Aethicus

Donares
explorator, geograf , filosof , om
de ştiinţă şi cultură din Histria-
Dacia (România)
PARTEA A II- A
EXPED
IŢIA IN JURUL LUMII

Mircea Algiu

Iunie 2011

1
 MOTTO: ” Sa împingem piatra care este
aşezată pe sufletul acestui neam”
Dan Puric

Aethicus Donares ,
Partea a II-a
Expediţia in jurul lumii

La recomandarea şi cu încurajarea Domnului CLC Claudian Dumitriu

lucrarea continua studiul I.E. asupra activitaţii si realizarilor lui Aethicus Donares
( Histricus ) personalitate enciclopedică şi pluridisciplinară , unul dintre stramoşii
noştri din primele secole ale creştinismului , care a făcut ocolul lumii pe mare,
între ani 460-465 d. H. Toate însemnarile, descrierile locurilor, ale oamenilor, ale
obiceiurilor, ale culturii, precum si harţile , etc. au fost cuprinse in lucrarea scrisă
de Aethicus Donares „ Cosmografia ” , aflată in prezent ,(conform măsuratori
IE) inaccesibila, la Vatican. Este in trei exemplare, unul în limba-i maternă,
pelasgo-daca / valaha, si în cel puţin, două traduceri făcute de autor în limbile pe
care le stăpânea foarte bine, greaca şi latina.

În secolele VI–VII, un exemplar din Cosmografia lui Aethicus Histricus a

ajuns în ţinuturile din sudul Spaniei şi acolo, Arhiepiscopul Isidor al Sevillei sau
de Ieronimus (got de origine, a trãit între anii 550-635), în momentul în care a
alcătuit lucrarea sa cu caracter enciclopedic numită Etimologii, a folosit multe date
care se găseau numai în Cosmografia lui Aethicus Histricus.

Mai târziu , Ieronim de Freising-Bavaria de la Scoala Episcopala de

Copiere a Manuscriselor de pe langa Catedrala Bavareza (764-784) face un
rezumat al „Cosmografiei”, tradus in limba latină, consultând totodata si
Catalogul lamuritor al ocolului lumii ( o enciclopedie a lui Aethicus Donares ce
însumă învăţături ştiute de la maieştrii săi ori din cărţile înaintaşilor precum, şi
„Jurnalul de bord”), cenzurând textul si conţinutul după criteriile destul de
întortocheate ale dogmei „ Creştinismului ” din acele vremuri , copie care se
poate accesa astăzi .

Aethicus Histricus, recunoscut ca autor şi al altor scrieri, ale căror texte nu

s-au păstrat , este un gânditor ce ilustrează spaţiul dacic, după ce Creştinismul
incepuse sa substituie Zalmoxianismul, este un autohton păstrător de

2
caracteristici ale Zalmoxianismului, care a trait, s-a format si a creat in cetatea
pontică Histria , zonă influientată de cultura greacă si romană.
Parametrii pentru Aethicus Donares (Histricus) anul 462 - inainte de proba
de foc (traversarea Atlanticului) din expeditia sa :
Aethicus Donares (Histricus), asemenea altor fii ai Daciei Pontice din
secolele anterioare sau posterioare, s-a iniţiat in cadrul Şcolii de Cavaleri
Zalmoxieni din DACIA .
Printre alte discipline , in cadrul Înaltei Şcoali de Cavaleri Zalmoxieni se
deprindeau şi noţiuni de radiestezie şi inforenergetică . Numai prin aplicarea
acestora a fost posibilă realizarea expediţiei in jurul lumii prin:
- optimizarea rutelor;
- evitarea confruntarilor sângeroase;
- menţinerea stării de sănătate a echipajelor;
- descoperirea, extracţia si utilizarea la schimb a pietrelor preţioase ,
metalelor nobile, minerale pentru obţinerea uneltelor si armelor si alte
aspecte pe care le voi analiza pe parcursul lucrarii.

