021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool.

Informatii si
sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti
dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Pe plan mondial, alcoolul poate fi cel mai vechi drog cunoscut. Cerealele fermentate, sucul de fructe şi
mierea au fost utilizate pentru a face alcool (alcool etilic sau etanol) timp de mii de ani. Producţia de
produse ce conţin alcool a devenit o mare afacere în societatea de astăzi.

Consumul şi abuzul de alcool au devenit o problemă publică majoră de sănătate. În acest articol vor fi
discutate numai efectele alcoolului asupra creierului şi asupra comportamentului. Pentru mai multe
informaţii despre alte efecte ale alcoolului, a se vedea link-urile din josul acestei pagini.

Alcoolul este un depresiv al sistemului nervos central. Factorii care influenţează modul în care
alcoolul va afecta o persoană includ:
• Vârsta
• Sexul
• Starea fizică
• Cantitatea de alimente consumate
• Alte droguri sau medicamente care au fost luate

Calea pe care o urmează alcoolul în organism

1. Gura: alcoolul pătrunde în organism.

2. Stomacul: o parte din alcool pătrunde din stomac în fluxul sanguin, dar cea mai mare parte a acestuia
trece în intestinul subţire.
3. Intestinul subţire: alcoolul intră în fluxul sanguin prin pereţii intestinului subţire.
4. Inima: pompează alcoolul în tot corpul.
5. Creierul: alcoolul ajunge la creier.
6. Ficatul: alcoolul este oxidat de către ficat la o rată de aproximativ 14 grame pe oră.
7. Alcoolul este transformat în apă, dioxid de carbon şi energie.

Efectele alcoolului
În cantităţi mici, alcoolul produce:
• Un efect relaxant
• Reducerea tensiunii
• Scăderea inhibiţiei
• Afectarea concentrării
• Încetinirea reflexelor
• Afectarea timpului de reacţie
• Reducerea coordonării

În doze medii, alcoolul produce:

• Afectarea vorbirii
• Somnolenţă
• Modificarea emoţiilor

În doze mari, alcoolul produce:

• Vărsături
• Dificultăţi de respiraţie
• Inconştienţă
• Comă

Efectele alcoolului asupra sistemului nervos

După cum am menţionat mai sus, alcoolul este un depresiv al sistemului nervos central. Acesta acţionează
în multe locuri, inclusiv asupra formaţiunii reticulate, măduvei spinării, cerebelului, cortexului cerebral şi
asupra altor sisteme neurotransmiţătoare. Alcoolul este o moleculă foarte mică şi este solubil în „lipide” şi
soluţii apoase. Datorită acestor proprietăţi, alcoolul pătrunde în fluxul sanguin foarte uşor şi, de asemenea,
traversează bariera hemato-encefalică.

Iată câteva dintre reacţiile neurochimice ale alcoolului:

• Creşte volumul norepinefrinei şi al dopaminei
• Scade transmiterea în sistemele ce folosesc neurotransmiţătorul acetilcolină
• Creşte transmiterea în sistemele ce folosesc neurotransmiţătorul GABA
• Creşte producţia de beta-endorfine în hipotalamus

Consumul cronic de alcool poate duce la dependenţă şi la alte probleme neurologice suplimentare.
Simptomele tipice ale persoanelor dependente de alcool care însă nu beau sunt tremurăturile, problemele
de somn şi greaţa. Alte simptome mult mai severe ale sevrajului includ halucinaţiile şi chiar convulsiile.

Consumul cronic de alcool poate:

• Deteriora lobii frontali ai creierului
• Cauza o reducere a mărimii creierului şi o creştere în mărime a ventriculelor
• Duce la alcoolism (dependenţă de alcool) şi astfel rezultă o toleranţă la efectele consumului de alcool şi
o varietate de probleme de sănătate
• Duce la un deficit de vitamine. Deoarece sistemul digestiv al alcoolicilor este incapabil să absoarbă
vitamina B1 (tiamina), se poate dezvolta un sindrom cunoscut sub numele de „encefalopatia Wernicke”.
Acest sindrom este caracterizat prin afectarea memoriei, confuzie şi lipsă de coordonare. Alte deficienţe ale
tiaminei pot conduce la „sindromul Korsakoff”. Această afecţiune se caracterizează prin amnezie, apatie şi
dezorientare. Afecţiunea pe scară largă a creierului prezintă atât sindromul Wernicke, cât şi sindromul
Korsakoff.

Alcoolismul

Influenta alcoolului asupra sistemului nervos

Se considera ca ceea ce desemneaza in mod comun sub numele de

alcoolism, este o alcoolomanie, expresie a unei personalitati anormale, de cele mai
multe ori psihopatice.

Alcoolul devine periculos cand se consuma frecvent si in cantitati mari,

provocand intoxicatia numita alcoolism. Aceasta situatie se manifesta prin starea
de ebrietate (betie), cand alcoolul slabeste reflexele, memoria, atentia si
gandirea bautorului. Din acesta cauza, conducatorii auto care au consumat alcool
devin periculosi deoarece reflexele lor sunt mai incete, iar campul vizual redus.
De aceea, persoanele implicate in accidente rutiere sunt supuse unui test
obligatoriu de masurare a cantitatii de alcool din sange (alcoolemie), stiind ca in
mod normal sangele contine 0.1 - 0.3g la mie alcool.

Alcoolicul este un ins dependent, depresiv si autodistructiv, impregnat de rea

credinta si instabil. Numai in aceasta idee poate fi intelesa dependenta sa
(“fizica” si psihologica), recaderile sale si medicul se poate orienta in efortul sau
terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt cei care consuma bauturi alcoolice, dupa cum
nu sunt nici aceia care in conditiile unei ingestii ocazionale de alcool reactioneaza
disproportionat, ci numai acia care prezinta o tendinta irezistibila si repetata
pentru bauturile alcoolice.
 Considerata ca “a IV-a problema de sanatate publica”, dupa bolile cardio-
vasculare, mentale si cancer, afectand indirect prin perturbarea relatiilor sociale
si interpersonale un numar de persoane de 6-7 ori mai mare decat cel al
bolnavilor, cu implicatii si consecinte personale si sociale incalculabile,
alcoolomania se impune astazi studiului sub aspect tridimensional: medical,
psihologic, sociologic.

Numeroase teorii care incearca sa explice etiologia alcoolismului se polarizeaza in

jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici.

Factorii fiziopatologici. Rolul carentelor alimentare a fost subliniat,

pornindu-se de la constatarea ca alcoolicul este in general un subnutrit. Ipoteza
a fost corelata cu observatia experimentala ca o restrangere a aportului
alimentar la sobolani, determina o crestere marcata a ingestiei de alcool. De
asemenea, carenta in vitamina B1 constatata la alcoolici, a fost corelata cu
observatia conform careia, deficitul in vitamina B1 la sobolani, determina la
acestia o crestere a ingestiei de alcool.

In sprijinul teoriei sale, autorul aduce observatia prin care sobolanii

privati de vitamina B1 prefera o solutie de alcool, apei. In consecinta, se
recomanda satisfacerea din abundenta a necesitatilor alimentare, in special
printr-un bogat aport glucidic, in vederea eliminarii tendintei de compensare prin
alcool.

