BOLI INFECTIOASE CU TRANSMITERE AEROGENA

Bolile infecţiaoase cu transmitere aerogenă au ca izvoare de infecţie mai ales omul

Infecţiile acute cu transmitere aerogenă reprezintă peste 25% din totalul patologiei infecţioase umane, afectând
cu o incidenţă ridicată diverse colectivităţi.

Mecanismul de transmitere este: prin picături, nucleosoli, pulberi, ceea ce face ca această grupă de îmbolnăviri să
aibă o contagiozitate foarte mare.

Receptivitatea faţă de infecţiile respiratorii este foarte mare, de la valori de 90-100% în rujeolă sau gripă şi până la
valori mici în meningita meningococică.

Influenţa factorilor naturali este resimţită de influenţa variaţiilor unor factori meteo-climatici, majoritatea bolilor
au evoluţie sezonieră.

Airborne Transmission of Respiratory Pathogens

Deoarece infecţiile respiratorii nu beneficiază de mijloace eficiente de blocare a transmiterii, profilaxia are în
vedere în mod special, aplicarea imunizării active, cu respectarea indicaţiilor de vârstă

Gripa

Gripa este o viroză respiratorie acută, determinată de virusurile influenzae tip A, B, C

transmisă prin picături

incubaţie de 1-3 zile

Clinic: febră de 39-40 C, cefalee, curbatură, stare de prostraţie, coriză, tuse chinuitoare persistentă

Virusul gripal tipul A este generator de pandemii sau mari epidemii

tipul B de epidemii locale sau regionale

tipul C de cazuri sporadice sau de mici epidemii locale.

Influenza Virus

Electron Micrograph of Viral Particle (Influenza)

Virusurile gripale suferă variaţii antigenice naturale, care se produc prin schimbări survenite în cele două antigene
de înveliş, mai ales la nivelul hemaglutininei (H) şi mai puţin la nivelul neuraminidazei (N).

variaţii antigenice minore ("drift" antigenic)

schimbarea secvenţei unor aminoacizi din structura H sau N.

Se produc la intervale de 1/mai mulţi ani, prin mutaţie sub influenţa imunităţii populaţiei;

in urma acestor mutaţii apar noi variante ale unui subtip de virus gripal A.

Ele declanşează epidemii de amploare moderată.

variaţii antigenice majore ("shift" antigenic)

produse printr-un proces de rearanjare a genelor virale.

Sunt variaţii discontinue, bruşte, profunde care generează noi subtipuri de virus A, cu schimbări atât pentru H, cât
şi pentru N.

Aceste virusuri „noi" sunt capabile să producă o mare epidemie sau chiar o pandemie de gripă, deoarece
populaţia va fi lipsită iniţial de anticorpi faţă de ele.

Deosebit de importanta este din punct de vedere epidemiologic problema rezervorului extrauman de virusuri
gripale, reprezentat de:

porci
cai

păsări domestice/sălbatice.

Virusurile gripale au rezistenţă redusă în mediul extern, astfel decontaminarea se poate realiza prin aerisire şi
igienizare comună, fără utilizarea decontaminanţilor chimici.

Sursa de infecţie este constituită de omul bolnav, cu forme clinice tipice şi atipice de boala, contagios din
perioada de incubaţie, în primele 3-5 zile de boală, prin norul lui Phlugge

Ponderea majoră o reprezintă persoanele care suportă infecţia inaparentă, cu rol epidemiologic deosebit.

Transmiterea în gripă este indirectă simplă, aerogenă, prin norul Phlugge în spaţii închise.

In măsură redusă este posibilă transmiterea prin obiecte, mâini recent contaminate.

Este certă posibilitatea transmiterii din rezervorul animal la specia umană, şi apoi transmiterea interumană a
virusurilor animale.

Receptivitatea este generală pentru persoanele care nu posedă titruri protective de anticorpi corespunzători cu
structura antigenică a subtipurilor circulante.