Donares a preluat şi îmbunătăţit Legile Hestiei (regină pelasgă, protodacă,

trăitoare mai înainte în zonă, autoarea Legilor Belagine) cu 112% care au
contribuit decisiv la educaţia spirituală zalmoxiană ale echipajelor Daco -
Histriene de Cavaleri ai Zalmoxianismului.
Numai avand cunostinţe superioare spiritual contemporanilor europeni,
echipajele Cavalerilor Zalmoxieni s-au angajat si au reuşit intr-o atat de
riscanta, complexa si eroica expeditie de ocol al pamantului (spirala planetera
de cercetare si initiere de tip zolmoxian).

„ Pe mine unul – mărturiseşte Herodot – mă apucă râsul cand vad cum mulţi
descriu marginile pământului făra nici o noima; aceştia desenează oceanul
curgând jur –imprejurul pământului, care la rându-i este rotund de parcă ar fi

3
strunjit, iar Asia o fac cât Europa de mare ”. O vorbă din popor (dacica), spune: „
Râzi de el si râsul e pe tine” .

Fig. nr. 2 -
Ambarcaţiune specific moldovenească din timpul lui Ştefan cel Mare- seamănă in
proporţie de 92% cu cele utilizate de echipajele lui Aeticus Donares

Expediţia de cercetare şi iniţiere de tip zalmoxian, având şi un pregnant

caracter “eroic-civilizatoare” întreprinsă între anii 461 şi 465, de catre Echipajul
Daco-Histrian de Cavaleri ai Zalmoxianismului conduşi de pelasgo-dacul
Aethicus Donares a inceput la 21 martie 461 din Marea Neagră.
Apoi a străbătut (observând si
analizând cu atenţie) Marea Mediterană
şi coastele european-atlantice de la
Strâmtoarea Gibraltar până în Marea
Nordului şi dincolo de Insulele
Britanice.

Fig.nr.3 - La începutul toamnei anului

461 d.H. Aethicus Donares si echipajele
sale se aflau în nordul Scoţiei, in
Arhipelagul Orcadelor, aşezându-şi
tabara in insula cea mai mare a
arhipelagului . Pe langa observaţii asupra
obiceiurilor populaţiei localnice si
obţinerea de informaţii cu privire la
traversarea Atlanticului membrii
expediţiei au întreprins cercetari
radiestezice pentru identificarea si
exploatarea zăcămintelor de metale

4
neferoase şi pietre nestemate. Cosmografia evidentiaza faptul că Aethicus
Donares si membrii echipajelor sale sunt primii descoperitori de mari zacaminte
metalurgice din Orcade ; ei extrag cupru si zinc pentru obtinerea alamei : «Acolo,
în Orcade, (Aethicus Donares ) primul a găsit mari (zăcăminte) de metale şi mai
multe, pe care înaintea-i nimeni nu le descoperise…» (IPT – Aethicus Donares)

Insulele aflate la nordul Orcadelor nu aveau nume cand Donares

ajunge aici, exploratorul dac denumindu-le Insulele Baetotiritae ( Bătătorite – in
limba pelasgo-daca din Dacia Dunareano-Pontica si nu din latinescul
batt(u)atorium. Este evident ca denumirea insulelor vine de la verbul a bătători,
provenit din substantivul autohton-dunărean, bătătură; aşadar, Baetotiritae
desemnează insulele de la nordul Insulelor Orcade, „bătătorite“ având un relief
bătătorit, arid (Shetland Is., de azi), ori, după dicţionarul academic, privitor la un
teren: «care a devenit tare şi neted; bătut, bătucit, tasat» (DEX-98, 92;).

