ȘOAPTA VINTULUI

Vântul iernii de la munte

Într-o seară ne-a adus

Praful stelelor mărunte
Și la gemuri ni l-a pus.

A-nvelit apoi tot drumul

Cu covoare de mătase,

Destrămând sub ceruri fumul

Hornurilor de pe case.

Și-n văzduh zburând hoinarul

Printre fulgii cei ușori

I-a stins lunii felinarul,

Ascunzând-o după nori.

-Noapte bună,noapte buună!

Șoapta lui până la noi

A venit ca să ne pună

Vise albe-n perne moi.