Mediul deserturilor tropicale

Localizare:
Deserturile tropicale sunt cuprinse intre 40 0latitudine N si 40 0latitudine S.
Pe glob, deşerturile sunt foarte răspândite, în emisfera nordică se găsesc pe continentul
african, în Peninsula Arabică, Irak, Iran,Pakistan, nord-vestul Indiei(Desertul Thar), iar în
Statele Unite ale Americii se găsesc în următoarele state: Utah, Idaho, Oregon,Nevada,
Arizona si California; Mexic (desertul Sonoran). In emisfera sudică se află în America de
Sud (Atacama), Africa de Sud
(desertulKalahari), iar în Australia – Deşertul Victoria, Marele Deşert de Nisip.Deşerturile
africane ocupă suprafeţe mult mai mari decât cele de pe celelalte
continente.
Condiţiile ecosistemului:
În regiunile tropicale aride precipitaţiile aproape lipsesc, din cauza uscăciunii aerului şi
marii înălţimi a nivelului de condensare. Se produc adesea vârtejuri puternice care ridică
la înălţimi apreciabile coloane imense de praf şi nisip. Rareori ciclonii formaţi pe frontul
polar (temperat) pătrund în regiunile tropicale, dând naştere unor averse puternice de
ploaie, care umplu văile seci cu torenţi vijelioşi şi fac să apară o vegetaţie efemeră,
grăbită parcă să-şi încheie ciclul vegetativ înainte ca rezervele de umezeală să se f
terminat. Asemenea averse pot să apară o dată la mai mulţi ani sau la mai multe decenii.
Se înţelege deci că mediile anuale ale cantităţilor de precipitaţii sunt sub 200 mm şi pot
coborî chiar până la 0 mm, cum
s-a întâmplat la Calama (oraş în interiorul Republicii Chile, situat la altitudinea de 2264
m), unde de-a lungul timpurilor istorice nu s-a semnalat nicio ploaie.Condiţile de
ariditate specifce deşerturilor tropicale sunt accentuate în regiunile deşertice litorale,
care se află sub influenţa curenţilor oceanici reci. Fenomenul se datorează
temperaturilor mai coborâte ale apei şi aerului de deasupra curenţilor reci.Este propriu
deşertului Sonora, influenţat de curentul rece al Californiei, deşerturilor Peru
si Atacama, influenţate de curentul rece al Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest,
aflată sub influenţa curentului Canarelor şi deşertului Namib, influenţat de curentul
Benguelei. Exemplul menţionat, al localităţii Calama de la periferia deşertului Atacama,
cel al localităţii Arica, din nordul statului Chile, unde în 43 de ani s-a înregistrat o medie
anuală a precipitaţiilor de numai 0,5 mm, cel al oraşului Iquiqe
(situat pe litoralul deşertului Atacama), în care media anuală este de numai 3 mm, cel al
localităţii Walvis Bay (situată pe ţărmul Oceanului Atlantic în deşertul Namib) unde
media anuală este de 30 mm şi multe altele, costituie dovezi ale influenţei curenţilor reci
asupra reducerii până la dispariţia aproape totală a precipitaţiilor atmosferice.Aceasta
nu înseamnă că, în interiorul continentelor, ariditatea nu pate f pe alocuri aproape la fel
de severă. Dovadă sunt precipitaţiile medii anuale de numai 1mm, înregistrate în
localitatea egipteana Luxor. Uneori, ploile, şi aşa destul de rare, nu ajung până pe
suprafaţa terestră, picăturile evaporându-se în cădere din cauza temperaturilor extrem
de ridicate ale aerului. Soarele străluceste aproape tot timpul cât acest lucru este
astronomic posibil. Drept urmare suprafaţa terestră, mai ales când este acoperită cu
nisip, se încălzeşte excesiv, atingând chiar temperaturi de 80°C (în deşertul Sahara s-au
înregistrat 58 0C, in California-Valea Mortii 56.70C).Dimpotrivă, noaptea, lipsa vaporilor
de apă şi a norilor determină răcirea suprafeţei terestre, uneori până la valori de 0°c.
