ŞCOALA POSTLICEALĂ ,, DIMITRIE CANTEMIR ,,

TÂRGU MUREŞ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR:

-2008-

ŞCOALA POSTLICEALĂ ,, DIMITRIE CANTEMIR ,,

TÂRGU MUREŞ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI

CU NEVROZA ASTENICĂ

COORDONATOR:

-2008-

CUPRINSUL LUCRĂRII DE DIPLOMĂ

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII……………………………… 4

1.1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului afectat................4

1.2. Definiţie......................................................................................5

1.3. Simptomatologie……………………………………………... 6

1.4. Etiologie…………………………………………………….... 7

1.5. Patologie …………………………………………………….. 8

1.6. Clasificarea şi forme clinice…………………………………. 8

1.7. Tratamentul medicamentos………………………………….. 9

CAPITOLUL II.

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTRĂRII PÂNĂ LA

EXTERNARE ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE
AFECŢIUNE……………………………………………………… 11

2.1. Internarea pacientului în spital……………………………. 11

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare………………………. 12

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi………. 13

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative……………… 14

2.5. Alimentaţia bolnavului……………………………………. 15

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului .. 16

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice……………… 17

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse

de afecţiune…………………………………………………. 19

2.9. Educaţia pentru sănătate…………………………………… 20

2.10. Externarea bolnavului…………………………………….. 21

CAPITOLUL III.

PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ ………………………... 22

- Cazul nr. 1 - plan de îngrijire ………………………………….. 23

- Cazul nr. 2 – plan de îngrijire…………………………………...24

- Cazul nr. 3 – plan de îngrijire …………………………………. 25

CAPITOLUL IV.

ANALIZA CAZURILOR DE BOALA PREZENTATE ŞI CONCLUZII GENERALE ASUPRA

LUCRĂRII………………………………………… 34

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………36

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

1.1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din mediul extern

şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii şi secretorii. Prin
funcţia reflexă care stă la baza activit& 121f520b #259;ţii sale, sistemul nervos
contribuie la realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic
dintre organism şi mediul înconjurător.

Siatemul nervos, unitar ca structură şi funcţie, este împărţit în:

 -sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic)- care asigură echilibrul
organismului cu condiţiile variabile ale mediului;

-sistemul nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent activitatea

organelor interne.

Segmentele sistemului nervos central sunt: măduva spinării, trunchiul cerebral,

cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale. Organele nervoase care formează
nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei membrane: piamater,
arahnoida şi dura mater. Între arahnoidă şi piamater există un spaţiu mai larg în care
se găsesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protecţie mecanică şi trofică.

Măduva spinării, adăpostită în canalul vertebral, se întinde de la gura occipitală

CI-până la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continuă cu o formaţiune subţire-
filum terminale- până la vertebra a doua coccigiană. Nervii lombari şi sacrali, în
traiectul lor spre găurile intervertebrale, împreună cu filum terminale, constituie
coada de cal. În secţiune transversală măduva apare constituită, în interior, din
substanţă cenuşie- formată din corpii neuronali şi strabătută de canalul ependimar,
iar la exterior substanţa albă, constituită din fibre nervoase mielinice şi celule gliale.

Trunchiul cerebral, continuă măduva spinării şi este format din bulb, punte şi
mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formaţiuni cenuşii şi
albe, omologe celor medulare. Substanţa cenuşie este situată în interior şi
fragmentată în numeroşi nuclei, separaţi prin substanţa albă care apare şi la
periferie.

Cerebelul este situat în etajul inferior al cutiei craniene, înapoia trunchiului

cerebral, fiind alcătuit din două părţi laterale- emisferele cerebrale, conectate printr-o
porţiune mediană denumită vermis. Legăturile cerebelului cu trunchiul cerebral se
fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi care îl leagă de bulb, punte şi
mizencefal.

Diencefalul situat în prelungirea trunchiului cerebral şi sub emisferele

cerebrale, este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă: thalamus,
metatalamus, epitalamus şi hipotalamus.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului

nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazală
prin formaţiuni de substanţă albă: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe.
Structural, emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la
suprafaţă, formând scoarţa cerebrală şi substanţa albă la interior, alcătuită din fibre
de asociaţie, comisurale şi de proiecţie.

Viaţa psihică umană este considerată a fi rezultatul a trei compartimente strâns

legate între ele: compartimentul de cunoaştere (gândirea, atenţia, orientarea,
învăţarea, mempria etc.) cu ajutorul căreia omul cunoaşte realitatea şi pătrunde în
descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trăirile, emoţiile,
sentimentele şi pasiunile pe care omul le încearcă în viaţă şi comportamentul
voliţional, constând în totalitatea hotărârilor, deciziilor si ăn preseverenţa împlinirii
lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activităţii superioare asigură corelaţii
optime ale organismului cu mediul fizico-biologic şi social, fiind din ce în ce mai mult
studiat de către fiziologi.

1.2. Definiţie
 Nevroza este o tulburare psihică manifestată printr-un comportament anormal,
cu diverse forme, de care bolnavul este conştient, dar nu îl poate stapani..

Nevroza perturbă afectivitatea şi emotivitatea, dar nu afectează facultăţile

intelectuale.

Neurastenia este una din cele trei forme de nevroză întalnită la om şi caracterizează
în special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasă ) persistentă.

- este o stare de mare oboseală. Favorizată de surmenaj şi însoţită de tulburări

psihice (tristeşe, insomnie, nehotărare) de tulburări funcţionale (cardiovasculare,
digestive, sexuale) şi de dureri cu diferite lacalizări;

- este o tulburare specială, persistentă a sistemului nervos central, fără

leziuni organice, determinată în special de conflicte sufleteşti, boala de care omul
este conştient şi de care se ăncearcă să se vindece, nevroya astenică fiind trecătoare
şi vindecabilă.

1.3. Simptomatologie

Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent.

Oboseala sau astenia este simpomul principal.