Toate persoanele infectate sunt contagioase

într-o situaţie particulară de risc se pot găsi copiii, vârstnicii, gravidele, imunosupresaţii

Tablou clinic

perioada de incubaţie scurtă, 1-4 zile

perioada de invazie inexistentă

perioada de stare 5-7 zile, cu:

debut brusc, uneori sever, cu febră ridicată, în platou, deseori fără frisoane

stare generală alterată, toxică, curbatură, cefalee, orbitalgii, anorexie, vărsături, uneori diaree, fotofobie, astenie

manifestări respiratorii (insuficienţă respiratorie, uneori coriză, tuse uscată, dureri toracice)

manifestări cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială)

herpes nazo-labial, tegumente congestionate (tulburări vasomotorii)

perioada de convalescenţă 7-10 zile, cu scăderea febrei în liză, astenie, fatigabilitate, sudoraţii profuze,
imunodepresie cu susceptibilitate la suprainfecţii

Complicaţii

- neurologice (nevrite, encefalite, mielite)

- respiratorii (bronşiolite, pneumonii)

- cardiace (miocardită, pericardită, infarct miocardic)

- suprainfecţii bacteriene

- sindromul de astenie postvirală prelungită

Imunitatea antigripală postinfecţioasă este strict specifică de tulpină şi are caracter protector specific definitiv.

Imunitatea postvaccinală este omoloagă compoziţiei vaccinului şi este tranzitorie (maximum 1 an).

Prevenirea gripei

măsuri nespecifice de ordin educaţional sanitar individual:

protejarea mecanică a tusei şi strănutului, mai ales în spaţii închise

evitarea aglomeraţiilor în sezon epidemic.

Masti de protectie

The N95 Respirator

Imunoprofilaxia specifică nu poate preveni o pandemie, dar poate controla circulaţia tulpinilor cunoscute.

Chimioprofilaxia este recomandată numai în gripa A ,este indicată la persoanele nevaccinate şi la care gripa
constituie un mare risc individual.

Terapia antigripala

Inhibitori de hemaglutinaza(HA)

amantadine, rimantidine

Care nu mai sunt folositi din 2005 avand in vedere rezistenta dezvoltata de virus

Inhibitori de neuraminidaza(NA)

oseltamvir(Tamiflu), zanamvir,

activi pentru Virusul gripal A si B,

si in profilaxie

ca sa fie eficienti, trebuiesc administrati in mai putin de 40 de ore de la aparitia simptomelor.

oseltamvir(Tamiflu), oral, 75 mg/zi 5 zile

zanamvir, intranazal, 5 zile

Terapia antigripala

Avantajele prescrierii antiviralelor sunt reducerea severitatii bolii, duratei ei si a complicatiilor

aferente(encefalite,mielite,bronşiolite, pneumonii,miocardită, pericardită)

Eficienţa variabilă, dificil de cuantificat, costurile ridicate, prezenţa reacţiilor adverse şi inducerea rezistenţei
virusurilor gripei nu permit utilizarea prevenţională, la nivel populaţional, a antiviralelor.

Prevenţia specifică se realizează prin vaccinare care, deşi trebuie să învingă, an de an, dificultăţile legate de
variaţia antigenică, în primul rând a virusului tip A, şi să aibă în vedere durata relativ redusă a protecţiei, aduce
mari beneficii la nivel populaţional, prioritar grupurilor cu risc major

Protectia vaccinala apare dupa 10-14 zile de la vaccinare, dureaza 1 an

Indicatiile vaccinarii antigripale

vaccinarea antigripala este recomandata in special persoanelor care:

prezinta un risc crescut de a face complicatiile infectiei gripale

pot transmite gripa celor cu risc crescut la complicatiile datorate gripei

Indicatiile vaccinarii antigripale

varsta peste 50 de ani

Diabeticii

Afectiuni cronice ale plamanilor, inimii, rinichilor

Afectiuni imunodeficitare

Gravide cu sarcina peste 3 luni in sezon

daca gravida prezinta un risc crescut de a face complicatii datorate gripei, vaccinarea poate fi facuta si in primul
trimestru de sarcina.

Lucratori din sistemul sanitar/case de copii

Vaccinurile în uz sunt fie corpusculare inactivate, fie antigenice (hemaglutinina şi neuraminidaza).

