Matematici speciale şi metode numerice

REZIDUURI ŞI APLICAŢII

1. Formule pentru reziduuri

Când singularităţile
dau valoarea şi nuanţa.

Teorema reziduurilor
Definiţia 1. Fie f(z) o funcţie care are în z  a  C un pol sau un punct
singular esenţial izolat. Rezultă că dezvoltarea în serie Laurent în vecinătatea
punctului z = a, va fi:

f ( z)   c n z  a n (1)
n  

1
Coeficientul c 1 al termenului se numeşte reziduul funcţiei f(z) relativ la
za
punctul singular z = a şi se notează rez(f; a).
Ţinând seama de formula ce dă coeficienţii seriei Laurent


1 f (z)
cn  dz avem
2i Γa (z  a ) n 1

1
2i Γ
c 1  f (z)dz (2)

unde Γ este un cerc cu centrul în punctul z = a, situat în coroana circulară

r  z  a  R, în care f(z) este olomorfă.

Reziduul funcţiei f(z) se poate calcula totodată cu ajutorul dezvoltării în

serie Laurent a funcţiei f(z) în jurul punctului z = a.

1
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

1.1. Formule pentru calculul reziduurilor

În cazul în care z = a este un pol multiplu de ordinul p, calculul reziduului

se poate face cu formula:

lim [( z  a ) p f (z)]p 1

1
rez(f , a )  (3)
p  1! za
În particular, pentru p = 1, avem:
rez (f , a )  lim [( z  a )f (z)] (4)
z a

g (z)
Dacă simplificarea cu (z-a) în formula (4) nu este posibilă şi f (z)  , unde
h (z)

g(z) şi h(z) sunt olomorfe în z-a şi g(a )  0, h(a )  0, h(a )  0 atunci calculul
reziduului se poate face cu formula:
g(z)
rez (f , a )  lim (5)
z a h (z)
Reziduul unei funcţii în punctul de la infinit (z=  ) este dat de relaţia:
1
rez (f , ) 
2i 
Γ
f (z)dz (6)

unde Γ este un cerc cu centrul în origine şi de rază R suficiente mare, pentru ca

în exteriorul lui funcţia şă nu aibă alte singularităţi decât punctul de la  .

Teorema reziduurilor (Cauchy)

Dacă Γ este o curbă simplă închisă rectificabilă, în interiorul căreia

funcţia uniformă f(z) are un număr infinit de puncte singulare izolate
a 1 , a 2 ,..., a n , atunci:

2
 Matematici speciale şi metode numerice


Γ
f (z)dz  2i  rez(f , a
k 1
k
) (7)

Teorema 2. Dacă funcţia f(z) are un număr finit de puncte singulare

izolate, atunci suma reziduurilor acestei funcţii relativ la toate punctele singulare
inclusiv punctul de la infinit este nulă.
Pentru calculul unor integrale definite din domeniul real cu ajutorul
teoremei reziduurilor procedăm în felul următor:
a) Alegem o funcţie complexă f(z) care pe axa reală se reduce la f(x);
b) Completăm intervalul de integrare cu un arc de cerc (semicerc sau cerc)
pentru a obţine un contur închis;
c) Aplicăm teorema reziduurilor;
d) Evaluăm valoarea integralei pe drumul adăugat. Dacă drumul adăuga
este un arc de cerc, evaluarea integralei se poate face ţinând seama de
următoarele leme:
Lema 1. Dacă AB este un arc de cerc cu centrul în a şi de rază r, iar f(z) o
funcţie continuă într-o vecinătate a punctului a, exceptând eventual punctul a,
care satisface condiţia:
lim z  a f (z)  k (8)
z a

atunci

lim 
r 0 AB
f (z)dz  i(  )k

unde   arg(z  a )  .

Lema 2. Dacă AB este un arc de cerc cu centrul în a şi de rază R, iar f(z)

o funcţie continuă în exteriorul cercului cu centrul în a, exceptând eventual
punctual de la infinit, care satisface condiţia:
lim (z  a )f (z)  k (9)
R 

atunci

3
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

lim
R  AB f (z)dz  i(  )k

unde   arg(z  a )  .