Temperaturile anuale sunt cuprinse obişnuit între 20 si 28°C (21,6°C la El Golea în
Saharaalgeriană) şi mai scăzute datorită creşterii altitudinii (19,1°C Windhoek în
Namibia) sau influenţei curenţilor oceanici reci (16,6°C la Walvis Bay, pe ţărmul
deşertului Namib).Amplitidinile termice anuale se cifrează de regulă între 22 şi 25C (la
Jacobabad luna cea mai rece, ianuarie, înregisrând 15°C, iar luna cea mai calda, iunie,
37°C, iar la El Golea 9 şi,respectiv, 34°C). În regiunile tropicale aride cu altitudini mai mari
diferenţele scad până la 10°C (la Windhoek lunile cele mai reci, iunie si iulie, îregistrează
13°C, iar cele mai calde,noiembrie, decembrie şi ianuarie, 23°C), iar în cele aflate sub
influenţa curenţilor oceanici reci, până la 5°C (Walvis Bay temperaturile medii lunare
variază între 14 şi 19°C). Ca urmare a marii uscăciuni şi a variaţiilor termice diurne
puternice, în regiunile cu climat tropical arid se produce o intensă degradare a rocilor,
peisajul caracteristc find cel al deşerturilor de nisip sau de piatră. Aici întâlnim o slabă
prezenţă a vegetaţiei. Aceasta este prezentă pe suprafeţe limitate, discontinue şi numai
în scurte intervale de după căderea precipitaţiilor.
Vegetaţia specifică:
Plantele sunt răspândite în foarte multe zone geografce de pe suprafaţa Globului. Ele
sunt clasifcate după mai multe criterii, cum ar f:
· rezistenţa la temperaturi foarte ridicate,
· cantităţi de apă foarte mici sau opusul lor, abundenţa apei,
· temperaturi scăzute
· modul în care acestea se dezvoltă
· substanţele nutritive necesare dezvoltării lor
Plantele ce cresc în deşert au nevoie de :
 foarte puţină apă
 multă căldură
 nu cer foarte multe substanţe nutritive au reuşit să se adapteze la condiţiile
aspre de viaţă, şi-au redus cât de mult posibil evapo-transpiraţia etc.
Foarte multe plante au caracteristici asemănătoare. Un bun exemplu ar f acela al
cactuşilor cese găsesc în emisfera vestică. Aceştia se aseamănă foarte mult cu agavele,
euphorbia şi plantele suculente din sudul continentului african. Mulţi arbori din pădurile
tropicale au în general aceeaşi formă, deşi nu fac parte din aceeaşi specie.
Sahara - este unul dintre cele mai mari deserturi ale lumii, ce se desfasoara pe o
suprafata de aproximativ 9 mil. km
Relieful este foarte variat cu munti stancosi, hamade, reguri si erguri.
O formatiune cunoscuta sub numele de achebce cuprinde plante efemere(Conovolvulus
supinus) si este reprezentativa pentru flora Saharei.
Aceste plante sunt scunde, de 1 – 2 cm , rareori ating inaltimea de 30 - 40 cm, a
căror viaţă activa durează doar câteva săptămâni, atat cat dureaza sezonul umed. Se
dezvolta si isi raspandesc semintele.
Vegetaţia nisipurilor şi dunelor este alcătuită din gramineul drin (Aristidapungeus), cu
rădăcini orizontale până la 25m lungime, câteva specii de arbuşti, precum :
· retama
· caligonum
· drobul desertic
· carcelul
Platourile stâncoase din centrul deşertului Sahara sunt acoperite cu o vegetaţie
ierboasă săracă, formată din graminee şi numeroşi subarbuşti.
In zonele aluvionare ale văilor şi depresiunilor, unde climatul este mai umed, se dezvoltă
o vegetaţie bogată,formată din arbuşti, ca:
o Acacia
o arborele de fstic
o tufe spinoase.
În zonele cu umiditate permanentă se dezvoltă o vegetaţie de oază, unde creşte
curmalul , leandrul si palmierul dun
Desertul Namib -este situat în sud-vestul Africii, în vecinătatea OceanuluiAtlantic. Acesta
ste renumit datorită diversităţii plantelor suculente cu flori viu colorate, precum:
 stapelia
 crasula
 litops
 muscate
 unii arbusti din genul Acacia
Tot în aceste deşerturi cresc şi pepenii verzi sălbatici . De un deosebit
interes şţiintifc este elwitschia mirabilis, purtând de o parte şi de alta câte o frunză
lungă de forma unei panglici.
Deşertul Kalahari -se află, în sud-vestul depresiunii Kalahari, este populat de garminee
şi de diferite specii de arbuşti Deşerturile din America de Sud - se desfasoară de-a lungul
ţărmului vestic, între Oceanul Pacifc şi Munţii Cordilieri.