Efecte fiziologice ale alcoolului. Odata ingerat, alcoolul este repede

absorbit in tubul digestiv si in aproximativ o ora si jumatate difuzeaza in sange.
El poate fi absorbit de asemenea si prin mucoasa bucala sau prin inspiratia
vaporilor de alcool, situatii in care ajunge mai repede in circulatie

In general, viteza de absorbtie si cantitatea absorbita sunt in functie de:

 natura bauturii (ex: berea, continand unele substante alimentare este

mai greu absorbita)

 concentratia bauturii (cand concentratia este prea mare are loc

“secretia de mucus”, care incetineste absorbtia)

 bioxidul de carbon din unele bauturi (sampanie, vin spumos), ca si

ingestia anterioara de apa, mareste absorbtia

 cantitatea si tipul alimentelor din stomac (glucidele scad absorbtia)

 particularitati constitutionale
 Dupa 12 ore de la ingestie, in organism nu mai ramane decat aproximativ
30% din cantitatea de alcool, iar la 24 de ore este eliminat in totalitate

Din punct de vedere clinic, intoxicatia alcoolica acuta poate avea doua forme:

1. Forma “obisnuita” (betia acuta) care evolueaza de obicei cu 3 faze:

 Faza de excitatie psiho-motorie, in care subiectul este euforic (stare de

veselie incontrolabila si fara motiv). In acelasi timp insa, el este iritabil, cu o
nota de agresivitate si uneori depresiv. De mentionat ca perturbarea motorie
(de miscare) este mai accentuata decat perturbarea psihica.

Faza ebrioasa (de betie sau de ebrietate) se caracterizeza prin incoordonare

motorie (mers impleticit), exaltare, dezinhibitie, incoerenta verbala.

 Faza de somn evolueaza cu diminuarea reflexelor senzoriale, mirosul de

acetona al respiratiei, diminuarea controlului sfincterian (pierderea urinei si a
materiei fecale) si somn pentru cateva ore

2. Betia patologica. Se manifesta printr-o tulburare de constiinta

dupa ingerarea unor cantitati relativ mici de alcool la anumiti subiecti care
prezinta o sensibilitate particulara. Mai exact spus, betia patologica, spre
deosebire de betia simpla sau cea profunda, confera iresponsabilitate pentru
actele comise in momentul respectiv

Este vorba de obicei de un subiect care nu abuzeaza de alcool si care in

mod “accidental” consuma o cantitate mica de bautura (100 - 200g bauturi tari
sau pana la 500ml vin), dupa care face o tulburare psihica, deosebita de betia
banala. Se stie ca aceasta din urma modifica in primul rand comportamentul,
determina un mers caracteristic dezechilibrat, reactii sentimentale, de plans,
etc., betia simpla fiind usor recunoscuta de anturaj.

Caracteristic pentru betia patologica este ca pentru cei din jur

comportamentul apare coordonat, deci subiectul pare ca nu este beat. In cadrul
acestei aparente subiectul sufera o tulburare de constiinta calitativa profunda si
in mod brusc incepe sa se comporte ca un automat periculos. Bolnavul devine
agitat si e dominat de o stare afectiv-negativa, de frica si enxietate, in care
procesele de cunostere sunt total tulburate : este profund dezorientat in
situatie, are iluzii si halucinatii mai ales vizuale, intra in conflict cu cei din jur,
fara sa fie provocat si fara a avea vreo legatura real - inteligibila cu anturajul, se
crede amenintat si e violent.

Intrebari legate de alcool si alcoolism, respectiv raspunsurile

Influenta alcoolului din punct de vedere social

1. Ce intelegem prin alcoolism?

Alcoolismul, cunoscut de asemenea drept “dependenta de alcool”, este o

boala care consta intr-o nevoie puternica de a bea, si neincentarea consumarii
bauturii in momentul in care apar probleme provocate de alcool, ca de exemplu
pierderea slujbei sau incalcarea legii si consecintele acesteia. Include patru
simptome:

 nevoia incontrolabila de a consuma alcool

 pierderea controlului - incapacitatea de a se plimita la un singur pahar de

bautura la o ocazie deosebita

 dependenta psihica - simptome provocate de abtinerea de la alcool, ca de

exemplu ameteli, greata, anxietate, tremuraturi si transpiratie abundenta

 toleranta - nevoia de a creste cantitatea alcoolului consumat pentru a-i simti

efectele.

2. Este alcoolismul o boala?

Da! Alcoolismul este o boala cronica, de obicei progresiva, cu

simptome care include dorinta de a bea, in ciuda efectelor negative. Ca multe
alte boli, are un curs in general previzibil, simptome recunoscute si este
influentata de factorii genetici si inconjuratori.

3. Se mosteneste alcoolismul?

Obiceiul se transmite din generatie in generatie, abia dupa aceea devenind

boala, dar factorii genetici explica partial acest tipar. In acest moment,
cercetatorii sunt pe drumul cel bun spre gasirea genelor care influenteaza
vulnerabilitatea catre alcoolism. Mediul inconjurator al unei persoane, ca de
exemplu influenta prietenilor, nivelul de stres si usurinta de obstinere a
alcoolului, de asemenea au impact asupra problemelor legate de bautura si
evoluarea acestora. Totusi, alti factori, ca de exmplu suportul social, pot ajuta in
evitarea alcoolului chiar si persoanele inclinate spre genul acesta de probleme.
Nu este o regula insa. Un copil cu un parinte alcoolic, nu il urmeaza neparat, iar o
persoana fara rude cu genul acesta de prbleme, poate deveni dependent.

4. Poate fi alcoolismul vindecat?

Inca nu. Este o boala tratabila, si medicamentatia este de asemenea

folosita in prevenirea recaderii, dar un leac nu a fost inca descoperit. Asta
inseamna ca, desi un alcoolic este de mult timp “treaz” si si-a recapatat
sanatatea, el/ea poate reveni in orice moment la acest viciu si trebuie sa
continue sa evite orice fel de legaturi cu alcoolul.

5. Exista medicamentatie pentru alcoolism?

Da. Exista doua tipuri de medicamente folosite de obicei in tratament.

Primul consta in tranchilizante (ex: Valium, Librium), care sunt folosite in primele
zile de tratament, si care ajuta pacientii sa se poata abtine de la alcool fara risc.

Al doilea tip este folosit pentru a mentine persoanele “treze”. Cand este
folosit impreuna cu sedintele de psihoterapie, acesta miscoreaza nevoia de alcool
si previne recaderea. Alt medicament folosit se numeste Antabuse si
descurajeaza consumarea alcoolului cauzand ameteala, greata, varsaturi, si alte
reactii neplacute cand aceste este folosit.

6. Functioneaza tratamentul?

Tratamentul pentru alcoolism este eficient in multe cazuri. Studiile arata

ca o minoritate de alcoolisti raman treji un an dupa tratament, in timp ce altii au
perioade in care nu consuma bautura, alternand cu recaderi. Totusi, unii sunt
incapabili sa reziste tentatiei si tratamentul este facut in van. Cu cat o persoana
se abtine mai mult de la bautura, cu atat este mai probabil ca aceasta sa renunte
definitiv la viciu.

Este important sa retinem ca multi oameni recad o data sau de mai multe
ori inainte de a elimina pe lung timp nevoia de alcool. Revenirile la acest “narav”
sunt foarte comune, dar nu inseamna ca persoana respectiva a esuat sau nu-si
poate reveni de pe urma alcoolismului. Daca se intampla o recadere, este foarte
importanta incetarea consumarii bauturii din nou si obtinerea ajutorului necesar.