- poate fi fizică sau intelectuală (mai predominantă)

- are un caracter particular, special, neplăcut şi apăsător, o senzaţie de enervare, de

gol şi nu cedează la mijloacele de repaus sau distracţie;

- astenia fizică este aproape permanentă şi apare dimineaţa, la trezirea din somn.
Bolnavul se simte incapabil să coboare din pat.

Chiar dacă în timpul zileise poate observa o uşoară ameliorae a oboselii,

totuşi după cateva ore de muncă ea reapare.

- astenia intelectuală se traduce printr-o senzaţie penibilă de neputinţă de

a mai face faţă muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare închidere
de uşă, exasperează bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua către seară.

Cefaleea este al doilea simptomca frecvenţă şi aproape întotdeauna prezent.

- în cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitentă.

Apare brusc sau se accentuează progresiv.

- este variabilă ca intensitate şi aproape totdeauna legată de oboseală;

- ca localizare apare în regiunea cefei cu o senzaşie de apăsare, de

strangere acre iradiază către frunte, tamplă sau coboară de-a lungul coloanei
verterbrale;

- este de obicei diurna şi foarte rar nocturnă.

Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fără a fi însă constante
sau durabile. În general este vorba de un somn foarte superficial şi mai rar de
insomnie pură şi poate fi însoţită de somnolenţă în timpul zilei.

- din punct de vedere al orarului ea se manifestă la începutul nopţii (insomnie de

adormire);

- în timpul somnului pot apare foarte des coşmaruri (senzaţie de rătăcire,

pierdere etc.) care pot să-l trezească brusc din son, fiind cuprins de o senzaţie de
teamă.

Tulburări secundare:

- tulburări psihice : fenomenul cel mai important este oboseala intelectuală.

Bolnavul constată treptat o greutate în gandire, atenţia mult scăzută (hipoprosexie),

uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie);

- tulburarea voinţei: nu-şi mai duc la îndeplinire şelurile propuse (disbulie) ;

- tulburări senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameţeli, senzaţi de

legănare. Pot apărea şi tulburări de vedere: vederea dificilă, înceţoşată;

- tulburările glandelor endocrine: la mulţi bolnavi se poate observa o aparenţă

hipertiroidie sau hipotiroidie;

- hiperfoliculismul, de obicei constituşional, e adesea însoşit de spasmofilie;

- secreşia foliculinica normală sau chiar spre exces se traduce printr-o

mentruaţie uneori excesivă care ţine 5-6 zile şi are un ritm regulat.

1.4. Etiologie

Se cunosc trei factori mai importanţi răspunzători de apariţia nevrozei astenice:

- factorul psihogen adică tulburările sufleteşti:

- factorul somatogen adică tulburările organice corporale care pot

favoriza sau dezlănţui o nevroză;

- factorul predispozant care ţine de ereditate şi constituţie.

Factorul psihogen este factorul eenţial care provoacă o nevroză astenică. La baza
oricărei nevroze astenice stă unul sau mai multe conflicte sufleteşti care în general
pot îmbrăca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, decepţiile, emoţiile
neplăcute şi prelungite şi general traumele psihice sunt acelea care mai curand sau
mai taryiu sunt fundamental vinovate de apariţia bolii. O importanţă deosebită o
reprezintă factorii emoşionali, afectivi în special frustrările afective, rşceala
sufletească, despărţirea de cei dragi, dramele familiare.

Unul din factorii declanşatori cei ma importanţi al neurasteniilor este surmenajul

psihic. Munca neplanificată, munca în asalt, munca neritmică, toate pot conduce
către o nevroză.
Factorul somatogen foarte multe tilburări organice, foarte multe bolii, fără a provoca
în mod direct o nevroză, o pot declanşa. Mai mult, unele boli cronice, dacă nu sunt
îndepărtate, contribuie ,, din umbră ,, la întreţinerea nevrozei. Printre cauzele
organice care sunt răspunzătoare de apariţia neurasteniei se află şi perioadele de
schimbări fiziologice importante, de ordine endocrin, cum unt sarcina, alăptarea,
menopauza.

De asemenea, un factor somatogen important îl constituie şi bolile infecţioase şi

surmenajul.

Factorul predispozant unul dintre cei mai importanţi factori predispozanţi îl

constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, şi tipul ,,
puternic neechilibrat ,, sunt cei mai predispuşi. Există şi anumite tipuri
constituţionale, dintre cei graşi şi cei slabi, cei slabi fac mai uţor nevroza, dintre
expansivi şi introvertiţi, ultimi o fac mai repede.

1.5. Patogenie

Nevroza astenică este destul de răspandită.

Evidenţa clinică a arătat că varsta la care apare nevroza astenică cel mai frecvent
este între 25-45 ani.

În ce priveşte sexul, ea este mai răspandită la bărbaţi. De asemenea ea apare la

persoanele cu un grad mai ridicat de cultură.

Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scădere de energie şi de

aici apar toate semnele clinice.

1.6. Clasificare şi forme clinice:

În funcţie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate mai multe forme
de neurastenie:

- nevroza astenica pura;

- nevroza astenica cu elemente anxioase;

- nevroza astenica cu elemente depresive;

- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;

- nevroza astenica cu elemente (isterice).

Din punct de vedere a cazurilor psihice declanşatoare există:

- nevroza de eşec- apare la cei care îşi propun teluri care îi depăşesc;

- nevroza de neadaptare care rezultă din ambianţa nouă în care o

persoană este silită să trăiască fără a se putea adapta;

- nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea că

nu mai sunt suficient de iubişi;

- nevroza de aşteptare care apare la indivizi care aşteaptă vreme

îndelungată un eveniment important, sau o hotărare capitală pentru viaţa sa.

1.7. Tratamentul medicamentos

Tratamentul nevrozei astenice presupune:

- tratament igieno-dietetic;

- tratament medicamentos;

- tratament balneofizioterapic;

- psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune:

a) regim de muncă raţional şi adaptarea unui ritm succesiv repaus muncă;

b) tratament dietetic care trebuie să aibă în vedere hrănirea substanţială a

bolnavului cu atât mai mult cu cât aceasta suferă de foarte multe ori de o lipsă a
poftei de mâncare. Se vor întrebuinţa şi vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. În general el se îndreaptă

spre trei principale: să calmeze, să stimuleze organismul şi să refacă somnul.

