Aplicatii Dinamica 2

CONSTANTIN IONESCU
PROBLEME REZOLVATE- DINAMICA

CONSTRUCŢIILOR
IAŞI, 2004
CUPRINS C
P.1 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
P.2 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
P.3 Probleme propuse pentru rezolvare. Sisteme cu 1GLD –
vibraţii libere şi forţate
P.4 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere
P.5 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – vibraţii forţate
P.6 Probleme propuse pentru rezolvare. Sisteme cu n GLD
– vibraţii libere şi forţate
B. Bibliografie
PROBLEME REZOLVATE 1
SISTEME CU 1 GLD – VIBRAŢII LIBERE
Problema 1.1
Să se calculeze pulsaţia, perioada şi frecvenţa proprie de vibraţie pentru
următoarele sisteme dinamice.
1.1.1 EI = const
m
.
1
0.5 ⋅l 0.5 ⋅l
Fig.1.1
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 3
1.1.2
m
EI = const
1
2⋅l l
Fig.1.22
1.1.3 m
1
1.1.4. m
1
0.5 ⋅h
h
EI=const h
l 2⋅l
Fig.1.3 Fig.1.4
1.1.5.
h
EA=const. m
l l 1 l
Fig. 1.5
4 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
Tabelul 1.1. Date numerice

Nr. E I A l h m F0 Obs.
apl. (Nm-2) (m4) (m2) (m) (m) (kg)
1.1.1. 2.1·1011 5·10-5 0.375 5.0 - 4·10-3 104 G=0.4E
·10-1 EI=c
1.1.2. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.1.3. 2.1·1011 5·10-5 0.25· - 3.5 4·10-3 104 G=0.4E
10-1 EI=c
1.1.4. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
1.1.5. 2.1·1011 5·10-5 0.375 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
·10-1
1.2.1. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.2. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.3. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.4. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 - 4·10-3 104 EI=c
1.2.5. 2.1·1011 5·10-5 - 5.0 3.5 4·10-3 104 EI=c
Breviar teoretic
1. Sistem vibrant, SV
Sistemul vibrant este constituit din următoarele mărimi:
o caracteristica inerţială, masa m[kg];
o caracteristica disipativă, coeficientul de amortizare vâscoasă c
[kgs-1];
caracteristica elastică, coeficientul de flexibilitate δ [mN-1] sau
coeficientul de rigiditate k[Nm-1].
2. Flexibilitate, δ
Flexibilitatea reprezintă deplasarea măsurată pe direcţia GLD la
structura acţionată în dreptul masei şi pe direcţia GLD de o forţă egală
cu unitatea. Flexibilitatea se calculează cu relaţia Mohr - Maxwell:
M(x) ⋅ M(x) T(x) ⋅ T(x) N(x) ⋅ N(x)

δ= ∑∫ EI
dx + ∑ K∫ GA
dx + ∑∫ EA
dx (1.1)
prin integrarea diagramelor de eforturi M, N, T, trasate în starea reală,

SR, de acţionare a structurii (o forţă egală cu unitatea aplicată în dreptul
masei şi pe direcţia GLD) şi a diagramelor de eforturi M, N, T, trasate în
starea virtuală, SV, de acţionare a structurii (o forţă egală cu unitatea
aplicat în dreptul secţiunii şi pe direcţia de determinare a deplasării).
3. Rigiditate, k
Rigiditatea reprezintă forţa care acţionând structura considerată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD produce pe acea direcţie o deplasare
egală cu unitatea. Rigiditatea se poate determina şi prin inversarea
flexibilităţii:
1
K = (1.2)
δ
Rigiditatea se defineşte şi ca reacţiunea din blocajul introdus pe direcţia
GLD, în structura dată şi în care se produce o cedare egală cu unitatea.
Conform acestei definiţii, rigiditatea se poate calcula prin metodele
Staticii Construcţiilor.
4. Forţe
Forţele care participă la echilibrul dinamic instantaneu, în cazul
vibraţiilor libere neamortizate ale unui SV, sunt:
o forţa de inerţie,
Fi(t) = - m x
&& (t); (1.3)
o forţa elastică,
Fe(t) = kx(t); (1.4)
în care:
x(t) reprezintă deplasarea măsurată pe direcţia GLD;
&& (t) reprezintă acceleraţia sistemului.
x
5. Ecuaţia de echilibru
Echilibrul dinamic instantaneu se exprimă prin aplicarea principiului lui
d′Alambert:
- Fi(t) + Fe(t) = 0 (1.5)
sau
- mx
&& (t) + kx(t) = 0
Soluţia ecuaţiei de mişcare de mai sus are forma:
x(t) = A sin(ω t + ϕ) (1.6)
în care:
2
 V0 
A=   + x20
 ω 
reprezintă amplitudinea mişcării;