7. O persoana care are probleme cu alcoolul este neaparat alcoolica?

Nu. Chiar daca nu esti alcoolic, consumarea in abuz a alcoolului poate avea
rezultate negative, atat asupra sistemului nervos, cat si de ordin social
(accidente, insucces la munca, la scoala, si renuntarea la indeplinirea
responsabilitatilor in cadrul familiei). In unele circumstante, problemele pot
rezulta din consumarea moderata a bauturii, de exemplu cand conduc, in timpul
sarcinilor, sau cand iau anumite medicamente.

8. Sunt unele persoane mai inclinate spre dezvoltarea problemelor legate

de alcool decat altele?

Da. Spre exemplu, aproape 14 milioane de oameni in Statele Unite, 1 din 13

adulti, consuma alcool in exces sau sunt alcoolici. Totusi, mai multi barbati decat
femei sunt dependenti de alcool. Cele mai multe probleme legate de alcoolism
sunt la tinerii adulti cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani si mai putine la
adultii de 65 de ani sau mai mult.

9. Daca am probleme cu bautura nu pot doar sa reduc consumul de alcool,

fara sa ma opresc definitiv?

Depinde. Daca esti diagnosticat ca alcoolisc, raspunsul este nu. Studiile

arata ca aproape toti alcoolici care incearca sa reduca “portia” sunt incapabili sa
se opreasca definitiv. In schimb, abtinarea de la bautura este vitala pentru o
recuperare plina de succes. Dar daca nu esti alcoolic, ci doar ai probleme legate
de alcool, este eficienta si reducerea cantitatii

10. Daca un alcoolic nu vrea sa primeasca ajutor, este vreo posibilitate

sa-l tratam?

Aceasta poate fi o situatie dificila. Un alcoolic nu poate fi fortat sa fie

ajutat cu exceptia unor circumstante, ca de exemplu cand se petrece un incident
violent ce se termina cu chemarea politiei sau a cadrului medical. Insa asta nu
inseamna ca trebuie sa astepti o criza pentru a face ceva. Bazandu-se pe
experiente clinice, multi specialisti in tratamente pentru alcoolism recomanda
urmatorii pasi pentru a convinge un alcoolic sa accepte tratamentul:

Membrii familiei incearca deseori sa protejeze o alcoolic de consecintele purtarii

sale inventand scuze pe care le prezinta celorlalti. Este foarte important sa
se opreasca orice fel de incercari de “salvare” imediat, ca alcoolicul sa poata
“simti pe pielea sa” efectele daunatoare ale alcoolismului, si astfel sa poata fi
motivati sa se lase de bautura

 Vorbeste cu membrul familiei cu probleme pentru care esti ingrijorat si

explica-i ca vrei sa il ajuti in capatarea ajutorului necesar. Sustine-ti
afirmatia amintindu-i de ultima problema cauzata de consumul exagerat de
alcool.
 Strange informatii dinainte despre optiunile tratamentelor. Daca persoana
vrea sa fie ajutata, fa imediat o programare la un specialist in
tratamente pentru alcoolism. Ofera-te sa il/o insotesti la o intalnire a
Alcoolicilor Anonimi (infiintata de curand si in Romania)

 Daca membrul familiei inca refuza ajutorul, roaga un prieten de-al lui/ei sa
intervina. Un prieten care a fost alcoolic dar si-a revenit poate sa fie foarte
convingator explicandu-i ce face alcoolul din viata unui om, sau mai bine zis
cum o distruge incetul cu incetul

 Cu ajutorul unui terapist profesionist, ceilalti membri ai familiei, impreuna cu

alte rude si prieteni il pot confrunta pe alcoolic ca grup. Aceasta abordare
poate fi foarte eficienta, dar numai sub indrumarea unui terapist cu
experienta in genul acesta de interventii.

 Chiar daca alcoolicul vrea sau nu sa capete ajutor, te poti baza pe incurajarile
si suportul celor care se afla in situatia ta. In Statele Unite, spre exemplu, se
tin sedinte si intalniri pentru adultii implicati in viata unui alcoolic, sau pentru
copiii persoanelor cu probleme. Aceste grupuri ajuta familia sa inteleaga ca nu
ea este responsabila pentru deciziile alcoolicilor de a trai asa si ca si rudele
alcoolicilor trebuie sa se ingrijeasca, indiferent daca acesta vrea sa capete
ajutor sau nu

11. Care este cantitatea medie de alcool ce poate fi consumata?

Majoritatea adultilor pot bea o cantitatea moderata de alcool pe zi - pana

la doua pahare pe zi pentru barbati si numai unul la femei si persoane in varsta,
pentru a evita probleme. Totusi, unele persoane nu ar trebui sa bea deloc.
Aceasta categorie include femeile insarcinate sau care incearca, oamenii care
conduc, sau care iau anumite medicamente, alcoolici care incearca sa-si revina si
persoanele sub 21 de ani

12. Este sigur sa bei in timpul sarcinii?

Nu. Bautura in timpul sarcinii poate avea efecte daunatoare asupra

copilului nou-nascut, ca retardatia, anormalitati ale unor organe si probleme de
comportament. De multe ori multe dintre aceste tulburari dureaza pana devine
adult. Deocamdata nu se stie care este cantitatea exacta de alcool care
cauzeaza probleme, de aceea, pentru a fi 100% sigur, femeile insarcinate trebuie
sa se abtina de la alcool.

13. Provoaca alcoolul reactii diferite in corpul unei femei decat in cel al
unui barbat?
 Da. Femeile devin mai intoxicate dupa ce beau decat barbatii, raportandu-
ne bineinteles la aceeasi cantitate. Aceasta se intampla deoarece corpul
barbatului contine mai multa apa. Deoarece alcoolul se amesteca cu apa corpului,
o anumita cantitatea de alcool devine mai concentrata in corpul unei femei decat
in cel al unui barbat. De aceea limita maxima de consum al alcoolului este mai
ridicata la barbati.

14. Este adevarat ca alcoolul este bun pentru inima?

Cateva studii au aratat ca persoanele care beau unu-doua pahare pe zi sunt

mai putin expuse pericolului de a avea boli legate de inima decat cele care nu
beau deloc sau in cantitati mari. Alcoolul (in cantitati moderate) protejeaza inima
de anumite boli ridicand nivelul colesterolului “bun” si reducand riscul formarii
cheagurilor in artere.

Bauturile alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, inca din timpuri stravechi.Exista consemnari ale folosirii acestora
de catre vechile civilizatii inca din anul 6.000 i.Hr. Producerea vinului isi are originea in Orientul Mijlociu, unde vita-de-vie dadea
roade fara ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vita-de-vie, considerandu-l si prima
persoana care s-a imbatat.

In orasul sumerian Nippur, berea si vinul erau folosite ca bauturi tonice in scop medical si inca din anul 2.000 i.Hr. manifestarile
religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor includeau petreceri la care se consumau bauturi alcoolice si care durau zile de-a
randul. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei-de-vie si cel ce produsese
berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a scris
primul epitaf dedicat unui alcoolic.In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei-de-
vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu
zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea,
sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci,
cum fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost adesea
ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei
petreceri la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta. E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea
Babilonului, in anul 539 i.Hr. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival cand toti locuitorii erau beti. Romanii au
fost familiarizati cu vinul de catre greci, si, desi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zeii
lor, si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in
latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale,
ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre reprezentantii claselor
superioare si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora ajungand pana in Spania, Franta, Germania
si Insulele Britanice. Pe masura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au aruncat pe
imparati in decadenta si moarte.

Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de consumul de bauturi alcoolice, dar, chiar si atunci, vinul a
devenit un aspect important in anumite ritualuri religioase, gasindu-si “victime” printre preoti. Astfel, bauturile alcoolice s-au
extins de la o tara la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe existent si de gusturile locuitorilor: vodka obtinuta din
cartofi in Rusia, whiskey, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, “saki” in Japonia, “soma” in China, “chica” si
“pulque” in America de Sud, romul in Insulele Caraibe. In sfarsit, oricine are acces (si o anumita preferinta) la bauturile
alcoolice.

Dependenta de bauturile alcoolice

Faptul ca alcoolul este un dar al zeilor este o credinta persistenta de-a lungul secolelor. Alcoolul a fost considerat tamaduitor al
bolilor, un tonic pentru sanatate, un intaritor in caz de tristete sau depresie si o necesitate in ritualurile religioase. Doar abuzul
era incriminat, iar betivii, cei care abuzau de darul lui Dumnezeu, erau priviti ca niste pacatosi. Alcoolul a fost acceptat in timp
ce alcoolicii sau cei ce abuzau de alcool erau priviti ca alcatuind o nefericita minoritate de persoane cu o personalitate slaba,
victime ale propriei lor lipse de tarie. In 1956, la mai mult de douazeci de ani dupa infiintarea “Alcoolicilor Anonimi”, Asociatia
Medicala Americana” a recunoscut alcoolismul ca fiind o afectiune ce creeaza dependenta, desi fusese caracterizata astfel inca
din secolul al XIX-lea.Exista doua tipuri de afectiuni raportate la alcool: alcoolismul de tip “gamma” si cel de tip “delta”. Comuna
ambelor tipuri este “toleranta”, ceea ce se refera la faptul ca organismul devine din ce in ce mai putin expus efectelor
consumului sustinut de alcool si “adaptarea metabolismului”, ceea ce presupune faptul ca organismul isi modifica procesele
metabolismului pentru a le adapta prezentei alcoolului. Ambele tipuri duc la dependenta fizica si simptome specifice.Alcoolicul
de tip gamma manifesta din momentul in care incepe sa bea, o incapacitate de a controla cantitatea de alcool consumata,
fiindu-i specifica si alternanta de perioade de mare consum de alcool si perioade de abstinenta. Pe de alta parte, alcoolicii de tip
delta sunt de obicei incapabili sa se abtina de la consumul de alcool. Ei beau, in general, cantitati mai mici de alcool decat cei
de tip gamma si sunt astfel mai “treji”, dar consumul acestor bauturi continua intreaga zi.

Exista si alte teorii.

Una este aceea ca alcoolicii sunt victime ale bolii si ca viitorul le va rezerva serioase complicatii. Aceasta teorie este acceptata
pe scara larga, dar nu se sustine deoarece nu toti alcoolicii trec prin aceste etape sau nu comporta caracteristicile bolii. Nu
explica, de asemenea, de ce unii alcoolici sunt capabili sa renunte definitiv la baut. Un timp a fost la moda o anumita teorie ce
incerca sa explice alcoolismul, sustinand ca alcoolicii sufera de tulburari de personalitate si ca aceasta ar fi cauza excesu lui de
alcool. Expertii au fost de acord cu faptul ca nu exista ceva asemanator personalitatii unui alcoolic, dar problemele existente
inaintea crearii dependentei vor influenta insanatosirea individului si vor determina reintrarea in societate a acestuia. Unii
cercetatori sustin ca alcoolismul se bazeaza pe un comportament dobandit/ invatat, astfel ca alcoolicii ar trebui sa invete sa-si
controleze consumul de alcool, renuntarea completa nefiind necesara. Nu este luata aici in calcul posibilitatea ca intr-adevar
dependenta de alcool sa aiba la baza mecanisme psihice. Este acceptat pe scara larga faptul ca abstinenta de la alcool este
singura cale practica ce ajuta alcoolicul sa se reintegreze. O teorie mai complicata fata de aceste studii teoretice este cea
numita“teoria holistica”, care afirma ca alcoolismul este un mod de viata, influentat de interactiunea cu oameni, locuri si
evenimente. Atat studiile, cat si teoria holistica tind spre a afirma ca alcoolismul este mai degraba un obicei prost, nu o boala, ci
o consecinta a tensiunilor interne sau externe ce exercita asupra individului. Teoria holistica chiar recunoaste faptul ca
tratamentul aplicat ar trebui sa includa o dieta corespunzatoare, antrenamente fizice, dezvoltarea unor abilitati sociale si
formarea unui sistem de asistenta sociala.

Adevarul este ca alcoolismul este termenul folosit pentru a descrie cea mai severa forma de abuz de alcool si variaza in functie
de greutatea fiecarui individ si in functie de starile psihice si psihologice.

Comportamentul alcoolicului este anormal, corpul lui reactionand slab la stimuli.

Efectele alcoolului asupra organismului

Alcoolul afecteaza corpul in doua feluri:

(1) intra in contact cu gura, esofagul, stomacul si intestinele unde are o actiune iritanta si “anestezianta” (cauzand lipsa
senzatiei de durere cu sau fara pierderea constiintei),

(2) doar 20‰ din cantitatea de alcool ingerata este absorbita in stomac, restul de 80‰ este absorbit prin peretii intestinali
direct in sange, ajungand in fiecare celula a corpului.

Fiecare ratie de alcool va produce o intoxicare. Ceea ce face alcoolul este sa incetineasca functionarea celulelor si a organelor
pana cand ajung sa isi desfasoare activitatea cu mult mai putina eficienta.

El afecteaza creierul intervenind in activitatea centrilor care coordoneaza echilibrul, perceptia, vorbirea si gandirea. Produce
dificultati in vorbire si erori in procesul de gandire. Mai sunt afectati centrii coordonarii, aparand astfel “simptomele” clasice:
mersul impleticit, cazaturile, ajungandu-se pana la imposibilitatea de a mai tine un chibrit aprins in mana. In mod paradoxal,
desi incetineste functiile organismului, alcoolul duce la disparitia inhibitiilor. Emotiile sunt exprimate mult mai usor, deoarece
acea parte a creierului care ne ajuta sa ne controlam comportamentul este scoasa din functie sau se relaxeaza excesiv astfel
incat emotiile devin exagerate. Daca se consuma indeajuns de mult alcool persoana va adormi sau, in cazuri extreme, va intra
in coma. Consumarea alcoolului in cantitati mari mareste riscul aparitiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui si al
esofagului, probabil datorita actiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de excesul de alcool includ inflamarea ficatului,
hepatita, ciroza si cancerul ficatului. Lipsa acuta de anevrina (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord, combinate de obicei cu
edemuri (colectarea de fluid in tesuturi). Alcoolul mareste riscul aparitiei bolilor de inima, a infarcturilor si determina cresterea
presiunii sangelui. Alte afectiuni cauzate de abuzul de alcool includ: gastrita, pancreatita, neurita (afectiuni nervoase) si ulcerul
digestiv. Persoanele care consuma alcool in cantitati prea mari au sanse mai mari decat altele sa sufere de anxietate, paranoia
sau depresie. Sansele aparitiei dementei sunt, de asemenea mult crescute.