La fel ca in Insulele Orcade si in Insulele Baetotiritae exploratorii au gasit

“mai multă alamă, foarte bună şi foarte frumoasă ”. (IPT – Aethicus Donares)

In timp ce doua treimi din dacii expediţiei se îndeletniceau cu extragerea si

prelucrarea metalelor din cele doua arhipelaguri , in toamna anului 461, o corabie
cu echipajul condus de Aethicus Donares pleaca spre nord vest , dupa unele
informaţii ale gazdelor si descoperă niste insule cu maluri inalte si stâncoase,
“aproape inaccesibil de rapoase” dar cu o populatie harnica si primitoare. Aceste
insule necunoscute in Imperiul Roman, sunt denumite de Aethicus Donares in
jurnalul de bord ( Catalogul Lămuritor ) Insulele Rifaricae ( ripharicae provenit
din râparice, râpoase), astazi Faroe Island ( adica Arhilelagul Stâncile/ Râpele
Oilor )

Fig.nr.4

In insulele Ripharicae ( Râpoase/ Stâncoase), Faroe Islands, Aethicus

Donares si echipajul sau descoperă utilizand radiestezia metale nobile (aur,
argint, etc.) si pietre nestemate. Totodată, constată o serie de trăsături
(parametrii) ale neamului autohton (râpari/ stâncosi) asemănătoare cu ale dacilor,
in ştiinţa de a se face nemuritori, despre care noteaza in jurnalul de bord “… un
neam indrăzneţ şi ager şi neştiutor, de un puternic caracter in răsturnarea oraşelor
si a cetatilor deschise, foarte întreprinzator si cu o fire caldă / placută cu ştinţa
/arta meştesugurilor “. (IPT – Aethicus Donares)

5
 Pentru că, din când in când, vikingii năvaleau pe insule, Cavalerii
Zalmoxieni erau nevoiţi să-şi pună la adapost comorile ( aur, argint, nestemate,
etc.,identificate si exploatate local, care constituiau finanţarea expediţiei) in tabăra
din Orcada Mare.

În primăvara anului 462 d.H. Aethicus Donares si echipajele sale de

Cavaleri ai Zalmoxianismului ( la plecarea din Histria erau 101 daci îmbarcati pe
trei corabii,iar acum erau cinci corabii pe care erau îmbarcati 90 de daci si 30 de
alti marinari –localnici cu experienta in calatorii/drumuri pe mare) pleacă din
Insulele Ripharicelor/Feroyelor cu toate corabiile lor spre vest in Oceanul
Atlantic.

Fig.nr. 5

După ce parcurg 420 km. înspre vest ajung in fiordurile unei insule (de
gheaţă), cu ţărmuri de unde ţîşnesc înalt izvoare calde sau fierbinti de apa
(gheizere), oferind o priveliste impresionanta marinarilor daci. Puţinii oameni ai
locului erau blanzi, indeletniciţi cu pescuitul, a caror hrana o constituia in mare
proportie pestele Atlanticului dar mai ales un soi de raci foarte mari, care se
gaseau din abundenţă. Inspirat de multimea crustaceelor, dar şi de forma
ţărmurilor asemănătoare cu uriaşi cleşti de rac dacul Aethicus Donares boteaza
insula Riakeon ( tărâmul asemănător cu un mare rac / răcon ). Astăzi insula se
numeste, englezeşte si rece, Iceland ( insula de gheaţă) dar folclorul a păstrat

6
radacina – reykja – numelui dat de exploratorul dac intr-o serie de nume de locuri
( chiar al capitalei ) : Reykjavik, Reykjanesta, etc.

După ce parcurge încă 280 km. spre vest, Aethicus Donares si echipajele
sale de Cavaleri Zalmoxieni descopera in vara anului 462 o imensă insulă ,cu
fascinante fiorduri unde muschiul verzuriu, lichenii, iarba firavă pare strălucitoare
si transparentă pe fundalul muntilor de gheaţă şi îi dă numele de Zhrisolida
( pământul ca piatră nestemată verde-aurie , olivină, culoarea măslinei verzi ).