Pentru primul se folosesc calmante uşoare, aşa numitele tranchilizante minore ca :

Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (în doze mici).

În ceea ce priveşte corectarea somnului şi îndepărtarea insomniei se folosesc în

special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.

Efectul cel mai bun se obţine însă prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante
majore : Clordelazin, Romergan, etc.

La bolnavii cu deficit ponderal şi cu lipsa poftei de mâncare sa aplicat cu succes o

cură de hidrazida. Pe aceeaşi linie se foloseşte şi insulina ăn doze mici, 5 unităţi.

Somnoterapia are indicaţii mai restrânse. Ea se aplică de obicei ăn nevroza astenică

datorată unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cură de somn prelungit (18-
24).

Tratamentul balnezofizioterapic:

Una din metodele cele mai importante este cura frecventă de repaus, de odihnă.
Beneficiul este maxim dacă bolnavul locuieşte într-o localitate situată la o altitudine
medie şi înconjurată de păduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (băi călduţe la 35 C
timp de 30 min.), băi aromate cu esenţe de brad, băi de acid carbonic.

Psihoterapia : este o acţiune multilaterală care se adresează atât intelectului, cât şi

sferei emoţionale a individului. Ea cuprinde atât o latură analitică cât şi una sintetică
de reclădire a personalităţii pe baze mai sănătoase.

Psihoterapia în grup dă rezultate foarte bune.

Foarte importantă este educaţia voinţei.

Adesea este foarte util să se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin muncă).
Adesea o muncă fizică: tăiatul lemnelor, grădinăritul sunt mijloc salutar de a-şi întări
sistemul nervos.

Dar adevărata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fără autoeducare. Câtă

vreme conflictele proprii sufleteşti nu sunt rezolvate nevroza în general persistă şi
multă vreme şi este o luptă fără învingător.

Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului

se folosesc calante uşoare şi anumite tranchilizante minore ca:

- Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu acţiune rapidă şi de scurtă durată.

Contraindicaţii: - depresie de cauză cerebrală;

- alergie la barbiturice;

- insuficienţă hepatică, respiratorie, renală alcoolism

Reacţii abverse: - oboseala, ameşeli;

- de toleranţă şi dependenţă;

- supradozare acută de comă.

Diazepam – pentru efectul lui tranchilizant

Contraindicaţii: - coma colaps;

- alergie la substanţă;

Reacţii adverse: - ameţeli;

- tulburări de vedere;

- astenie fizică şi psihică;

- hipotensiunea arterială.

În ceea ce priveşte corectarea somnului şi înlîturarea insomniei se folosesc în special

barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.

Dormicum – inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al acţiuni sale.

Contraindicaţii: -intoleranţa la substanţă;

- psihoze, depresii psihice, miastenie;

- prudenţa la vârstnici, insuficienţa respinratorie;

Reacţii adverse se datorează efectului sedativi sunt dependente de doza

administrată;
 - injectabil poate apare somnolenţa

CAPITOLUL 2

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL

INTRĂRII PÂNĂ LA EXTERNARE ŞI EFECTUAREA

TEHNICILOR IMPUSE DE AFECŢIUNE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului cu nevroză astenică se face în clinica de psihiatrie

cândacesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment
important în viaţa bolnavului, deoarece el se desparte de mediul său obişnuit şi este
nevoit să decurgă la ajuttorul oamenilor străini.

Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a

biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomandă
internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer eliberat
de alt spita. La internarea unor persoane găsite pe stradă identificării lor, asistenta
de serviciu va anunţa imediat organele de poliţie.

Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi fiind
înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de
identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de la bolnav sau însoţitori.

În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să

se dezbrace şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.

Examinarea clinică poate fi completată de prelevări de produse biologice şi

patologice şi de un examen psihologic.

După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul

trece prin serviciul de internare unde:

- va fi îmbăiat şi – dacă e cazul – deparazitat;

- hainele şi obiectele persoanle vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe

perioada internării.

- după terminarea băii bolnavul va fi îmbrăcat cu pijama sau cămaşă de noapte,

ciorapi şi papuci.

Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat pe secţia une se prezintă la asistanta şefă sau
registratorul medical în vederea internării.

O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi

uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în
salonul indicat, îi face cunoştinţă cu ceilaltţi bolnavi, îl ajută să-şi aranjeze obiectele
în noptieră, îl conduce pentru a cunoaşte secţia, prezentându-i cabinetul asistentelor,
sala de mese, grupul sanitar, îl aduce la cunştinţă regulamentul de ordine intreioară.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

În spitale de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are un rol
foarte important.

Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane
de zi cât şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să
fie bine aerisite, liniştite. Se va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De
asemenea, ferestrele prevăzute cu gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitaţi
sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt prevăzute cu vizoare. De asemenea, secţia
de psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor şi ateliere pentru ergoterapie.

Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat acesta trebuie să aibă
anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerinţele de confort ale bolnavului cât şi ale personalului de îngrijire, să-i permită
bolnavului să se poată mişca în voie, să nu limiteze mişcările. De asemenea, se va
asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este nevoie.

În sala de mese trebuie să se asigure condiţii igienice de mediu, se aeriseşte , se vor

aranja estetic mesele, toate pentru a-l creşte apetitul.

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evoluţia unei boli, de

aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea regulilor de
igienă.

În cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale şi corporale este în majoritatea

cazurilor precară pentru că pacientul prezintă dezinteres pentru propria-i persoană şi
pentru cei din jur.

De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a

îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţă şi
seară. Astfel ea va îndemna bolnavul să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare,
regiunea axilară. De asemenea să efectueze toaleta cavităţii bucale şi să-şi
îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi asupra lenjeriei de corp să fie
tot timpul curată şi îngrijită.

