Caracterizarea potențialului ecologic și particularitățile exploatării biologice în

arealul Campina

CUPRINS

Introducere

I. Aspecte generale
1.1 Așezarea arealului analizat în cadrul unităților de relief ale României
1.2 Localizarea în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene
II. Evaluarea potențialului ecologic
2.1 Caracteristicile geologice și pedologice
2.2 Particularități hidrografice

2.3 Caracterizarea parametrilor climatic principali

2.4 Utilizarea metodelor grafice în caracterizarea potențialului ecologic.Diagrama în scară

dublă Gaussen

2.5 Utilizarea Indicilor ecometrici climatic în analiza potențialului ecologic

III. Exploatarea biologică

3.1 Caracteristicile formațiilor vegetale

3.2 Analiza Histofenogrameiși a duratei sezonului de vegetație

3.3 Arii protejate situate în cadrul arealului analizat

Se voranexa la portofoliu:

A. Harta cu răspândirea geografică a arealelor c ecaracterizează 3 specii de plante

B. Fișa biogeografică
I.Aspecte generale

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului, reprezentand

suport si resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si animale.
Exploatarea biologica materializeaza raporturile dintre mediul biotic si abiotic.
Diferentirea calitativa a tipurilor de mediu si subtipurilor de mediu se reflecta in structura si
compozitia invelisului biotic,in structura si organizarea spatiala a acestora.

1.1 Așezarea arealului analizat în cadrul unităților de relief ale României

Municipiul Câmpina este situat în judetul Prahova, al 3-lea judeţ ca mărime al ţării.
Amplasată într-un adevărat amfiteatru natural, Câmpina se află pe două coordonate esenţiale
ale continentului: paralela de 45 de grade Nord (la fel cu New York-ul) şi meridianul 26.
Câmpina este atestată documentar în anul 1503 fiind o zonă folosită drept drum comercial,
încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicație între Transilvania și Muntenia.
Deși în actele emise de cancelariile domnești este menționată „vama Prahovei”, există
certitudinea că satul Câmpina, grație poziției sale geografice la intrarea în munții Carpați și
amplasării la aceeași distanță de București și Brașov era vamă, punctul strategic pentru
controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a așezării, localitatea
având parte de nenumărate avantaje în urma comerțului care avea loc aici. Documentele arată
preocuparea primarilor orașului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului
urban, prin: străzi pavate, felinare, piață comercială, grădina publică. Se amintește, între
altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor sărate și sulfuroase
de pe platoul sudic al localității.

1:Localizarea orasului Campina in cadrul judetului Prahova

1.2 Localizarea în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene

2:Harta regiunilor biogeografice Europene

3:Harta delimitarii regiunilor biogeografice ale Europei in Romania

Analizand harta de mai sus, putem observa faptul ca orasul Campina se incadreaza in regunea
biogeografica continentala.
 Regiunea continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene și se întinde
pe o fâșie largă de la vest la est, pornind din centrul Franței și îndreptându-se către granița estică
a Poloniei în partea de nord și a României în partea de sud. În afara teritoriului UE, aceasta se
întinde până la Munții Ural, la granița cu Asia. În sud, regiunea este aproape împărțită în două de
lanțurile muntoase înalte din zona alpină și de zonele de stepă din Câmpia Panonică. Sunt incluse
și părți din zona litorală a Mării Adriatice și a Mării Baltice.

II.Evaluarea potentialului ecologic

2.1 Caracteristicile geologice si pedologice

Subsolul câmpinean ascunde diverse bogăţii exploatate din cele mai vechi timpuri. În trecut la
Telega s-a exploatat sarea, dar zăcămintele care trec şi prin subsolul actualului oraş, pe direcţiile
est-vest (între Telega şi Poiana, pe aliniamentul lacurilor) nu sunt nici pe departe epuizate. Însă
bogăţia cea mai mare a acestor locuri este petrolul, care a adus reconoaşterea oraşului pe plan
mondial. În prezent, Compania Naţională Petrom face exploatări de petrol şi gaze naturale prin
sonde în sistem canadian, amplasate în sudul oraşului. La Câmpina există un institut de cercetare
în domeniu cu o puternică tradiţie (I.C.P.T.). Exploatările aparţin schelei Băicoi, cu o filială la
Câmpina. Alte bogaţii: materialul lemnos, exploatat raţional din fondul forestier aparţinând
Ocolului Silvic Câmpina, cu păduri de fag şi stejar la nordul oraşului, precum şi balastul
exploatat în luncile Prahovei şi Doftanei.
2.2 Particularitati hidrografice

