You are on page 1of 1

Argumentare basm cultPovestea lui Harap-Alb Ion Creangă Basmul cult este o specie narativă

amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu acţiune implicând
supranaturalul şi supusă unor acţiuni convenţionale, care n!ăţişea"ă parcurgerea drumului
maturi"ării de către erou# Con!lictul dintre bine şi rău se nc$eie prin victorie !orţelor binelui#
Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de !uncţii% antagonist, ajutoare,
donatori# &eperele temporale şi spaţiale sunt vagi, nedeterminate#Ion Creangă şi-a câştigat !
aima de mare scriitor postum, !iind ncadrat ntre marii scriitori clasici români relativ târ"iu#
'ntre scrierile sale, (Povestea lui $arap-Alb) este o creaţie comple*ă care depăşeşte modelul
basmului tradiţional printr-o serie de elemente ce evidenţia"ă originalitatea scriitorului#
+araţiunea la pers a IIIa este reali"ată de un narator omniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece
intervine adesea prin comentarii sau re!lecţii# (u sunt dator să vă spun povestea şi vă rog să
ascultaţi###)./pre deosebire de basmul popular, unde predomină naraţiunea, basmul cult
presupune mbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea# +araţiunea este dramati"ată prin
dialoguri, are ritm rapid, reali"at prin reducerea descrierilor# 0ialogul are o dublă !uncţie, ca n
teatru% susţine evoluţia acţiunii şi caracteri"area personajelor# Pre"enţa dialogului susţine
reali"area scenică a secvenţelor narative, (spectatori) ai maturi"ării !eciorului de crai !iind atât
celelalte personaje, cât şi cititorii#1ema basmului este trium!uluibinelui asupra răului# 2otivele
narative speci!ice sunt% superioritatea me"inului, călătoria, supunerea prin vicleşug, muncile,
demascarea rău!ăcătorului /pânul., pedeapsa, căsătoria#Acţiunea se des!ăşoară lineară,
succesiunea secvenţelor narative este redată prin nlănţuire# Coordonatele acţiunii sunt vagi,
prin atemporalitate şi aspaţialitatea convenţiei% (Au cică era odată ntr-o ţară un crai care avea
trei !eciori# 3i craiul acela mai avea un !rate mai mare, care era mpărat ntr-o altă ţară# ###.
4ara n care mpărăţea !ratele cel mare era tocmai la o margine a pământului, iar crăiia ăstuilalt
la altă margine#) 5u"iunea dintre real şi !abulos se reali"ea"ă ncă din incipit# &eperele spaţiale
sugerea"ă di!icultatea aventurii eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii6
n plan simbolic% de la imaturitatea, la maturitate#'n basm sunt pre"ente clişeele
compo"iţionale# 5ormula iniţială, (Amu cică era odată), şi !ormula !inală, (3i veselia a ţinut ani
ntregi, şi acum mai ţine ncă#), sunt convenţii care marc$ea"ă intrarea şi ieşirea din !abulor#
5ormulele mediane-(3i merg ei o "i, şi merg două, şi merg 78###), (###şi mai merge el cât
merge###)- reali"ea"ă trecerea de la o secvenţă narativă la alta şi ntreţin
suspansul#Parcurgerea drumul maturi"ării de către erou presupune un lanţ de acţiuni
convenţionale, momente ale subiectului% o situaţie iniţială de ec$ilibru e*po"iţiunea., o parte
pregătitoare, un eveniment care dereglea"ă ec$ilibrul iniţial intriga., apariţia donatorilor şi a
ajutoarelor, acţiunea reparatorie, re!acerea ec$ilibrului şi răsplata eroului
de"nodământul.#(Cartea) primită de la mpăratul 9erde, care, neavând decât !ete, are nevoie
de un moştenitor la tron, este !actorul perturbator al situaţiei iniţiale şi determină parcurgerea
drumului iniţiatic de cel mai bun dintre !ii craiului