Observarea poziţiei pacientului în pat

Asistenta medicală trebuie să urmărească, să supravegheze poziţia bolnavului în pat

pentru că în foarte multe boli bolnavii, pentru a-şi proteja partea bolnavă, adoptă
poziţii care să le diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care este o ,,boală a
creierului,, bolnavii nu au o anume poziţie în pat sau în timpul somnului care să
atragă atenţia, dar foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea
poziţiei pentru a preveni escarele. Totuşi se poate urmării poziţia bolnavului pentru a
sesiza eventualele modificări survenite în timpul tratamentului.

De asemenea este foarte importantă de urmărit şi faciesul bolnavului. De cele mai

multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte uşor un facies care trădează,
oboseala, astenia de care el se plânge. Este un facies puţin mobil, cu trăsăturile
trase.

Pregătirea patului şi accesoriile lui

Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-si bolnavul
majoritatea timpului de boala şi convalescenţa. Patul trebuie să fie comod, de
dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi uşor de curăţat, pentru ca îngrijirile,
investigaţiile şi tratamentele aplicate bolnavului să fie uşor de efectuat.

Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful, cearşaful plic,
faţa de pernă.

Schimbarea lenjeriei de pat

Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihna şi îngrijirea

bolnavilor.

La intrarea în salon bolnavul găseşte patul pregătit cu lenjerie curată, salonul bine
aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie şi pe parcursul internării.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.

Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală,
atât pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului
deoarece unele medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de
două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi vor fi notate în foaia de observaţie.

Respiraţia – nevoia omului de a căpăta oxigenul din mediu şi a elimina dioxid de

carbon, poate prezenta unele modificări în neurastenie.

Bolnavii nevrotici se plâng adesea de o senzaţie subiectivă d sufocare, de lipsa de aer

(dispnee) ceea ce îi face să inspire din când în când profund uneori să ofteze.

Ritmul respiraţiei ( în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar
uneori poate exista o adevărată aritmie.

Temperatura corpului (valori normale 36-37 C°) nu prezintă modificări importante în

cazul unui bolnav neurastenic.

Pulsul este expansiunea ritmică a arterelor, cu valori normale cuprinse între 60-80
bătăi/minut la un adult sănătos.

În cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentând o uşoară tahicardie sau din
potrivă mai rar (bradicardie). Se constată deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului,
care bate când mai încet, când mai tare.

Tensiunea arterială presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriale, prezintă şi ea unele modificări. Valorile normale la un adult sănătos sunt
cuprinse între 115-140/70-90 mmHg.

În cazul neurastenicilor ea este scăzută (hipotensiune arterială)

În cea ce priveşte funcţiile vegetative, aici se constată câteva modificări:

- diureza neurastenicului nu prezintă modificări;

- scaunul în cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburărilor digestive poate

prezenta unele modificări, bolnavii pot avea fie constipaţie, fie diaree;
- vărsăturile în cazul nevrozei astenice cu predominanţa tulburărilor digestive,
pot fi prezente, dar au caracter trecător, fără să influenţeze evoluţia bolii;

- transpiraţia mulţi bolnavi pot prezenta o uşoară diaforeză, care însă creează
doar un uşor disconfort;

- nevroza poate tulbura şi buna funcţionare a glandelor endocrine, ele apar însă
mult mai târziu.

Unii bolnavi pot prezenta şi o aparenţă hipotiroidie (care, dacă există înainte, poate
declanşa sau mări intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de obicei
constituţional, adesea însoţit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere.

Secreţia foliculară normală sau chiar spre exces se traduce printr-o menstruaţie
abundentă (hipermenoree), 5-6 zile şi care are un ritm regulat. Sa constatat de
asemenea că apar fenomene trecătoare de pseudo – frigiditate, respectiv pseudo –
impotenţă.

2.5. Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia bolnavului neurastenici este o alimentaţie activă. Ea trebuie să aibă în

vedere hrănirea substanţială a bolnavului cu atât mai mult cât aceştia suferă de
foarte multe ori de o lipsă a poftei de mâncare.

Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însă, pentru un

timp alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea
mai multe mese pe zi, uşoare şi dese, mai ales în stările dispeptice. Alimentaţia ca fi
bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de vitamine, în special
vitamina A, B1, B6, C.

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în

rubrică ,,tratament,, din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de
prezentare (fiolă, tablete) doză pe 24h, calea de administrare, doza unică şi orarul.

Medicamentele sunt substanţă de origine minerală, animală, vegetală sau chimică de

sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare
( comprimat, fiolă ) folosită pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.

La indicaţia medicului asistenta medicală administrează medicamentele, prescrise,

ţinând cont de regulile de administrare a medicamentelor.

2. În cazul bolnavului cu nevroză astenică se administrează următoarele

medicamente:

Glucoza 5% - 250 ml x 2/zi;

- se administrează parenteral prin puncţie venoasă;

Insulina - 15 UI/ zi;

- se administrează subcutanat;
Piracetam - 2 x 1 tableta / zi;

- se administrează per oral;

Peritol - 3 x 1 comprimat / zi;

- se administrează per oral;

Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi;

- se administrează oral;

Vitamina B1 lf – o fiolă / zi;

B6 lf – se administrează subcutanat sau intramuscular;

Vitamina C - o fiolă / zi(500 mg);

- se administrează intavenos;

Dormicum - 1 tableta seara;

- se administrează oral.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Regulile de bază în aplicarea precauţilor universale:

o considerarea toţi pacienţii potenţiali infectaţi;

o considerarea ca sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu

HIV şi HBV;

o considera ca acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate

după utilizare.

Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în
îngrijirea bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi
patologice.

Examenele de laborator efectuate produselor biologice şi patologice

completează simptomatologia boli cu elemente obiective exprimată modificările
apărute. Ele confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.

În nevroza astenică recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o

tuberculoză, anemii, boli cronice, infecţii de focar.

V.S.H. – viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se produce

aşezarea hematiilor.

Asistenta medicală se spală pe mâini, îmbracă mănuşile de cauciuc sterile,

aspiră în seringă 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se puncţionează vena şi se aspiră
1,6 ml sânge. Se scurge seringa în eprubeta şi se agită. Se etichetează şi se trimite la
laborator.
 V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la bărbaţi;

4,2 -4,8 mil/mm la femei;

hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la bărbaţi;

13+/-2g la 100 ml la femei;

leucocite: 4200-8000/mm;

trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm³.

Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cercetează prezenţa sau absenţa

anticorpilor în serul bolnavului. Sângele se recoltează prin puncţie venoasă direct în
eprubetă într-o cantitate de 5-10 ml.

După coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei şi după 30

de minute se decantează serul într-o eprubetă sterilă. Din el se fac mai multe reacţii,
în funcţie de boala suspicionată (tifos, sifilis, scarlatină, viroze).

Examen de urină

După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.

Examenul de laborator furnizează:

- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate).

- date microscopice (sediment în care se găsesc elemente figurate, cilindri,

celule epiteliale).

- date fizico-chimice (pH, ionogramă, proteinurie, creatinina);

Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie să fie în limitele valorilor normale

în cazul neurasteniei.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune

Electrocardiograma (EKG) înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice

din cursul unui ciclu cardiac.

Pregătirea pacientului pentru EKG:

- se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii

emoţionali;

- se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul cu 10-15

min. înainte de înregistrare;

- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;

- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţie şi va fi rugat să-şi relaxeze

musculatura.

Montarea electrozilor:
 - Montarea electrozilor pe membre

roşu – mâna dreaptă;

galben – mâna stângă;

verde – picior stâng;

negru – picior drept.

- Montarea electrozilor precordiali

V1- spaţiul VI intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;

V2- spaţiul VI intercostal, pe marginea stângă a sternului;

V3- între V2 şi V3;

V4- spaţiul V intercostal, stâng pe linia medioclaviculară;

V5- la intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilară

anterioară stângă;

V6 – la intersecţia dintre orizontală dusă din V4 şi linia axilară mijlocie

stânga.

Îngrijirea pacientului după EKG: - ajută bolnavul să se îmbrace;

- este ajutat să se întoarcă în salon.

2.9. Educaţie pentru sănătate

Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii. Restabilirea

completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor, care
au determinat-o, adică acelor cauze, care se datorează mediului înconjurător.

Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional sanitară,

încât aceasta să constituie un factor de influenţă pozitivă asupra psihicului
bolnavului, să constituie la crearea unor emoţii pozitive, care urmăresc otimismul şi
încrederea bolnavului în medic şi asistenta medicală şi în eficacitatea măsurilor
terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în vindecarea sau
ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros prescipţiile şi
recomandările medicale.

Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea

neuropsihică a bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată dă
forţe noi organismului în lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit, care ar
îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranţa în vindecare, poate scade puterea
organismului şi înrăutăţii cursul bolii.

Măsurile de educaţie sanitară se încadrează tendinţelor mereu actuale ale

asistenţei psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toţi membrii unei echipe
terapeutice trebuie să sensibilizeze anturajul familial şi profesional în legătură cu
modalităţile de debut, evoluţie şi cu particularităţile etapei terapeutice reabilitative.
 Readaptarea bolnavului la noul stil de viaţă, depinde în mare parte şi de familia,
care îl îngrijeşte.

Profilaxia bolii ,, duşmanul cunoscut este pe jumătate învins”. Acelaşi

lucru şi pentru nevroza astenică. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni
este bine ca fiecare să-i cunoască bine manifestările pentru a lua din vreme măsurile
energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente principale asupra
cărora trebuie să luăm aminte: întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi organizarea
activităţii atât în ce priveşte regimul de muncă cât şi regimul de odihnă.

2.10. Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi şef de
secţie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune
la dispoziţia medicului de salon.

Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia până în
ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital, va anunţa familia
bolnavului şi va da explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va
lămurii în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul
şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu şi
va insista ca la data indicată să se prezinte la control.

Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia cu efecte, unde îl va ajuta să primească

hainele şi va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare asistenta
medicală va verifica, dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţetele pentru tratamentul
prescris.

Capitolul 3

PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ

Cazul numărul 1

Date fixe Numele şi prenumele: D.M.

Vârsta: 48 ani

Sexul : F

Ocupaţia: asociată la o societate comercială

Domiciliul : Reghin

Data internării: 06.04.2008

Data externării: 22.04.2008

Manifestări de dependenţă: - tristeţe

- irascibilitate

- inapetenţă
- nelinişte

- astenie(slabiciunea stării generale)

- fatigabilitate

- plâns

Istoricul bolii: pacienta relatează că boala actuală a debutat în urmă cu câteva luni
datorită programului foarte încărcat de la locul de muncă şi a problemelor care au
apărut. Acuză insomnii, nelinişte, tristeţe, plâns, inapetenţă. Simptomele s-au
exacerbat în urmă cu două săptămâni, motiv pentru care se internează.

Diagnosticul medical: nevroză astenică cu elemente depresive.

Problemele pacientei: - stare generală alterată

- alterarea somnului

- alterarea nutriţiei

- diminuarea interesului pentru efectuarea activităţilor

cotidiene

Diagnostic de îngrijire

Obiective

Intervenţii

Evaluare

1. Diminuarea interesului pentru efectuarea activităţilor cotidiene manifestate prin

tristeţe, plâns.

Pacienta să îşi recapete interesul pentru activităţi cotidiene, să nu mai plângă.

-se discută cu bolnava de câte ori aceasta simte nevoia să o facă.

- este lăsată să-şi exprime sentimentele, temerile,de asemenea mesajul transmis

bolnavei va fi unul clar.

În decurs de câteva zile, în urma intervenţiilor, pacienta îşi redobândeşte interesul

pentru majoritatea activităţilor pe care trebuie să le facă.

2. Alterarea stării generale manifestată prin fatigabilitate, astenie.

- pacienta să-şi recapete liniştea de care are nevoie.

- reluarea relaţiilor interpersonale.

- se asigură bolnavei o cameră liniştită, cu temperatura optimă, care să ofere

siguranţă.

- stimularea bolnavei în efectuarea unor activităţi şi la sfârşitul lor va fi recompesată

cu laude.