Pe scurt, organismul se poate adapta efectelor negative produse de alcool. Dar dupa ceva vreme el devine incapabil sa isi mai
pastreze echilibrul si isi vor face aparitia efecte dezastruoase. Este tot ceea ce poate face ficatul pentru a neutraliza toxinele din
organism. Daca dupa o o oarecare perioada se renunta la alcool, efectele negative aparute pot sa dispara. Daca aceasta
perioada se prelungeste insa prea mult pot sa apara transformari ireversibile. Alcoolul poate produce sterilitate si tinde sa
incetineasca dezvoltarea fatului, la fel cum o face cu functiile celulelor si organelor. Poate determina disfunctionalitati
structurale si functionale, chiar retardarea. Aceste disfunctionalitati, cunoscute sub numele “sindromul alcoolului la fat”, conduc
la dezvoltarea incompleta a membrelor, diformitati faciale si dezvoltarea anormala a creierului, ceea ce da nastere la dificultati
de ordin intelectual si motor. Experienta a demonstrat ca riscul avortului spontan este mult mai mare la femeile care consuma
alcool in exces, ca si cel al nasteri unor copii subdezvoltati sau cu dereglari comportamentale. Acesti copii se dezvolta mult mai
incet decat cei ai mamelor care practica abstinenta.

Plantele ce contin cofeina s-au dezvoltat datorita ridicatei protectii fata de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor.Cofeina
inhiba actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzeaza sterilitate anumitor insecte, scazand numarul acestora. In plus, cofeina
patrunde in sol si inhiba cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce contin cofeina
produc si inmagazineaza cofeina in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se
feri de efectele otravitoare/nocive ale acesteia.Cele mai multe plante ce contin cofeina au fost descoperite si folosite inca din
Epoca de Piatra, adica aproximativ acum 600.000-700.000 de ani in urma. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele
mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofeina cu modificarile de comportament si stare.
Cafeaua era probabil cultivata si consumata pentru a inlatura oboseala, a stimula vigilenta si a imbunatati starea de spirit. La
inceput e posibil sa fi fost consumata sub forma de pasta sau chiar boabe si abia mult mai tarziu s-a descoperit ca prin
introducerea in apa fierbinte se pot obtine rezultate sporite. Ceaiul a fost folosit drept bautura fierbinte si utilizat ca
medicament. Insemnarile arata ca in China se folosea inca de acum 4.700 de ani si a patruns in Japonia alaturi de alte aspecte
de ordin cultural in jurul anului 600 d.Hr., insa a trebuit sa treca 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a
japonezilor.Acestia numesc ceaiul “ch`a”, iar chinezii “t`e” (se pronunta “tai”). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul si, in
ciuda costului ridicat, s-a raspandit rapid in intreaga Europa.Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii si pentru a-si intari
statutul de mare putere coloniala, Guvernul britanic instituie o taxa speciala pentru acesta (alaturi de alte cateva articole). Ca
rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput sa foloseasca substituenti, in special cafea. Boicotul
a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, cand un grup de revolutionari deghizati in indieni au patruns pe trei
dintre navele englezesti ce detineau ceai si au varsat cotinutul (342 lazi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in
istoria Americii, cunoscut sub numele de “The Boston Tea Party”, o data cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului
britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane. Primele insemnari referitoare la cafea au fost descoperite in niste
documente din secolul al X-lea, de provenienta araba. Pe de alta parte, exista dovezi ca inca din secolul al VI-lea cafeaua era
cultivata si consumata in Etiopia. O legenda araba povesteste ca un tanar pastor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale
tufelor de cafea cand caprele sale au mancat din acestea si au devenit foarte zburdalnice.Boabele de cafea mai erau mestecate
inca in Africa secolului al XIX-lea. La inceput arabii au creat un vin prin zdrobirea boabelor de cafea si fermentarea sucului
obtinut. La inceputul secolului al XI-lea ei au inceput sa foloseasca boabele pentru a obtine o bautura calda, numita “qahwah”.
Pe masura ce consumul de cafea s-a raspandit, oamenii au adecvat feluritelor limbi aceasta denumire, devenind “café”, “kaffe”,
“koffie”, ”coffee”. Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea germanii plantau cafea in insula Java. In urmatorii 50 de ani, francezii, apoi
englezii aveau plantatii in coloniile din Caraibe. Cultivarea cafelei s-a raspandit in America Centrala si de Sud si la inceputul
secolului al XIX-lea Brazilia depasea Indonezia si devenea principalul exportator de cafea. Pe la 1860, in Statele Unite se
consumau trei sferturi din productia mondiala de cafea, mai mult de jumatate din aceasta provenind din Brazilia.

Utilitatea medicala a cofeinei

S-a demonstrat ca actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei
parti a creierului responsabila cu nivelul dioxidului de carbon din sange. Cofeina poate mari ritmul respirator prin consolidarea
actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a aratat faptul ca
aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme
respiratorii datorita canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilina a fost indelung folosit in tratamentul astmului
deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul ca si cofeina are acelasi efect. Cu
toate acestea, doza necesara (echivalenta cu aproximativ noua cesti de cafea pentru o persoana de talie medie), produce efecte
secundare nedorite: tremur si lipsa de echilibru.

Pe langa efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folosita cu succes si in provocarea respiratiei la nou-nascutii
care au insuficienta respiratorie. Consumata o data cu hrana obisnuita, cofeina creste ritmul de convertire a hranei in energie.
Consumata intre mese, produce un transfer al grasimilor din depozitele celulare catre fluxul sangvin pentru a fi folosite ca
energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesita prescriptie medicala. Cofeina este des inclusa in preparate
prescrise de medic sau in cele care nu necesita prescriptie medicala pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru
a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folosita si in cazuri de infertilitate,
deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folosita pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar
eventualele efecte secundare sunt necunoscute.

Dependenta de cofeina

Din punct de vedere tehnic, drogul este o substanta folosita sa previna ori sa vindece o afectiune sau sa augumenteze starea
buna fizica sau mentala a cuiva. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri, iar aceasta poate raspunde la toate
aceste solicitari, dar pana la un anumit punct.Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substanta chimica
ce poate fi folosita in scopuri medicale sau nu, ea este folosita mai adesea fara prescriptie medicala, pentru efectele sale asupra
starii si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de “droguri psihoactive”. Heroina,
cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive.

Cofeina pura este un praf alb cu gust amar ce se aseamana cu amidonul. Este solubila in procentaj moderat in apa la
temperatura corpului omenesc si usor solubila in apa incalzita. A fost pentru prima data extrasa din cafea in 1820, iar din ceai
in 1827, dandu-i-se numele de “theina”. Curand dupa aceasta s-a descoperit si faptul ca proprietatea de a modifica starea de
spirit si comportamentul se datoreaza tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. Dupa ceai si cafea, cea mai
importanta sursa de cofeina o reprezinta bauturile nealcoolice, apoi cacaoa si ciocolata. Ultima sursa importanta este in
prescriptia de medicamente si a medicamentelor fara prescriptie. Persoanele care consuma in mod regulat cantitati mari de
cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizeaza adesa ca organismul lor s-a adaptat acestor cantitati, astfel ca si toleranta la
aceasta substanta creste; rezultatul este ca ei trebuie sa mareasca si consumul pentru ca substanta sa mai aiba efect
stimulator. Pe de alta parte, daca unii renunta la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si cateva ore, se pot confrunta
cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorata dependentei lor fizice si mentale fata de acest
drog.

Efectele cofeinei asupra organismului

Afirmatiile conform carora cofeina stimuleaza activitatea sistemului nervos central - creierul si maduva spinarii – se bazeaza pe
foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazeaza mai mult pe aparitia efectelelor drogului
asupra starii si comportamentului si se presupune ca activitatea creierului este afectata intr-o anumita masura. Observatiile
facute asupra creierului animalelor arata ca prezenta cofeinei intensifica activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce
se asociaza unui complex de senzatii si unui anumit comportament) si a structurilor mai adanci (asociate instinctului si emotiei).
Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activitatii au aratat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si
scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante. O performanta redusa se
inregistreaza, insa, in cazul activitatilor in care este necesara o coordonare foarte buna si o fermitate a miscarilor mainilor.
Cofeina afecteaza coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mainilor, uneori numite ”agitatiile
cafelei”. Cercetarile pornite de la ipoteza ca aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente.