Fig.nr. 6

Astazi, această
insula se numeşte
Greenland ( tărâm
verde ), apropiată de
prima denumire, a
dacilor , care sunt
astfel, in America,
cu 1030 de ani
înaintea redesco-
peritorului Columb
(12 .10. 1492)

Aethicus Donares si echipajele sale de Cavalerii Zalmoxieni pleaca din

Zhrisolida / Greenland spre Arhipelagul Canadian Extrem –Nordic prin Golful
Baffin . Apoi, isi continuă cercetarile prin fiordurile insulelor : Devon, Baffin,
Victoria, Melville, Banks, etc., ieşind in Marea Beaufort, înaintând in Oceanul
Ingheţat de Nord până in Marea Chukchi, de unde prin Srâmtoarea Bering
ajunge in Oceanul Pacific.

Fig.nr. 7

7
 Ajuns la peninsula de la ţărmul nord asiatic echipajele zalmoxienilor
zăbovesc intr-un sat de pescari, amplasat pe un deal stâncos, ros de vreme, care
semăna, pentru marinarii daci, cu peisajul Munţilor Macin de acasa. Iată de ce
Aethicus Donares îl denumeşte ,in jurnalul de bord ( Catalogul lămuritor )
Chormacinata ( chor = cerc/hora si macin = munte măcinat, tocit de intemperii ) –
Kamchatka . Populaţia autohtona formată din pescari comunică si colaborează cu
echipajele dacilor, găzduindu-i si ajutându-i să obţină informaţiile si proviziile
necesare continuării drumului planetar, să atinga Cercul de Foc al Pacificului
Asiatic in primăvara anului 463 d.H.

Astfel, Aethicus Donares si echipajele sale de Cavalerii Zalmoxieni ajung

in arhipelagul din marginea de nord est a lumii a cărui locuitori îşi spuneau şi Ainu
şi Nipponi sau Nihoni, adica oamenii Zeiţei Soare, popor distinct, inteligent,
talentat si harnic,cu credinţe religioase asemănătoare celor din Dacia, având chiar
si o trăire poetică a cărei atmosferă sacră era ca a baladei “ Pe-o Gură de Rai” din
Dacia.

Exploratorul dac Aethicus Donares împreuna cu Echipajele sale ajung in

Japonia in perioada Kofun (300-538 d.H.), impărat fiind Yüryaku (456-479d.H.)
adept si promovator al cunoaşterii metaforice ca bază a cunoaşterii ştiinţifice.
Benedictinul Ieronim de Freising-Bavaria “din ordinul Romei” si a altora, a
amputat, cu o uriaşă iresponsabilitate majoritatea paginilor din Cosmografie
privitoare la Japonia ( in proprtie de 73%) argumentând ca “nu sunt utile” ; şi
totuşi descrie “primirea călduroasă” la Palatul Imperial al lui Yüryaku a lui
Aethicus Donares si suita lui de Cavaleri ai Zalmoxianismului, din componenţa
echipajelor ce făceau ocolul Pământului, in vara anului 463 d.H.

Europenii din Dacia asistă la un spectacol de inaltă ţinută, realizat de

măieştrii ai artelor : “cântăretii din fluiere de alamă, împodobite cu frunze
(fluierul fiind instrument emblemă şi la daci) şi “poiezii necunoscute dincolo,de
alte neamuri,in aşa fel, încât să salte in imensitatea lor multime de poeme senine”
(IPT – Aethicus Donares) . Poem senin sau tanka nu depăşeşte 31 de silabe,
respectând schema : 5-7-5-7-7 din care s-a desprins peste câteva secole
micropoemul haiku ,cu 17 silabe după schema 5-7-5. Despre poemele senine
,tanka, Aethicus Donares relatează că au puterea de a surprinde, cu
profunzimea abisului, eternitatea clipei din sufletele noastre.