Vaccinarea constă în 2 inoculări la interval de 4 săptămâni copiilor sub 8 ani, sau o administrare peste această
vârstă.

La copii este indicată folosirea numai a vaccinului antigenic, cel corpuscular fiind reactogen la acest grup de
vârstă.

Contraindicaţiile sunt cele generale, plus antecedentele de reacţii anafilactice la ou. Reacţiile adverse
postvaccinale sunt în general uşoare (sindromul Guillam-Barré apărut în 1976 postvaccinal nu a mai fost descris
decât excepţional).

Vaccin gripal trivalent purificat inactivat, fiole

Compozitie
In compozitia vaccinului intra, conform recomandarilor anuale facute de O.M.S., tulpini de virus gripal
apartinand tipului A (subtipurile H1N1 si H3N2) si o tulpina tip B, cu o structura antigenica asemanatoare
tulpinilor ce se apreciaza ca vor circula in perioada pentru care urmeaza sa se faca imunizarea.

Actiune terapeutica
vaccinul gripal induce imunitate fata de infectia gripala produsa de tulpinile de virus gripal inrudite antigenic
cu tulpinile continute in vaccin

Mod de administrare

Vaccinul se administreaza intramuscular, locul de electie fiind muschiul deltoid; la copiii mai mici de 3 ani se
face pe fata antero-laterala a coapsei.

Vaccinul antigripal nu are efect antiepidemic şi nu împiedică răspândirea virusurilor gripale decât pentru
tulpinile omologe, dar chiar la eficacitatea protectoare modestă descrisă anterior, asigură prevenţia
complicaţiilor

Influenza virus vaccine (Afluria, Agriflu, FluLaval, Fluarix, Fluvirin, Fluzone)

Indicat in imunizarea activa pentru preventia infectiei cu V.gripal A si B

Produce anticorpi specifici tulpinilor virale incluse in vaccin.

Vaccin viu atenuat, care contine 3 tulpini ale virusului, cele care din punct de vedere antigenic se considera ca vor
circula in sezonul urmator(imunitate globala)

Se formuleaza in fiecare an

Se poate efectua începând de la vârsta de 6 luni. Este indicată o administrare anuală de vaccin, înaintea sezonului
gripal (pentru România, în perioada octombrie-noiembrie, anual).

Influenza virus vaccine, intranasal (FluMist)

Indicat pentru imunizarea activa in preventia infectiei cu V.gripal A si B; produce anticorpi specifici de tulpina

Indicat in administrare intranazala pentru vaccinarea copiilor sanatosi, adolescenti si adulti

0.2 mL intranasal (ie,1 mL in fiecare nara) o data pe sezon

Dezavantaje:costuri ridicate, posibile reactii adverse

reactii adverse:

-bronchospasm dupa adm. intranazala de zanamivir

- greata, varsaturi, dureri de cap dupa adm.de oseltamivir.

Vaccinul gripal recombinant (RIV; Flublok®) nu conține nici un fel de proteine de ou și este o opțiune pentru
adulții de toate vârstele, cu alergie la ou de orice severitate

Influenza Virus si graviditatea

La gravide in sezonul gripal se administreaza influenza vaccin inactivat in semestrul II si III de sarcina

New Vaccination Paradigm

Se preconizeaza fabricarea unui vaccin antigripal cu administrare intranazala, facila, pentru copii, acestia fiind
principalii transmitatori, cei care raspandesc boala in randul populatiei.

Rujeola

Rujeola este o boală infecţioasă acută, cu înaltă contagiozitate, specifică omului, determinată de virusul rujeolic

Se caracterizează clinic prin febră, catar conjunctival, al căilor respiratorii - triplu catar (ocular - conjunctivită
seroasă, respirator - rinoree apoasă, aspect de „facies plâns” şi digestiv - greaţă, vomă, diaree), semnul Koplik
(puncte albe sidefii pe mucoasa jugală, în dreptul molarilor superiori) şi „piquété hemoragic” (prezenţa unor pete
roşii la nivelul mucoasei faringiene hiperemiate

şi exantem macular caracteristic.

perioada de incubaţie 10 zile (fixă)

La gravide, poate avea evoluţie severă şi este asociată cu risc mare de naştere prematură şi avort spontan.

