ZONA ECUATORIALĂ

Zona ecuatoriala este o zona de clima calda caracterizata prin temperaturi ridicate, umiditate foarte
mare vânturi numite "calme ecuatoriale", vegetatie si flora foarte bogata. Climatul în zona ecuatoriala
este de o mare uniformitate termica în toate lunile anului înregistrându-se temperaturi cu media de 25-
270 C si precipitatii abundente(3-4m/an). În zona ecuatoriala creste o padure constituita din arbori înalti
si desi ale caror coroane se contopesc într-un frunzis compact, de 40m înaltime, dar continuând într-o
adevarata stratificare pâna la sol. La partea inferioara umbra este deasa, astfel ca ierburile sunt putine.
Desimea padurii este marita prin liane, plante lemnoase agatatoare având grosimi diferite, ce fac adesea
dificila stabaterea acestor paduri. Se mai adauga si numeroase alte epifite, ale caror radacini aeriene
atârna ca niste smocuri de fire. Caracteristica acestor paduri o da marea varietate a speciilor vegetale. Ca
specii de arbori întâlnim: abanosul, mahonul, nucul brazilian, cocotierul, arborele de cauciuc, arborele de
cacao, arborele de chinina, palmierul de ulei, acaajuul, palisandrul. În zona litorala, padurea ecuatoriala
se prezinta sub forma de paduri de mangrove, formate din arbori cu radacini aeriene, laterale care
înfrunta valurile si mareele constituin o adaptare la mediul de viata. Padurea ecuatoriala adaposteste
numeroase specii de animale de marimi diferite. Gasim: maimute, lilieci de talie mare, lenesul,
marsupiale, jaguari sau alte feline de prada, o varietate de pasari ca: papagalii, colibri, reptile de
dimensiuni mari, de tipul iguanei, serpi uriasi ca anaconda, boa, broaste, rozatoare de talie mare ca
capybara. Plantele cresc tot timpul anului, iar frunzele cad treptat. Solul padurilor ecuatoriale este
puternic umbrit, cu putine ierburi, acoperit cu o litiera subtire, nu are conditii favorabile pentru
acumularea humusului. Caracteristic este însa procesul pedogenetic de acumulare a oxizilor. Solurile rosii
dau specificul locurilor. Padurea ecuatoriala este într-un pericol foarte mare datorita extractiilor minerale
si a industrializarii zonelor ecuatoriale. Aproximativ 20,4 milioane hectare de padure ecuatoriala a fost
distrusa în fiecare an în zona amazoniana, America Centrala, Malaezia, Indonezia si Borneo. Daca se
mentine aceasta rata de defrisare ar însemna ca în aproximativ 40 de ani zona ecuatoriala ar fii lipsita de
padure. Padurea ecuatoriala contine aproximativ 50% din totalul speciilor de plante si animale de pe
glob. Acest procent ajunge chiar la 90% din totalul speciilor. Unele dintre aceste specii nici nu au fost
identificate si studiate înca, deci daca s-ar pierde nu am reusi sa le cunoastem. Plantele din zona
ecuatoriala reprezinta materia prima în industria medicamentelor, aproximativ 1% din speciile de plante
din aceasta zona sunt folosite în medicina. Mai mult de 1000 de plante au fost considerate ca sunt
eficiente în vindecarea si remedierea cancerului. Una dintre aceste plante este periwinkle, gasita în
padurea Madagascan. Care este eficienta în tratarea cancerului si a leucemiei la copii. Defrijarea are ca
efect negativ si în rândul faunei din zona ecuatoriala ca de alfel si a pasarilor si animalelor migratoare
care traiesc aici. Defrisarea duce si la ditrugerea comunitatilor de bastinasi care se gasesc aici. S-a
estimat ca în bazinul Amazonului mai mult de 90 de triburi diferite de bastinasi au murit în acest secol
din cauza defrisarilor masive.