Aethicus Donares identifică in Insulele Gadaronte Nipone ( Insolae

Gadarontae) superlativul absolut al răului cauzat de vulcani si cutremure si

8
percepe organic clocotul vulcanilor din Cercul de Foc al Pacificului Asiatic,
resimţind o presiune psihică extrem de mare, infernală; simte dureri de pântece atât
de mari de parcă ar fi fost o femeie apucată de „durerile facerii“ („a fi apucat de
durerile facerii“ este o expresie dacică, exprimând şi azi un superlativ absolut al
durerii umane) .

Aethicus Donares are o legatură puternică cu planeta şi are capacitatea

de a prelua fidel semnalele (SST) cu informaţiile conţinute de acestea. Valorile
mari menţionate vin in sprijinul acestor determinari IE si ne ajută să
înţelegem rezultatele pe care le obţine Aethicus Donares in domeniile descrise
in această lucrare (găsirea surselor de minereuri, a surselor de pietre
preţioase, identificarea vulcanilor, a Gropii Marianelor, etc.)

Iată cum relatează Aethicus Donares trecerea prin dreptul Gropii

Marianelor: «Înaintez mai în sus (către Ecuator), descopăr, ce-am căutat în acest
Abis al Mării, că totuşi înaintez prin prăpastia de sulf, concavă, imensul scut de
arşiţă al Marelui Abis (Abyssus Magnus Marianarum / „Groapa Marianelor“), cu
sorburi puturoase, tăindu-ţi răsuflarea, până se potolesc, ori inundându-te de-a
binelea, când îi treci pe deasupra centrului şi de flăcări ale rugurilor în înalturi,
readuse la moliciune, precum ceara răscoaptă, sau renăscute pietre zdrobitoare, pe
dată sfărâmate în vipia foarte puternică, retrimiţând un alt mare suflu, cu atacul
aburului mereu fumegând şi trosnind» (IPT – Aethicus Donares)

Un articol recent (17.01.2011) relatează cum o echipă internaţională de

oameni de ştiinţă au observat că Groapa Marianelor, având 11033m. adâncime,
constituie o falie până la mantaua de magmă a scoarţei terestre, percum şi un
adevărat rezervor de carbon şi astfel joacă un rol important in reglarea
chimică a Pamântului. Comparând rezultatele cercetărilor devine evidentă
eficienţa masurătorilor si perceptiilor
radiestezice si similar inforenergetice
utilizate de Aethicus Donares, care obţine,
cu foarte mult timp înainte (1548 de ani ) şi
fără instrumentele sofisticate de astăzi,
informatii extraordinar de pertinente.

Echipajele dacilor (cinci corăbii, 90

de daci si 20 alţi marinari – dintre cei 30 de
marinari din diferite neamuri care i-au insotit
pe daci la plecarea din Insulele Orcade, 10 au
rămas in Peninsula Kamchatka şi în
Arhipelagul Nippon ) au plecat de lângă
Marele Abis al Pacificului îndreptându-se
spre Insulele Filipine, unde si-au stabilitit
tabăra in Insula Mindoro, la

9
Calaopa/Calapan, intre marii vulcani ai Filipinelor : Pinatubo, Taal, Mayon,
Canlaon şi Ragang . De aici, Dacii cercetători fac numeroase trasee de
documentare in mările din vecinătate .

Fig. 8. Aethicus Donatis a ales ca loc de cercetare si observaţii asupra activităţii

vulcanice/tectonice - Calapan – unde a stabilit tabăra dacă. Locul taberei a fost
bine ales - între marii vulcani ai Filipinelor (Pinatubo, Taal, Mayon, Canlaon şi
Ragang).

