*Constantin Mavrocordat 1711 – 1769 – a fost domnitor în Țara Românească de șase ori și în

Țara Moldovei de a patru ori.

1. În anul 1735 eliberează țăranii dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, libertatea
țăranii și-o puteau cumpăra cu 10 lei care trebuiau plătiți boierului.
2. Tot în anul 1735 o altă reformă a fost cea fiscală. A desființat impozitile indirecte ca
”văcăritul” și ”pogonăritul” și introduce taxa generală de 10 lei pe an, care putea fi plătită în
patru rate.
3. Eliberează țăranii din șerbie în Țara Românească în 1746 și Țara Moldovei în 1749.
4. A sprijinit câteva școli și a cerut preoților să știe româna. A obligat să fie tipărite cărți
bisericești în limba română.

Dimitre Cantemir 1673-1723 - a încheiat alianţă cu Rusia (aprilie 1711) şi a participat alături
de ruşi la lupta de la Stăniteşti (iulie 1711), unde aliaţii sunt învinşi şi este nevoit sa plece în
Rusia;

1. A optat pentru instaurarea domniei ereditare a familiei Cantemir;

2. A fost cea mai distinsă personalitate culturală a epocii de la medieval la modern.
3. Posedând o erudiţie enciclopedică (a scris lucrări cu conţinut istoric, geograficul artistic,
filosofic, teologic, muzicologic, etc).

Alexandru Ioan Cuza 1820-1873 - a fost primul domn al Principatelor Unite, intrând în istorie
ca "Domnul Unirii";

1. A pus bazele României moderne prin înfăptuirea reformei agrare, reformei administrativ-
teritoriale, prin democratizarea sistemului politic şi juridic, prin reforma învăţământului;
2. A constituit diplomaţia românească, care a reuşit să convingă puterile europene să recunoască
dubla sa alegere;
3. A secularizat averile mănăstireşti;
4. A fondat Universitatea din Iaşi (1860) şi cea din Bucureşti (1854).

Carol I de Hohenzolerlern–Sigmaringen 1839-1914 - a fost domnitorul, apoi regele României,

care a condus Principatele Române şi, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost
protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai
lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut:

1. Independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele
unei dinastii.
2. A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate
atracţii turistice ale ţării.
3. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului
pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
 Petru I cel Mare 1672 – 1725 – a condus Rusia din 7 mai 1682.

1. După călătoriile sale prin Europa a rămas inspirat și a inițiat un șir de schimbări. A decis să
fie tăiate bărbiile boierilor săi, iar cei care doresc s-o păstreze era necasar să plătească un bir.
Apoi după conflictele cu bărbiile, a ordonat să fie schimbată vestimenția pe alta nouă ca cele
ungurești.
2. A schimbat vechiul calendar pe cel iulian și să schimbe anul nou de la 1 septembrie la 1
ianuarie. Astfel de la 1 ianuarie 1700 toți rușii sărbătoresc anul nou în stilul nou introdus de
Petru I.
3. În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate.
4. În 1703 apare primul ziar rusesc Știri din Moscova, care cuprinde patru pagini și o mulțime
de noutăți scurte despre ceea ce se petrece în Rusia și Europa.
5. A câștigat în Marele Război de Nord cuprins între anii 1700 și 1709.
6. A înființat o Cameră de justiție și un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească și
executivă. Senatul se supunea țarului.
7. În reforma administrativă, în 1719 marile gubernii au fost împărțite în 45, mai târziu 50, de
provincii. În 1721 s-a creat un sistem de guvernare urbană locală.
8. Înlesnește oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16
ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofițer, primind totodată
rang de nobil, pe care-l vor moșteni urmașii săi.
9. Încurajează creșterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înființează cele dintâi
herghelii, le arată țăranilor cum să secere grâul cu secera și nu cu cosorul.
10. Datorită lui, industria rusă cunoaște un avânt nebănuit. Îi scutește de serviciul la stat și de
impozite pe cei ce construiesc fabrici și pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără
dobândă, precum și privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moșieri pentru a-i
folosi în întreprinderile proprii.
11. A încurajat traducerea în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau astronomia și a înființat școli
de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie, minerit. La sfârșitul domniei, avea în plan înființarea
Academiei de Științe. A introdus obligativitatea educației pentru membrii nobilimii, care începând cu 1714 nu mai
aveau voie să se căsătorească decât dacă dețineau certificatul de absolvire a unei școli elementare.
12. Pertu considera că biserica trebuie să fie sub controlul statului și să servească nevoile acestuia. După moartea
Patriarhului Adrian în 1700, Petru nu a numit nici un înlocuitor. Moșiile patriarhului au trecut sub controlul
Departamentului Mănăstirilor și veniturile în proprietatea statului. În următorii 20 de ani, bisrica, a fost supusă unui
control din ce în ce mai riguros. În 1716 episcopii au fost obligați să depună un jurământ de cerdință față de țar.
În 1721 Petru a plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de veto al
Procuratorului Șef, un demnitar mirean propus de țar.

