AFECTIVITATEA

MIȘCODAN DUMITRU DANIEL

IC AMG

Este procesul psihic reglator ce reflecta relatiile omului cu lumea sub forma unor trairi
subiective (interne) ce rezulta din satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor.

Din definitie reiese legatura afectivitatii cu motivatia pentru ca, atunci cand
necesitatile noastre ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective pozitive: bucurie, incantare,
e.t.c. Atunci cand ele nu ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective negative: suparare,
necaz, nemultumire, iar toate acestea spun eu, devin niste factori stresori foarte puternici si
agresivi care de cele mai multe ori duc la inbolnaviri destul de grave din cauza deteriorarii
sistemului imunologic prin trairea acestor stari negative.

Starile afective, dupa cum vedem din aceeasi definitie, implica o apreciere, adica o
atitudine pozitiva sau negativa. Daca un oarecare obiect sau eveniment este in concordanta cu
trebuintele noastre, atunci desigur ca acestea vor fi apreciate drept pozitive, caracterizate drept
placute si vom avea tendinta de a ne apropia de ele. Un vagon de tren incalzit bine iarna ne
impresioneaza favorabil si placut. Starile afective oglndesc in fiecare moment situatiile
prezente, rezultatele conduitei noastre in raport cu dorintele si impulsurile noastre.

Ecoul (rasunetul) afectiv pe care il au evenimentele lumii in fiecare dintre noi este
diferit intrucat si trebuintele noastre, in orice moment, pot fi diferite de ale celorlalti. Asa se
explica de ce acelasi obiect poate produce o emotie pozitiva cuiva dar negativa altcuiva sau
acelasi obiect poate produce asupra aceluiasi om, la un moment dat, o emotie pozitiva iar in
alt moment una negativa.

De exemplu tinerilor li se intampla uneori ca, atunci cand moda vestimentara lanseaza
o noua linie foarte originala, aceasta sa nu fie pe placul lor. Ulterior insa , atunci cand noua
linie a capatat adepti in randul covarstnicilor, aceiasi tineri, din dorinta de a se conforma
(trebuinta de afiliere) isi schimba radical atitudinea, parerea si corespunzator trairea afectiva
in raport cu noua moda care ajunge sa le placa.

Acesta poate fi considerat si un exemplu de mobilitate afectiva– acea proprietate a

proceselor afective de a trece de la un pol la altul (sau de la intensitate la alta: mai intai acea
moda li se parea <<draguta >> pentru ca ulterior sa devina << extraordinara>> ).Trebue
specificat ca mobilitattea este o calitate a proceselor afective numai in conditiile in care exista
un motiv care sa justifice aceasta schimbare, altfel este vorba de labilitate afectiva
(modificarea nejustificata a emotiilor ), fenomen intalnit mai ales la copii si persoane imature
sau bolnave psihic.

Alte proprietati ale proceselor afective sunt: polaritatea,intensitatea,durata,

expresivitatea . Aceasta din urma semnifica exteriorizarea trairilor interne prin : mimica,
pantomimica,gestica,vorbire,modificari vasculare,musculare,respiratorii, e.t.c. Asemenea
modificari interne sunt coordonate pri intermediul sistemului nervos vegetativ care este relativ
independent de cel central si de aceea astfel de modificari nu pot fi controlate voluntar. Acest
fapt a facut posibila construirea detectorului de minciuni, acel aparat ce inregistreaza
activitatea unor organe (inima, creier, muschi, plamani…) care reactioneaza in timpul
emotiilor subiective provocate de conflictele motivationale .Trairile afective intr-adevar sunt
involuntare dar acest lucru nu inseamna ca prin anumite antrenamente unele trairi nu pot fi
puse sub controlul mintii.

Observam ca in orice moment trairile noastre afective sunt raportate la motivatie;

legatura << organica>> dintre aceste doua fenomene psihice a facut ca ele sa fie definite unul
prin celalalt. Astfel, spunem ca procesele afective sunt motive afective aflate in curs de
desfasurare iar motivele snt procese afective condensate,cristalizate

Ce inseamna aceasta putem intelege mai bine analizand cateva exemple:

Deseori, daca reflectam asupra cauzelor trairilor noastre afective, constatam ca ele se
datoreaza unor trebuinte ce sunt in curs de satisfacere, sustinandu-ne actiunile: sunt multumit
in timp ce mananc (imi satisfac trebuinta de hrana), sunt bucuros atunci cand ma apreciaza
profesorul (imi satisfac trebuinta de stima), sunt incantat in timp ce vizitez o epozitie de arta
(imi satisfac trebuinta estetica ) sunt suparat atunci cand caut sa fac rost de bani si nu gasesc
(trebuintele materiale sunt in actiune), e.t.c.