Fig.nr.9 Exploratorul
dac Aethicus Donares şi
Echipajele sale ajung in
partea estică a Malaeziei,
trecând pe lângă Borneo şi
Celebes, la sud de Ecuator,
printre insulele Pacificului
Ecuatorial, despre care
relatează : «insule
născătoare chiar şi de aur,
şi de pietre preţioase, şi de
perle, şi de elefanţi, şi de
hymeneone, de cylicşi, şi de
animale mici şi prea
veninoase, de lei, de
pantere, de epifari…»
(IPT – Aethicus Donares)

Din cauza
temperaturilor inalte,
ecuatoriale, devenite
insuportabile datorită
umezelii (ardorem validam
solis – IPT – Aethicus

10
Donares) şi din cauza furtunilor violente , cicloane, tornade («pilas maris gyrantis
et obvallantes mirabiliter») pierde o corabie , 8 daci mor şi 11 alţi marinari, de
alte neamuri, dintre cei angajaţi in Insulele Orcade dar şi de pe traseu, abandonează
calatoria datorita fricii (conform masuratori ie). Sunt nevoiţi să renunţe a mai
cerceta celelalte insule Filipineze, Malaeziene şi Indoneziene, reintorcându-se
printre Insulele Solomon, traversând Marea de Corali, printre Australia- Capul
York şi Capul Daru- Papua Noua Guinee ( unde sunt uimiţi de struţi) .

Fig.nr. 10 - Îşi continuă drumul prin Marea Arafura si prin Marea /Sea
Banda, din al cărei golf, din dreptul insulei Aru, pe ţărmul indonezian al insulei
Papua Noua Guinee, admiră cel mai mare munte : Puncak Jaya de 5030m.
înălţime despre care Donares spune : «atât de mare este înălţimea lui încât, dacă
îl priveşti de jos până mai sus, crezi că nourii sunt aşezaţi pe scăunaş» – (IPT –
Aethicus Donares).

Drumul lor continuă printre insulele Mării Flores (Flores Sea), în Marea
Javei, între Marile Insule Sonde (Greater Sunda Islands) pentru a-şi aşeza
tabăra de cercetare, în insula Sirtinice de Sud / Java, chiar în portul Tegal:
«Insula Sirtinice de Miazăzi / Sud (Java), de o înălţime mică, la ombilicul soarelui
(Ecuator), în Marele Ocean (Pacific Ocean), cu păduri accesibile omului doar rar,
dacă ambarcaţiunile fostu-le-au aruncate de furtuni ce li s-au împotrivit cu vânturi
turbate» (IPT – Aethicus Donares).

Cealaltă mare insulă cercetată de Aethicus Donares , în anul 464 d. H., este
Sirtinice (de Nord), cunoscută sub numele de Samotra / Sumatra, dar şi ca
„Insula de Aur“.

Pământul Sumatrei, traversat de ecuator, cu un relief variat, cu vulcani

activi, dar şi cu munţi ce oferă exploratorilor daci privelişti de basm, dar şi cu
seisme şi tsunami, precum şi păduri ecuatoriale cu o extraordinară bogăţie de
specii floral-faunistice (peste 5000 de specii).

Dacă destoinicii Cavaleri Zalmoxieni din echipajele lui Aethicus Donares

mai văzuseră elefanţi,
giboni, iguane, macaci,
tapiri, tigri, tucani,
urangutani şi altele, la
cercetarea Sirtinicei /
Sumatrei, două fenomene au
fost în stare să-i uluiască :

Fig.nr.11

11
 - o nemaipomenită, cumplită furtună ( peste care s-a suprapus şi un
tsunami), i-a surprins pe când făceau ocolul insulei, din care scăpat-au cu viaţă
„printr-o minune dumnezeiască“ (deşi Aethicus «prevăzuse / presimţise marele
pericol», «mult-imensele valuri din furtuna mării» – ) (IPT – Aethicus Donares)
in urma căreia expediţia a rămas cu trei corăbii şi 76 de oameni ,67 fiind daci iar 9
alţi marinari;

- şi al II- lea fenomen ,«o mulţime de şerpi-velă», şerpi zburători printre

arborii minunaţi ai pădurii ecuatoriale, arbori «înzestraţi cu atât de mare
amărăciune» – (IPT – Aethicus Donares.)

