UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN

MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA:ORGANELE DE
OCROTIRE A NORMELOR DE
DREPT
Titlul referatului: Curtea Supremă
de Justiţie – organul suprem al
puterii judecătoreşti

Profesorul de disciplina:Valeriu Gurbulea

Student:Iosob Cristina
Anul :2018
 CUPRINS:
I. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE CA ORGAN
SUPREM AL PUTERII JUDECĂTOREŞTI

II. ORGANIZAREA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

III. JUDECĂTORII CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
IV. ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
V. SECRETARIATUL CURTII SUPREME DE JUSTITIE
VI. STRUCTURA ŞI COMPONENŢA NUMERICĂ A
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

I. CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE CA ORGAN SUPREM AL PUTERII

JUDECĂTOREŞTI

Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova este instanţa superioară

judecătorească, unde se judecă cauzele care au fost atacate prin căile legale de atac,
hotărîrile acesteia fiind definitive şi irevocabile.Activitatea Curţii Supreme de Justiţie
este reglementată de către legiuitor prin Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie,
Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind Statutul judecătorului, precum
şi Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.Articolul 1 al Legii cu privire la
Curtea Supremă de Justiţie, face trimitere expresă la organele judecătoreşti
din Republica Moldova, menţionînd faptul că justiţia în Republica Moldova se
înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin alte instanţe judecătoreşti în
conformitate cu Constituţia, Legea privind organizarea judecătorească, Legea cu privire
la statutul judecătorului şi alte acte legislative. Astfel, în ţara noastră, avem:
a) Judecătorii în fond;
b) Curţi de Apel;
c) Curtea Supremă de Justiţie.
Din analiza legii, vedem că legiuitorul face distincţie între Curtea Supremă de Justiţie şi
celelalte instanţe judecătoreşti, menţionînd faptul că aceasta este unica autoritate
supremă judecătorească care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către
toate instanţele judecătoreşti, soluţionează litigiile apărute în cadrul aplicării legii,
garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Prin activitatea sa, Curtea Supremă de Justiţie vine ca un garant al înfăpturirii justiţiei şi
o forţă de echilibru în justiţie, avînd rolul de a soluţiona în ultimă instanţă, litigiile
apărute. Legea menţionată mai sus, arată expres atribuţia principală a Curţii,
menţionînd faptul că aceasta asigură respectarea principiului prezumţiei nevinovăţiei şi
principiului supremaţiei legii, contribuind la constituirea unui stat de drept. Din
prevederile acestui text de lege, ne-am putea da seama că legiuitorul evidenţiază
expres şi principiile cele mai importante, în baza cărora se înfăptuieşte justiţia, şi
anume:
a) Principiul prezumţiei nevinovăţiei;
b) Principiul supremaţiei legii.
Desigur, aceste 2 principii nu sunt singurele pe care se bazează sistemul judiciar şi
întreg dreptul, acestea din urmă fiind guvernate şi de alte principii, însă legiuitorul
moldav a considerat necesar de a scoate la iveală cele mai de valoare dintre ele, cu
toate că într-o privire de ansamblu, ele toate sunt necesare şi însemnate, inexistenţa
vreunuia afectîndu-le pe celelalte.
De asemenea, legiuitorul menţionează expres şi faptul că sediul Curţii este la Chişinău,
cu toate că, în opinia mea, o asemenea reglementare nu era necesară, întrucît deja se
ştie că sediul ei se află în capitala republicii, iar în ipoteza în care Curtea Supremă de
Justiţie îşi modifică locul de aflare, trebuie modificată şi legea, lucru care presupune
nişte cheltuieli auxiliare din bugetul de stat.
Sfera de activitate a Curţii Supreme de Justiţie este stabilită în articolul 2 al Legii cu
privire la Curtea Supremă de Justiţie, aceasta fiind competentă să:
a) judece, ca instanţă de recurs, cauzele în materie civilă, de contencios
administrativ, penală sau în alte materii în condiţiile legii procesuale;
b) sesizeze, din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti, Curtea
Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
c) generalizeze practica judiciară şi analizează statistica judiciară proprie;
d) dea explicaţii din oficiu în chestiunile de practică judiciară ce nu ţin de interpretarea
legilor şi nu au caracter obligatoriu pentru judecători;
e) exercite, în limitele competenţei sale, atribuţii ce derivă din tratatele internaţionale
la care Republica Moldova este parte;
f) exercite alte atribuţii conform legii.
În ceea ce priveşte litera f), consider că legiuitorul nu trebuie să lase dubii cu privire la
interpretarea acesteia, în ideea că odată ce acesta menţionează atribuţiile Curţii, trebuie
să le menţioneze pe toate, sau trebuie să facă o trimitere la alte acte normative care
sunt de competenţa Curţii de a fi analizate, soluţionate sau reglementate.
Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie face o enumerare destul de seacă în
ceea ce priveşte principiile în baza cărora aceasta funcţionează. Astfel, articolul 3,
menţionează următoarele principii:
a) legalităţii şi publicităţii;
b) separării puterii judecătoreşti de puterea legislativă şi cea executivă;
c) independenţei puterii judecătoreşti;
d) realizării dreptului său de a adopta hotărîri legale, întemeiate şi echitabile;
e) altor principii prevăzute de Legea privind organizarea judecătorească şi Legea cu