La randul lor, cele mai multe dintre motivele noastre sunt rezultate din sedimentarea
trairilor afective avute in raport cu obiectele si fenomenele lumii. Daca a citit o carte a unui
autor pe care il cunosteam si mi-a placut foarte mult, amintirea acestei emotii va persista si se
va transforma in motiv (imbold) de a reciti cartea sau de a cauta altele apartinand aceluiasi
autor (apare o trebuinta cognitiva)

Tot asa s-ar putea explica modul in care se dezvolta la unii oameni trebuinta de a
consuma bauturi alcoolice: la inceput band s-au simtit mai bine, euforici << uitand>> de
dificultatile vietii, in asa fel, fie si temporar, o trebuinta de securitate psihica iar efectul in plan
emotional se << cristalizeaza>> si ramane depozitat ca un sediment (apare trebuinta) (vinul
trece, drojdile raman) ce va genera periodic consumul de alcool. Asa ia nastere un cerc vicios
in care efectul efectul produs de bautura este dorit, cautat, el declansand actiunea de a bea
care se soldeaza cu stare euforica, s.a.m.d.( trebuinta si emotia obtinuta prin satisfacerea ei se
sustin reciproc)- acelasi lucru spune si legea apartenentei (pentru ca doua elemente sa se
asocieze, trebue sa apartina una alteia) . Acelasi lucru se poate explica si prin legea efectului
pozitiv care spune ca: daca actiunea este urmata de succes sau satisfactie, forta ei creste sau
prin legea analogiei care si ea spune ca: la o situatie noua se reactioneaza cu raspunsul eficient
din alte situatii similare, adica intalnindu-se cu alte probleme noi, individul va tinde sa le
rezolve tot prin bautura si in asa fel acesta va nimeri sub influenta legii transferului asociativ (
situatii diferite evoca un acelasi raspuns ), iar in felul acesta se ajunge la legea setului
( raspuunsul la o situatie depinde nu doar de natura situatiei ci de conduita individuala ) adica
chiar si conduita atitudionala .

Geneza si evolutia sentimentelor.

Dintre variatele forme ale afectivitatii sau daca vorbim numai despre cele doua mari
grupe: afectele statice si afectele dinamice , este interesant felul in care iau nastere procesele
afective superioare, adica sentimentele si pasiunile ce se caracterizeaza prin stabilitate,
intensitate, selectivitate, grad de activism ridicat. Datorita acestor insusiri (si atunci cand
devin generale, adica se manifesta fata de clase intregi de obiecte sau fenomene) ele pot
deveni atitudini, adica trasaturi de caracter ce difinesc personalitatea.
 Sentimentele se formeaza prin repetarea unor emotii mai simple de acelasi sens. De
exemplu, sentimentul de iubire fata de o persoana ia nastere prin cumularea unor emotii
produse de: infatisarea sa fizica, cinstea, modestia, simtul umorului pe care i le descoperim
treptat, ajungand ca la un moment dat sa ne dam seama ca ne-am indragostit ! Uneori o
persoana ne poate provoca o emotie atat de intensa care se mentine in timp incat ne face sa
credem ca ne-am <<indragostit >> la prima vedere, (sentiment care poate sa dispara la o a
doua vedere sau la o analiza mai atenta). Acesta insa nu poate fi considerat un sentiment
intrucat nu a trecut <<proba timpului>>

Spun aceasta pentru ca ulterior primei intalniri, persoana ne poate provoca emotii
negative care o <<stirbesc>> treptat pe cea pozitiva initiala si putem sa ajungem astfel la
indiferenta sau chiar la un sentiment negativ (ura, dispret).

Sentimentul de iubire este foarte complex, el provine si se intretine prin satisfacerea

unui numar cat mai mare de trebuinte care sunt interdependente (piramida trebuintelor – de
Maslow). De aceea, intr-un cuplu, sentimentul de iubire al unui partener fata de celalalt de sex
opus nu poate fi intretinut la infinit numai prin satisfacerea trebuintei sexuale ci si a celorlalte:
de securitate, de respect, de cunoastere,etc. Atunci cand unul sau ambii parteneri sunt agresivi,
isi adreseaza injurii sau acuze, ignora statutul celuilalt in cadrul cuplului, nu se dezvalue fata
de celalalt, etc, ei nu-si vor satisface trebuintele mai sus mentionate, in acest caz, trairile
afective negative rezultate, vor fi insuportabile si cei doi se vor indeparta unul de celalalt.