Debitul mediu multianual al celui mai important râu ce traversează zona, Prahova, este de
7,41 m3 /s. Râul Doftana, ce izvorăşte de sub pasul Predeluş, are o lungime de 50 km, un bazin
de 418 km2 , iar debitul de 5 m3 /s. Din punct de vedere al calităţii râurile Prahova şi Doftana
sunt, în zona Câmpina, de Categoria I, amonte (grupează apele care pot fi potabilizate pentru
alimentarea cu apă a centrelor populate sau care pot fi utilizate la alimentarea fermelor
zootehnice şi la păstrăvării) şi Categoria D, aval (categoria de ape degradate, în care fauna
piscicolă nu se mai poate dezvolta). Paltinul, lac de acumulare pe Doftana cu principala utilizare
- alimentarea cu apă, are un volum de 62,3 mil. m3 iar calitatea apei: din punct de vedere chimic,
Categoria I, din punct de vedere biologic, oligotrof. Staţia de apă Câmpina are o capacitate de
1.080 mii m3 /an.
2.3 Cracterizarea parametrilor climatic principali
Topoclimatul acestui sector în care se află Câmpina are un caracter de adăpost, atât faţă de
circulaţia vestică, cât şi faţă de pătrunderea crivăţului din nordest. Bat vânturi cu caracter de
foehn. Izotermele lunii ianuarie în municipiul Câmpina, medii multianuale: (- 60o C) ÷ (-30o
C). Temperatura medie multianuală este + 9,5o C. Maxima pozitivă a verii a fost de + 37,1o
C înregistrată în luna iulie a anului 2000, iar valoarea minima de – 21o C, în luna ianuarie a
 anului 2002. Amplitudini termice extreme absolute în oraş: 64,4 oC. Regimul precipitaţiilor
este de 500 – 700 mm/an. Numărul anual de zile senine: 160 – 180; viteza medie a vântului:
1,5 m/s; valoarea coeficientului solar, Ks = 0,32; intensitatea izoseismică: 7. Toate statisticile
recomandă Câmpina ca fiind localitatea din România cu cele mai multe zile însorite pe an şi
cu un aer având efecte curative.

2.4 Utilizarea metodelor grafice în caracterizarea potențialului ecologic. Diagrama în

scară dublă Gaussen

2.5 Utilizarea Indicilor ecometrici climatic în analiza potențialului ecologic

Indicii ecometrici climatici

Reprezintă formule de calcul pentrufavorabilitatea climatică, luând în considerare valorile

efective ale factorilorclimatici principali. Interpretarea rezultatelor se face fie
prin încadrarea lor în tabelele de valori precalculate, fie prin comparaţii spaţiale,respectiv
altitudinale.Clasificare climatelor şi calculul indicilor de ariditate, respective pluviometrici de
erozivitate climatică etc. Sunt probleme care i-au preocupat pe unii dintre cei mai cunoscuţi
climatologi ai secolului 88 in scopul găsirii unei expresii matematice generalvalabile a
valenţelor ecologice ale unui sit, au luat naştere o serie întreagă deformule şi tabele de
interpretare, unele bazându-se pe factorii climatici, altelepe cei biogeografici

III. Exploatarea biologică

3.1 Caracteristicile formațiilor vegetale

Impactul omului asupra mediului înconjurător depășește frontiera poluării. La aceasta se

adaugă și extragerea unor componentebiotice și abiotice din ecosistem, introducerea de elemente
floristice sau faunistice în alte biomuri ce duc la dezechilibru biologic.Poluanții pot fi substanțe
chimice (pesticide, petrol, gaze naturale, substanțe organice), factori fizici (căldura, zgomot,
radiații ionizante) sau biologici (germeni patogeni).(Costache N., 1996)
Speciile forestiere răspund diferit în fața poluării din atmosferă.Spre exemplu stejarul este
sensibil la ozonul nociv de la suprafața solului. Plopul alb este foarte sensibil la poluarea cu
plumb.Ceruleste foate rezistent la poluare. Aninul negru este destul de rezistent în fața poluării dar
îl afectează mult poluarea cu sulf. Acesta asimilează ușor azotul din atmosferă și din sol.
3.2 Analiza Histofenogrameiși a duratei sezonului de vegetație
 Înmugurirea începe pe 3 martie și se sfârșește pe 27 martie. Înfrunzirea începe pe 27 martie
și se sfârșește pe 21 aprilie. Înflorirea începe pe 21 aprilie și se sfârșește pe 3 iunie. Fructificarea
cu dezvoltarea aparatului foliar începe pe 3 iunie și se sfârșește pe 15 august. Diseminarea fructelor
și semințelor începe pe 15 august și se încheie pe 12 septembrie. Pierderea parțială a aparatului
foliar începe pe 12 septembrie și se încheie pe 6 octombrie. Pierderea totală a aparatului foliar
începe pe 6 octombrie și se incheie pe 15 noiembrie.
Pragul termic de 5°C include 171 de zile, pragul de 10°C include 49 de zile, pragul de 15°C
include 70 zile, iar pragul termic ce depășeste 20°C indică o perioadă de coacere de 73 de zile.
3.3 Arii protejate situate în cadrul arealului analizat