Nu s-a demonstrat implicarea în apariţia malformaţiilor congenitale.

Fatalitatea din ultimii ani : 0,1-0,2%. Decesele se datorează în cea mai mare parte complicaţiilor, la copilul mic cea
mai frecventă este pneumonia (60%).

Epidemiologie

- sursa de infecţie omul bolnav

- calea de transmitere aerogenă, prin contact direct, rar indirect

- perioada de contagiozitate: 2 zile înainte de debut, 6 zile din perioada eruptivă (indice de contagiozitate 95%)

- receptivitate generală, imunitate neonatală transplacentară şi prin lapte (4-6 luni)

- după boală, imunitate durabilă pe viaţă

Maculopapular rash Face of boy with measles. Third day of rash. CDC

Koplik's spots

Sursa de infecţie este exclusiv umană reprezentată de omul bolnav cu forme tipice de boală, cu exantem
Contagiozitatea apare la sfârşitul perioadei incubaţie, este maximă în perioada catarală şi se menţine încă 4-6 zile
după apariţia erupţiei

Transmiterea este indirectă simplă pe cale respiratorie, şi se realizează cel mai frecvent când catarul este maxim,
prin picături-nucleosoli proiectate în anturajul apropiat al bolnavului în timpul tusei, strănutului sau al vorbirii.

Este una din cele mai contagioase boli infecţioase, cu un indice de contagiozitate de peste 95%.

după boală, imunitate durabilă pe viaţă

In condiţiile unei vaccinări corecte se obţine un răspuns de 95% din vaccinaţi.

Diagnostic pozitiv

epidemiologic (contact cunoscut sau epidemie în curs, persoană neimunizată)

clinic (tablou sugestiv cu enantem şi exantem)

Paraclinic

Diagnostic diferenţial

alte boli infecţioase eruptive

erupţii alergice, postmedicamentoase

complicatii

- miocardita acută (rar)

- keratita morbilioasă (rar)

- moartea fătului

avort spontan

malformaţii fetale (efect teratogen)

naşteri premature

complicatii

nervoase:

- encefalita acută cu incluzii (precoce)

- encefalita acută alergică (posteruptiv)

- panencefalita sclerozantă subacută Van Bogaert (PESS), encefalita subacută cu incluzii (tardiv după boală, la
câţiva ani)

- leuconevraxita (scleroza multiplă), infecţie virală lentă

- nevrite, mielite

Profilaxia

Profilaxia generală se referă la supravegherea epidemiologică activă a grupurilor cu risc reprezentate de copiii din
colectivităţi, familii aglomerate, unităţi pentru asistenţă medico-socială şi de cei cu deficienţe imunologice.

Profilaxia specială, prin imunoprofilaxie pasivă se realizează cu imunoglobuline standard în doză unică de 0,25
ml/kg, asigurând protecţie pentru 3-6 săptămâni.

Se recomandă la cei care sunt la mare risc de a dezvolta forme severe sau fatale de rujeolă, care sunt susceptibili
şi au fost expuşi la infecţie: copii cu afecţiuni maligne, infectaţii HIV simptomatici chiar dacă sunt vaccinaţi (după
expunere recunoscută), la gravide.
Vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola)

ROR este un vaccin combinat care protejeaza impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei.

Vaccinul ROR contine variante atenuante de virusi vii de rujeola, oreion si rubeola.

Prima doza de vaccin ROR se administreaza copiilor ca parte din programul national obligatoriu de vaccinare in
intervalul de varsta 12-15 luni. Cea de-a doua doza se administreaza de obicei la 5 ani, desi poate fi realizata chiar
si la 3 luni de la prima imunizare. In jur de 5-10% dintre copii nu sunt complet imuni ROR dupa prima doza de
vaccin, acesta fiind motivul pentru care este necesara si ce-a de-a doua doza, in urma careia raman aprox. 1% din
copii partial imuni impotriva celor 3 boli ale copilariei.