DECLANSAREA PROCESELOR AFECTIVE

Aceasta tema a suscitat de mai mult timp interesul cercetatorilor formulandu-se

diverse teorii explicative (teoria periferica a emotiilor a lui James si Lange sau teoria
intelectualista a lui Herbart). Problema aceasta nu poate fi insa tratata simplist. Stim deja ca
unele emotii sunt provocate de senzatiile de orice tip (care se caracterizeaza prin tonalitate
afectiva). Dar afectivitatea la om se prezinta intr-o forma bogata si variata gama de emotii,
sentimente si pasiuni care se formeaza atat sub influenta factorilor subiectivi-motivationali cat
si a celor obiectivi-situationali.

Dupa cum am vazut, cele mai multe trebuinte umane provin din interiorizarea
trebuintelor celorlalti in mijlocul carora ne formam de la nastere; in acest caz, se intelege ca si
trairile afective aferente acestor trebuinte au o origine externa, sociala. De exemplu, unii
cercetatori afirma ca nou-nascutul manifesta teama atunci cand isi deplaseaza brusc centru de
greutate si la zgomotele foarte puternice (emotii cu valoare adaptativa de-a lungul evolutiei
speciei). El nu se teme, de exemplu, de animalele salbatice sau de amenintari verbale pentru
ca inca nu le integreaza – ca pericole – in sistemul sau cognitiv elementar.

Pe parcursul vietii insa, copilul / omul, invata sa se teama de cele mai diverse situatii
care ii pot periclita satisfacerea trebuintelor ce devin tot mai numeroase si mai variabile.
Astfel se teme de: pedeapsa parintilor, de saracie, de posibilitatea pierderii fiintelor apropiate
si iubite, de calimitati naturale, de boala, de razboi. Asemenea pericole sunt resimtite
diferentiat de indivizi, in functie de temperament, de gradul de cultura, de nivelul inteligentei
dar si de posibilitatile reale, obiective, de a le preintampina sau de a intrevedea solutii .

Asadar, in cea mai mare masura, trairile afective rezulta din confruntarea permanenta
dintre nevoile omului si posibilitatile de satisfacere a lor, in producerea emotiilor si a
sentimentelor sunt deci implicate, pe langa motive si gandirea, memoria, imaginatia,etc. De
aceea putem spune ca afectivitatea reflecta relatia omului cu lumea, fiecare om intretine relatii
unice si irepetabile intrucat el are anumite dorinte, asteptari, convingeri, dar si anumite
posibilitati (fizice, intelectuale, materiale) mai mari sau mai mici de a si le indeplini.

ROLUL REGLATOR AL PROCESELOR AFECTIVE

Procesele afective sunt, prin difinitie, procese de reglare a activitatii umane ; rolul lor
central este deci acesta. Functia reglatorie se realizeaza efectiv in mai multe forme:

– asigurarea energiei necesare desfasurarii tuturor proceselor cognitive si a intregii activitati,

alaturi de motivatie, afectivitatea este o componenta bazala a S.P.U., avand sediul in
inconstient.

-organizarea comportamentului (prin trairile afective de intensitate moderata si care apar in

situatii cunoscute). Este posibila insa si dezorganizarea conduitei atunci cand trairile afective
sunt prea puternice sau declansate de situatii necunoscute; de aceea, supramotivatia – care
semnifica supraincarcare energetica – se asociaza cu trairi afective intense care pot conduce la
esec (comportamente neadecvate) ;

– adaptarea mai buna la mediu se realizeaza in situatiile in care, in urma unui esec provocat
prin dezorganizarea activitatii sub imperiul emotiilor, subiectul isi dozeaza energia astfel
incat sa preintampine repetarea insuccesului .

De exemplu, multi candidati la admiterea in facultate cae au picat prima data din cauza
nepregatirii si/ sau emotiilor prea mari, data urmatoare se vor adapta mai bine acestei situatii.

BIBLIOGRAFIE

Vasile Pavelcu. Elogiul prostiei. Psihologie aplicata la viata cotidiana. Ed Polirom.1999.

Philippe Brinster . Terapia cognitiva. Ed. Teora. 1999.internet: www.teora.ro

Andrei.Cosmovici. Psihologie generala . Ed. Polirom 1996.