ROMÂNIA CURTEA DE A P E L O R A D E A Secţia Civilă mixtă Dosar nr(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 318/2008
Şedinţa publică din 28.02.2008 Preşedinte: (...) (...) (...) Judecător : (...) (...) – judecător Judecător : (...) J. Grefier : N. E.
Pe rol fiind soluţionarea recursului civil declarat de recurenţii reclamanţi
T. B., T. D., T. J., toţi cu domiciliul în T. de M, nr. 125, judeţul B, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi T. N., domiciliată în Episcopia B,(...), judeţul B, N. G., N. J., ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 73, . 8, judeţul B, împotriva deciziei civile nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în dosar nr(...), prin care s-a menţinut în totalitate sentinţa civilă nr. 2549 din 10.04.2007, pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a, în dosar nr. 984/2006, având ca obiect succesiune. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenţii reclamanţi T. D. şi T. B., cu reprezentanta acestora, avocat T. O., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 393 din 23.09.2007, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual, reprezentanta intimatei pârâte T. N., avocat J. E., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 14 din 25.02.2008, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual, reprezentanta intimaţilor N. G. şi N. J., avocat M. (...), în baza împuternicirii avocaţiale nr. 12 din 25.02.2008, emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părţilor. Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că procedura de citare a părţilor este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 25,5 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care: Reprezentanţii părţilor arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză. Instanţa, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul recurenţilor reclamanţi solicită admiterea recursului conform petitului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de 2 fond, pentru ca, urmare a completării probaţiunii şi judecării cauzei pe fond, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată. Apreciază că hotărârile atacate sunt în mod evident nelegale deoarece instanţa de fond a înlăturat în mod nejustificat de la succesiunea bunicii lor pe o fiică şi nepoţii care trebuiau să vină la moştenire prin reprezentarea tatălui lor decedat. Consideră că s-a interpretat şi aplicat greşit legea, motiv de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Arată că s-a dovedit intenţia de acceptare tacită prin luarea unor bunuri mobile ce au aparţinut defunctei. Arată că, la data decesului bunicii lor, în anul 1990, recurenţii T. B. şi T. D. erau minori, şi întrucât mama lor nu şi-a exercitat obligaţiile, trebuia instituită tutela, ceea ce nu s-a făcut. Intimata pârâtă T. N. este de rea credinţă întrucât, când s-a prezentat la notar şi a obţinut certificatul de moştenitor, a ascuns existenţa nepoţilor. Apreciază că certificatul de moştenitor este lovit de nulitate absolută. Reprezentata intimatei pârâte T. N. solicită respingerea recursului, conform notelor de şedinţă depuse la dosar, menţinerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţial. Arată că intimata T. N. a fost cea care a întreţinut-o pe defunctă şi a înmormântat-o. Reclamanţii nu au făcut nici un demers legal privitor la succesiunea defunctei şi nu au primit nici un bun din moştenirea acesteia, neinteresându-se peste 17 ani de soarta imobilului în litigiu. Arată că, potrivit art. 14 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă cât timp nu arfe cine să-i încuviinţeze actele. Recurenţii T. B. şi T. D. în termen de o lună de la împlinirea vârstei de 18 ani, aveau posibilitatea să formuleze cerere de repunere în termen, ceea ce nu au făcut nici măcar cu ocazia formulării prezentei acţiuni.. Chiar recurenţii reclamanţi recunosc prin răspunsurile la interogatoriu că nu au primit nimic din succesiunea bunicii lor şi nu au făcut nici un demers legal privitor la moştenirea acesteia. Reprezentanta intimaţilor pârâţi N. G. şi N. J. solicită respingerea recursului,conform notelor de şedinţă depuse la dosar, menţinerea în întregime a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial. Arată că intimaţii pârâţi N. au fost de bună credinţă, aceştia având toate elementele necesare cumpărării imobilului de la intimata pârâtă T. N., în condiţiile în care situaţia de carte funciară era „curată şi stabilă” de peste 6 ani, fără ca altcineva să fi fost înscris în afară de vânzătoarea T. N.. Arată că, chiar mama recurenţilor reclamanţi i-a trimis pe intimaţii N. la T. N. pentru a se înţelege cu privire la imobil. Din interogatoriile luate reclamanţilor reiese că aceştia nu au primit nimic din succesiunea defunctei, nu au participat la cheltuielile de înmormântare şi că, nu au făcut nici un demers pentru a pretinde drepturile succesorale. 3
