Izvoranu Tincuta BIOCHIMIE

AMG 1B

EXAMENUL SUMAR DE URINA

Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care poate
suferi modificari in anumite stari patologice. Analiza completa de urina include determinarea
caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi
cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul microscopic al
sedimentului.
Densitatea urinei (greutatea specifica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei fata
de densitatea apei distilate, care are greutatea specifica 1.000.
Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt eliberati
de un agent complex si produc o schimbare a culorii pe strip.
Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient, dar poate fi
influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti
diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii
urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase.
In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in
anumite conditii aceasta relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute),
hipertensiune (volum normal, densitate scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut,
densitate scazuta).
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii
rinichiului de a dilua sau concentra urina:
• Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa
(transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de ADH),
insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcina.
• Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite
(densitatea poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara
afecteaza capacitatea rinichiului de a concentra urina).
 • Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011) –
izostenurie.
pH
pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si
lichidului extracelular, care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen
si ioni amoniu.
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH de 5-6. pH-ul urinar este
influentat de factori fiziologici si patologici:
• Valori ale pH-ului ≥8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la
secretia de acid clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume),
infectii ale cailor urinare (in special cu germeni producatori de ureaza, Proteus si Pseudomonas,
care spliteaza ureea in ioni amoniu), varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza
respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu.
• Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat
(urina foarte concentrata si puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin reducerea
ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza diabetica, acidoza
respiratorie, acidoza metabolica, diaree, inanitie, insuficienta renala decompensata cu uremie,
pirexie, infectii urinare produse de Escherichia coli, tuberculoza renala, afectiuni reumatismale
cronice.
Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea existentei unei afectiuni
acido-bazice sistemice de origine metabolica sau respiratorie si management-ul conditiilor urinare
care necesita mentinerea urinei la un pH specific, cum ar fi calculii renali (se urmareste prin dieta
si tratament modificarea pH-ului urinar, astfel incat sa previna formarea calculilor), alcalinizarea
urinei in tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii cristalelor), intoxicatie cu salicilati
(cresterea excretiei), in timpul transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in timpul tratamentului
infectiilor de tract urinar.
NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9;
Leucocite
Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului urinar:
infectii bacteriene (cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice,
infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii,
tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati.
Nitriti
Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in nitrit (si aparitia culorii roz pe zona
aferenta de pe strip) si este specific pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in cantitate
mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli,
Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.
O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea pentru
bacterii patogene.
Proteine
In conditii patologice, proteinele apar in urina in cantitati variabile.
Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile,
insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan
in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura – proteinuria
ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic,
afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.
O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea
alcoolica.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia
repetata de proteine in urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore.
Glucoza
Glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat; alte conditii asociate cu glicozurie
sunt: hipertiroidism, acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli SNC
(traumatisme cerebrale, AVC), alterarea reabsorbtiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-Debre-
Fanconi, boli tubulare renale avansate), sarcina cu posibil diabet latent (diabet gestational).
Prezenta glucozei in urina cand concentratia glucozei sangvine este in limite normale indica un
defect tubular in reabsorbtia glucozei, care se exprima prin scaderea pragului renal de eliminare a
glucozei si este caracteristica diabetului renal (glicozurie renala).
Valori de alerta clinica – >1000 mg/dL (trebuie testata glucoza serica).
Corpi cetonici
 Corpii cetonici apar in urina in conditii asociate cu alterarea metabolismului carbohidratilor,
cand este metabolizata o cantitate crescuta de grasimi, atunci cand aportul de carbohidrati este
restrictionat sau in diete bogate in grasimi, stari de acidoza asociate cu afectiuni care fie stimuleaza
cetogeneza hepatica: inanitie, anorexie, regim alimentar bogat in lipide, proteine si sarac in glucide,
diabet zaharat (acidoza diabetica), stari dispeptice (varsaturi, diaree prelungite, in special la copii),
eclampsie, glicozurie renala, glicogenoze (boala von Gierke), hipertiroidism, febra, sarcina,
lactatie. La persoanele non-diabetice cetonuria apare frecvent in bolile acute, stres sever, efort fizic
intens. Cetonuria apare dupa anestezie cu eter sau cloroform.
Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic sugereaza ca diabetul nu este bine
controlat. Cetonuria la un copil <2 ani constituie un semnal de alerta.
Bilirubina si urobilinogenul
Pigmentii biliari – bilirubina si biliverdina – sunt absenti in urina normala, iar
urobilinogenul si urobilina apar in cantitati mici.
In conditii patologice numai bilirubina conjugata apare in urina. Bilirubina urinara este un
semn precoce de boala hepatocelulara sau obstructie biliara intra- sau extrahepatica (apare in urina
inaintea altor semne de disfunctie hepatica). De asemenea, prezenta sau absenta sa din urina este
utilizata in diagnosticul diferential al icterului.
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter hemolitic si insuficienta hepatica.
In cazul obstructiei complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina, deoarece
bilirubina este impiedicata sa ajunga in intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenta bilirubinei in
urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter obstructiv.
In anumite stari patologice in urina pot sa apara pigmentii sanguini, reprezentati de
hemoglobina libera (hemoglobinurie) si cea continuta in eritrocite (hematurie).
Hematuria poate fi microscopica sau macroscopica (in cazul prezentei >0.5 mL sange/litru
de urina) si se intalneste in numeroase afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital: litiaza,
glomerulonefrita, tumori renale, ureterale sau vezicale, cistita, pielonefrite, adenom de prostata,
necroza papilara, infarct renal, traumatisme, rinichi polichistic, hematuria benigna familiala sau
recidivanta etc. Mai rar, hematuria poate fi un semn de diateza hemoragica: hemofilie,
trombocitopenii, tratament anticoagulant.
 Hemoglobinuria survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita capacitatea
sistemului reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este filtrata glomerular.
Hemoglobinuria poate aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar.
Cand sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza
eritrocite la examenul microscopic, este banuita mioglobinuria, care se asociaza cu arsuri severe,
infectii grave, intoxicatii (monoxid de carbon, barbiturice), efort fizic intens, soc electric, convulsii,
hipertermia maligna, infarctul miocardic, miozite, distrofii musculare, traumatisme musculare,
mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle) etc. Mioglobina poate fi diferentiata de hemoglobina
prin teste chimice. De asemenea enzimele musculare sunt crescute, iar serul nu este limpede.
Orice test pozitiv pentru prezenta sangelui in urina trebuie verificat pe un nou specimen si,
daca se mentine, pacientul trebuie evaluat mai departe.
Recomandari pentru determinarea biochimiei urinei – testul are valoare semnificativa in
identificarea unor disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice.
Pregatire pacient – recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de
dimineata (sau o proba de urina spontana), jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala. Prima
urina de dimineata are avantajul ca este mai concentrata si nu este influentata de dieta si activitatea
fizica.

Parametru Valori de referinta

Densitate 1.015-1.022

pH 4.8-7.4

Leucocite Negativ

Nitriti Negativ

Proteine <10mg/dL

Glucoza Nedetectabila
Corpi cetonici Negativ

Urobilinogen Negativ

Bilirubina Negativ

Eritrocite Negativ