In plus, este evident faptul ca bautul a cateva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt sa
conduca o masina. De fapt, cofeina il poate face cu atat mai periculos, deoarece adancirea simturilor il poate face pe acest
potential sofer sa creada ca poate face lucruri carora reactiile si perspicacitatea lui slabite nu le poate face fata. In loc sa fie
somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt
mari consumatori de cafea dorm mai putin decat ceilalti, unii dintre ei putand suferi de anumite forme de insomnie sau de o
proasta dispozitie matinala. Cafeaua creste tensiunea arteriala si mareste numarul de batai ale inimii. Desi modificarile
survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au
probleme in acest sens. S-a demonstrat, de asemenea, ca exista o conexiune si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le
este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratoriiConsumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretata in
stomac, dar reduce, pe de alta parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste,
de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, insa o accelereaza in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce
la tulburari digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire.Pe langa efectele pe care le are asupra sistemului
digestiv, cafeaua si ceaiul reduc capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-lui este
un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datorita similitudinii cu anumite parti critice ale
codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la
tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maxima importanta in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la
malformatii sau dificultati la nastere.Desi evidenta nu este concludenta, este mai intelept sa folositi cofeina cu atentie si
moderat pe perioada sarcinii.

Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului.

Se spune ca odata a fost o foamete mare si ca intreg pamantul era neroditor. Dupa multe rugaciuni, Marele Spirit a trimis o
fecioara fara straie sa faca pamantul din nou roditor si sa salveze oamenii. Ea a atins pamantul cu mana stanga si acolo au
rasarit cartofii si pamantul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mana dreapta si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a
asezat si pe tot pamantul ramas a incoltit tutunul. Exista doua interpretari ale acestei legende:

(1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac

(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce arata ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret.

Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de catre amerindieni la vremea la care sosea Columb. In secolul al
XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sa-i insoteasca la Londra. Acestia isi facusera rezerve serioase de tutun
pentru perioada calatoriei, iar unii dintre marinari l-au incercat, le-a placut si au realizat ca le este foarte greu sa renunte la el.
Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri in Africa, Europa si America. Echipajul lui
Magellan a lasat seminte in porturile din Philippine, precum si in alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii
si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curand, oriunde mergeau navigatorii, tutunul ii astepta
si pe la inceputul secolului al XVII-lea micile parcele devenisera mari plantatii, extinse peste tot in lume. Navigatorii fumau
oriunde ar fi crescut acesta, asa ca plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boala contagioasa, fumatul s-a extins de la un
numar mic de indivizi la intreaga populatie. Consumatorii au inteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o data ce ai
inceput, este greu sa renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat in
pulbere si inhalat sub forma de 'priza'. Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficienta pentru
destindere sau placere si nici o alta substanta nu este un substitut adecvat. Pe masura ce tutunul patrundea in tot mai multe
tari, se lupta impotriva sa aproape intotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Incercarile de a-i restrange utilizarea nu au
facut decat ca tutunul sa devina mai valoros, iar aplicarea de taxe a incurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca
moneda de schimb datorita valorii sale ridicate. In cele din urma, factorii economici au primat pentru mai marii lumii,
ajungandu-se la castiguri importante din taxele mai sus mentionate in tari ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai
tarziu in Statele Unite. Pe masura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele,
simtindu-se astfel cu constiinta impacata, asigurandu-si totodata venituri de milioane de dolari. Raspandirea tutunului, ca si a
alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin
bula papala. Ravagiile provocate de sifilisul introdus in Lumea Noua de catre omul alb, palesc in comparatie cu numarul de
decesuri si de boli cauzate de tutun in intreaga lume.S-ar putea spune ca astfel, indienii s-au razbunat.

Utilizarea in scop medical a nicotinei

Tutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi,
travaliului si chiar cancerului. Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.Era
folosit de catre calugari pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice
asupra fumatului releva faptul ca multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazeaza pe observatii
adevarate. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in
controlul asupra greutatii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte daunatoare asupra
organismului ne face prevazatori in aprobarea ei in scopuri terapeutice. In acceptia sa de medicament “auto-administrat”
tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de gasit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate
fi controlata cu usurinta, iar sistemul de administrare convenabil.Tutunul patrunde in sange la cateva secunde de la inhalarea
fumului, unde nicotina are efect imediat asupra starii de anxietate, de plictiseala sau asupra stresului. Este evident faptul ca
fumatorii folosesc tutunul pentru a-si controla starile si emotiile. Este doar o aparenta faptul ca efectele fumatului sunt variate
si ca efectele pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sanatate si scurteaza sansele de viata.
Insa intelegerea avantajelor poate oferi raspunsuri la intrebarea “de ce se fumeaza?” si evidentia faptul ca dincolo de avantaje
exista efecte secundare care trebuie avute in vedere ulterior daca se doreste ca tratamentul sa fie pe deplin reusit.

Dependenta de nicotina

Dupa ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de
distribuire, sub forma de tigari de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.
Sir Francis Bacon este primul care evidentiaza, in secolul al XVI-lea, faptul ca nicotina creeaza dependenta. Mult timp, s-a
banuit ca tutunul este un drog a carui folosire poate duce cu usurinta la aparitia exceselor si ca nicotina era substanta care le
provoca. Controversa a ramas puternica pana foarte de curand.Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci cand este
inhalata, decat atunci cand este administrata intravenos. Este foarte usor absorbita prin membranele subtiri ale cavitatii bucale
si ale nasului si este la fel de eficienta cand este folosita sub forma de tutun masticabil sau priza. Ca si in cazul morfinei si
heroinei, aparenta tolerare a substantei de catre organism duce la folosirea ei crescanda, “doza” ramanand apoi stabila pe o
lunga perioada de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurta perioada de timp conduce la crearea unei stari de discomfort si
la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzeaza adesea de droguri atunci cand nu este sesizata o dependenta fizica
evidenta. Oricum, multe droguri provoaca neplacere si discomfort in perioade de abstinenta, iar nicotina nu face exceptie.
Studiile facute atat pe subiecti umani, cat si pe animale au aratat ca efectul pe care il are nicotina asupra organismului este
suficient pentru a determina un consum sustinut. Aceasta nu inseamna ca trebuie ignorata importanta factorilor de ordin
cultural si social. Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca efectele pe care le produce, fac din nicotina o substanta ideala
pentru a produce dependenta si a conduce la excese, mai ales daca avem in vedere faptul ca este atat de usor de procurat. Tot
in urma studiilor s-a constatat ca fumatul este o actiune in urma careia fumatorul devine dependent de drogul numit nicotina.