Lema 3. (Jordan). Dacă f(z) o funcţie olomorfă în semicercul

( : x 2  y 2  R 2 , y  0) şi tinde uniform către zero când z  R  , atunci

e
iz
lim f (z)dz  0(  0).
R  

2. Integrale cu teorema reziduurilor

I. Integralele de forma:


 Q(x) dx
P( x )


unde P şi Q sunt două polinoame care îndeplinesc condiţiile:

1. Q(x)  0 x  R (nu are rădăcini reale)
2. 2+ grad P(x)  grad Q(x),
sunt convergente.
Pentru calculul acestor integrale cu teorema reziduurilor alegem
P( z )
f(z) = şi conturul de integrare Γ  AB   unde A(R ,0), B(R ,0) iar 
Q( z )

semicercul x 2  y 2  R 2 , y  0.

Exemplu 1:
 x 2 1
I
  x  1
4
dx

4
 Matematici speciale şi metode numerice

Avem îndeplinite condiţiile: Q(x)  x 4  1  0 x  R şi 2 + grad P  grad Q,

z2 1
deci integrala este convergentă. Alegem f (z)  şi conturul de integrare
z4 1
din fig.1.

r O r x

Figura 1
Atunci

z2 1 R x 2 1 z2 1
Γ z 4  1dz  R x 4  1dx   z 4  1dz
z2 1
Funcţia f (z)  are poli simpli:
z4 1
  2k   2k
z k  cos  i sin , k  0,1,2,3
4 4
  3 3
din care numai z 0  cos  i sin şi z1  cos  i sin se află în interiorul
4 4 4 4
conturului mărginit de curba Γ .
Aplicăm teorema reziduurilor avem:

z2 1 R x 2 1 z2 1
Γ z 4  1dz  R x 4  1dx   z 4  1dz  2i[rez(f , z 0 )  rez(f , z1 )]
dacă R  z .

Dacă trecem la limită în egalitatea precedentă şi ţinem seama că

lim zf (z)  0
R  z 

5
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

şi de lema (2) rezultă:

x2 1
R x2 1
R   R x 4  1  x 4  1dx  2i[rez(f , z 0 )  rez(f , z1 )]
lim dx 

Calculăm

z2 1 z(z 2  1) i 2
rez (f , z 0 )  lim  lim 
z z 0 4z 3 z z 0 4z 4 4

z2 1 z(z 2  1) i 2
rez(f , z1 )  lim  lim 
z z1 4z 3 z z1 4z 4
4
 x2  1  i 2 i 2
În consecinţă I 
  x  1
4
dx  2i 
 4
    2 .
4 

II. Integralele de forma:

2
I   R sin , cos d
0

unde R(u,v) este o funcţie raţională se pot calcula cu teorema reziduurilor dacă

se face schimbarea de variabilă z  e i . Atunci

sin  
1 i
2i
 1
 1
e  e  i   z  
2i  z

cos  
1 i
2
 1
 1
e  e i   z  
2 z

iar dz  ie id. Când  parcurge intervalul 0,2, z parcurge cercul z  1 o

singură dată. Ca urmare

2
I   R sin , cos d 
0

1 1 1 1 
  R   z  ,  z   dz  2i rez (R , z k ).
x 1
 2i  z 2 z  k

Funcţia R fiind raţională nu are alte singularităţi decât poli.

Alegem pe aceia care sunt în interiorul cercului z  1.

6
 Matematici speciale şi metode numerice

Exemplu 2:
2 d
I
0 2  sin 2 

Efectuând schimbarea de variabilă z  ei , dz  ie id integrala dată

devine:
2 d 4z 2 dz 4 zdz
I 0 2  sin 
 z 1 z 4  6z 2  1  iz 
i z 1 z 4  6z 2  1 
k rezf , z k   8k rezf , z k  8k rez f , z k 
4
  2i
i

z
Funcţia are patru poli, iar în cercul z  1 se află polii
z  6z 2  1
4

z1   3  8 , z 2    3  8 .

 
rez f , z1  lim
z
 lim
z2

z  z1 4z 3  12 z z  z1 4z 4  12 z 2
2
 3 8 
 
  
4 2
4  3  8   12   3  8 
   

 
rez f , z 2  lim
z
 lim
z2

z z 2 4z 3  12 z zz 2 4z 4  12 z 2
2
 3 8 
 
  
4 2
4   3  8   12    3  8 
   
Avem

  
rez f , z1  rez f , z 2   8
2

şi deci

7
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

2 d 2
I 0 2  sin  2
 8 
8
  2.