Fig.nr. 12 - Echipajele dacilor conduse de

Aethicus Donares ajung în Oceanul Indian,
unde acesta observă şi descrie coastele
peninsulare Malaeziano-Thailandeze (Malay
Peninsula) şi bengaleze (ale Indiei
„Secunde“), apoi Delta Gangelui şi mai sus
pe Gange până la Pataliputra – capitala
Indiei in vremea Dinastiei Gupta ( 320-535).
Aici , Donaris se intâlneşte cu ultimul suveran
al Dinastiei Gupta, Skandragupta (455-
470), care cu toate eforturile sale nu va reuşi
să apere tara de invazia mongolă .

După reintoarcerea in Oceanul Pacific plutesc pe lângă coasta estică a Indiei

Prime, a Indiei Mari şi vizitează insula Taprobane (Sri Lanka), apoi, navighează
prin Marea Arabiei, intră şi prin Golful Persic şi apoi iar continuă spre Marea
Roşie şi Golful Suez .

Marele explorator şi suita sa de Cavaleri ai Zalmoxianismului au fost

primiţi cu toată cinstea la Curtea Regală Persană , de către “Perozes I, Persarum
Rex” (457-484) în anul 465, prilej cu care marele rege ar fi intrat în posesia
„celei mai valoroase perle din lume“ şi că la achiziţionarea perlei-unicat –de la
Aethicus Donares , regele Perozes I s-a bucurat atât de mult încât le-a arătat
«palatele şi sufrageriile sale din aur şi pietre nestemate» .

Fig.nr. 13
Cu ajutorul Regelui Persiei, Echipajele
de Cavaleri ai Zalmoxianismului
demontează două corăbii, incarca totul
pe cămile şi care şi transbordează peste
Istmul Suez, în Marea Mediteraneană

12
.Ei lasă in urmă, cu protecţie Persană , o corabie şi 5 daci , pe care le vor recupera
ulterior ( peste doi ani).

Echipajele , formate acum din 57 de daci şi 6 alţi mateloţi – deja asimilaţi ,

(după atâtea peripeţii împreună) au ajuns la Marea Mediterană. După ce au
reconstruit cele două corăbii şi le-au încărcat cu proviziile necesare de apă
potabilă ,hrană şi toate averile (materiale: pietre preţioase, perle, coral, fildeş, dar
mai ales “comorile” spirituale) , au luat-o „tot la dreapta“, pe lângă coastele Asiei
Mici, printre Anatolia şi Cipru (Cyprus), prin Marea Egee, de-aici reîntorcându-
se „acasă“ in Marea Neagră.

13
14
Fig.nr.14-
Ocolul Pământului – dintre anii 461 şi 465 – făcut de pelasgo-dacul (valahul)
Aethicus Donares (Histricus).

INCHEIERE SI CONCLUZII

Expediţia realizată intre anii 461-465 d.H.de către Aethicus Donares şi

echipajele sale de Cavaleri Zalmoxieni in jurul lumii nu ar fi fost posibilă fără
dobândirea si aplicarea unor solide noţiuni de radiestezie si inforenergetică
(echivalentul inforenergeticii de astăzi), pe lângă multe altele : astronomie si
navigatie, prelucrarea metalelor şi şlefuirea pietrelor pretioase, medicina,
confecţionarea si mânuirea armelor, construirea şi echiparea ambarcaţiunilor
marine, tactici de luptă şi mânuirea armelor, etc.
Asociatiile războinic religioase ale Cavalerilor Zalmoxianismului
„pierd“ calea jertfei pentru a obţine nemurirea în calitate de Sol , păstrându-
şi în continuare a doua cale , aceea de erou sau războinic marinar fiind gata a-
şi sfârşi viaţa pe mare sau câmpul de luptă, în încleştarea cu furtunile sau cu
duşmanul ce ameninţă viaţa camarazilor si a bunurilor dobândite, obţinând,
în schimb, Raiul Zalmoxianismului, sau Împărăţia Tinereţii-fără-Bătrâneţe-
şi-Vieţii-fără-Moarte.
Totodată, din acest an 466 d. H., există şi „dezlegarea de jurământ cu
privire la transmiterea doar iniţiaţilor-zalmoxieni a secretului din „cataloage
lămuritoare“, din scrieri si cărţi etc.“, dovadă fiind Cosmografia şi alfabetele
întocmite şi făcute public in numeroase traduceri de Aethicus Donares .

