Professional Documents
Culture Documents
Orientală. Are frontieră cu Rusia - în nord-est, Belarus - în nord, Polonia, Slovacia și Ungaria
- în vest, România și Republica Moldova - la sud-vest, Marea Neagră și Marea Azov - la sud.
Capitala Ucrainei este orașul Kiev. Suprafața Ucrainei fără Republica Crimeea și orașul
Sevastopol este de 576.683 kilometri pătrați iar numărul locuitorilor de 46.044.000.
Etimologie
Numele "Ucraina" provine din termenul ukraina din slava veche răsăriteană, termen ce
înseamnă "teritoriu de graniță" sau "în teren", "în țara". Este derivat din u ("lângă") și
substantivul slav krai ("regat, ținut").[3] Teritoriul și-a primit acest nume fiindcă în momentul
invaziei tătare din secolul al XIII-lea se afla în zona de frontieră a Rusiei medievale.[3] A fost
cunoscută (mai ales în perioada țaristă) și sub numele de "Rusia Mică", prin contrast cu
"Rusia Mare", când principatul său medieval s-a separat de restul Rusiei, în urma invaziei
tătare.[3] În limba ucraineană kraina înseamnă "țară".
Istorie
Articol principal: Istoria Ucrainei.
Preistorie și istorie antică
Cele mai vechi așezări umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului
4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă
părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului,
teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați.[4] Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte
din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras,
Olbia și Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul nord-estic al Mării Negre,
și care au înflorit până în secolul al VI-lea e.n.. În secolul al VII-lea, estul Ucrainei a făcut
parte din statul bulgarilor. La sfârșitul acelui secol, majoritatea triburilor bulgare au migrat în
diferite direcții, iar teritoriul locuit de ele a căzut în mâinile hazarilor.
Epoca de Aur a Kievului
Articol principal: Rusia Kieveană.
Hartă a Rusiei Kievene în secolul al XI-lea. În timpul Epocii de Aur a Kievului, teritoriul Rusiei
Kievene ocupa mare parte din Ucraina de astăzi, precum și vestul Rusiei și Belarusului.
În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astăzi era populată de rusi, care formaseră
statul numit astăzi Rusia Kieveană. În secolele al X-lea și al XI-lea, acest stat a devenit cel
mai mare și mai puternic din Europa.[5] În secolele care au urmat, acesta a pus bazele
identității naționale a ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare slave răsăritene.[6]
Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al Rusiei. Conform Cronicii
lui Nestor, elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost,
ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă,
dinastia Rurik.[6] Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de
cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate
principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta
lor pentru putere.
Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu domnia lui Vladimir cel Mare (Volodîmîr, 980–
1015), care a îndreptat Rusia spre creștinismul bizantin. În timpul domniei fiului acestuia,
Iaroslav cel Înțelept (1019–1054), Rusia Kieveană a atins apogeul dezvoltării culturale și al
forței militare.[6] Aceasta a fost urmată de fragmentarea progresivă a statului, importanța
puterilor regionale crescând din nou. După o ultimă revigorare, în timpul domniilor lui
Vladimir Monomah (1113–1125) și a fiului său Mstislav (1125–1132), Rusia Kieveană s-a
divizat în principate separate. Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia
Kieveană, Kievul fiind complet distrus în 1240.[7] Pe teritoriul Ucrainei de azi, Rusia Kieveană
a fost urmată de principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de
Halici-Volînia.
Dominația străină
Vezi și: Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea statală polono-lituaniană și Imperiul Rus.
În secolele ce au urmat invaziei mongole, mare parte din Ucraina a fost controlată de
Lituania (din secolul al XIV-lea) și, după Uniunea de la Lublin (1569), de Polonia, după cum
se vede în această hartă a Uniunii Polono-Lituaniene din 1619.