George Washington 1732 – 1799 - a fost un general şi om de stat american, militant şi factor
activ în obţinerea independenţei faţă de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul
preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

1. În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forţelor militare ale coloniilor răsculate
împotriva Angliei.
2. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga
(1777) şi Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obţinerea independenţei Statelor Unite ale
Americii.
3. În 1787, Washington a fost preşedintele Convenţiei constituţionale care a adoptat Constituţia
Statelor Unite ale Americii, în vigoare şi astăzi.
4. Ca preşedinte între 1789 şi 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe
plan extern a fost un adept al izolaţionismului.
5. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai
puţin posibil în afacerile politice ale lumii şi, mai ales, să nu se alieze cu nicio naţiune
europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.
 Otto Eduard Leopold von Bismarck 1815 -1898 - a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de
la sfârşitul secolului al 19-lea, precum şi o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca Prim-
Ministru, al Prusiei intre 1862 şi 1890, el a supervizat unificarea Germaniei. În 1867, el a devenit
cancelar al Confederaţiei Germane de Nord. El a proiectat Imperiul German în 1871, devenind
primul său cancelar al Imperiului şi dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890.
Diplomaţia lui, numită Realpolitik, şi modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla
de "Cancelarul de Fier"("der Eiserne Kanzler").

1. Fiind un „Junker” (mare latifundiar aristocrat), avea profunde

convingeri conservatoare, monarhisteşi aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost
ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederaţiei Germane. Profitând de
iscusinţa sa în diplomaţie, Bismarck a purtat două războaie pentru a-şi atinge scopul. Mai
mult, a reuşit să impună Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franţei în războiul
Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deţine supremaţia continentală.
2. După moartea lui, naţionaliştii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind
sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile de lider puternic ale acestuia. Istoricii l-au
lăudat, ca fiind un om de stat moderat şi echilibrat, care a fost în primul rând responsabil
pentru unificarea statele germane într-un singur stat-naţiune. El a folosit balanţa puterii în
diplomaţie pentru a menţine Europa paşnică în anii 1870 şi anii 1880.
3. El a creat o nouă naţiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de
obiectivele sale iniţiale în calitate de practicant al politicii de forţa în Prusia.

Napoleon Bonaparte 1769-1821 - a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au
influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Militar de excepție, a obținut succes militare remarcabile. ”Un bun ostaș, este acel bine îmbrăcat,
hrănit, plătit”.

1. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război taotl de-a lungul continentului,
iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un
tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, care a
pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
2. În Franța administrația a fost reorganizată, sistemul de justiție a fost simplificat și toate școlile
au fost puse sub control centralizat. Legea Franceză a fost standardizată sub forma Codului
Napoleonian sau codul civil și încă alte sașe coduri. Acestea garantau drepturile de libertate
cîștigate în Revoluție, incluzînd egalitatea în fața legii și libertatea religiei.