Pe teritoriul Prahovei, specialiștii au identificat nu mai puțin de 134 de arii naturale protejate de

importanță locală, 14 arii naturale protejate de importanță județeană, dar și rezervații naturale de

importanță națională și de importanță europeană, aflate în rețeaua ecologică Natura 2000. Aceasta

reprezintă un sistem european de protecție a habitatelor și speciilor de floră și faună sălbatice, ale

cărui baze au fost puse în anul 1992, prin aplicarea Directivei Habitate 92/43/CCE ( SCI – situri

de importanță comunitară – floră, faună, habitate) și a Directivei Păsări 79/409/CCE (SPA – situri

de protecție specială avifaunistică). După aderarea României la UE, cele două directive au fost

transpuse în legislația românească. În Prahova au fost declarate șapte situri Natura 2000 ce cuprind

habitate naturale, specii de floră și faună sălbatice de interes comunitar: Parcul Natural Bucegi (ce

include ariile protejate Abruptul Prahovean, Munții Colții lui Barbeș, punctual fosilifier Plaiul

Hoților), Ciucaș, Pădurea Glodeasa, Lacul Bâlbâitoarea, Stânca Tohani, Pădurea Plopeni, Cheile

Doftanei, precum şi o arie de protecție specială avifaunistică – Câmpia Gherghiței și o arie naturală

protejată complex – Coridorul Ialomiței, după cum ne-a precizat Luminița Camelia Mirodotescu,

de la Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, cu responsabilități privind custodiile ariilor

naturale protejate. Acest muzeu a luat în custodie, în anul 2011, trei dintre siturile Natura 2000 și

cu finanțare europeană a elaborat Planurile de Management și Regulamentele ariilor naturale

protejate Pădurea Glodeasa, Pădurea Plopeni, Lacul Bâbâitoarea (pentru primele două custodia

fiind prelungită anul trecut cu încă cinci ani). Documentele cuprind măsuri de protecție și de
conservare pe termen lung. Este vorba despre zone de o rară frumusețe, cu plante și ecosisteme

rare. Codrul secular Glodeasa (544 ha), aflat pe raza comunei Valea Doftanei, conservă o veche

pădure de fag, în amestec cu plante rășinoase din specia Abies alba, exemplarele arboricole având

înălțimi de 30-35 de metri. Este considerată o pădure cvasi-virgină, printre puținele de acest fel

din țară. Printre speciile ocrotite de lege aparținând faunei din zonă se regăsesc: Ursus arctos,

Bombina variegata (o specie de broască), Triturus montandoni (o specie de şopârlă). Lacul

Bâlbâitoarea sau Lacul fără Fund (3 ha) din comuna Bătrâni are zone cu turbării active (zone

mlăştinoase, bogate în vegetaţie, din ale căror resturi se formează turba – un tip de cărbune) și este

situat în cea mai sudică parte a continentului european. Printre speciile de plante protejate de lege

se află Roua cerului – o plantă carnivoră unică în România. Pădurea Plopeni (91 ha) are între 100

și 200 de ani, fiind formată din stejar, specie care în mod obișnuit se întâlnește la altitudini mai

mari. În Prahova, arii considerate de importanță națională, declarate astfel într-o serie de acte

normative, sunt: Arinișul de la Sinaia – o zonă în care predomină arinul și salcia, Tigăile din Ciucaș

– o asociere unică de stânci sub formă de turnuri, stâlpi, ciuperci, căpățâni de zahăr și Muntele de

Sare de la Slănic. Printre rezervațiile naturale de importanță județeană se numără: rezervația

paleontologică Marnele roșii de la Gura Beliei din Comarnic, rezervația forestieră Cocorăștii

Mislii, Rezervația naturală complex Stânca Tohanilor – Gura Vadului, Rezervația floristică și

peisagistică Pădurea de mesteacăn – Măneciu, Rezervația naturală complex Valea Rea-Sinaia,

rezervațiile hidrologice Baia Verde, Baia Roșie, rezervația geologică Piatra Verde Slănic,

rezervația geologică și peisagistică numită Cheile Secăriei, Lacul Paltinu și rezervația Foile verzi

de la Valea Doftanei.