Deşertul Atacama - se află în nordul statului Chile, find unul dintre cele mai mari
deşerturi de pe Glob. Vegetaţia acestui deşert este alcătuită din :
 arbuşti ţeposi
 spinosa
 specii de cactuşi
Deşerturile sunt acoperite cu o vegetatie de ierburi în amestec cu arbuşti halofli.
Deşerturile din America de Nord -se desfasoară în sud-vestul Statelor Unite ale Americii
şi in nordul Mexicului.
Sunt formate din semi-pustiurile: Marele Bazin, Mohave, Sonora, Arizona şi pustiurile
Chihuahua şi Tamaulipa.
Semipustiurile Marelui Bazin se desfasoară pe o regiune aridă înaltă, cuprinsă între
Munţii Stancosi, Muntii Cascadelor si Muntii Sierra Nevada. Clima din aceasta zona se
caracterizeaza prin ierni aspre si veri foarte secetoase.
Vegetatia este dominata de specii de : pelin si plante suculente:
 cactusul uriaş cunoscut şi sub numele de saguaro, ce la maturitate ajunge să se
dezvolte până la o înalţime de 15-18 m.
 cereusul ce îşi intinde ramurile însus, sub forma unui candelabru
 cactacee mai mici.
Fauna
Zona deserturilor din Africa este săracă şi cuprinde specii din diverse grupe, adaptate la
condiţiile climatice.
Reptilele sunt prezente în număr mare, cum ar f şopârla de deşert , şopârla cu coada
spinoasă , şarpele de nisip, cobra egipteană şi broasca ţestoasă de deşert , melcul gigant
african .
Scorpionii sunt caracteristici zonelor de deşert. În Africa se află o specie importantă de
scorpioni, Euscorpius imperator , ce măsoară 18-20 cm lungime, şi care sunt capabili să
ucidă cu veninul lor un câine în doar câteva secunde, iar un om în 24 de ore.
Desertul Atacama
În acest deşert fauna este săracă în specii adaptate la ariditate excesivă. În această zonă
se întâlnesc unele carnivore, precum: vulpea Zorro; unele rozătoare ca tuco-tuco care
produce zgomote repetate, asemănătoare loviturilor de ciocan, câinele lui Magellan şi
struţul american sau pasărea nandu .
In deserturile nord-americane există în special rozătoare precum iepurele cu coada
neagra, şobolanul cangur cu picioarele posterioare mai lungi decât cele inferioare şi cu
coada lungă care prezintă în vârf un smoc de păr, şobolanul neotoma , care sapş galerii în
tulpinile cactuşilor cu care se hrăneşte; veveriţa antilopă -aceasta este mai mică decât
celelalte specii de veveriţe, stă mai mult pe pământ sau în vizuine subterane şi are o
agilitate asemănătoare chipmunk-ului, se hrăneşte cu rădăcini, fructe şi seminţe- şopârla
cu guler.
Tot aici se mai găsesc şi mamifere carnivore cum ar f: coiotul,ce s-a adaptat la
condiţiile aspre ale climei, rezistă la seceta, consumă iepuri şi ouă, vulpea cu urechi
lungi.
În deserturile australiene fauna este săracă, find reprezentată de un număr redus de
specii: cârtiţa marsupială de deşert , o specie de veverită numbat, o subspecie de
cangur,ce trăieşte în zona sudică a deşertului australian, marsupial, şopârla
moloh , broaştele de deşert .Unele specii de păsări ar f prigoarea australiană şi pietrarul.
Vantul constituie un agent activ a carui importanta este facilitate de lipsa unui ecran
(vegetatie) care sa protejeze rocile. In afara alizeelor se produc multe vanturi locale cu
intensitate ridicata si chiar pe alte directii de deplasare. Ele au un rol morfogenetic
important.
Actiunile sale depind de durata, intensitatea si viteza de propagare dar si de
caracteristicile petrografce ale suprafetei. Principalul proces il reprezinta spulberarea
(deflatia) particulelor de nisip si a altor materiale fne.
Opus acestora sunt cursurile de apa semipermanente, apa findu-le insufcienta pentru o
scurgere permanenta care sa le asigure varsare in mare, lac etc. Unele cursuri de apa au
bazin extins ceea ce le da debite bogate la precipitatii si o activitate cu durata mai mare,
acestea se pierd in desert,majoritatea find scurgeri de apa scurte si pe durata mica.
Aceste tipuri de cursuri de apa sunt specifce regiunilor montane, ele concentrand la
averse cantitati importante de apa care le impune energie si putere insemnata de
eroziune.
Populatie