Bibliografia de sub sigla:

IPT – Aethicus Donares = Ion Pachia Tatomirescu - Filosoful / exploratorul pelasgo-dac,

Aethicus Donares (Ister), primul european care descoperă America, făcând ocolul Pământului cu 1057 de
ani înaintea lui Magellan , care citează: Die Kosmographie des Aethicus, ediţia Otto Prinz, München,
Monumenta Germaniae Historica, 1993.

BIBLIOGRAFIE:

-Cursurile de inforenergetică a fundaţiei Şcolii de Spiritulitate “Sf Apostol Andrei” condusă de iniţiatorul
acesteia CLC Claudian Dumitriu
-Nicolae Densuseanu, "Dacia Preistoricã";
-Vasile Lovinescu, "Dacia Hiperboreeanã";
- Eugen Delcea si Paul Lazãr Tonciulescu, "Secretele Terrei - Istoria începe în Carpati, vol. I""
din revista Zamolsis

15
- Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în
Creştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timişoara, Editura Aethicus, 2001.
- Dr. Nestor Vornicescu, Un filosof străromân de la Histria dobrogeană – Aethicus Histricus – autorul
unei «Cosmografii» şi al unui alfabet (sec. IV – V), Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1986.
- Prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, Bucuresti Memorialistul si geograful Aethicus Histricus si receptarea
operei sale în timp si în lume
-Cosmografia-Aethicus, ediţia Wuttke, Leipzig, 1853 / 1854, pagina 42, după un manuscris din secolul al
VIII-lea
-Aethicus Ister,- Cosmographia – Ed. H. Wuttke – Cosmographiam Aethici Istrici, Leipzig, 1853.
- Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicţionar al religiilor (trad. de Cezar Baltag), Bucureşti, Editura
Humanitas, 1993.
- G. D. Iscru, Traco-Geto-Dacii – naţiunea matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic, Bucureşti,
Editura Nicolae Bălcescu, 1998.
- Materiale şi cercetări arheologice, vol. VIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1962.
- Vittorio Peri, La «Cosmographia» dell’Anonimo di Histria e il suo compendio del l’VIII secolo, in
Vestigia. Studi in onore di Giuseppe Billanovich, a cura di A. Avesani, M. Ferrari, T. Foffano, G. Frasso,
A. Sottili ( Storia e Letteratura, 153 – 154), Roma, 1984, 503 – 558.
- Vittorio Peri, L’«Anonimo Danubiano»: Un esploratore e mercante Del IV/V Secolo Oltre Il Mar
Caspio, in Venezia e l’Oriente, Leo S. Olschki editore, 1987, pp. 277 – 305.
- Ion Pachia Tatomirescu, Dacia (Dacoromânia) lui Regalian , Timişoara, Editura Aethicus, 1998.
- Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor (LVIII): Zalmoxianismul – scenariul trimiterii Solului…, în
Renaşterea bănăţeană, nr. 936, sâmbătă, 27 martie 1993.
- Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor – Zalmoxianismul şi arhitectura: clădirile dacogetice
rectangulare absidate şi cele circulare – baza a bazilicilor Creştinismului, în Renaşterea bănăţeană, nr.
1096, 2 octombrie 1993, p. 9.
- Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1985.
- Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVII (izvoare,
traduceri, circulaţie), Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1983.

16