În urma plimbărilor scurte şi dese pe care bolnava le face prin parc, starea ei psihică
revine la normal, începe să zâmbească.

3. Alterarea somnului datorită insomniei manifestată prin nelinişte, irascibiliatea.

Asigurarea unui somn corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

- pacienta nu va fi lăsată în timpul zilei prea mult să se odihnească, iar seara se

asigură o cameră liniştită lipsită de factori nocivi.

- ca intervenţie delegată se administrează un somn uşor.

După două, trei săptămâni pacienta va fi mai liniştită, doarme bine şi somnul va fi
corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

4. Alterarea nutriţiei datorită aportului insuficient manifestat prin inapetenţă.

Bolnava să se alimenteze normal, să fie echilibrată hidroelectrolitic.

Se asigură alimentaţia în funcţie de preferinţele bolnavei şi de necesităţi, toate

pentru a-i stimula apetitul. Dacă refuză alimentele se utilizează alimentarea
parenterală.

Apetitul pacientei revine la normal, se alimentează şi hidratează corespunzător.

Cazul numărul 2

Date fixe Numele şi prenumele: D.T

Vârsta: 40 ani

Sexul : F

Ocupaţia: vânzătoare

Domiciliul : Tg. Mureş

 Data internării: 22.05.2008

Data externării: 10.06.2008

Manifestări de dependenţă: - tristeţe

- cefalee

- inapetenţă

- nelinişte

- astenie(slabiciunea stării generale)

- fatigabilitate

Istoricul bolii: pacienta relatează că boala actuală a debutat în urmă cu aproximativ

un an de când îi pleacă fratele în străinătate (singurul frate). De câteva luni acuză
insomnii, nelinişte, tristeţe, fatigabilitate, inapetenţă, astenie, motiv pentru care se
internează.

Diagnosticul medical: nevroză astenică.

Problemele pacientei: - stare generală alterată

- alterarea somnului

- alterarea nutriţiei

- deficit de autoîngrijire

- slăbire fizică

Diagnostic de îngrijire

Obiective

Intervenţii

Evaluare

1. Alterarea stării generale

datorită neliniştii, irascibilitate manifestată prin cefalee anxietate.

Pacienta să fie mai

liniştită, mai relaxată.

-bolnava este incurajată să discute cu familia despre problemele ei şi în aceeaşi timp

va fi ascultat atent ;

-vor fi înlăturaţi factorii iritanţi;

În timp pacienta va fi mai liniştită mai relaxată.

2. Alterarea nutriţiei manifestată prin inapetenţa datorită aportului insuficient.

Asigurarea unui aport alimentar în funcţie de necesităţile pacientei.

Se va stimula apetitul bolnavei asigurarea alimentaţiei în funcţie de preferinţele ei.

Pacienta va avea un aport alimentar suficient şi va fi reechilibrată hidroelectrolitic.

3.Alterarea somnului datorită insomniei de adormire manifestată prin astenie,

nelinişte.

Pacienta să aibă un somn odihnitor, liniţtit corespunzător calitativ şi cantitativ.

Se asigură camera liniştită, lipsită de excitanţi cu temperatura optimă

aerisită.Bolnavul nu va fi lăsată în timpul zilei să doarmă şi va fi îndemnată să facă
plimbări lungi.

Pacienta va reuşi să doarmă şi să fie odihnită, să dispară neliniştea.

4.Deficit de auto îngrijire datorată problemelor cu care se confruntă manifestat printr-

un aspect exterior neângrijit.

Pacienta să se preocupe, să se îngrijească şi de aspectul ei exterior.

-se va stimula să se spele, să se îmbrace, să-şi aranjeze părul;

-se va schimba lenjeria de corp şi de pat de câte ori este nevoie;

După câteva zile bolnava începe să se îngrijească din nou de aspectul ei şi odată cu
aceasta se obţine şi o ameliorare a stării generale.

5. Stabilirea fizică adinamie manifestată prin fatigabilitate.

Bolnava să-şi redobândească interesul pentru desfăşurarea unor activităţi să-şi

redobândească încrederea în forţei proprii.

-stimularea bolnavei în efectuarea unor activităţi se va stabili un program de

activităţi agreate de bolnava pentru a preveni plictiseala;

-se previne izolarea prin stimularea relaţiilor intrepersonale.

În urma tratamentului aprox. 2 săptămâni starea pacientei se îmbunătăţeşte foarte

mult şi are din nou poftă de viaţă.

Data

Funcţii vitale

Recoltarea de probe biologice şi patalogice

Explor.

Paracl.

Tratament medicamentos

Regim

alimentar

Temp

Puls

T.A

Resp

22.05.

2008

23.05.

2008
24.05.

2008

25.05.

2008

26.05.

2008

37

37,1

36,8

37

36,9

83

82

82

82

83

120/

70

125/

70

125/

75

115/

65

120/

70
19

20

19

18

19

Erintrocite

Vn 4,2-4,8mil/mm

Vo 4420.000/

mm

Leucocite

Vn 4200-

8000/mm

Vo 4800/mm

Trombocite

Vn 150-4000000/

Mm

Vo 350.000/

Limfocite

Vn 20-40%

Vo 31%

Hemoglobină

Vn 13+2g%

Vo 14g%

VSH

Vn 2-12 m/g

Vo 8mm/h
Ex ser. Neg

Sumar de urină:

- culoarea galben deschis

- dens. V. N.

1015-1025

Vo 1017

- ph Vn 5,6-6,4

Vo 6

EKG:

Înregistrarea grafică a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu

cardiac.

- nu reprezintă modificări

Electrovit: 1/3 dr/zi

Drajeuri conţin vit. B1,B2,B6, B12,PP

- indic.: în tratamentul deficienţelor polivitaminice tip B.

Insulina :

-flacon de 10 ml sol. Neutră

Mod de administrare: -15 UI/zi SC

Dormicum : 1tb seara;

Indic.: inductor al somnului;

- Ci: intoleranţa la substanţă, miastenie;

Peritol : 3/1 comp. /zi

-indic.: migrenă, stimularea apetitului, boala serului.