III. Integralele de forma:

 
I   F( x ) cos xdx , J   F( x ) sin xdx
 

presupuse convergente se calculează cu ajutorul teoremei reziduurilor, luând

drept contur de integrare Γ  AB   unde A(R,0), B(R,0) şi semicercul

x 2  y 2  R 2 , y  0 şi integrala:
 
K  I  iJ   F( x )(cos x  i sin x )dx   F( x )e ix dx
 

Pentru calculul integralei K pe conturul menţionat utilizăm funcţia:

f (z)  F(z)  eiz .

Exemplu 3:
 x cos 2x
I dx
 x 2  2x  5
Pentru calculul integralei I, asociem integrala
 x sin 2x
J dx
 x  2x  5
2

şi împreună cu I avem:
 xe 2ix
K  I  iJ   dx
 x 2  2x  5
Evident ReK=I şi ImK=J. Conturul de integrare Γ  AB   unde

A(-R, 0),B(R, 0) iar  este semicercul x 2  y 2  R 2 , y  0 (fig.1). Calculăm

integrala

ze 2iz
Γ z 2  2z  5dz
8
 Matematici speciale şi metode numerice

Care pentru y = 0 se reduce la K. Avem

ze 2ix xe 2ix
Γ z 2  2z  5dz  R z 2  2z  5dz  2i
R
rez(f , z k ) (10)
k 1

z R
Pe cercul  funcţia g (z)  satisface relaţia g (z)  şi
z 2  2z  5 R 2  2R  5
deci
R
lim g (z)  lim  0,
R  R  R  2R  5
2

adică g(z) tinde uniform către zero când R   şi conform lemei (3) avem:

ze 2iz
R   z 2  2z  5
lim dz  0

ze 2iz
Funcţia f (z)  are polii z1  1  2i şi z 2  1  2i, din care numai
z  2z  5
2

z 1 este în interiorul domeniului mărginit de Γ . În consecinţă

(z  z1 )ze 2iz (1  2i)e 2i (1 2i ) 1  2i   e 4  e 2i

rez (f , z1 )  lim  
z  z1 z  z1 z  z 2  4i 4i

Ca urmare

ze 2iz (1  2i)e 4  e 2i 
Γ z 2  2z  5dz  2i 4i
 4 [cos 2  2 sin 2  (2 cos 2  sin 2)]
2e
Trecând la limită în (12) pentru R   obţinem:
 xe 2ix 
K dx  4 [cos 2  2 sin 2  i2 cos 2  sin 2]
 x  2x  5
2
2e
respective
 
I cos 2  2 sin 2; J 2 cos 2  sin 2
2e 4 2e 4

3. Aplicaţii la reziduuri cu integrale şi formule pentru reziduuri

9
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

3.1. Să se arate că:

 x 4 1 4
3.1.1.  x 6  1dx  3 
 x2 
3.1.2.  x 2  a 2 2 dx  2a
 x2 
3.1.3. 0 x 2  a 2 2 dx  4a
 dx 2a  b 
3.1.4.  x 2  a 2 x 2  b 2   2a 3 a  b2 b
 x p 1 x
3.1.5. 0 1  x dx  sin p , 0  p  1
 x a 1
3.1.6. vp 0 1 x
dx   cot a, 0  a  1

 x ln x 1
3.1.7. 0 1  x 2 3 dx   8
 xdx 1
3.1.8. 0 1  x 2 3  4
2
 ln x  2
3.1.9. 0 
1 x 
 dx 
3