Efectele nicotinei asupra organismului

Cand nicotina este inhalata in plamani, fluxul sangvin arterial preia aceasta substanta si o transporta catre creier intr-un
interval de zece secunde. Atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor, raspandirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice
(bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strans legata de nivelul fumatului. Este un fapt cert ca fumatul poate afecta anumite
aspecte ale sexualitatii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumatate de pachet de tigari pe zi este asociat cu un numar ridicat
de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cota ridicata printre fumatoare, numarul potential de ani
fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme. Aproximativ 129.000 de oameni mor in fiecare an din cauza
cancerului provocat de fumat. Numarul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de cand si numarul
fumatoarelor este in crestere. Fumatul este, de asemenea, cauza principala in aparitia cancerului laringian, al gurii si al
esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigarilor sau a pipei este
adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian. Bolile pulmonare cronice se situeaza pe locul al cincilea in ierarhia
cauzelor cazurilor de deces din Statele Unite. In anul 1980, 55.000 au murit din cauza afectiunilor pulmonare. Mai mult de
sapte milioane de americani sufera in acest moment de bronsita cronica si aproape trei milioane de enfizem pulmonar.
Afectiunile coronariene ale inimii reprezinta motivul principal al deceselor in Statele Unite, detinand o cota de 750.000 decese
pe an.Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte doua fiind tensiunea
ridicata si colesterolul marit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte in Statele Unite ale Americii, fumatul este
prima care trebuie oprita.

Copiii nascuti de catre mame fumatoare cantaresc in medie cu 300 de grame mai putin decat cei ai unei nefumatoare. Acest
fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinanta pentru evolutia ulterioara a copilului. Se pare
ca aceasta scadere a greutatii este legata de cantitatea mai mica de oxigen pe care o primeste fatul intrauterin. Un alt efect
este acela al maririi posibilitatilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumatoarelor. Exista, de asemenea, o
mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii si de declansare prematura a
nasterii. De asemenea, exista o legatura certa intre fumat si cazurile de moarte infantila. Copiii nascuti din mame fumatoare
se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihica nearmonioasa si o
inteligenta sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stari de mare agitatie la copii. Faptul ca nu se
iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc pe care mama si-l asuma, iar responsabilitatea acesteia
este, cu certitudine, ridicata. Chiar daca fumatul nu duce neaparat la malformatii ale fatului/copilului, este un factor de risc ce
poate fi evitat si responsabilitatea mamei este, intr-adevar, mare.

HEROINA PCP

Heroina, PCP (phencyclidine), mai cunoscuta ca 'Angel Dust', afecteaza memoria, perceptia, puterea de concentrare si judecata
si poate declansa comportament violent si psihoze.

Efectele heroinei variaza si consumatorii gasesc dificil sa descrie si sa prezica ce se intimpla sau se poate intampla odata ce s-
au drogat. PCP poate cauza nebunie temporara, comportament violent si psihoza. Consumatorii vor fi adesea deziluzionati de
capacitatile lor si de ceea ce pot sa faca. Ei cred ca pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumarate situatii in care
consumatorii de heroina au sarit de pe cladiri crezand ca pot zbura. “ Exageram absolut tot ceea ce mi se intampla. Parea totul
in regula si pozitiv, dar dupa aceea parca eram cuprins de o ceata intunecoasa care se lasa peste mine si mintea mea. Poti fi
intr-o multime de oameni si fara nici un motiv real sa te apuce nebunia si violenta.”spune un consumator heroina

Desi productia de heroina este ilegala in aproape toate tarile lumii aceasta exista in continuare. Uneori poate nici nu este PCP,
dar este tot o forma letala a acestui drog. Consumatorii nu pot fi niciodata siguri de ceea ce cumpara, asa ca de fiecare data isi
risca viata. Drogurile ilegale sunt definite in termenii dati de formulele lor chimice. Pentru a ocoli aceste restrictii legale,
chimistii care se ocupa cu asa ceva modifica structura moleculara a drogurilor interzise prin lege pentru a produce droguri
similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decat cele pe care le copiau initial. China White si DMA (ecstasy) sunt droguri
'imitatii' de care se abuzeaza.

Spread:Drogurile 'imitatii' sunt des consumate si pe scara larga. Ecstasy, de exemplu, a fost consumat de cel putin o data de
8% dintre tinerii din Europa de Vest. Este foarte popular la petrecerile techn-rave. Ultima intrare pe 'piata sintetica' este
'roofise' sau 'intalnire-viol-drog', un drog fara gust, ce poate fi strecurat in bautura victimei fara ca aceasta sa stie in scopul de
a fi violata sau jefuita dupa ce acesta isi face efectul si viitoarea victima adoarme. Acest drog ii face neajutorati in fata violului
sau jafului.

Cum este folosit:

Drogul poate fi inghitit sub forma unei pastile sau a unei solutii, amescatecata in diferite bauturi.

Efect pe tremen scurt:

Specifice pentru ecstasy sunt ca efecte senzatia de gat si gura uscate, transpiratie excesiva si crestere a presiunii sangelui.
Drogurile, in general, reduc senzatia de foame si oboseala si stimuleaza abilitatea de coordonare a corpului. Consumatorul lui se
va simti relaxat si in completa armonie cu toti prietenii si tot ceea ce il inconjoara.

Supradoza:Consecintele supradozei la ecstasy n-au fost explorate in totalitate inca, dar surse sigure indica posibilitatea
dereglarii activitatii inimii, temperatura corpului foarte ridicata care duc la moartea consumatorului.

Efect pe termen indelungat si consecinte:Consumul frecvent si pe tremen indelungat poate conduce la stari de frica, panica si
confuzie.

De-a lungul timpului marijuana a fost folosita in diferite culturi pentru schimbarea starii de spirit, a perceptiei, cu alte cuvinte
pentru a atinge o treapta mai inalta de constientizare. Efectele sale variaza de la marirea capacitatii creative, pana la
provocarea experientelor mistice si la mentinerea ridicata a capacitatilor senzitive. Dupa alcool, marijuana este cea mai
populara din asa numitele “droguri recreative”.

Ea a mai fost folosita insa si in alte scopuri. In unele triburi primitive din America de Sud, Africa si India, “cannabis” a fost
folosita in cadrul ceremoniilor religioase si in scopuri medicale. Minerii africani obisnuiau sa o foloseasca pentru a le usura
munca dificila, iar jamaicanii o consumau la sfarsitul zilei pentru a le inlatura oboseala. Ca drog a fost utilizata in diferite parti
ale lumii timp de secole, iar in Statele Unite mai ales in secolul XX.

Prima mentionare scrisa apare intr-o carte de medicina intitulata”Tratat despre plante”, in China secolului al II-lea i.Hr., unde
era folosita ca anestezic inca de acum 5.000 de ani. Vechii asirieni, persii, romanii si indienii foloseau acest drog pentru a
controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cat si in tratarea indigestiei. Marijuana era folosita curent in medicina
traditionala din Africa si Asia. In secolul al IX-lea, asirienii incepusera sa o foloseasca ca tamaie. Inca din 1611 marijuana era
cultivata in Jamestown, Virginia. In secolul al XIX-lea era folosita in tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a
travaliului, insomniei si a durerilor menstruale. Este inca folosita ca medicament in Orientul Mijlociu si in Asia.