CI: glaucom

-R. Adv.: somnolenţă, greţuri.

Vit. C: 1 f/zi(500mg);

- indic.: trat. scorbutului, asteniilor profilaxia, a vitaminozei sau hipovitaminozei C;

Glucoză : 5% 250 ml x2

Regimul alimentar este unul normal, dar mai bogat în legume şi fructe. Bolnava va
avea mai multe mese pe zi, uşoare şi dese, fără condimente şi alcool şi se va evita
excesul de carne şi conserve.

Cazul numărul 3

Date fixe Numele şi prenumele: R.G

Vârsta: 38 ani

Sexul: F

Ocupaţia: confecţioneră

Domiciliul: Tg. Mureş

Data internării: 18.04.2008

Data externării: 06.05.2008

Manifestări de dependenţă: - astenie

- fatigabilitatea (slăbire fizică, adinamie, lipsa de forţă)

- inapetenţă

- irascibilitate

- insomnie

- tristeţe

- nelinişte

Istoricul bolii: Bolnava afirmă că boala actuală a debutat de aproximativ 4 ani

pe fondul confruntărilor cu soţul şi a divorţului. De aproximativ 4 luni acuză tristeţe,
plâns, nelinişte, inapetenţă, cefalee în momentul când e agitată, uşoară insomnie.

Diagnostic medical: Neurastenie

Problemele pacientei: - alterarea stării generale

- slăbirea fizică, adinamie

- alterarea somnului

- alterarea alimentaţiei
- deficit de îngrijire

Diagnostic de îngrijire

Obiective

Intervenţii

Evaluare

1. Alterarea stării generale manifestată prin astenie.

- bolnava să-şi redobândească interesul pentru desfăşurarea activităţilor.

- bolnava va fi ascultată atent, va fi îndemnată să-şi exprime sentimentele, va fi

încurajată pentru comunicarea cu colegele de salon şi familia;

- stimularea pacientei în efectuarea unor activităţi;

- pacienta va fi recompensată prin laude.

După câteva zile, în urma plimbărilor, a exerciţiilor fizice pe care bolnava le face
zilnic, starea ei psihică se îmbunătăţeşte vizibil, starea generală este bună.

2. Slăbirea fizică adinamie manifestate prin fatigabilitate.

Bolnava să-şi redobândească interesul pentru desfăşurarea unor activităţi, să-şi

redobândească încrederea în forţele proprii.

- stimularea bolnavei în efectuarea unor activităţi: se va stabili un program de

activităţi agreat de bolnava pentru a preveni plictiseala.

- se previne izolarea prin stimularea relaţiilor interpersonale.

În urma tratamentului în aproximativ două săptămâni starea pacientei se

îmbunătăţeşte foarte mult şi are din nou ,,poftă de viaţă”.

3. Alterarea nutriţiei manifestată prin inapetenţă.

Asigurarea unui aport alimentar în funcţie de necesităţile bolnavei.

Se va stimula apetitul bolnavei prin alimente oferite în cantităţi mici şi la intervale
scurte de timp.

În urma intervenţiilor apetitul bolnavei revine la normal.

4. Deficit de autoîngrijire manifestat prin aspectul exterior neîngrijit.

Bolnava să se îngrijească de aspectul ei exterior.

Se va stimula bolnava să-şi facă toaleta, să se spele, să se îmbrace, să-şi aranjeze

părul.

După câteva zile pacienta începe să se îngrijească din nou de aspectul ei exterior şi
o dată

cu acesta se obţine şi o ameliorare a stării generale.

Diagnostic de îngrijire

Obiective

Intervenţii

Evaluare

5. Alterarea somnului datorită insomniei de adormire manifestată prin oboseală,

agitaţie.

Asigurarea unui somn corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

- asigurarea microclimatule corespunzător: camera liniştită, lipsită de excitaţi,

temperatura optimă;

- bolnava nu va fi lăsată în timpul zilei să se odihnească prea mult.

În decurs de câteva zile în urma tratamentului somnul bolnavei va fi corespunzător

din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

6. Alterarea stării generale manifestată prin irascibilitate, nelinişte, tristeţe.

Pacienta să-şi recapete liniştea sufletească de care are nevoie.

Asigurarea microclimatului corespunzător care să ofere siguranţă: camera liniştită,
lipsită de excitaţi.

După câteva zile recapătă liniştea sufletească, începe să zâmbească şi starea sa

generală se îmbunătăţeşte foarte mult.

Data

Funcţii vitale

Recoltarea de prod biologice şi patologice

Explor.

Paracl.

Tratament medicamentos

Regim alimentar

temp

Puls

TA

Re

Sp

18.04.

2008

19.04.

2008

20.04.

2008

21.04.

2008
22.04.

2008

36,7

36,4

36,6

36,6

36,5

80

82

79

81

82

130/

80

125/

70

120/

70

125/

80

120/

75

18

19

20

19
19

Glicemie :

Vn 80-120mg%

Vo 95 mg%

Colesterol :

Vn 1,8-2,80g%

Vo 2,10 g%

Eritrocite :

Vn 4,2 mil/mm

Vo 4,3 mil/mm

Leucocite :

Vn 4200-8000/mm

Vo 5000/m

Trombocite :

Vn 150-400000/mm

Vo 250000/m

Limfocite :

Vn 20-40%

Vo 22%

Hemoglobină :

Vn 13+2g%

Vo 13g%

VSH :

Vn 2-12m/g

Vo 7mm/h

Examen serologice:

Negative
Sumar de urină:

Culoare galben deschis

Densitatea Vn 1015-1025

Vo 1017 pH

Vn 5,6-6,4

Vo 5,7

-proteinuria negativă

EKG:

Înregistrarea grafică a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu

cardiac.

- nu prezintă modificări.

Piracitam: 2/1 tb/zi;

Indic: involuţie intelectuală(tulb. de atenţie, memorie) întârziere psihică, tulb. de

comportament

CI: insuficienţă renală severă.