x 0ω
tg ϕ =
V0
apreciază faza iniţială a oscilaţiei (ϕ).

Condiţiile iniţiale sunt: x0 şi V0 (deplasarea şi viteza la timpul t=0).
6. Pulsaţia proprie, ω
Pulsaţia proprie reprezintă numărul de vibraţii complete efectuate de un

SV în timp de 2π secunde. Pentru calculul pulsaţiei proprii se utilizează
relaţia:
k 1
ω= = [rad s-1] (1.7)
m mδ
7. Perioada proprie, T. Frecvenţa proprie, f.
Pentru determinarea perioadei proprii şi frecvenţei proprii se utilizează
relaţiile:
2π
T= [s]
ω
şi
1 −1
f= [s ], [Hz] (1.8)
T
Aplicaţii
Aplicaţia 1.1
1. Trasarea diagramelor de eforturi
Se constituie cele două stări de acţionare: starea reală (SR) prin
încărcarea sistemului oscilant în dreptul masei şi pe direcţia GLD cu o
forţă egală cu unitatea şi starea virtuală (SV) prin încărcarea sistemului
cu o forţă egală cu unitatea în secţiunea şi pe direcţia pentru care se
determină deplasarea δ. Diagramele de eforturi se trasează utilizând
metodele din Statica Construcţiilor.
2. Calculul flexibilităţii, δ
Coeficientul de flexibilitate, δ, se determină prin integrarea diagramelor
de eforturi:
M(x) ⋅ M(x) 1 l/2 l l l3

δ(M) = ∑∫ EI
dx = 2
EI
⋅
3
⋅ ⋅
4 4
=
48EI
T(x) ⋅ T(x) 1 l 1 1 l
δ(T) = ∑ k∫ GA
dx = 2k ⋅ ⋅ ⋅ =k
GA 2 2 2 4GA
l3 l
δ = δ(M) + δ(T) = +k
48EI 4GA
3. Determinarea pulsaţiei proprii, ω
1 1
ω= −
mδ l 3
l
m( +k )
48EI 4GA
SR SV
1,1
l/2 l/2
M.M
l/4
T.T
1/2
1/2
Fig.1.6
Înlocuind datele numerice din tabelul 1.1 în relaţiile de mai sus rezultă:
δ(M) = 2,480159⋅10-7 (mN-1),
δ(T) = 4,7619048⋅10-10 (mN-1),
ω(M+T) = 31,71858 (rad.s-1),
ω(M) = 31,749016 (rad.s-1).
4. Calculul perioadei şi frecvenţei:
2π
T= = 0,1979 (s),
ω(M)
1
f= = 5,053 (s-1).
T
Aplicaţia 1.2.
1. Trasarea diagramelor de eforturi M şi M
Diagramele de eforturi în cele două stări de încărcare (SR şi SV) sunt
prezentate în figura 1.7
SV SR 1,1
2l l
M.M
Fig.1.7
Integrând diagramele de momente, figura 1.8 se obţine valoarea
coeficientului de flexibilitate:
M(x) ⋅ M(x) 2l l l3
δ= ∑∫ EI
dx =
3EI
l⋅l +
3EI
l⋅l =
EI
3 şi 4. Determinarea caracteristicilor dinamice, ω, T şi f
Pulsaţia proprie se determină cu relaţia:
1 EI
ω= =
mδ ml3
şi prin aplicarea datelor numerice din tabelul 1.1 rezultă:
δ = 1,1904761⋅10-5(mN-1), ω = 4,58257(rad.s-1)
2π 1
T= = 1,3711(s), f = = 0,7293s −1 .
ω T
Aplicaţia 1.3
1. Trasarea diagramelor de eforturi, M şi M
În figura 1.6 sunt trasate cele două diagrame de eforturi.
1,1
SR h +
SV T
M.M
T
h 1
Fig.1.8
Integrând diagramele de eforturi obţinem mărirea coeficientului de
flexibilitate:
h3 h
δ= +k
3EI GA
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1, rezultă:
δ = 1,36244⋅10-6 (mN-1).
1
ω= =13,546 (rad s-1)
mδ
2π 1
T= =0,4628 (s) f = =2,1559 (s-1).
T T
Aplicaţia 1.4
1. Trasarea diagramelor de eforturi, figura 1.9
2
 h 2
l1 =   + l
2
1,1 h
h/2
h/3
h M.M
H1=1/3 H2=2/3
V1=h/2l l 2l V2=4/2l
Fig. 1.9
Prin integrarea diagramelor de eforturi, M şi M , rezultă:
h h h l h h 2l 1,5h
δ= ⋅ ⋅ + 1 ⋅ ⋅ + ⋅h⋅h + ⋅h⋅h =
3EI 3 3 3EI 3 3 3EI 3EI
1 10h3 h2 ⋅ l1
= ( + + 2h2 ⋅ l)
3EI 9 9
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1 se obţine:
δ = 5,4339⋅10-6 (mN-1)
ω = 6,782859 (rad s-1),
T = 0,92633 (s),
f = 1,07952 (s-1).
Aplicaţia 1.5
1. Determinarea eforturilor din barele structurii
Structura fiind o grindă cu zăbrele articulată în noduri, pentru calculul
eforturilor din bare se foloseşte metoda izolării nodurilor. Cele două stări
de încărcare sunt prezentate în figura 1.10
Eforturile din bare se determină prin echilibrul forţelor ce concură în
nodurile grinzii cu zăbrele, figura 1.11 obţinându-se următorul sistem de
ecuaţii:
∑ x = 0;N12 cos α + N13 = 0



