John Stuart Mill

1632– 1704
Repere biografice:
 Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului și filosofului scoțian James
Mill și al Harrietei Mill.
 John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile și ajutorul filosofului utilitarist Jeremy
Bentham. A primit o educație riguroasă și, în mod deliberat, a fost crescut complet
separat de alți copii; a început să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani,
logica la doisprezece și un curs de economie politică la treisprezece ani.
 Prima publicație a sa o reprezintă două scrisori apărute într-un ziar în 1822. În 1823 a
format Societatea Utilitaristă (care s-a destrămat în 1826) și a devenit funcționar la „East
India Company”, compania unde lucra tatăl său.
 În 1831 a publicat o serie de articole în Examiner și l-a întâlnit pe Carlyle
 În 1851 se căsătorește cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevărat sprijin, inclusiv
în ceea ce privește munca sa intelectuală.
Repere bibliografice:
 System of Logic: Ratiocinative and Inductive (Sistem de logică inductivă și deductivă)
(1843).
 The Principles of Political Economy (Principii de economie politică) (1848).
 On Liberty (Despre libertate) (1859).
 Utilitarianism (Utilitarismul) (1861).
 Auguste Comte and Positivism (Auguste Comte și pozitivismul) (1865).
Influențe in filosofia sa:
Concepția despre libertate
Lucrarea „Despre libertate” este unul dintre textele de referință ale doctrinei liberale,
reprezentând, în fond, un tratat despre libertate. Cartea explorează natura și limitele puterii care
poate fi exercitată în mod legitim de către societate asupra individului. Mill dezvoltă un principiu
fundamental conform căruia fiecare are dreptul de a acționa precum dorește, în condițiile în care
faptele sale nu îi afectează pe ceilalți. Dacă respectivul act se răsfrânge exclusiv asupra celui care
îl comite, societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar dacă persoana își face rău. Sunt
excluși din sfera acestei teorii cei care nu sunt totalmente capabili de a discerne (spre exemplu,
copiii sau cei ce nu se află în deplinătatea facultăților mintale). Se poate remarca faptul că
filosoful britanic nu consideră ofensa o faptă negativă întrucât este de părere că o acțiune nu
poate fi restricționată pentru că încalcă o convenție morală a unei societăți.
Mill apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare. Aceasta este o condiție
necesară pentru progresul intelectual și social. Nu putem fi niciodată siguri, afirmă el, că o idee
nespusă nu conține elemente utile. De asemenea, va fi susținut faptul că a asculta păreri false este
ceva productiv din două motive. În primul rând, pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la
opiniile eronate atunci când se află într-o dezbatere și, în al doilea rând, pentru că teoriile corecte
vor fi continuu susținute și reafirmate, nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind
adevărate. Fiecare trebuie să înțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei.
Constrângerea asupra unei persoane nu poate apărea din dorința de a-i impune concepții ale
altora cu privire la modul de viață ori la conduită. Singura manieră prin care se poate încerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare, rugăminte sau implorare),
întrucât „asupra lui însuși, (…) individul este suveran”. În concluzie, Mill afirmă că societatea
are mai multe de câștigat dacă respectă libertatea individuală. Atâta timp cât faptele unei
persoane nu au consecințe negative asupra alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile
reguli și nu după norme impuse din exterior.