C U RTEA D E APEL D E L I B E R Â N D:
Asupra recursului civil de faţă, instanţa reţine următoarele:
Prin sent. civ. nr. 2549/2007 data de Judecatoria 0radea a fost respinsă cererea principala formulată de reclamantii T. B. , T. D. si T. J. în contradictoriu cu paratii T. N., N. G. K. şi N. J., a fost respinsa cererea reconventionala formulata de catre parata–reclamanta reconventionala T. N. si au fost obligati reclamantii la plata in solidar catre parata T. N. a sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că, la data de 20 iulie 1999, cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei T. F. s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 92, in care parata T. N. figureaza ca unica mostenitoare a defunctei, masa succesorala fiind constituita dintr-un teren intravilan inscris in CF 466 T. de M cu nr. topo 1408/3. In anul 2005, parata T. N. a incheiat cu paratii N. G. si N. J., contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3417/12.12.2005 prin care a vandut terenul dobandit cu titlu de mostenire. A retinut instanta de fond că acceptarea tacita a succesiunii trebuie facuta, potrivit art 700 C. civ., in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, iar actul care atesta acceptarea trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa nu poate fi facut decat in calitate de mostenitor si sa presupuna in mod obligatoriu intentia de a accepta. Iar asa cum rezulta din raspunsurile lor la interogatoriu reclamantii T. J. si T. D. nu au primit si nu au luat nimic din bunurile care faceau parte din masa succesorala. In ceea cel priveste pe reclamantul T. B. instanta a apreciat că luarea unor bunuri de valoare neinsemnata din masa succesorala, cum ar fi O. scule sau butoaie nu poate conduce la concluzia ca acesta a avut intentia neindoielnica de acceptare a succesiunii G. de defuncta. Nici suportarea cheltuielilor de inmormantare, asa cum s-a incercat a se dovedi de catre reclamanti, nu constituie un act de acceptare a succesiunii. Mai mult, s-a retinut, din declaratiile martorilor audiati, că reclamantii si- au insusit aceste bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, L. J., care a mai trait 8 ani in casa defunctei dupa deces, iar actele facute dupa expirarea termenului nu sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in categoria actelor care, efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare. A considerat instanta de fond că neacceptarea in termen a succesiunii duce la stingerea titlului de mostenitor, succesibilii fiind straini de mostenire si astfel, neacceptand succesiunea in termen reclamantii nu au calitatea de a cere 4 anularea certificatului de mostenitor si nici nu justifica vreun interes in ceea ce priveste anularea contractului de vanzare-cumparare. Prin urmare a fost respinsa actiunea principala, precum si actiunea reconventionala prin care se solicita numai in subsidiar, in cazul in care s-ar fi dovedit calitatea de mostenitori acceptanti a reclamantilor recalcularea cotelor succesorale. Împotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii T. B. , T. D. si T. J., solicitand admiterea apelului, desfiintarea sent. civ. nr. 2549/2007, si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata. Prin decizia civilă nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată în dosar nr(...), T r i b u n a l u l B i h o r a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanţii T. B., T. D. şi T. J.(căsătorită L.), toţi domiciliaţi în T. de M, nr. 125, cod poştal (...), jud. B în contradictoriu cu intimaţii T. N. domiciliată în Episcopia B,(...), cod poştal (...), jud. B, N. G. K. şi N. J., ambii domiciliaţi în O,(...), (...) 73, . 