Augustin de Hipona

354 – 430
Repere biografice:
 Sf. Augustin s-a născut la Tagaste (astăzi Souk Ahras), Numidia, în nordul Africii, în
anul 354. Tatăl său, Patricius, era păgân iar mama sa,(Sfânta Monica), era o practicantă
exemplară a creștinismului.
 În anii 373 - 383, Sf. Augustin este profesor de Retorică, întâi la Tagaste și apoi la
Cartagina
 Se dedică apoi studiului în Noua Academie Platonică, influențată atunci de scepticism.
 În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală.
 În 391 devine preot la Hippo Regius,, iar în 395 Episcop.
 Moare în 430, după treizeci și cinci de ani dedicați activității episcopale.
Repere bibliografice:
 Sfântul Augustin, De dialectica/Despre dialectică
 Sfîntul Augustin, De Magistro/Despre Învățător
 Sfîntul Augustin, Confessiones/ Confesiuni
Influențe in filosofia sa:
Filosofia lui Augustin
Augustin este unul din cei mai influenți gânditori, poate cel mai influent dintre toți, mai ales
dacă ținem seama de faptul că inclusiv platonismul a influențat gândirea medievală prin
intermediul lui Augustin. El rămâne o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa,
influențând, de exemplu, gândirea lui Descartes.
Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este
“tămăduitoare” în sensul de drum către bine. Învățătura autentică este posibilă numai prin
iluminare.
Omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul
cartezian)
Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște
drumul dat de Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului – tot ceea ce ascultă regulile logicii
noastre este omenesc, ceea ce transcende logica noastră este divin. Sufletul este un alt ordin de
realitate decât materia (corpul), este nemuritor fiind din aceeași substanță cu Adevărul. Adevărul
este Dumnezeu, este în suflet, mai lăuntric mie decât sinele meu cel mai lăuntric. Credința
precede înțelegerea, cunoașterea. Virtuților preluate de la Platon – dreptate, cumpătare, curaj,
înțelepciune – Augustin le adaugă virtuțile creștine: credință, speranță, iubire; acestea au fost
completate cu “virtuți umanitare”: iubirea aproapelui, fidelitatea, încrederea, umilința.