R. adev. : ocazional nervozitate, insomnie, greaţă, dearee.

Vitamina B1:

1/f/zi SC sau IM

-indic.: stării de hipovitaminoză, boli epuizante, nevrite, hepatite

CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte rar IV poate fi urmate de reacţii

grave(şoc)

vit. C:

1/f/zi(500mg)

-indic.: tratamentul scorbutului, a asteniilor profilaxia avitaminozei sau

hipovitaminozei C

CI: litiază renală

-r.adv. la doze crescute favorizează tulb. digestive sau urinare.

Dormicum: 1tb. seara

- indic.: inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al acţiunii sale.

- CI : intoleranţa la substanţa, miastenie, psihoze.

Insulina:

Flacon de 10 ml sol. neutră

Mod de administrare 15 UI /zi SC

Frontim:

1comp. Seara

Se administrează ca şi sedativ

Glucoză:

5% 250mlx2

Regimul alimentar este unul normal, dar mai bogat în legume şi fructe.

Bolnava va avea mai multe mese pe zi, uşoare şi dese.

Pentru un timp se vor suprima alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau

conserve.

Capitolul IV

ANALIZA CAZURILOR DE BOALĂ PREZENTATE ŞI CONCLUZII GENERALE ASUPRA

LUCRĂRII

„Multe minunii sunt pe lume, dar nici una ca inima omului”. Şi aici atacă
nevrozele şi în special boala numită „nevroza astenică”.

În această lucrare am încercat să ating cât mai multe teme din această boală,
să le cunosc şi să încerc să ajut persoanele care au fost atinse de ea.

În primul capitol „prezentarea teoretică a bolii” am dat în primul rând definiţia

neurasteniei care pe scurt ar fi cam aşa: „o stare de mare oboseală, fovorizată de
surmenaj şi însoţită de tulburări psihice funcţionale şi de dureri cu diferite localizări”.

M-am oprit apoi şi am descris cele trei simptome principale ale bolii şi anume
oboseala, cefaleea şi insomnia.

Dar pe lângă acestea pot apărea şi tulburări secundare: tulburări psihice,

tulburări senzitivo-senzoriale, tulburarea afectivităţii, tulburarea voinţei, tulburări
endocrine.

În ceea ce priveşte etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanţi

raspunzători pentru apariţia ei:
- factorul psihogen(tulburări sufleteşti)

- factorul somatogen(tulburări organice corporale);

Factorul psihogen sau tulburările sufleteşti se referă la necazurile, grijile, decepţiile,

emoţiile neplăcute şi prelungite dar şi la frustrările afective, răceala sufletească,
despărţirea de cei dragi şi nu în ultimul rând surmenajul psihic.

Factorul somatogen se referă la foarte multe boli, care fără a provoca în mod direct o
nevroză o pot declanşa.

În ceea ce priveşte patogenia se pare că nevroza astenică este mai răspândită la

bărbaţi şi apare la persoane cu un grad mai ridicat de cultură.

În funcţi de simptome neurastenia se clasifică astfel:

- nevroza astenică pură;

- nevroza astenică cu elemente anxioase;

- nevroza astenică cu elemente depresive;

- nevroza astenică cu elemente obsesivo-fobice;

- nevroza astenică cu elemente pitiatice,

sau :

- nevroza de eşec;

- nevroza de neadaptare;

- nevroza de frustrare;

- nevroza de aşteptae, din punct de vedere al cauzelor declanşatoare.

În ceea ce priveşte tratamentul, el se desfăşoară pe patru planuri:

- tratament igienico-dietetic;

- tratament medicamentos;

- tratament balneofizioterapic;

- tratament psihoterapeutic.

În capitolul doi „supravegherea bolnavului din momentul internării şi până la

externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune” am descris îndatoririle şi
îngrijirile asistentei medicale din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu
neurastenie. Am început cu internarea pacentului, asigurarea condiţiilor de
spitalizare, asigurarea igienei generale şi corporale, poziţia bolnavului în pat,
urmărirea faciesului, a funcţiilor vegetative, funcţiilor vitale.

În ceea ce priveşte funcţiile vitale, aceşti pacenţi prezintă câteva modificări legate de
respiraţie, uni putând prezenta aritmie, pulsul de obicei instabil şi tensiunea arterială
este uşor scăzută.

Alimentaţia pacienţilor este şi ea importantă pentru că de obicei ei prezintă

inapetenţa. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , uşoare şi dese cu alimente
bogate cu legume şi fructe.

La pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice

am descris tehnicile de recoltare specifice fiecărei analiză de laborator care se cere:
VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urină.

Iar în final am amintit puţin despre profilaxia bolii şi externarea bolnavilor.

În capitolul trei am descris cele trei cazuri de boală pe care le-am urmărit în clinica de
psihiatrie.

Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vârsta cuprinsă 30-48 de ani şi care
erau internate în clinică cu diagnosticul Neurasteniei şi respectiv Nevroza astenică cu
elemente depresive; Trei paciente care datorită unor probleme pe care le-au avut,
unor conflicte sufleteşti care s-au declanşat la un moment dat, au facut o nevroza
astenică dar care în urma internării şi a tratamentului urmat s-au externat vindecate
sau în stare ameliorată(cazul trei).

Ceea ce a condus la vindecarea pacienţilor a fost în primul rând psihoterapia,

discuţiile cu pacientele, întelegerea care le-a ajutat să îşi depăşească, să îşi privească
prin altă prismă problemele cu care se confruntau, ceea ce înseamnă un pas
important pentru vindecare, căci aşa cum spunea şi Marin Preda „suferinţa e o criză
din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâncimile ei ne răcesc spiritul”. Şi ele au
înţeles acest lucru.

BIBLIOGRAFIE

1. Stănescu Sorin: „Nevroza astenică”, Editura medicală

2. Ed. Pamfil şi D. Ogodescu: „Nevrozele”, Editura medicală

3. Tudor Şerbănescu: „Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie”, Editura medicală

4. Lucreţia Tirtică: „Ghid de nursing” şi „Breviar de explorări funcţionale”, Editura

medicală

5. Carol Mozes: „Tehnica îngrijirii bolnavului”