 C. civ. impune ca
împărŃeala de ascendent să se realizeze cu “formele, condiŃiile şi
regulile prescrise pentru donaŃiuni între vii şi pentru
testamente“.
În consecinŃă, împărŃeala de ascendent trebuie să fie
făcută:
- printr-un act juridic de donaŃie încheiat în forma
autentică, potrivit art. 813 C. civ. (dacă priveşte numai bunuri
mobile, poate să îmbrace şi forma darului manual);
- printr-una din formele de testament prevăzute de Codul
civil.
127. Efectele împărŃelii de ascendent
ÎmpărŃeala de ascendent produce efecte diferite, după cum
s-a realizat pe calea donaŃiei sau a testamentului.
128. Cauzele de ineficacitate a împărŃelii de ascendent
a) Cauze de ineficacitate de drept comun (aplicabile şi altor
acte juridice) sunt: nulitatea, anulabilitatea, revocarea
(inclusiv cea pauliană), caducitatea, etc.

b) Cauze speciale de ineficacitate sunt nulitatea şi

reducŃiunea.