Regina Victoria 1819 – 1901 – a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837
până în 1901, împărăteasa a Indiilor din 1877 până în 1901 și stăpână a celor 28 de colonii
britanice.

1. Pe plan internațional, Victoria a avut un interes deosebit în îmbunățirea relațiilor dintre Franța
și Marea Britanie. În 1843 și 1845, ea și Albert au rămas cu regele Ludovic-Filip I, la château
d'Eu în Normandia; ea a fost primul monarh britanic sau englez care a vizitat un monarh
francez de la întâlnirea dintre Henric al VIII-lea al Angliei și Francisc I al Franței din 1520.
Când Ludovic-Filip a făcut o călătorie de reciprocitate, în 1844, el a devenit primul rege
francez care a vizitat un suveran britanic.
2. A fost foarte autoritară - pentru alegerea noului prim-ministru - după lordul Melbourne - nu
face uz de prerogativele sale. Își asumă rolul de moderator și dreptul de a decide în caz că
majoritatea nu este clară. Servește de arbitru intru obținerea consensului, în cazul mizelor
 importante. Acordă prioritate problemelor economice și comerciale. Mereu activă și
autoritară, bătrâna Victoria este considerată un simbol al Angliei imperialiste și orgolioase
prin tradițiile ei în întreaga lume. "Jubileul de diamant" din anul 1897 rămane marcat în
istorie prin manifestații de entuziasm popular. Domnia sa reprezintă apogeul puterii mondiale
a Marii Britanii.
3. Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, care reprezintă cea mai lungă domnie a unui monarh
britanic, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări
industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată
de o mare expansiune a Imperiului Britanic.

*Alexandru II 1818 – 1881 – fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul Rusiei de la 2 martie 1855
și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandiei și a revendicat
titlul de rege al Poloniei.

1. Dupa 1830 și în special după 1850, în Imperiul rus a avut loc o accentuată dezvoltare
industrială, însă nu se putea încă vorbi de o revoluție industrială. Burghezia, legată mai mult
de comerț decât de industrie, a crescut numeric.
2. A eliberat țăranii din șerbie în 1861.
3. În 1864 a realizat reforma adminsitrativă prin care se inființau provincii (gubernii) și districte
(uezdî). Ele aveau drept scop administrarea bugetului local și problemelor locale legate de
educație, sănătate, infrastructură, etc.
4. În anul 1870 a fost promulgată o altă lege, legată de organizarea administrativă și anume
referitoare la administrația urbană. Prin această reformă se aplicau orașelor unele principii și
practici ale sistemului zemstvei. Locuitorii impărțiți în trei clase alegeau un consiliu
municipal ("gorodskaia douma") care la rândul sau alegea primarul ("golova"). Votul era
cenzitar permițând celor bogați o mai buna reprezentare față de celelalte clase sociale.
5. În anii 1863 și 1864 au fost inițiate reforme în învățământ. Legea referitoare la funcționarea
universităților din 18 iunie 1863 a constituit un pas inainte din punct de vedere administrativ:
universităților li se acorda o largă autonomie.
6. Sub Alexandru al II-lea o atenție deosebită a fost acordată reformelor financiare. Acestea nu
au reușit decât în mica parte. După Razboiul din Crimeea, Rusia se găsea într-o criză
financiară și economică. Pentru redresare au fost luate măsuri ca inființarea unei Bănci de Stat
(1860) care, nu a putut reforma sistemul de percepere a impozitelor și nici să stabilizeze
rubla. Alte încercari au constat în o nouă așezare a impozitelor (1863), reorganizarea
controlului statului asupra finanțelor și trezoreriei (1864).

Abraham Lincoln 1809–1865 - a fost cel de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale
Americii (1861 - 1865) şi primul preşedinte republican. A fost asasinat la terminarea Războiului
Civil.

1. Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei şi a dorit abolirea acesteia.

2. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil
American prin selecţionarea generalilor şi aprobarea strategiilor lor, respectiv prin
selecţionarea oficialilor superiori civili ai Nordului. Astfel a pronunţat, la 1863 Proclamaţia
emancipării.
3. A supervizat eforturile diplomaţiei americane, a patronat politic operaţiile Partidului
Republican, a informat opinia publică prin mesaje şi cuvântări (aşa cum a fost
faimoasa Cuvântare de la Gettysburg), a iniţiat, formulat şi condus planuri sociale esenţiale
(aşa cum ar fi abolirea sclaviei şi Reconstrucţia Uniunii).
 Camillo Benso Conte de Cavour
În 1852, împreună cu Urbano Rattazzi, principalul exponent al stângii liberale, dă naștere
unei forme de coaliție între componentele cele mai moderate ale dreptei și stângii
piemonteze care îl purta în noiembrie al aceluiași an în funcția de Președinte al Consiliului
de Miniștri. După obținerea acestei funcții, Camillo Benso Conte de Cavour este interesat în
potențarea economico-industrială a Regatului de Sardenia, favorizând construirea de căi
ferate, de străzi și inițiind construirea tunelului feroviar Frejus. A dat un nou avânt agriculturii,
introducând noi culturi, construind canale de irigație. A favorizat crearea unei industrii
siderurgice și potențarea industriei textile. A reformat armata prin intermediul colaboratorului
său, generalul Alfonso La Marmora, a construit Arsenalul Militar Maritim al orașului La
Spezia.

În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale
erau dictate de dorința sa de a împiedica orice insurecție democratico-republicană. Convins
susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, fu interesat în a redimensiona puterea
bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă
puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției. A determinat aprobarea
unei legi care suprima ordinele monastice cu scop contemplativ și abolea privilegiile forurilor
eclesiastice. Această lege a determinat un mare scandal și opoziția regelui care a forțat
Cavour să demisioneze, așa-zisa criză Calabiana (26 aprilie 1855). După câteva zile însă,
regele trebui să renunțe, rechemă Cavour, dar proiectul de lege fu în parte abandonat.

Cavour deveni astfel primul președinte al guvernului Italiei, dar a durat puțin deoarece muri
în 6 iunie 1861, în palatul familiei din Torino, probabil de malarie, făcând să naufragieze
opera diplomatică de acorduri cu Papa

Mihail Kogalniceanu
Din noiembrie 1868 pana in ianuarie 1870 a indeplinit functia de ministru de interne.

La inceputul lunii mai 1876, Mihail Kogalniceanu a devenit ministru al afacerilor externe.

In anul 1869 a fost ales membru al Societatii Academice si presedinte al sectiei istorice.

Numele lui Mihail Kogalniceanu, unul din marii barbati ai Romaniei, este strans legat de evenimente
majore ale istoriei noastre petrecute intre anii 1848-1890: Revolutia de la 1848, Unirea de la 1859,
Razboiul de Independenta si obtinerea independentei in 1877.

Ion Inculeţ 1884 – 1940 – a fost un om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii
Democratice Moldovenești, ministru, membru titular al Academiei Române.

1. A avut succese importante în activitatea sa didactică în Petrograd și a fost trimis ca emisar al

președintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski însă după revoluția bolșevică din toamna
anului 1917 viziunele sale politice se schimbă spre România. La 21 noiembrie 1917 este ales
Președintele Sfatului Țării. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat idependența Basarabiei. Astfel
el a contribuit la idenpendența Basarabiei și la scăparea de sub idependența politică față de Rusia.
2. La 27 martie 1918 Sfatul Țării decide cu votul majoritar Unirea cu România și astfel Basarabia se
unește cu România.
3. A fost un adevărat patriot: ”Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm și radical și
reforma agrară, adică să dăm pământ țăranilor, voi fi cel mai fericit om”.