Vaccinul se injecteaza printr-o singura injectie, subcutanat, la nivelul coapsei sau bratului

Femeia va evita sa ramana insarcinata in prima luna de la administrarea vaccinului.

Cele care au ramas insarcinate si descopera in timpul sarcinii ca au imunitate scazuta impotriva rubeolei, pot fi
vaccinate dupa nasterea copilului, de obicei la controlul de 6 saptamani.

Rubeola

Rubeola este o boală infecţioasă şi contagioasă determinată de virusul rubeolic, caracterizată clinic prin febră
moderată, exantem maculopapulos şi poliadenopatie.

A devenit o problema de mare importanţă pentru sănătatea publică prin sindromul rubeolic congenital (SRC)
care apare la copiii născuţi din mame care au trecut prin infecţie în timpul gravidităţii.

Rubeola apărută în timpul sarcinii poate duce la moarte fetală, avort spontan, naştere prematură şi un număr
impresionant de malformaţii congenitale de exemplu:

oculare (cataractă, glaucom, retinopatie, microftalmie)

cardiace (persistenţa canalului arterial, defect de sept interventricular, stenoză pulmonară, coarctaţia aortei)

surditate

anomalii neurologice, alte anomalii.

Manifestările SRC pot fi evidenţiate după naştere sau la un interval de 2 până la 4 ani.

congenital rubella and "blueberry muffin" skin lesions.

Lesions are sites of extramedullary hematopoiesis and can be associated with several different congenital viral
infections and hematologic diseases.

Congenital rubella with hemorrhagic lesions in the skin

Baby born with rubella: Thickening of the lens of the eye that causes blindness (cataracts)

Virusul este eliminat prin secreţii respiratorii din perioada de incubaţie, cu 7 zile înainte de apariţia erupţiei şi
continuând încă 5-7 zile după apariţia acesteia.

Copiii cu SRC elimină mari cantităţi de virus prin secreţiile organismului timp îndelungat (mai multe luni până la 1
an)

Transmiterea transplacentară survine în cursul viremiei materne, fiind posibilă şi în infecţiile inaparente

Imunitatea transplacentară durează 3-6 luni, după care sugarul este receptiv

Epidemiologie

- sursa de infecţie omul bolnav sau nou-născuţii cu rubeolă congenitală

- poarta de intrare: mucoasa respiratorie şi posibil conjunctivală

- calea de transmitere aerogenă.

- contagiozitatea: 3-7 zile înaintea apariţiei exantemului şi 5-7 zile după apariţia lui.

- receptivitate generală

starea generală este puţin afectată

exantem caracteristic (micromaculos, format din pete mărunte, de dimensiunea unui bob de orez, de culoare roz,
în număr variabil, apare într-un singur val, cu evoluţie descendentă, de la faţă spre trunchi şi membre, are o
durată variabilă de la 1-4 zile, „vine şi pleacă repede”, dispare fără pigmentaţie reziduală)

adenopatii latero-cervicale, retroarticulare şi nucale nedureroase sau slab dureroase, care dispar la mai multe
săptămâni după boală

artralgii (la nivelul articulaţiilor mari şi al celor mici ale mâinilor, cu impotenţă funcţională de durată, chiar şi în
convalescenţă)

enantem, cu mucoasă faringiană hiperemică, desen vascular marmorat

Complicaţii

-artrită

-purpură

-encefalită sau encefalo-mielită

-efect teratogen la gravide, cu moartea produsului de concepţie, malformaţii congenitale, tulburări enzimatice,
afectare neuropsihică sau naştere prematură (teratogenitatea se manifestă atât embrionar, cât şi fetal, generând
rubeola congenitală)

Profilaxie şi combatere

Măsurile de profilaxie au importanţă majoră pentru prevenirea SRC, cea mai importantă măsură fiind vaccinarea
antirubeolică aplicată după 1969 în mai multe ţări cu vaccinuri vii atenuate preparate ca monovaccin rubeolic,
bivaccin rujeolă-rubeolă (RR- Ruderovax), sau trivaccin rujeolă-oreion-rubeolă (ROK-Trimovax).

