Caracteristica sistemului de sănătate

Sistemul german de sanatate este considerat a fi unul performant. In 2004, Germania se afla pe locul
al 13-lea in lume in ceea ce priveste speranta de viata (78 de ani la barbati), iar mortalitatea infantila
este foarte scazuta.
De altfel, Germania se poate lauda cu unul dintre cele mai vechi sisteme de sanatate, cu principii care
au fost instaurate inca de pe vremea lui Otto von Bismarck (1883).

In prezent, aproximativ 85% din populatie contribuie la sistemul asigurarilor de sanatate, care ofera
un nivel standard de acoperire. Restul cetatenilor pot opta pentru asigurarile private, care includ
beneficii suplimentare. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in 2004 sistemul german de
sanatate era finantat in proportie de 77% de stat si 23% de mediul privat.

Pe de alta parte, guvernul ramburseaza partial costurile medicale pentru persoanele cu venituri mici,
ale caror prime sunt plafonate la o valoare prestabilita. In schimb, angajatii cu venituri cu o valoare
peste medie platesc sume mai mari, raportate la salariile lor. Bineinteles, si ei pot opta pentru
asigurarile private, care sunt insa destul de costisitoare, dar care pot varia, in functie de starea lor de
sanatate.
Co-platile au fost introduse in Germania inca din anii ‘80, intr-o incercare a statului de a preveni
utilizarea excesiva a serviciilor medicale publice. De asemenea, timpul standard de spitalizare din
Germania a scazut in ultimii ani de la 14 zile la doar 9 zile, care, oricum, este mai mare decat cel din
SUA (5 sau 6 zile).

De altfel, rambursarea costurilor unui spital de catre stat se face in baza numarului zilelor de
spitalizare, in general, si nu neaparat ca urmare a diagnosticului sau a procedurilor folosite.

Germania are un sistem de sanatate general, care contine doua tipuri principale de asigurari: public si
privat. Populatia are la dispozitie trei categorii de asigurari, care sunt finantate atat de angajat, cat si
de angajator. Aceste asigurari sunt de sanatate, de accidente si cele de ingrijire si pe termen lung.
Aproximativ 87% din numarul germanilor intrau, in anul 2006, in categoria publica a sistemului de
asigurari, in timp ce aproape 13% se aflau la privat.

Cu toate acestea, trebuie precizat faptul ca toti angajatii sunt obligati sa detina o asigurare publica de
sanatate, in timp ce functionarii publici, persoanele fizice autorizate si cei cu venituri anuale de peste
50.000 de euro se pot asigura in sistemul privat.

Principiile sistemului public de sanatate

- un numar fix de servicii medicale sunt asigurate de stat, in baza unui ordin al Ministerului Sanatatii,
care ia in considerare doar masurile care pot fi sustinute economic, sunt viabile si se dovedesc
necesare
- serviciile medicale nu depind de starea de sanatate a individului, ci sunt racolate cu un anumit
procent din salariul beneficiarului (in general, 10% sau 15%, in functie de compania de asigurari,
unde jumatate din suma o plateste angajatorul)
- serviciile medicale se pot aplica nu numai in cazul unei singure persoane, ci si a membrilor familiei
sau a persoanei care a fost "inregistrata” in pachetul respectiv (de exemplu, sotul, sotia ori copilul
pot beneficia de gratuitate)
- sistemul se bazeaza pe ideea “pay as you go” – cu alte cuvinte, nivelul financiar al contributiei NU
scade odata cu cresterea varstei si nici nu este raportat la conditiile sociale ale tarii

Cu o populatie imbatranita, insa, exista riscul ca, pe termen lung, sustinerea sistemului sa cada in
sarcina generatiilor tinere, aflate in campul muncii. Rezultatul poate fi unul nedorit, si anume intr-un
deficit al contributorilor.
Principiile sistemului privat de sanatate
- serviciile medicale se bazeaza pe o intelegere incheiata intre compania de asigurari si beneficiar.
Acest acord defineste clar setul de servicii asigurat si procentul de acoperire.
- serviciile medicale depind de numarul de prestari-servicii, ales de beneficiar, precum si de categoria
de risc in care intra persoana respectiva, in functie de varsta si ocupatie.
- serviciile medicale de la “privat” sunt folosite de stat pentru a mai reduce cheltuielile generate de
varstnici, care sunt in crestere

Persoana care renunta de buna voie la sistemul public de sanatate nu se mai poate intoarce in
sistem, chiar daca veniturile sale vor scadea sub nivelul de selectie cerut de “privat”.

In prezent, in Germania exista o dezbatere publica pe marginea reformarii sistemului de sanatate.

Ministrul sanatatii, Philipp Rösler, are in vedere doua schimbari principale. Prima se refera la
infiintarea unei agentii care sa controleze piata medicamentelor, aflata in continua crestere, precum
si eficienta produselor noi si costurile acestora. A doua schimbare vizeaza introducerea “vouchere-lor
medicale”, sistem prin care o parte din contributiile salariale ale angajatilor sa fie transformate in
prime de sanatate.