privire la statutul judecătorului.
O lacună în acest text de lege este litera e). Din punctul meu de vedere, legiuitorul a
trebuit să menţioneze şi principiile constituţionale, pentru că ar fi normal şi logic ca
instanţa supremă de justiţie din Republica Moldova să activeze şi în baza acestor
principii, ori acestea nefiind menţionate, ne putem gîndi la faptul că Curtea Supremă de
Justiţie îşi desfăşoară activitatea sa numai în baza principiilor menţionate mai sus,
ignorîndu-le pe cele constituţionale, ceea ce nu ar corect într-un stat de drept,
democratic şi independent.
II. ORGANIZAREA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
Curtea Supremă de Justiţie este supusă şi ea, conform legii, unei organizări, pentru a
se crea o oarecare ordine în activitatea acesteia. Conform art. 4 din Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiţie, alin. 1, aceasta este compusă din preşedinte, 2
vicepreşedinţi, care sînt concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil, Comercial şi de
Contencios Administrativ şi, respectiv, al Colegiului Penal, precum şi din judecători
(dintre care doi judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al colegiului)
care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii.
Vedem deci că direcţiile de activitate a Curţii Supreme de Justiţie se împart pe diferite
domenii, legiuitorul menţionîndu-le expres:
a) Civil;
b) Comercial;
c) Contencios administrativ;
d) Penal.
Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari, care
sînt angajaţi şi activează în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 514-XIII din
6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească.
Pe lîngă aceste prevederi, legea menţionează expres că în activitatea Curţii Supreme
de Justiţie, mai există şi Consiliul Ştiinţific Consultativ, care este format din savanţi şi
practicieni în domeniul jurisprudenţei, regulamentul căruia se aprobă de către Plenul
Curţii Supreme de Justiţie.
O lacună în textul de lege menţionat mai sus este că nu se menţionează expres şi nici
nu se face trimitere la vreun act normativ care ar defini sau identifica direcţiile de lucru
ale acestui Consiliu, fapt pentru care, putem opina în ideea că acesta are atribuţii de a
da răspunsuri doctrinare cu privire la litigiile ce sunt soluţionate de către Curte sau a
face unele precizări atunci cînd judecătorii Curţii Supreme de Justiţie interpretează
eronat sau în defavoarea uneia dintre părţi prezente la litigiu. În fine, atribuţiile acestui
Consiliu nu s-ar termina aici, savanţii şi practicienii avînd posibilitatea de a participa la
elaborarea hotărîrilor interpretative emise de către Curte, publica materiale ştiinţifice din
domeniul jurisprudenţei, etc.
În articolul 7, alin. 1 al Legii menţionate mai sus, legiuitorul face o enumerare destul de
lacunară în ceea ce priveşte atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, şi
anume:
a) convoacă şi prezidează şedinţele Plenului Curţii, asigură executarea hotărîrilor
adoptate;
b) propune Plenului spre aprobare obligaţiile de serviciu ale vicepreşedinţilor Curţii
preşedinţi ai colegiului şi ale vicepreşedinţilor colegiilor;
c) numeşte membrii Curţii responsabili pentru întocmirea rapoartelor asupra cauzelor
de complexitate deosebită ce se vor judeca în colegii;
d) coordonează activitatea de generalizare a practicii judiciare şi face propuneri
Plenului privitor la emiterea hotărîrilor explicative;
e) organizează efectuarea altor lucrări ce ţin de competenţa Curţii;
f) reprezintă Curtea Supremă de Justiţie în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii
publice atît din ţară, cît şi de peste hotare;
g) numeşte în funcţie funcţionarii publici, modifică, suspendă şi încetează, în
condiţiile legii, raporturile de serviciu ale acestora, angajează, modifică, suspendă şi
încetează raporturile de muncă ale personalului contractual al secretariatului Curţii;
h) aplică sancţiuni disciplinare şi adoptă măsuri de stimulare pentru angajaţii
secretariatului Curţii;
i) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
Din textul de lege enumerat mai sus, dubii trezesc literele e) şi i). În primul caz, nu se
menţionează şi nici măcar nu se face trimitere la lucrările ce ţin de competenţa Curţii, şi
nici nu se face trimitere expresă la alte acte normative din domeniu care ar enumera
sau defini „alte lucrări ce ţin de competenţa Curţii”.
În al doilea caz, după cum ne-a obişnuit legiuitorul, Curtea „exercită alte atribuţii
prevăzute de lege”, iarăşi, nefăcînd trimitere la nimic din ce ne-am putea da seama care
sunt aceste „alte atribuţii” pe care Curtea le exercită în numele legii Republicii Moldova.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol menţionează că preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
emite ordine şi dispoziţii, iar în absenţa acestuia atribuţiile de preşedinte al C. S. J. le
exercită unul dintre vicepreşedinţi în temeiul unei dispoziţii emise de Preşedintele Curţii.
În cazul cînd nu este desemnat vicepreşedintele care va exercita funcţiile Preşedintelui
Curţii Supreme de Justiţie în absenţa acestuia, funcţiile în cauză sînt exercitate de către
vicepreşedintele cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie.
Articolul 8 al Legii, prevede atribuţiile preşedintelui şi vicepreşedintelui Colegiul Civil,
Comercial, de Contencios Administrativ precum şi Colegiului Penal. Şi la acest capitol
există lacune, după cum vom vedea. Astfel aceştia:

1. fixează termenele de desfăşurare a şedinţelor de judecată în cauzele date prin

lege în competenţa colegiului, organizează pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor
de judecată, exercită controlul asupra întocmirii, afişării şi publicării pe pagina web,
în termenul stabilit de norma procesuală, a informaţiei privind cauzele fixate pentru
judecare, inclusiv esenţa cauzelor;
2. informează Preşedintele Curţii asupra cauzelor de complexitate deosebită
judecarea cărora, conform legii, cere întocmirea rapoartelor de către membrii
Curţii;
3. organizează activitatea colegiului în limitele prevăzute de lege;
4. organizează lucrul de generalizare a practicii judiciare şi prezintă rezultatele pentru
dezbateri la şedinţele colegiului, face propuneri Plenului privitor la darea hotărîrilor
explicative;
5. organizează executarea dispoziţiilor Plenului şi Preşedintelui Curţii, în conformitate
cu legea;
 6. prezintă Plenului informaţii privind activitatea colegiului;
7. exercită alte atribuţii prevăzute de lege.

În textul de lege menţionat mai sus, cred că la punctul 7 se referă acelaşi comentariu pe
care l-am făcut mai sus.
Repartizarea atribuţiilor între preşedintele şi vicepreşedintele colegiului se efectuează
de către Plen la propunerea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.
III. JUDECĂTORII CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
La fel ca şi judecătorii instanţelor judecătoreşti inferioare, judecătorii Curţii Supreme de
Justiţie sunt independenţi, imparţiali, obiectivi, etc. Aceste atribute oferite judecătorului
sunt un instrument necesar de manevrare în activitatea judecătorească, fără de care
realizarea justiţiei ar fi imposibilă.
Articolul 9 al legii menţionate, arată procedura generală de numire a judecătorilor la
Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, alineatul 1 prevede expres faptul că judecătorii Curţii
Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data înregistrării propunerii în
Parlament.
Prin urmare putem desprinde de aici legătura directă dintre Consiliul Suprem al
Magistraturii şi Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea, putem observa că este
nevoie de întrunirea cumulativă a 3 condiţii:
a) Să existe o propunere din partea Consiliului Superior al Magistraturii privind
înaintarea candidatului la funcţia de judecător;
b) Propunerea să fie înregistrată în Parlamentul Republicii Moldova;
c) Parlamentul să examineze în termen de cel mult 30 zile propunerea făcută de
Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru a putea fi numit de către Parlamentul Republicii Moldova în calitate de judecător
al C. S. J., persoana trebuie să întrunească cerinţele specificate în Legea cu privire la
statutul judecătorului, articolul 6, alineat 1, şi anume:

1. Reputaţie ireproşabilă;
2. Persoana candidat deţine cetăţenia R. M.;
3. Are domiciliul în R. M.;
4. Are capacitate de exerciţiu;
5. Are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;
6. A absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la
alin. (2);
7. nu are antecedente penale;
8. cunoaşte limba de stat;
9. corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei.

Pe lîngă acestea, judecătorul trebuie să aibă o vechime în muncă în funcţia de

judecător de cel puţin 10 ani.
În cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului la funcţia
de judecător al Curţii Supreme de Justiţie cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei
de către acesta sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui,
Consiliul Superior al Magistraturii, în interiorul termenului de 30 zile, este informat de
către Preşedintele Parlamentului în temeiul unui aviz al Comisiei Juridice pentru Numiri
şi Imunităţi. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară
sau în cazul vacanţei Parlamentului, Consiliul Superior al Magistraturii este anunţat
despre prelungirea acestui termen cu 15 zile sau pînă la începutul sesiunii. Parlamentul
examinează propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 30
de zile de la data înregistrării acesteia în Parlament.
Numirea preşedintelui şi celor 2 vice-preşedinţi, se face printr-o procedură mai specială
de cea generală, desigur, cu respectarea cerinţelor expuse mai sus. În acest sens,