Se recomandă tuturor copiilor de la vârsta de 12 (optim 15) luni, persoanelor susceptibile de sex feminin la vârsta
adolescenţei, în perioada de procreere.

Conversia imună este de 98%, iar durata protecţiei induse este îndelungată (10-18 ani).

Prevenirea SRC în cazul contactului infectant realizat de o gravidă la care examenele serologice precizează
receptivitate (lipsa anticorpilor) sau infecţie acută sau recentă (IgM specifice prezente) se face întreruperea
sarcinii. Decizia aparţine femeii.

Varicela şi herpes zoster

Virusul varicelo-zosterian (VVZ) produce varicela ca infecţie primară, iar reactivarea infecţiei latente indusă de
primoinfecţie se manifestă clinic ca herpes zoster (HZ).

Varicela este o boală infecţioasă specifică omului, extrem de contagioasă, semnalată în copilărie, manifestă
printr-o erupţie eritemato-veziculară pruriginoasă însoţită de manifestări generale uşoare şi imunitate durabilă pe
toată viaţa.

infectia latenta

infectia latenta, infectie asimptomatica, in care agentii patogeni persista timp indelungat in stare vie in tesuturile
organismului gazda; prezenta lor nu se poate detecta clinic.

Este o infectie in care nu are loc multiplicarea agentului pathogen, acidul nucleic viral este incorporat in nucleul
celulei ca un pro virus, in organismul gazda este present numai mesajul genetic.

Infectia asimptomatica se poate activa, devenind infectie clinic evidenta

Infectaţi inaparent, - persoane care suportă infecţia fără manifestări clinice decelabile;
infectia evolueaza fara expresie clinica, dar cu modificari serologice/histo chimice, evidentiabile numai cu
ajutorul laboratorului.

Asemenea infectii sunt urmate de o stare de imunitate, agentul agresor lasindu-si numai amprenta
serologica/imunologica.

Importanţa lor epidemiologică ca izvoare de infecţie este asemănătoare cu cea a bolnavilor.

Epidemiologie

sursa de infecţie bolnavi cu varicelă (formă clinică) sau herpes zoster.

receptivitate generală cu excepţia nou-născuţilor în primele 4-6 luni.

- calea de transmitere aerogenă.

- poarta de intrare respiratorie

- contagiozitatea: ultimele 3-5 zile ale incubaţiei până la faza de crustă (14-21 zile).

Epidemiologie

Varicela la copilul sănătos este o boală benigna, care necesită doar un tratament simptomatic.

Adulții și persoanele imunocompromise cu varicela au un parcurs mai complicat al bolii decât cel care apar la
copii, evolutie prelungita cu posibile complicatii, necesitand terapie specific antivirala(acyclovir oral/iv, in functie
de starea clinica).

Varicella-zoster virus

la persoanele imunocompromise,

la gravide,

boala se poate complica cu pneumonie si respectiv encefalita, hepatita, suprainfectii bacteriene

Reye syndrome, prin folosirea concomitenta de Aspirina

Complicaţii

- suprainfecţia veziculelor (cicatrici reziduale)

- respiratorii

- nervoase

- efect teratogen - varicelă congenitală

(afectarea retinei, microoftalmie, a creierului, cicatrici ale pielii si extremitatilor)

- naştere prematură

- avort

Tratament - izolare, combaterea pruritului, antitermice

la imunodeprimaţi si gravide in trimestrul III de sarcina: gamaglobuline specific imune (VZIG), tratament
antiviral (Acyclovir)

VZIG este indicat la femeile gravide pentru prevenirea sau reducerea severității infecției materne în termen de 10
zile (în mod ideal, în termen de 96 de ore de expunere la VZV).

IGVZ trebuie administrat la un copil daca mama dezvolta varicela in timpul graviditatii,la 5 zile înainte de până la
2 zile de la nastere

Profilaxie: - vaccinare cu virus viu atenuat(VARIVAX)

Nu se administrează gravidelor sau potenţial gravide în următoarea lună de la vaccinare, persoanelor imuno
compromise

Vaccinul varicelos se poate administra începând de la vârsta de 1 an.