Intrebuintarea medicala a marijuanei

Canabisul si derivatele sale pot fi utile in tratarea glaucomului si a anumitor afectiuni oculare legate de nervul optic sau chiar si
in cecitate. Alta posibilitate de utilizare este legata de tratamentul starilor de greata si de voma, metoda asociata chimioterapiei
in cazul pacientilor cancerosi. Alte medicamente recunoscute ca avand acest efect nu au fost la fel de eficiente. In 1973 cativa
pacienti cu leucemie -o forma de cancer- au fumat considerabil marijuana si au descoperit ca le reduce starea de greata si ca a
actionat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scaderea apetitului si scaderea in greutate sunt probleme majorein tratarea
pacientilor cancerosi. Canabisul a fost considerat ca o metoda de tratament si in cazurile de astm, anxietate, convulsii si
depresii. Unii cercetatori au sugerat ca marijuana este si un relaxant muscular, un calmant pentru dureri si un agent ce lupta
impotriva durerilor. Comitetul Institutului de Medicina considera ca potentialul terapeutic detinut de marijuana, canabis si
derivatele acestora necesita cercetari ulterioare, in scopul de a le explora potentialul in cadrul tratamentelor medicale. Totusi,
fara prescriptie medicala, potentialele daune asupra organismului depasesc calitatile cunoscute ale acestora.
Efectul marijuanei asupra corpului omenesc

Dupa trei sau patru decenii de studii in acest domeniu, cercetatorii au gasit dovezi referitoare la efectele daunatoare ale
fumatului asupra cailor respiratorii.Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de aparitia asmului,
bronsitelor, emfizemelor, a afectiunilor cardiace si a numeroase forme de cancer, vizand in special plamanii. Fumatul este, de
asemenea, legat de cresterea complicatiilor din timpul sarcinii si a travaliului. Un copil cu mama fumatoare poate avea o
greutate mai mica la nastere decat copilul unei nefumatoare. Fumul tigarilor cu marijuana contine multe dintre substantele
specifice fumului de tigari obisnuite, cum ar fi monoxidul de carbon si gudronul. Pe de alta parte insa, contine si alti ingredienti:
marijuana are 50% mai mult gudron decat tutunul, fumul sau este inca si mai iritant si are un efect si mai puternic asupra
cailor respiratorii superioare (sinusurile si laringele). De asemenea, irita si traheea si bronhiile si cu cat fumul este mai adanc
tras in plamani si retinut la acest nivel mai mult timp, cu atat este mai mare si gradul de intoxicare. Fumul lezeaza tesuturile si
celulele plamanilor responsabile cu apararea impotriva virusilor si infectiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca si cel
al tutunului, sa cauzeze tumori canceroase. Existain marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide si alte substante chimice care pot
contamina planta insasi si dauna plamanilor sau altor organe. Ierbicidele, in special una numita paraquat poate afecta plamanii,
inima, ficatul, glandele suprarenale, muschii, splina si cortexul (acea parte a creierului care 'gandeste'). Munca inimii este
ingreunata. Cresterea numarului de batai ale inimii si a presiunii sangelui poate fi comparata cu aceea pe care o sufera o
persoana aflata intr-o stare de stres extrem. Totodata, presiunea sangelui poate scadea pana la valori anormale. Are loc
cresterea nivelului de monoxid de carbon si descresterea nivelului de oxigen. De asemeni, sistemul imunitar, care protejeaza
organismul impotriva virusilor, bacteriilor si infectiilor. Marijuana afecteaza, de asemenea, si sistemul imunitar care protejeaza
omul impotriva virusilor, infectiilor si bacteriilor. S-a mai descoperit ca aceasta interfereaza cu celulele care joaca un rol
important in lupta impotriva virusilor si cancerului. Folosita ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performantele
sexuale, dar utilizatorii frecventi se plang de o descrestere a apetitului sexual. Numarul spermatozoizilor descreste si
mobilitatea le este diminuata, ceea ce poate avea importante efecte in fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care
controleaza hormonii si metabolismul si poate cauza o crestere a situatiilor de dezagregare a cromozomilor si astfel a defectelor
la nastere ale copiilor. Este stiut ca marijuana cauzeaza modificari asupra chimismului creierului. Este inhibata actiunea
acetilcolinei -un neuron ce transfera informatia de la o celula la alta- explicandu-se astfel efectul negativ al marijuanei asupra
memoriei.

Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicatii si la nivelul comportamentului si starilor afective. Ea impiedica coordonarea
miscarilor, pierderea abilitatilor si a functiilor perceptuale si senzoriale. Rapidele schimbari de stare pot produce scurte perioade
de anxietate, confuzie sau chiar forme asemanatoare nebuniei. In concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici
macar accidental.

Dependenta de marijuana

O serioasa amenintare cauzata de utilizarea repetata a oricarui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuziva a
acestuia. Cei ce abuzeaza de un drog sunt aceia care nu numai ca il folosesc in mod curent, ci cred ca nu pot trai fara el.
Aceasta stare este numita“dependenta”.O persoana care abuzeaza de marijuana sau de oricare alt drog, actioneaza in general
astfel datorita unor probleme de natura psihologica. Abuzul de marijuana trebuie tratat in acelasi fel ca in cazul abuzului de
oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cat si din partea familiei si prietenilor. In timp ce unii
consumatori de marijuana sunt deschisi in a admite acest lucru, cei mai multi il ascund. Este mult mai usor de recunoscut un
prieten sau o ruda consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai usor observa schimbarile de comportament.

Unele semne de avertisment in cazul abuzului de marijuana sunt:

(1) ochi iritati,

(2) tuse cronica,

(3) tinuta neingrijita,

(4) menstra neregulata la femei,

(5) iritabilitate,

(6) lapsusuri,

(7) schimbari recente, vizibile, de personalitate,

(8) paranoia, suspiciune si ostilitate,

(9) stari de trecere de la pasivitate la agresivitate fara un motiv clar,

(10) stare de oboseala si apatie sau de depresie si letargie,

(11) dificultati de vorbire,

(12) schimbarea dietei alimentare,

(13) scadere brusca a realizarilor scolare,

(14) posesie a oricarui drog,

(15) disparitia nejustificata a unor sume de bani ai familiei,

(16) acuzarea unor stari neplacute in mod frecvent, fara gasirea unor explicatii de ordin medical,

(17) probleme relationale sau frecvente dispute cu prietenii,

(18) comportament ascuns, incluzand instrainarea si retragerea,

(19) permanente discutii despre marijuana sau utilizarea ei.

Daca cineva observa o combinatie a acestor simptome la o persoana pe care o iubesc sau la care tin, utilizatorul trebuie sa fie
pus in fata acestora si indrumat sa se trateze.

Dependentul lasa adesea urme ale utilizarii drogului, ca strigat de ajutor si atragere a atentiei.

Amfetaminele sunt droguri, medicamente care maresc viteza de reactie a corpului. Ele fac inima sa lucreze mai repede si
pompeaza adrenalina in sistem. Initial sintetizate intre cele doua razboaie mondiale, au fost folosite ca drog militar pentru a le
da soldatilor mai multa energie si a le mari viteza. Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obisnuit in anii 50 si 60 cand
erau folosite in mod salbatic pentru combaterea depresiei si pentru scaderea in greutate. Oricum, marea majoritate a firmelor
ce le produceau au fost incet eliminate de pe piata. Cel mai comun tip de amfetamine int[lnite pe strazi este o pudra alba
numita Amfetamina sulfat. Aceasta este o pudra produsa ilegal, cu concentratii diferite: intre 6% si 10% puritate care, de
obicei, costa intre 5 si 10 lire sterline per gram si cu puritate intre 25 si 35% costa intre 25 si 35 lire sterline/gram.
Amfetaminele Sulfat pot fi prizate pe nas, linse de pe deget sau injectate. Unii le fumeaza, dar din cauza ca nu ard prea bine
aceasta metoda nu este foarte intalnita. Exista de asemenea o forma de amfetamina, numita speed, in mod obisnuit numita
gheata (dar si cristal, sticla si inghetata), desi este destul de rar intalnita. Are efecte similare, dar dureaza pana la 39 de ore si
este considerata de profesionisti ca fiind mai puternica si produce o mai mare dependenta decat crack.