Filozofie părintească...

poezie [ ]

-------------------------
de Mahok Valeria [ika ]

2018-11-21 | |

Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!

Și de adepții lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,

Ca să deștepte lumea în jurul lui
Și știința lui cu toți neștiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost și prea cinstit

Sunt și am fost, îmi spunea tata,