AGRESIVITATEA

In ultimele decenii au fost facute un numar considerabil de studii asupra agresivitatii

umane, studii care au incercat sa identifice cauzele si conditiile favorizante sau frenatoare in
aparitia conduitelor agresive si procesele care le mediaza.
Regasim referiri la comportamentul agresiv in lucrările psihologice timpurii ale lui Freud
(1894; 1896) a descries frecvent gândurile şi sentimentele agresive ale pacienţilor săi.
În prima sa discuţie publicată a complexului Oedip (Freud, 1900), el a descris gelozia băieţelului
agresiv pe tatăl său. În "trei eseuri despre sexualitate" (1905), existența agresiunii este recunoscută
din nou în fenomenul sadismului, deși în acest context este considerată o manifestare perversă a
libidoului, a instinctului sexual. Observațiile clinice ulterioare ale lui Freud l-au forțat să se ocupe
din ce în ce mai mult de impulsul agresiv ca un factor important în formarea simptomelor; Acest
lucru a fost evident în discuţia sa despre rolul rivalităţii Oedip cu tatăl în producerea de simptome
de fobie la un băiat tânăr (1909), şi în recunoaşterea lui de poziţie centrală a conflictului dintre
dragoste şi ură.
Agresivitatea este considerata un comportament distructiv, violent, care poate fi
orientat spre alte persoane, spre sine sau spre obiecte si care semnifica un atac, o ofensiva,
ostilitate, punerea in primejdie sau chiar distrugerea obiectului care este tinta.
Agresivitatea poate fi considerata ca o insusire comportamentala care poate provoca
daune materiale, morale sau psihologice.
Un astfel de comportament agresiv poate viza obiecte (casa, masina, etc), poate viza
fiinte umane (individ, grup, ednie etc), sau ambele. In societatea contemporana perceptia
agresiunii este diferita fata de cea existenta in societatile primitive sau chiar cele ale Evului
Mediu unde ea era perceputa numai sub forma unui atac fizic, sub forma violentei.
Studiul cauzalității agresiunii umane este o preocupare a tuturor științelor sociale. Unii și-au
concentrat atenția asupra unor cauze comune ale luptei (de exemplu, istoria și știința politică),
altele, dimpotrivă, s-au concentrat pe aspecte privind agresiunea individuală (de exemplu,
psihologia socială).
 Actele agresive pot imbraca forme diverse de manifestare, mergand de la omor la
simple remarci sarcastice. Buss (1961), citat de Moser, identifica trei dimensiuni caracteristice
ale agresiunii1
Combinarea acestor trei dimensiuni permite delimitarea a opt tipuri diferite de agresiune .
Agresiunie activa care poate fi fizica si verbala fiecare putand fi directe (loviri si raniri) si
indirecte ( atac asupra unui substitut al victimei), cea verbala putand fi si ea directa (insulte) si
indirecta ( birfe).
Agresiune pasiva care poate fi fizica si verbala , fizica directa – blocarea unui comportament al
victimei, indirecta – neangajarea intr-un comportament si verbala directa – refuzul de a conversa,
indirecta – lipsa aprobarii/acordului.
In functie de agresor sau de persoana care adopta o conduita agresiva se pot diferentia
- Agresivitatea tanarului vs. agresivitatea adultului
- Agresivitatea masculina vs. agresivitate feminina
- Agresivitatea individuala vs. agresivitatea colectiva
Agresivitatea mai poate fi clasificata ca reactiva – cea care raspunde unor provocari si
proactiva – initiata fara provocari prealabile
In raport cu forma de manifestare a agresivitatii distingem:
- Agresivitate violenta si agresivitate non-violenta
- Agresivitate latenta si agresivitate manifesta 2
Din punct de vedere social:
- Violenta individuala
- Violenta colectiva
Violenta individuala poate fi mortala ( asasinatul), corporala ( loviri si raniri), sexuala(
violul), noncriminala ( sinucidere sau accident).
Violenta colectiva poate fi violenta unor grupuri organizate impotriva puterii (terorism,
greve, revolutii) sau violenta puterii impotriva cetatenilor(terorism de stat, violenta
institutionalizata) si violenta paroxistica (razboiul).3