2 d 2x
3.1.10. 0 cos   a

a 2 1
; a 1

2 cos 2 2 1 p4
3.1.11. 0 1  2 cos   p 2
d 
1 p2
, p  1

3. 2. Aplicaţii diverse
3.2. a) Aplicând formulele integrale ale lui Cauchy, calculaţi integralele:
10
 Matematici speciale şi metode numerice

z
cosh
1. I  C 2 dz, C  z  2i  2
z  i 4
2i  z  4
R:I   cosh  
3!  2  z  i 24

z100e iz
2. I  C z 1
2
dz; C : 4x 2  y 2 - 4  0

z100  eiz z100  eiz

R: I  2i  2i  2 sinh 
zi z  i z  i z  i

3.2. b) Calculaţi rez (f , z k ) = reziduul funcţiei f(z) relativ la punctul său singular

z k (pol sau punct singular esenţial izolat).

e iaz
1. f (z) 
sinh z

z 2n
2. f (z) 
1 zn
1
ez
3. f (z) 
z  12
1
4. f (z) 
z  1
2 n

1
5. f (z)  z 3  e 1 z

Soluţii:
1. z k  ik , k  Z sunt poli de ordinul unu

e  ak

rez f ; z k   e iaz
  (1)e ak / 2
sinh  z  zk cosh(ik )

11
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

z   este punct singular esenţial neizolat pentru care nu se pune problema

reziduului (Argumentare după problema 5).
( 2 k 1) 
i
2. z k  e n ,k  0, n  1 sunt poli de ordinul unu şi z   pol de ordinul n.

( 2k 1) 
z 2n zn  z z 1 i
rez(f , z k )    k  e n
nz n 1 z  z k n z  zk n n

1  1 1 1 
f (z)  z n   z n 1  n  2 n  3n  ... 
1 n
1  z z z 
z
 0 dacă n  1
rez (f , )  
 1 dacă n  1

 1 
d  ex 
3. z = 1 este pol de ordinul doi: rez (f ,1)   z  12
 e
dz 
 z  12 
  z 1
şi z = 0 este punct singular esenţial izolat rez(f,0) = e după cum se vede din
dezvoltarea:
1
 11 1 1  2 23 2 
f (z)  e z 1  z  2  1    ... 1  z  z  ...  
 1! z 2! z 2
 1! 2! 
 1 1  1
 ...  1    ...    ...
 1! 2 !  z
4. z = i şi z = -i sunt poli de ordinul n.

d n 1  
  1 n (n  1)...( 2n  2)
rezf , i    n 1  z  i n 
1 1
n  1! dz   z  i  z  i n
n 
 z i i 2
2n 2
(n  1)!
1 n (n  1)...( 2n  2)
rez (f ,i)   
i 2 2 n  2 (n  1)!
5. z = 1 este punct singular esenţial izolat iar z   este pol de ordinul trei.
Dezvoltând în jurul punctului z = 1 obţinem:

12
 Matematici speciale şi metode numerice

 1 1 1 1 1 1 
f (z)  (z  1  1) 3 1     ... 
 1! 1  z 2! (1  z) 3! (1  z)
2 3

1 3 3 1 1
c 1      
1! 2! 3! 4! 24
Deci
1
rez (f ;1) 
24
1
rez (f , )  rez (f ;1)  
24
Să vedem pentru problema 1, de ce z   nu este izolat.

sinh  0; e z  e-z  2isuny  0  y  k.

Deci pentru z  ik; sinhz  0; m k  .

6. Utilizând teorema reziduurilor, calculaţi integralele:
dz
c z cos z 2 ; C : x  y 2 - 2y - 3  0
2
6.1.

Funcţia are o infinitate de puncte singulare (polii de ordinul unu, z = 0,

 
z k   (2k  1) ; zk   (2k  1) şi singularitatea neizolată, punctul limită
2 2
de poli z   .)
1 1
rez (f , z k )  
z cos z 
2 
zzk
cos z 2k  2z 2k sin z 2k

În interiorul conturului C avem polii:

   3 5 1 1 1 1 1
 ,0, ,i ,i ,i cu reziduurile:  ,1, , , , . Deci
2 2 2 2 2    3 5

 43 
I  2i1  .
 15 

13
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

2z
6.2.
C
z 2 e z 1 dz

a) C : x 2  y 2  2x  0

1
b) C : x 2  y 2 
2
Dezvoltând în jurul lui z =-1 obţinem:
a)
2z 2
2
2 z 1
z e  z  1  1 e 2 z 1 

  1 2
  2
1  2  22 1
 e 2 z  12  2(z  1)  1)  1      ...   ...  e 2   ...
 1! z  1 2!  z  1   3 z 1
 

22 2
rez (f ;1)  C 1   e ;
3
b) I  2irez (f ;1)

z r z
n 1
6.3. cos dz
z

z = 0 este punct singular esenţial izolat. Calculăm rez (f;0).

1  1 1 1 1 1 1 
z n cos  z n 1  2
 4
 ...  (1) n 2n
 ... .
z  2! z 4! z (2n )! z 

z 2k 1
Dacă n  2k , C 1  0. Pentru n  2k  1, 2p
 z 1  p  k  1.
z
n 1 n 1
1
(1) k 1 (1) 2 (1) 2
C 1   
2k  2! n  1! n  1!
Deci I  2iC 1 .

14
 Matematici speciale şi metode numerice

sin 2 z
6.4. I   C z 2 z 2  4iz  3 dz
1
a) C : z  3 ; b) C : z  i  1 ; c) C : z  1 
2
Soluţii: z = 0 pol dublu, z =-i, z =-3i poli simpli.
Ia  2irez(f ,0)  2irez(f ,i)  irez(f ,3i).

I b  irez(f ,0)

I c  0.

conform teoremei lui Cauchy.

6.5. Se consideră conturul triunghiular C care se obţine unind două câte două
punctele: z1  2i, z 2  2i, z 3  2.

 z  1 (z  2)z  1
dz
Calculaţi
2 2
c

Soluţie:

c f (z)dz  2irez (f ;1)  irez f ; i  irez (f ;1)  2 irez (f ;2) 
 2i 2i 1 
  0    i .
 20 20 5  10

2i

2
o x

 2i

Figura 2

15
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

6.6. Aplicaţii:
1. Dacă a > 0, R > a, să se calculeze:
dz
z R z 2  a 2 2 ; z  0; z  ai
I  2irezf(0)  rezf(ai)  rezf(-ai) 

1
rezf (0)  zf (z) z 0  ,
a

 
rezf (ai)   z  ai2 1 
 z(z  ai) 2 (z  ai) 2  z ai

dz
2. z a z 3 (1  z 2 ) pentru a < 1, a > 1.

3. Calculaţi
1
ez
I z a z(1  z)dz, a  1 utilizând reziduul lui f în punctul de la infinit. R : z  1
1
1 1 1  11 1 1  1 1 
f (z)   ez   1    ... 1    ...   c 1  0  I  0.
z 2
1
1 z 
2 1! z 2! z 2
 z z 2

z

cos n
4. I 
0 b  ia cos  d
Soluţie:

i sin n
 b  ia cos  d
1
J
2

căreia îi ataşăm integrala nulă


e in

1
I  iJ  d
2 b  ia cos 

16
 Matematici speciale şi metode numerice

dz z2 1
Notând ei  z, d  , cos  .
iz 2z
Prin înlocuire obţinem

zn
I  iJ 

x 1
az 2  2biz  a
dz

În interiorul cercului funcţia de integrat are doar polul

a 2  b2  b
z1  i
a
cu reziduul:

zn in an
rez (f ; z1 )   
2az  izb z  z1 2i a 2  b 2  2 
n
 a  b  b
2
 
Rezultă:

i n an
I  2irez f ; z1   
n
a 2  b2  a 2  b2  b 
 
 
5.


 5  4 cos x
sin x sin nx
I dx

Soluţie: Ataşăm cu integrala nulă



 5  4 cos x
sin x cos nx
J dx


Calculând

e inx sin x
J  iI  iI 


5  4 cos x
dx.

17
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Punând e ix  z

z 2  1z n1dz  1  2irez  f ; 1   


1
iI 
 2 n 1
2 2z  5z  2
2 2 2
z 1

18