Noțiunea, obiectul, metodele și principiile dreptului funciar
1. Noțiunea, obiectul, metodele dreptului funciar
2. Sistemul dreptului funciar 3. Principiile fundamentale ale dreptului funciar 4. Corelația dreptului funciar cu alte ramuri de drept Manual d. Teacă, Drept funciar 1. Dreptul funciar este o ramură de drept de sine stătătoare în sistemul de drept al Republicii Moldova și ca și orice ramură de drept este examinată sub trei aspecte: Ca ramură Ca știință de drept În calitate de disciplină de studiu Destinația și misiunea dreptului funciar este de a reglementa un domeniu special al relațiilor sociale ce ține de pământ. Pământul în calitate de obiect al relațiilor sociale inclusiv în cazurile în care față de pământ se aplică și munca omului întotdeauna continuă să fie un obiect al naturii, însă acesta devine obiect al dreptului funciar doar numai în rezultatul folosirii de către oameni, însușirea produselor pământului, dar și valorificarea lui utilă. De aici reiese că relațiile funciare sunt niște relații patrimoniale. Acest caracter al relațiilor patrimoniale este determinat de particularitățile relațiilor funciare. Aceste relații patrimoniale apar în raporturi dintre proprietari de terenuri sau legăturile de proprietate funciară. Din această grupă de raporturi pot face parte proprietatea asupra terenurilor, dreptul asupra terenurilor a persoanelor neproprietar, circulația civilă a terenurilor, dobândirea și încetarea dreptului de proprietate a terenurilor (prin tranzacții, testament, contract vânzare-cumpărare, donație, prin decizia consiliului local, expropriere din diferite motive). Obiectul de reglementare a dreptului funciar sunt relațiile sociale funciare în toată complexitatea sa iar în calitate de ramură de drept, dreptul funciar reprezintă o totalitate de norme ce reglementează relațiile sociale funciare având ca scop asigurarea folosirii raționale și protecția terenurilor, apărarea drepturilor și intereselor legitime a cetățenilor, dar și a persoanelor juridice asupra terenurilor. În ceea ce privește metodele dreptului funciar, acestea nu sunt altceva decât totalitatea de procedee și mijloace prin intermediul cărora normele de drept funciar influențează comportamentul participanților la raporturile de drept funciar: Metoda imperativă (administrativă) – se bazează pe puterea de stat și subordonare (se aplică numai în cazurile domeniului public) Metoda permisivă (a liberei inițiative) – se bazează pe egalitatea juridică a subiectelor și libertatea acestora de a acționa în limitele permise de lege, ordinea de drept și bunele moravuri (se aplică pentru domeniul privat) 2. Dreptul funciar, în calitate de ramură de drept include partea generală și partea specială. Partea generală include în sine dispoziții generale cu privire la dreptul funciar, drepturile și obligațiile deținătorilor de teren, contracte și alte acte juridice cu terenurile, înregistrarea de stat a terenurilor și drepturilor, protecția juridică a terenurilor, reglementarea juridică a plăților pentru folosirea terenurilor, dar și răspunderea juridică pentru încălcarea legislației în vigoare. La rândul său partea specială include în sine următoarele probleme: regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă, regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților, regimul juridic al terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor, sau altor destinații, regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, sănătății, activității recreative și a terenurilor de valoare istorică culturală, regimul juridic al terenurilor fondului silvic, a apelor, dar și terenurile fondului de rezervă. În cazul dacă dreptul funciar reglementează o totalitate de relații sociale, atunci legislația funciară depășește acest cadru, deoarece acesta mai reglementează și alte raportul conexe, cum ar fi condițiile de atribuire a terenurilor pentru construcții, răspunderea juridică, precum și normele care pot să aparțină acestei răspunderi 3. Principiile sunt niște idei sau direcții fundamentale care determină conținutul și forma dreptului funciar. Acestea sunt direct stabilite de către Codul Funciar, dar și în alte acte normative care derivă din aceasta: Principiile de administrare a terenurilor în calitate de obiect al naturii, baza teritorială a activității umane Principiul corelării intereselor publice și celor private