Primovaccinarea se realizează cu o doză unică de vaccin, la cei între 1-12 ani, şi cu 2 doze la interval de cel puţin 6
săptămâni, la cei peste 12 ani, adulti

- se găseşte atât în formă monovalentă, dar şi în combinaţie cu RRO pentru administrarea la sugar (RROV)

Herpesul zoster reprezintă reactivarea localizată a infecţiei latente cantonată la nivelul ganglionilor senzitivi
spinali şi cranieni.

Erupţia este obişnuit localizată, deseori foarte dureroasă şi are caracter repetitiv

Leziunile de HZ pot fi contagioase pentru persoane neimune.

Un bolnav cu HZ poate duce la declanşarea unei epidemii de varicela la receptivii pentru infecţia cu VVZ.

Herpes zooster oftalmic

Transmiterea VVZ se realizează direct, prin picături-nucleosoli sau aerosoli contaminaţi cu conţinutul veziculelor
gratate, dar şi indirect prin obiecte recent contaminate cu secreţii din leziuni tegumentare sau de la nivelul
tractului respirator.

Transmiterea VVZ la fat se poate produce transplacentar, după o viremie maternă la gravida cu varicelă, şi boala
poate apărea la fat în aproximativ 2 zile după debutul varicelei materne.

Transmiterea VVZ în primul trimestru de sarcină determină riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale:

Retardare în creştere

Microcefalie

Cataractă

Corioretinită

Surditate

Atrofie cerebrală.

în lunile mai mari de sarcină, infecţia fătului poate duce la forme grave de boală sistemică;Ia nou-născut (varicelă
congenitală).

Imunitatea pasivă transplacentară protejează aproximativ 6 luni.

Cazurile de varicelă congenitală determină o letalitate de 10-20%.

Varicela se manifestă prin forme deosebit de grave la copiii cu limfoproliferări maligne.

Infecţiile bacteriene secundare sunt destul de frecvente si necesita terapie cu antibiotice cu spectru larg, anti-
stafilococice, anti-streptococice.

HERPES SIMPLEX

Sunt 2 tipuri de herpes simplex: virusuri ADN

herpes simplex virus HSV - 1

herpes simplex virus HSV - 2.

HSV-1 se manifesta clinic cu leziuni orale in aproximativ 80% din cazuri si leziuni genitale in 20% din cazuri.

HSV – 2 determina mai ales leziuni genitale (80%);

Avand in vedere caracterul de latenta al infectiei,Terapia antivirala specifica(Aciclovir, Valaciclivir, Zovirax) care
inhiba sinteza AND si replicarea virala poate fi eficace in tratamentul formelor acute clinice de boala, dar Nu
asigura preventia recidivelor.

Pentru preventia recidivelor se fac cure succesive de terapie cu Aciclovir 2tb/zi 10 zile/luna, 6 luni consecutiv.

Gravidele care prezinta Herpes geniatal la nastere necesita operatie cezariana in vederea prevenirii infectiei
fatului in timpul pasajului intrauterin; keratita herpetica, meningoencefalita.

HERPES SIMPLEX

Infectia cu virusul herpes simplex determina formarea de anticorpi strict specifici, respectiv anti-herpes simplex
virus HSV – 1 si herpes simplex virus HSV - 2.

Determinarea lor este importanta pentru diagnosticul pozitiv al infectiei primare; titrul lor nu creste semnificativ
in cursul recurentelor

Herpes simplex 1: aspect histopatologic specific al infectiei herpetice: celule cu multi nuclei, mari, policromatici

Gingivostomatita herpetica

Herpes simplex

Herpes simpex

Herpes simplex

Infecţia urliană

Este o boală infecţioasă acută transmisibilă, determinată de virusul urlian, având ca manifestare caracteristică
inflamaţia nesupurativă, dureroasă a glandelor salivare.

Infecţia este generalizată, interesând şi alte glande (testicul, ovar, pancreas, glanda lacrimală, tiroida), uneori
SNC, articulaţii sau pericard.