articolul 91, al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, menţionează faptul că la
funcţiile de Preşedinte, de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, preşedinte al
colegiului şi de vicepreşedinte al colegiului pot candida judecătorii selectaţi în baza
concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 9 al Legii nr.
544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
Mandatul preşedintelui şi vice-preşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie este de de 4 ani.
Mai mult ca atît, sus-numiţii nu trebuie să aibă mai mult de 2 mandate consecutive.
Desprindem din textul de lege că un judecător la Curtea Supremă de Justiţie poate
deţine această funcţie nu mai mult de 2 mandate la rînd. După depăşirea
consecutivităţii mandatelor, acesta nu mai poate candida din nou pentru un al III-lea
mandat, însă poate fi ales în funcţia de judecător după ce au trecut 4 ani de la expirarea
celor 2 mandate succesive.
În cazul intervenirii vacanţei la postul de Preşedinte al C. S. J., pînă la alegerea unui
nou preşedinte, interimatul funcţiei se asigură de către vicepreşedintele Curţii cu cea
mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie.
În cazul survenirii vacanţei funcţiei, inclusiv în cazul expirării mandatului
vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, sau a unui preşedinte de colegiu,
interimatul funcţiei acestuia se asigură de către vicepreşedintele colegiului respectiv, iar
în lipsa acestuia, de către judecătorul membru al colegiului respectiv cu cea mai mare
vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie.
În ceea ce priveşte durata mandatului judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, putem
observa la o simplă analiză a textului de lege, generozitatea de care dă dovadă
legiuitorul, instituind norma potrivit căreia aceştia sunt numiţi în funcţie pînă la atingerea
vîrstei de 65 de ani.
Pentru a fi numit în funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie judecătorul trebuie
să corespundă cerinţelor prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului,
enunţate mai sus, şi să aibă o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 10
ani.
IV. ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
Capitolul III din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, face trimitere expresă la
competenţa Curţii. Prin urmare, în articolul 12 al legii respective, legiuitorul arată, printr-
o prezentare exhaustivă, a colegiilor Curţii Supreme de Justiţie.
Din alineatul 1 al articolului 12, desprindem faptul că în cadrul Curţii Supreme de Justiţie
activează următoarele colegii:
a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ;
b) Colegiul Penal.
c) Alte colegii constituite de către Plenul Curţii după categoriile cauzelor.
Vedem deci, că legiuitorul a dat putere de lege (în viziunea lui) celor mai principale
domenii de drept, lăsînd la dispoziţia Plenului Curţii Supreme de Justiţie libertate în
ceea ce priveşte instituirea altor colegii, în dependenţă de cauzele apărute şi judecate
de către Curte. Prin urmare, putem opina faptul că dacă a apărut un litigiu în domeniul
funciar, care nu poate fi soluţionat nici în instanţa de fond şi nici în Curţile de Apel,
cauza transmisă la Curtea Supremă de Justiţie poate fi judecată de către Colegiul
Funciar de exemplu, colegiu care să fie constituit de către Plenul Curţii Supreme de
Justiţie, în vederea soluţionării cît mai obiective şi în timp rezonabil a litigiului.
Spre deosebire de colegiile care pot fi constituite în dependenţă de domeniul litigiului
apărut, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi Colegiul Penal
activează permanent.
Alineatul 4 al Legii, stipulează faptul că durata mandatului celorlalte colegii este
determinată de Plenul Curţii Supreme de Justiţie.
La alineatul 5, vedem faptul că legiuitorul se repetă într-un fel, prin faptul că
menţionează expres precum că aceste colegii sunt conduse de către preşedinţi şi
vicepreşedinţi, ori dacă este să analizăm atent legea, vedem că din prevederile
articolului 8 deja reiese faptul că aceste colegii sunt conduse de către un preşedinte şi
un vicepreşedinte, de unde deducem şi lacuna legislativă.
În Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, legiuitorul a efectuat o listă cu privire
la competenţa colegiilor Curţii:

1. judecă cauzele în condiţiile legii procesuale;

2. înaintează în plen propuneri cu privire la adoptarea hotărîrilor cu caracter
explicativ;
3. judecă alte cauze prevăzute de lege.

Trezeşte interes punctul 3, deoarece legiuitorul nu face nici o menţiune despre care
„alte cauze prevăzute de lege” sunt de competenţa Colegiilor. Probabil din simplul fapt
că aceste cauze îşi au izvorul din domeniul în care a apărut obiectul litigiului. În orice
caz, aceasta ar fi, după mine, singura explicaţie logică.
În ceea ce priveşte constituirea completelor de judecată ale Curţii Supreme de Justiţie,
acestea se formează la începutul fiecărui an, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
fiind împuternicit în acest sens să aprobe constituirea lor, cu respectarea condiţiilor art.
61 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, acestea
fiind:
a) respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul
programului electronic de gestionare a dosarelor;
b) schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei
încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective
stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii;
c) cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în
condiţiile prevăzute de lege.
Completele de judecată se constituie din judecătorii Curţii Supreme de Justiţie care fac
parte din colegiul respectiv.
Preşedintele C. S. J. are dreptul să antreneze şi judecătorii dintr-un colegiu, într-un alt
colegiu pentru judecarea litigiului.
Această ipoteză îşi are raţiunea în faptul că judecătorul unui colegiu poate veni în alt
colegiu, cu o soluţionare mai obiectivă asupra obiectului litigant.
Legiuitorul reglementează de asemenea şi activitatea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie, prin dispoziţiile articolului 15 din Lege, menţionînd că acesta îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu legea, avînd în componenţă pe toţi judecătorii Curţii, fiind
totodată prezidat de către preşedintele Curţii, iar în caz de lipsă a acestuia, interimatul îl
preia unul din preşedinţii colegiilor Curţii.
Tot din dispoziţiile aceluiaşi articol ni se desprinde şi faptul că în dependenţă de
subiectul discutat, la şedinţele Plenului pot participa ministrul justiţiei sau procurorul
general al Republicii Moldova. Părerea mea este că în articolul dat trebuia să se facă şi
o enumerare a cazurilor cînd procurorul general sau ministrul justiţiei pot să onoreze
şedinţele Plenului, astfel încît, să ni se prezinte un tabloul concret asupra posibilităţii
participării celor 2 subiecţi la adunările Plenului.
În ceea ce priveşte competenţa Plenului, atunci legiuitorul face o structurare a
atribuţiilor acestuia. Astfel, acesta:
a) sesizează din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti Curtea
Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
b) examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărîri cu
caracter explicativ;
c) întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor
judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii;
constituie, după caz, colegii conform categoriilor de cauze, determină durata activităţii
lor;
confirmă componenţele colegiilor;
d) confirmă componenţa Consiliului Ştiinţific Consultativ;
e) aprobă Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de
Justiţie, îl modifică şi îl completează;
f) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
Plenul Curţii Supreme de Justiţie se convoacă de fiecare dată cînd este necesar, însă
nu mai rar decît o dată în trimestru. Data convocării şedinţei, precum şi chestiunile ce
urmează a fi examinate se comunică membrilor Plenului cu 15 zile înainte de începerea
dezbaterilor. Aceeaşi regulă se aplică şi la repartizarea proiectelor de hotărîri.
În fine, şedinţele Plenului Curţii, sunt deliberative, spune legiuitorul, fiecare membru al
Plenului avînd dreptul de a se pronunţa asupra chestiunilor puse în discuţie. Deciziile se
consideră a fi deliberative, dacă este întrunită condiţia prezenţei a nu mai puţin de două
treimi din numărul total al membrilor Curţii.
Pentru ca hotărîrile luate de către Curte să intre în vigoare, acestea trebuie mai întîi
adoptate. Deciziile se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi la şedinţă, acestea
fiind semnate de către Preşedintele Curţii.
Cadrul normativ al Curţii în baza căruia se adoptă hotărîri şi care reglementează
activitatea acesteia (pe lîngă legea dată) se compune din:
a) LEGI