în procesul valorificării și gestionării terenurilor, având în vedere necesitatea asigurării omului la un mediu ambiant sănătos Principiul egalității juridice a drepturilor de proprietate, atât publică, cât și privată asupra terenurilor Principiul dreptului statului de a reglementa relațiile ce țin de folosirea și protecția tuturor categoriilor de terenuri indiferent de forma de proprietate asupra acestora Principiul asigurării folosirii raționale și protecției terenurilor Principiul priorității terenurilor cu destinație agricolă și a protecției speciale a acestora Principiul stabilirii drepturilor asupra terenului, garantarea și asigurarea apărării drepturilor, atât a persoanelor fizice, cât și juridice, dar și a proprietății publice asupra terenurilor 4. Dreptul funciar are obiectul, metodele și izvoarele sale de reglementare normativă, ceea ce permite de a delimita această ramură de alte ramuri de drept, însă, cu toate acestea, dreptul funciar nu poate să funcționeze într-o stare pură, de aceea, într-un fel sau altul, normele de drept funciar corelează cu alte norme de drept care fac parte din sistemul de drept al Republicii Moldova. Astfel, dreptul funciar și normele acestuia se află într-o strânsă legătură cu dreptul administrativ, deoarece normele acestuia stabilesc competența și împuternicirile autorităților administrației publice locale și centrale. La fel, în ceea ce privește administrarea fondului funciar, dreptul administrativ prevede modalitatea de ținere a evidenței cadastrului funciar, monitoring-ul terenurilor, controlul de stat asupra folosirii raționale a terenurilor, ocrotirea acestora indiferent de forma de proprietate. Corelația dintre normele de drept administrativ și cele de drept funciar se evidențiază la fel în cazul de aplicare a răspunderii administrative pentru nerespectarea sau încălcarea legislației funciare, deoarece codul cu privire la contravențiile administrative prevede un articol special care stabilește direct și fără echivoc componentele contravenției administrative și sancțiunile administrative pentru încălcarea sau nerespectarea legislației funciare. O altă corelație există între dreptul funciar și civil, deoarece normele de drept funciar stabilesc la modul general care sunt drepturile și împuternicirile proprietarului de teren la vânzare- cumpărare, schimb, donație, moștenire, pe când normele de drept civil fac o reglementare mai detaliată, atât în cazurile enumerate mai sus, cât și în cazul relațiilor de arendă sau ipotecă a terenurilor. La fel sunt importante și reglementările de drept civil, care se referă la organizarea și desfășurarea licitațiilor, ce sânt obligatorii și în cazul licitațiilor de vânzare-cumpărare a terenurilor. Tot normele de drept civil prevăd capacitatea de exercițiu a statului dar și capacitatea de folosință, precum și a persoanelor fizice și juridice a organizațiilor internaționale, care fac parte din relațiile funciare. O altă corelație se manifestă dintre dreptul funciar și cel ecologic, deoarece alte ramuri de drept prevăd dreptul cetățenilor la un mediu ambiant sănătos, cerințele ecologice de amplasare, proiectare, construire și dare în exploatare a întreprinderilor sau a altor edificii și obiecte. O altă corelație apare între dreptul funciar și dreptul fiscal, iar normele celui din urmă stabilesc cotele, modul de achitare și perceperea impozitelor pe bunuri imobile, inclusiv impozitul funciar. O altă corelație a dreptului funciar este cu dreptul penal, iar normele dreptului penal prevăd răspunderea penală pentru încălcarea dreptului de proprietate la fel mai prevede și componența de infracțiune și răspunderea penală, dar și pentru o altă serie de infracțiuni, cum ar fi escrocheria, șantajul și alte infracțiuni prevăzute de Codul Penal. Ultima corelație: dreptul funciar cu dreptul de procedură civilă. Normele dreptului de procedură civilă stabilesc modul atragerii statului a persoanelor cu funcție de răspundere, a persoanelor fizice și juridice, la răspundere civilă, în cazul când a fost încălcat dreptul de proprietate și au fost cauzate daune materiale, dar și în cazul încălcării obligațiilor contractuale care au legătură cu drepturile de folosință, proprietate sau a altor drepturi reale asupra terenurilor, la fel și în cazul încălcării drepturilor de proprietate, și ocupării nelegitime a bunurilor și/sau terenurilor străine.