Este autolimitată, benignă obişnuit.

Complicaţii: meningita apare în 10-30% din cazuri, mai frecvent la adulţi şi la băieţi (sex 3:1).

Tablou clinic

afectarea inflamatorie pluriglandulară cuprinde:

glandele submandibulare (20-40%)

glandele sublinguale

pancreasul (10-15%), pancreatita urliană cu febră, dureri abdominale în bară în etajul superior, vărsături
repetate, intoleranţă digestivă, cu remisie în 2-4 zile (poate fi cauza apariţiei unui diabet zaharat juvenil)

alte localizări inflamatorii

testiculele (25%), orhita urliană apare postpubertar, e rareori primară, de obicei e secundară celorlalte
manifestări, clinic cu tumefacţia impresionantă, sensibilă, a hemiscrotului, cu semne celsiene, cu durată de 10-14
zile, uneori cu febră ridicată (anatomopatologic e interesat parenchimul testicular, cu ischemie locală, ce poate
duce la necroza epiteliului seminifer germinativ, cu azoospermie sechelară şi sterilitate secundară)

meningele (25-40%), meningita urliană se manifestă clinic mai frecvent la copiii mari şi adolescenţi, evoluează ca
o meningită seroasă, cu remisiune clinică în 14-21 zile

ovarele, ooforita (ovarita) tinerelor fete e rară şi benignă

glanda tiroidă, tiroidita cu edem sensibil al lojei anterioare a gâtului

miocardul, miocardita este infraclinică, evidenţiabilă pe EKG

articulaţiile, artrita urliană este foarte rară, la adulţi

Epidemiologie

- sursa de infecţie: bolnavul acut cu orice formă clinică de boală (nu există portaj sănătos de virus şi nici rezervor
extrauman).

poarta de intrare respiratorie

calea de transmitere directă, prin picături de salivă sau indirectă, prin obiecte recent contaminate

contagiozitatea din ultimele 5 zile de incubaţie până la 10-14 zile în faza de stare

receptivitatea generală (nou-născuţii din mame imune sunt protejaţi în primele 4-6 luni de viaţă)

imunitate durabilă pe viaţă

Orhita apare în 20% din cazurile de parotidită epidemică (PE) la băieţi după pubertate, de obicei unilaterală

poate duce la atrofie testiculară, sterilitate.

La gravide, infecţia nu s-a demonstrat a fi teratogenă, dar este corelată cu moarte fetală, avort, greutate mică la
naştere.

Profilaxie

protecţia specială a femeilor aflate în perioada de graviditate şi posibilitatea recomandării întreruperii terapeutice
a sarcinii

Profilaxia specifică se bazează pe utilizarea Ig specifice care dau rezultate bune când sunt administrate cât mai
precoce faţă de momentul infectant. Se pot administra i.m. sau i.v., în doze variabile, după categoria de vârstă,
situaţia epidemiologică şi tipul de Ig disponibile.

Cea mai eficientă profilaxie, imunoprofilaxia activă, dispune de un vaccin eficient. Este un vaccin viu atenuat
preparat pe ouă embrionate. în practică se utilizează trivaccinul (ROR rujeolă-oreion-rubeolă). Se recomandă
pentru copii la vârsta de 12-15 luni, copiii mai mari neimunizaţi anterior, adolescenţi, adulţi consideraţi
susceptibili.

Nu există dovezi că ar determina malformaţii, dar se recomandă ca sarcina să fie evitată 3 luni postvaccinal.

După vaccinare apar titruri protectoare de anticorpi neutralizanţi la 95% din cei vaccinaţi, cu o durată de peste 10
ani.

Profilaxia

- nespecifică (izolarea bolnavilor, supravegherea contacţilor pe durata incubaţiei maxime, măsuri de igienă)

- specifică cu vaccin antiurlian, asociat cu vaccin antirujeolic şi antirubeolic (ROR, administrat i.m. sau s.c.)

Reactii adverse ale vaccinului

Febra, rash cutanat, dureri articulare, trombocitopenie,parotidita, encefalopatie,surzire.