8, cod poştal (...), jud. B, împotriva sentinţei civile nr. 2549 din 10.04.2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a O r a d e a, pe care a păstrat-o în totalitate. A obligat apelanţii la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, în favoarea intimatei T. N. şi 1.000 lei în favoarea intimaţilor N. G. şi J.. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente: Conform copiei colii CF 466 T. de M imobilul cu nr. top. 1408/3 a constituit proprietatea numitei L. G. G. F.a (T. F.) decedată la data de 02.05.1990. Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca defuncta T. F. a avut trei copii: parata- intimata T. N., L. K. decedat in decedat la data de 29.10.1999 ( a carui mostenitoare este parata T. N. in baza testamentului autentificat sub nr. 22382/1993) si numitul T. D., decedat la data de 15.04.1990 ( a carui mostenitori sunt apelantii in calitate de fii). In anul 1999 parata - intimata T. N. a formulat cerere de deschidere a procedurii succesorale către B.N.P. S. N. E., eliberandu-i-se certificatul de mostenitor nr. 92/20.07.1999 prin care s-a constatat este unica mostenitoare legala a defunctei T. F.. In baza acestui act parata si-a intabulat in CF 466 T. dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1408/3 Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3417/2005 intimata T. N. a instrainat catre intimatii N. G. si J. dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Potrivit disp. art. 686 C. civ. „ nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri care i se cuvine”. Este stiut că actul juridic de optiune succesorala reprezinta actul prin care titularul dreptului subiectiv de optiune succesorala are posibilitatea de a alege intre trei facultati si anume a acceptarii 5 pur si simplu, a acceptarii sub beneficiu de inventar sau a renuntarii la mostenire. Cand mai multe persoane vin la mostenire prin reprezentare succesorala ( cum este cazul apelantilor - descendenti ai copilului defunctei T. F.), intrucat reprezentantii mostenesc personal, fiecare are dreptul sa se pronunte asupra acceptarii sau renuntarii la mostenire. Asadar dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat in termenul prevazut de lege de toti succesibilii cu vocatie la mostenirea defunctului. Dreptul subiectiv de optiune succesorala se exercita prin actul juridic de optiune succesorala, adica printr-o manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. In ce priveste forma actului de optiune, in timp ce acceptarea E. si simpla a mostenirii este un act consensual nesupus vreunei formalitati anume, renuntarea la mostenire si acceptarea sub beneficiu de inventar sunt acte solemne, iar nerespectarea formei anume prevazute de lege atrage nulitatea absoluta a acelui act de optiune succeorala. Referitor la capacitatea ceruta pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala, potrivit art. 687 C. civ. minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decat conformandu-se regulilor referitoare la minoritate si tutela. Din dispozitiile art. 105 alin. 2 si 124 alin. 2 Cod familiei rezulta ca minorii intre 14-18 ani isi exercita singuri dreptul de optiune succesorala, cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorilor. Potrivit art. 19 din D. nr. 32/1954 acceptarea mostenirii cuvenita unui minor, indiferent de virsta sau unei persoane pusa sub interdictie, va fi socotita întotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar. Conform prev. art. 700 C. civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Termenul de prescriptie de 6 luni se explica prin necesitatea lichidarii intr-un termen scurt a cauzelor succesorale prin stabilirea drepturilor cuvenite mostenitorilor. Prin implinirea termenului, dreptul de a accepta succesiunea se stinge. Dupa cum rezulta din textul de lege termenul de prescriptie se calculeaza de la data deschiderii succesiunii- data mortii celui ce lasa mostenirea (art. 651 C. civ). In ceea ce o priveste pe apelanta T. J.( casatorita L.), majora la data deschiderii succesiunii def. T. F. in mod corect a retinut prima instanta ca aceasta nu a facut vreun un act de optiune succesorala. De altfel prin raspunsurile la interogatoriul luat de prima instanta apelanta a recunoscut ca nu a facut nici un act de acceptare a succesiunii defunctei, ramanand in pasivitate. 