 Constituţia Republicii Moldova;

 Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie;
  Legea cu privire la statutul judecătorului.

b) TRATATE INTERNAŢIONALE

 Declaraţia Universală a drepturilor omului;

 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
 Convenţia Europeană de asistenţă juridică în materie penală;
 Convenţia europeană de extrădare;
 Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului;
 Convenţie împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime;
 Convenţie pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine;

c) REGULAMENTELE CURŢII SUPREME

 Dispoziţie cu privire la crearea completelor permanente;

 Regulamentul cu privire la efectuarea generalizării practicii judiciare;
 Regulile de selectare a practicii judiciare;
 Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie.

Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie

Asistenţa organizatorică şi administrativă a activităţii Preşedintelui, vicepreşedinţilor,
judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, Plenului Curţii Supreme de Justiţie, colegiilor şi
Consiliului Ştiinţific Consultativ este asigurată de secretariatul Curţii Supreme de
Justiţie, condus de şeful secretariatului.
Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie este constituit din grefă şi din serviciul
administrativ.
Grefa secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asistă judecătorii la exercitarea funcţiilor
lor. Grefa include subdiviziuni ale asistenţilor judiciari, subdiviziuni pentru efectuarea
traducerilor, pentru analiza, sistematizarea şi unificarea practicii judiciare, subdiviziuni
pentru documentarea şi asigurarea desfăşurării procesului judiciar şi alte subdiviziuni
necesare activităţii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie.
Serviciul administrativ al secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asigură organizatoric
funcţionarea Curţii. Serviciul administrativ include subdiviziunile: financiar-economică,
de tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum şi alte subdiviziuni necesare
activităţii extrajudiciare a Curţii Supreme de Justiţie.

Anexă
la Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiţie
 STRUCTURA ŞI COMPONENŢA NUMERICĂ A
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

a) Preşedinte 1

b) Vicepreşedinţi – preşedinţi ai colegiilor 3

c) Vicepreşedinţi ai colegiilor 3

d) Judecători ai Curţii 42

Surse:
https://dreptmd.wordpress.com/referate/drept-
procesual-civil-p-g/curtea-suprema-de-justitie-organul-
suprem-al-puterii-judecatoresti/;