1
G. Moser, L’agression, P.U.F., Paris, 1987.
2
N.Mitrofan, Agresivitatea, Manualul de psihologie sociala . A. Neculau , Iasi, Editura Polirom 2003
3
M.Wieviorka, Societes et terrorisms, Paris, Edit. Fayard 1988
 Se considera ca modelele de conduita au un rol important in transmiterea unor
comportamente agresive. Cele mai intalnite modele de conduita agresiva se intalnesc in:
- Familie (copii care provin din familii in care parintii au fost educati prin folosirea
pedepselor fizice au si ei o conduita agresiva)
- Mediul social ( in comunitatile in care sunt acceptate modele de conduita agresiva sau
chiar admirate, agresivitatea este transmisa din generatie in generatie)
- Mass-media (in special televiziunea care difuzeaza zilnic cazuri de conduita agresiva
fizica, verbala, sexuala, psihologica favorizeaza transmiterea unor comportamente
agresive in societate)
Teoriile biologice, etologice, sociologice, psihologice si psihosociologice au determinat
abordarile teoretice ale agresivitatii.
In opiniile specialistilor agresiunea ar fi:
- Un comportament natural si instinctual propriu fiecarei persoane
- Un fapt social generat de constrangerile si dificultatile vietii in comun
- O reactie la frustrare
- Un comportament invatat
De-a lungul timpului au existat un numar mare de teorii explicative cu privire la agresivitate.
G.Moser 4:
- teoriile instinctuale – considera agresivitatea ca fiind manifestarea unui instinct inascut
- teoriile reactive – considera agresivitatea ca fiind o reactive la situatiile frustrante, dezagreabile
- teorii ale invatarii – considera comportamentul agresiv ca fiind achizitionat prin intermediul
unor mecanisme (invatare prin imitatie sau observatie)
- abordarea cognitive – pune accentual pe procesele cognitive, comportamentul agresiv fiind
rezultatul unui proces decisional
Teoriile biologice privind explicarea agresivitatii considera agresivitatea o tendinta inascuta de
actiune. Acesta teorii considera agresivitatea un instinct, un pattern comportamental
predeterminant de raspunsuri ce sunt controlate genetic.
Mc Dougall, psiholog englez, considera ca toate comportamentele umane, inclusive cele
agresive, se afla sub controlul a 18 instincte diferite. 5

4
G. Moser, L’agression, P.U.F., Paris, 1987.
5
William Mc Dougall - An Introduction to Social Psychology. Methuen & Co, p. x, 355 (London 1908)
Freud deasemenea considera ca agresivitatea este un instinct si ca oamenii se nasc cu instinctual
de a agresa si de a fi violenti.
Din perspectiva sociobiologiei, agresivitatea eset adaptive si inlesneste procesul de transmitere a
genelor generatiei urmatoare. Pentru oameni, agresivitatea faciliteaza accesul la resurse iar
sanatatea si capacitatea de reproducere a individului depind de acestea.6
Din punct de vedere social-psihologic teoriile privind agresivitatea sunt:
- Teoria frustrare-agresiune, sustine ca un comportament agresiv apare atunci cand
individual se confrunta cu un obstacol sau cu o bariera sociala care il impiedica sa-si
satisfaca interesele si scopurile personale, provocand astfel sentimentul de frustrare
- Teoria indice-excitatie. Leonard Berkowitz a dezvoltat idea frustrare – agresiune si a
introdus o veriga intermediara intre agresivitate si frustrare – conditiile de mediu
adecvate pentru agresiune. Acesta afirma ca frustrarea nu genereaza imediat agresivitatea
ci creeaza in individ o stare emotionala – furia. Comportamentul agresiv va avea loc
numai in contextul unor conditii de mediu in care exista stimuli cu o conotatie agresiva.
Potrivit lui Berkowitz actul agresiv are doua surse: starea de excitatie emotionala – furia
si indicia de situatie 7
- Teoria invatarii sociale. Albert Bandura considera ca agresivitatea este un comportament
social invatat. Prin socializare copilul invata comportamentul agresiv, intrucat este
recompensat direct sau observa ca ceilalti sunt recompensati pentru conduite agresive. 8

BIBLIOGRAFIE
Angela Potang si Ina Botnari –Studii si cercetari psihologice, teorii explicative ale agresivitatii , 2018
G. Moser, L’agression, P.U.F., Paris, 1987.
William Mc Dougall - An Introduction to Social Psychology. Methuen & Co, p. x, 355 (London 1908)
Furtuna D., De ce nu se opresc razboaiele si violenta, Chisinau:On,2017
Havarneanu, G, Psihologia transporturilor, Iasi, Editura Polirom ,2013
Anitei, M. Psihologie experimentala, Iasi, Editura Polirom, 2007
N.Mitrofan, Agresivitatea, Manualul de psihologie sociala . A. Neculau , Iasi, Editura Polirom 2003
M.Wieviorka, Societes et terrorisms, Paris, Edit. Fayard 1988
Marius Florea, Tipuri de agresivitate si cauzalitate multipla, Institutul de Istorie George Barit, Cluj Napoca, 2018
http://www.humanistica.ro/anuare/2006/ANUAR_2006_humanistica

6
Furtuna D., De ce nu se opresc razboaiele si violenta, Chisinau:On,2017
7
Havarneanu, G, Psihologia transporturilor, Iasi, Editura Polirom ,2013
8
Anitei, M. Psihologie experimentala, Iasi, Editura Polirom, 2007