Modalitati de crestere a eficientei societatilor de

comert

Conceptul de eficienta este asimilat în teoria si practica

economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor
obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea,
productivitatea factorilor de productie, eficacitatea
capitalului,economisirea costurilor, etc.
Prin eficienta activitatii economice, în speta a comertului ,se
întelege raportul dintre efortul economic depus si rezultatele
obtinute de un agent economic si de comert, în ansamblul
sau, sau raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara
prin consumul de resurse economice (materiale, umane si
financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte
efecte calitative ale activitatii economice (cresterea profitului
sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ a
cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnice).
Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei
nationale determina o interconditionare dintre eficienta
comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea
consumului de resurse în sfera comertului determina
deplasarea capitalului, disponibilizat relativ în raport cu
nevoile circulatiei, spre ramurile care produc masa fizica a
bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale.
Totodata,prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor,
prin reducerea timpului de realizare a acestora, se micsoreaza
timpul reproductiei,cu urmari favorabile asupra dezvoltarii
economice. La rândul sau, eficienta comertului, marimea
resurselor consumate, este conditionata de activitatea
ramurilor cu care comertul intra în relatii. De exemplu,
procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la
consumatori, timpul de vânzare a marfurilor sunt
conditionate de starea în care produsele sunt livrate de
industrie, mijloacele cu care circula, rapiditatea cu care sunt
încheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta
impune ca actiunile privind eficienta activitatii comerciale,
criteriile de optimizare a diverselor aspecte ale circulatiei
marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care
ele le au asupra întregului circuit al miscarii marfurilor. De
exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept
criteriu, micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale
accelerari a vitezei de circulatie pe întregul parcurs
producator - consumator, si nu o simpla deplasare a
stocurilor din comert la industrie sau invers, cu consecintele
firesti asupra cheltuielilor de stocare.
Si în interiorul ramurii comertului, unde la distributia
produselor participa mai multi intermediari, eficienta trebuie
privita atât pentru fiecare întreprindere, cât si pentru
ansamblul comertului. Miscarea marfurilor atât prin veriga cu
ridicata, cât si prin cea cu amanuntul poate sa se desfasoare
în conditii de eficienta pentru fiecare din ele, cu toate ca pe
ansamblul comertului o asemenea miscare sa nu fie eficienta,
solicitând cheltuieli mai mari.
Performantele ridicate in productie echivaleaza cu eficienta
atunci cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale
,intr-un regim economic ,a utilajelor si
echipamentelor.Astfel,sporirea productiei este insotita de
costuri reduse si profituri mari, in crestere. Daca,
dimpotriva,performantele ridicate sunt obtinute prin
suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor,avand consecinte
negative (uzura accelerata si ivirea unor dereglari in
functionare) nu avem de-a face cu eficienta. Castigul obtinut
sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile
uzurii accentuate premature.
Dupa momentul la care se produc putem vorbi de efecte:
- imediate
- posibile,viitoare;de aceea,cand se studiaza eficienta
investitiei la diferite momente ale duratei de viata a unui
proiect,trebuie sa se tina cont de caracterul sau
estimativ,potential sau efectiv.
Dupa natura efectelor eficienta poate fi:
- economica
- tehnica
- ecologica
- sociala
Eficienta sociala reflecta calitatea oricarei actiuni de a asigura
satisfacerea unor trebuinte social-umane, cu caracter
material, cultural, spiritual, educational. In modul general,
eficienta reprezinta maximum de efecte cu minimum de
eforturi. Conceptul de eficienta economica exprima raportul
dintre efectul util (rezultatul obtinut) si efortul depus pentru
obtinerea rezultatului. Aceasta acceptiune data eficientei
economice ii confera in acelasi timp varietate in forma, in
exprimare, in functie de natura si parametrii efortului si
efectelor unui process economic.
Compararea efectelor (rezultatelor) cu eforturile facute poate
avea urmatoarele estimari:
1) efectul util se va aprecia material, valoric si social;
2) consumul celor trei factori de productie (munca, resurse
naturale, capital) se va reflecta ca un consum de resurse sub
forma alocarii lor intru-n sector de activitate.
Acceptiunea notiunii de eficienta economica poate fi intalnita
in literatura in doua aspecte:
1) performante ale unei activitati;
2) efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele
alocate.
Rentabilitatea exprima capacitatea agentului economic de a
produce profit ,si se calculeaza ca rata ,prin raportarea
profitului la costuri totale ,sau la alt indicator. Calculat ca rata
este un indicator cu o mare putere de exprimare deoarece se
refera la finalitatea actiunii intreprinzatorului.
Productivitatea muncii este un indicator important al
eficientei economice si arata cum este cheltuita munca
umana. Se poate raporta volumul productiei la numarul de
ore lucrate aferente ,dar si invers. Ea apare sub urmatoarele
forme : a) productivitatea partiala :a folosirii fiecarui factor b)
productivitatea globala: a folosirii tuturor factorilor de
productie c) productivitatea medie : a folosirii timpului total
de munca d) productivitatea marginala :sporul obtinut la
cresterea cu o unitate dintr-un factor ,ceilalti raminind
constanti
Asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii inflenteaza
factori sociali ,economici ,psihologici ,tehnici si educationali si
(nu in toate cazurile) factorii naturali. Caile de sporire a
productivitatii muncii sunt urmatoarele:
- promovarea tehnologiilor moderne
- buna organizare si conducere
- climatul social adecvat muncii
- competenta profesionala a factorului uman
- realizarea motivatiei economice a participantilor la
productie.