6 In ceea ce îi priveste pe apelantii T. B. si T. D. instanta retine ca acestia erau minori la data deschiderii succesiunii, avand varsta de 14, respectiv 17 ani si potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus acestia îsi puteau exercita singuri dreptul de optiune succesorala, cu incuviintarea prealabila a parintilor. Tatal lor fiind decedat, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti potrivit disp. art. 98 alin.1 C. fam. Sunt nefondate asadar sustinerile apelantilor in sensul ca trebuia instituita tutela minorilor. Conform disp. art. 113 C. fam. copilul este pus sub tutela în cazul in care ambii parinti sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, iar copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti, In speta insa apelantii puteau face singuri acte de acceptare a succesiunii defunctei lor bunici, avand nevoie numai de incuviintarea prealabila a mamei lor. Asa cum rezulta din declaratiile martorilor E. E. si D. N. parata –intimata T. N. a fost cea care a ingrijit-o pe numita T. F. inainte de decesul acesteia si cea care s-a ocupat de inmormantarea acesteia. Martorii au relatat că in imobilul in litigiu a ramas sa locuiasca, dupa decesul numitei T. F., fiul acesteia L. J.. Martorul M. B. E. a aratat că, numai dupa moartea unchiului lor L. J., i-a vazul pe reclamanti luand din imobil O. obiecte, respectiv butoaie si scule. De altfel prin raspunsul la interogatoriu apelantul T. B. confirma cele relatate de acest martor, aratand ca a luat din imobilul in litigiu un D., un E. si scule manuale, dupa moartea bunicii, in anul 1999, cu mult timp deci dupa expirarea termenului de optiune succesorala. Singurul martor care a relatat ca apelantii ar fi luat anumite bunuri (butoaie si haine) din imobilul in litigiu dupa inmormantarea bunicii lor este E. F., concubinul mamei apelantilor. Dat fiind ansamblul probatoriului administrat in cauza instanta de apel apreciaza ca fiind nesincera declaratia acestui martor si o va inlatura din proces. Asadar in mod corect a retinut prima instanta că apelantii si-au insusit bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, L. J., care a mai trait 8 ani in casa defunctei lor bunici, iar actele facute dupa expirarea termenului nu sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in categoria actelor care, efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare. Referitor la afirmatia apelantilor in sensul ca ar fi acceptat fortat mostenirea in conditiile art. 703 C. civ., asa cum ar fi recunoscut si parata- intimata prin intampinarea depusa la dosar, instanata de apel a retinut că prin intampinare parata a sustinut ca, la aproximativ un an dupa decesul lui L. J., concubinul mamei apelantilor a patruns abuziv in imobilul litigios dăramand o anexa si insusindu-si o cantitate substantiala de D.. Nu este vorba deci de acte 7 de sustragere a bunurilor succesorale savarsite de cei doi apelanti, intimata referindu-se la acte savarsite de o alta persoana la mult timp dupa decesul numitei T. N. si oricum aceste acte nu au fost dovedite. G. de cele de mai sus, corect a statuat prima instanta că apelantii nu si-au exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de lege, acestia fiind straini de mostenirea defunctei lor bunici si nu au calitatea de a cere anularea certificatului de mostenitor si a contractului de vanzare-cumparare. In consecinta, in temeiul art. 296 C. pr. civ. a fost respins ca nefondat apelul declarat si s-a fi păstratat hotarârea atacata. In baza art. 274 C. pr. civ . apelantii fiind in culpa procesuala au fost obligati sa plateasca suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatei T. N. si 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea intimatilor N. G. si J.. Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 25,5 lei prin chitanţă fiscală şi 0,15 lei timbru judiciar, au declarat recurs apelanţii T. B., T. D. şi T. J. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru ca urmare a completării probaţiunii şi judecării cauzei, să se admită acţiunea, cu cheltuieli de judecată. Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârile sunt nelegale, date cu o interpretare greşită a legii. A fost proprietar al imobilului din CF nr. 466 T. de M, L. G. G. F., căsătorită T. F., decedată, fiind bunica lor, tatăl fiind predecedat. T. F. a avut 3 copii, D. decedat la 15.04.1990, J. decedat în 1999 şi pârâta T. N. care, după decesul bunicii şi unchiului, cu rea credinţă a obţinut certificat de moştenitor trecându-se ca proprietar, înlăturând ceilalţi moştenitori deşi dreptul la succesiune era legal cuvenit prin reprezentare. Mai mult, a vândut imobilul celorlalţi intimaţi în 2005, care au fost de rea credinţă întrucât li s-a atras atenţia că şi ei au drepturi cu privire la imobil, aspect confirmat de martorii audiaţi. În comună era notoriu că defuncta a avut şi nepoţi iar cumpărătorii trebuiau să ştie acest lucru, aspecte ignorate. Nu pot fi acceptate apărările intimaţilor referitoare la acceptarea succesiunii. S-au dovedit acte tacite de însuşire bunuri cu intenţie neîndoielnică, chiar la interogatoriu reclamanţii au recunoscut că au luat bunuri, după decesul lui T. F. de la L., din cele ce au constituit averea defunctei şi nu doar după decesul lui T., relatările contradictorii s-au datorat intervenţiilor la interogatorii ale reprezentantelor intimaţilor, încercărilor de răstălmăcire a răspunsurilor. Din cei trei reclamanţi, T. B. şi D. s-au născut în 1976, 1973 astfel că erau minori la decesul bunicii, a tatălui, teoria neacceptării cade, potrivit art. 687 Cod civil se impunea instituirea unei tutele ce nu a avut loc. După majorat au luat bunuri din averea bunicii ceea ce reprezintă acte de manifestare a voinţei că doresc fără echivoc moştenirea. 8 Ï. la interogatoriu au fost în sistem capcană, răstălmăcite, intimata T. N. fiind de rea credinţă, s-a prezentat la notar, a obţinut certificatul de moştenitor fără a-i anunţa, aflând de aceasta doar când a vândut locul de casă, certificatul fiind lovit de nulitate absolută. Chiar intimata a recunoscut prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională că a acceptat succesiunea, solicitând a raporta la masa succesorală cărămizile luate de la casa bunicii. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Au solicitat intimaţii respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care au depus note de şedinţă din care reiese faptul că au invocat o corectă aplicare a legii şi a interpretării probelor administrate, actele săvârşite de recurenţi nefiind de acceptare tacită a succesiunii. Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs constată următoarele: T. F. a decedat la data de 02.05.1990, a avut 3 copii, T. N. – fiică, intimata, L. J., fiu decedat la 29.10.1998 ce a instituit-o pe intimată legatar universal şi T. D. predecedat la 15.04.1990, tatăl recurenţilor. Din actele de stare civilă depuse în dosarul de fond – filele 7 – 13 – se reţine că recurenţii sunt nepoţi de fiu ai defunctei T. F., la decesul acesteia şi al tatălui lor, J. născută la 24.05.1968 avea 22 de ani, D. născut la 03.02.1978 şi B. născut la 23.02.1976 erau minori la deschiderea succesiunii după tată şi bunică. Într-adevăr, conform art. 687 Cod civil, minorii nu pot face valabil acceptarea succesiunii decât conform dispoziţiilor referitor la minoritate şi tutelă, astfel că, nefiind instituită tutela în favoarea acestora, termenul de 6 luni instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil pentru acceptarea succesiunii a fost suspendat până la majoratul succesorilor, dar, în speţă se impune verificarea aspectului referitor la efectuarea unor acte după această dată, care să fie considerate acte de acceptare a succesiunii în mod tacit, pentru că o acceptare expresă nu a avut loc. Articolul 689 Cod civil prevede că acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu l-ar face decât în calitatea sa de erede şi din care reiese neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii. Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depusă în dosarul de fond – filele 23 – 25 – intimata nu a recunoscut că a avut loc acte de acceptare tacită săvârşite de către recurenţi, ci doar a arătat că dacă se va dovedi acest aspect, atunci se impune desfiinţarea certificatului de moştenitor. A mai arătat că recurenţii au luat abuziv cărămizi din imobilul litigios doar după circa un an de zile de la decesul lui L. J., deci, cu depăşirea termenului de 6 luni instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil, criticile fiind nefondate. Din răspunsurile date la interogatoriu – fila 72 dosar fond – recurenta T. J. – a declarat că după decesul bunicii nu a luat bunuri ce i-ar fi aparţinut 9 acesteia întrucât a crezut că împărţeala se va face în mod legal, aspect confirmat şi de recurentul T. D. – filele 74-75. Singurul recurent care a declarat că a luat bunuri după decesul bunicii a fost T. B. – fila 88 – bunuri reprezentând un D., un E. şi scule manuale, aspect ce a avut loc în anul 1999, deci cu mult după majorat. Nu se poate reţine din actele dosarului de fond faptul că răspunsurile date la interogatoriu ar fi fost influenţate de intervenţia intimaţilor sau a avocaţilor acestora, criticile fiind neavenite. Cu toate acestea, vor fi analizate probele testimoniale administrate, pentru a putea analiza concret dacă au avut loc acte de acceptare tacită a succesiunii. Martorul M. – fila 87 dosar fond – a declarat că nu ştie dacă după decesul lui F. s-ar fi împărţit bunurile, dar, după decesul lui L. J. i-a văzut pe recurenţi luând bunuri de la imobilul în care a locuit acesta, constând în butoaie şi metale, dar, nu a precizat în ce interval de timp după ce a intervenit decesul a avut loc acest aspect. Martorii U. – fila 93 -, T. – fila 86 – nu s-au referit la astfel de aspecte, astfel că nu vor fi analizate din acest punct de vedere depoziţiile acestora, şi nici cea a martorei E. – fila 94. Martorul E. – fila 117 dosar fond – concubinul mamei recurenţilor, a declarat că după decesul lui F., recurenţii au dus nişte bidoane şi haine, fiind un obicei ca moştenitorii să ia o parte din bunurile rămase după deces. Cât priveşte martorul E. – fila 118 – acesta a declarat că a auzit că E. J., concubinul mamei recurenţilor, a transportat material din demolarea anexei, fără a indica la solicitarea cui sau când a avut loc acest aspect. Aşadar, singurii martori care au relatat că recurenţii au luat bidoane ( butoaie) şi metale, haine, au fost M. şi E. – concubinul mamei recurenţilor, dar martorul M. s-a referit doar la faptul că acest aspect a avut loc după decesul lui L. iar E., după decesul lui F., declaraţiile fiind astfel contradictorii şi nesusţinute de alte probe, iar pe de altă parte, declaraţia concubinului mamei recurenţilor apare ca fiind interesată, necoroborată cu o alta, fiind corect înlăturată. Nu se poate reţine din probaţiunea administrată, perioada exactă când a avut loc preluarea acelor obiecte indicate mai sus, cu atât mai mult cu cât iniţial recurenţii au declarat prin răspunsurile la interogatorii că nu au luat bunuri după decesul celor după care se dezbate succesiunea, mai mult, aceste bunuri au fost luate în anul 1999, cu mult după expirarea termenului de acceptare al succesiunii şi după majoratul acestora, deci, interogatoriul combate chiar probele testimoniale administrate la cererea recurenţilor, criticile fiind nefondate. Ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada acceptării tacite a moştenirii în termenul legal, celelalte apărări referitor la certificatul de moştenitor, la contractul de vânzare cumpărare nu se mai impune a fi analizate, astfel că, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menţine în întregime decizia recurată ca fiind legală şi temeinică. 10 Reţinând culpa procesuală a recurenţilor, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanţa de recurs îi va obliga să le plătească intimaţilor T. N. 600 lei cheltuieli de judecată şi intimaţilor N. G. şi J. 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenţii reclamanţi T.
B., T. D., T. J., toţi cu domiciliul în T. de M, nr. 125, judeţul B, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi T. N., domiciliată în Episcopia B,(...), judeţul B, N. G., N. J., ambii cu domiciliul în O,(...), (...) 73, . 8, judeţul B, împotriva deciziei civile nr. 936/A din 19.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine în întregime. Obligă părţile recurente T. B., T. D. şi T. J. să plătească părţilor intimate T. N., N. G. şi N. J. suma de câte 600 lei cheltuieli de judecată. IREVOCABILĂ. Pronunţată în şedinţa publică din 28.02.2008.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD - C) Nr. 28 - 2015 - Art. 478 ( Limitele Efectului Devolutiv Determinate de Ceea Ce S-A Supus Judecăţii La Prima Instanţă") Alin. (4) Cod Procedură Civilă - Universul Juridic