nodul 1:  1
∑ y = 0; 3 + N12 sin α = 0


6 SR
2 4
SV h
1 3 5 7
V1=1/3 V2=2/3
l l l
Fig. 1.10
2 4 6
N24 N46
α
α α
N12 N23 N56 N67

N34 N45
α α α α α α
N13 N35 N57
1 5 7
3
V1=1/3
1 V2=2/3
Fig.11
nodul 2:



∑ x = 0;
∑ y = 0;

−N12 cos ∝ +N23 cos ∝ +N24 = 0

N12 sin ∝ +N23 sin ∝= 0
nodul 3:



∑ x = 0;
 ∑ y = 0;
−N13 − N23 cos ∝ +N35N34 cos ∝= 0
N23 cos(90− ∝) + N34 cos(90− ∝) = 0
nodul 4:



∑ x = 0;
 ∑ y = 0;
−N24 − N34 cos ∝ −N46 − N45 cos ∝= 0
N34 sin ∝ +N45 sin ∝= 0
nodul 5:



∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N35 − N45 cos ∝ +N57 + N56 cos ∝= 0
N45 sin ∝ +N56 sin ∝ −1 = 0
nodul 6:



∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N46 − N56 cos ∝ +N57 cos ∝= 0
N56 sin ∝ +N57 sin ∝= 0
Tabelul 1.2.
Bare i,j li,j (m) EA (N) Ni,j, Ni,j (N) Ni,j·Ni,j·li,j
1.2 4,3 7.875⋅108 -0.4095 0.721
1,3 5,0 0.238 0.283
2,3 4,3 0.4095 0.721
2,4 5,0 -0.476 1.133
3,4 4,3 -0.4095 0.721
3,5 5,0 0.714 2.549
4,5 4,3 0.4095 0.721
4,6 5,0 -0.952 4.532
5,6 4,3 0.819 2.884
5,7 5,0 0.476 1.133
6,7 4,3 -0.819 2.894
EAi,jδ=ΣNi,jNi,j 10.282
nodul 7:



∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N57 − N67 cos ∝= 0
2
+ N67 sin ∝= 0
3
Rezolvând sistemele de ecuaţii de mai sus şi utilizând datele numerice
din tabelul 1.1, se obţin eforturile axiale din tabelul 1.2.
În cazul structurilor cu zăbrele cu barele articulate în noduri, coeficientul
de flexibilitate se determină cu relaţia:
Ni, jNi, j
δ= ∑ EAi, j
li, j
şi folosind datele din tabelul 1.2 rezultă:

18,282
δ= = 2,3215 (mN-1).
7,875 ⋅ 10 8
SISTEME CU 1 GLD – VIBRAŢII FORŢATE
Problema 2.1
Pentru următoarele structuri acţionate de încărcarea gravitaţională, Q şi
forţa perturbatoare, F(t), să se traseze diagramele de eforturi maxime şi
minime, în regim staţionar, figurile 2.1 – 2.4.
2.1
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
0.5l 0.5l
Fig.2.1
2.2. F(t)=F0sinθt
EI=const
m
2l l
Fig.2.2
2.3.
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
l 2l 0.5l
Fig.2.3
2.4 F(t)=F0sinθt
EI=const
.
m
l 2l l 2l
Fig.2.4
Problema 2.2
Să se reprezinte grafic variaţiile masei m exprimate în deplasări, viteze
şi acceleraţii pentru:
2.1. Vibraţiile libere neamortizate ale sistemului vibrant2.1, x0=0.02m şi
v0=1ms-1;
2.2. Vibraţiile libere amortizate ale sistemului 2.1, x0=0.02m, v0=0.5ms-
1
şi ν=0.1;
2.3. Vibraţiile forţate în regim staţionar de acţionare a forţei
perturbatoare ale sistemelor din figurile 2.2- 2.5
16 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
m
2.5.
F(t)=F0sinθt
EI 0.5h
EI
2EI EI h
Fig.2.5 Cadru static nedeterminat

Problema 2.3
Să se determine presiunile pe talpa unei fundaţii paralelipipedice din
beton care susţine o maşină cu greutatea Q1 şi care produce o încărcare
dinamică pe verticală F(t)=F0sinθt, figura 2.6.
F(t)
Q1
1.50m
Q2
2.00m
2.00m
Fig.2.6 Fundaţie de maşini

Breviar teoretic
1. Forţe
Forţele care intervin în echilibrul dinamic instantaneu în cazul vibraţiilor
forţate cu amortizare vâscoasă, sunt următoarele:
o forţa de inerţie
Fi(t) = - m· x
&&(t) (2.1)
o forţa de amortizare
Fa(t) = c· x& (t) (2.2)
o forţa elastică
Fe(t) = k·x(t) (2.3)
o forţa perturbatoare
F(t) = F0·sinθt (2.4)
2. Ecuaţii de condiţie
Ecuaţia de mişcare va avea forma finală:
F
&&(t) + 2βx& (t) + ω2 x(t) = 0 sin θt
x (2.5)
m
unde s-au introdus notaţiile:
c
2β = ,
m
β reprezintă un factor de amortizare
k
ω2 = ,
m
pulsaţia proprie a sistemului oscilant neamortizat.
3. Răspunsul exprimat în deplasări
Răspunsul forţat staţionar, fără a considera amortizarea se determină cu
expresia:
θ
x(t) = µF0 δ(sin θt − sin θt) (2.6)
ω
sau
x(t) = µ·F0·δ·sinθt, (2.7)
considerând numai influenţa răspunsului forţat.
În expresiile de mai sus cu µ s-a notat coeficientul dinamic sau

factorul de amplificare dinamică care se determină cu relaţia:
1 1
µ= = (2.8)
θ 1 − p2
1 − ( )2
ω
în care p = θ/ω.
Răspunsul forţat, în cazul vibraţiilor forţate cu amortizare, se
calculează cu relaţia:
x(t) = µ∗F0·δ·sin(θt - ϕ) = X0·sin(θt - ϕ∗) (2.9)
unde factorul dinamic cu considerarea amortizării este:
1
µ∗ = (2.10)
(1 − p2 )2 + 4ν 2p2
şi x0=µ∗F0δ reprezintă amplitudinea deplasării forţate, iar:

2νp
ϕ∗ = arc tg (2.11)
1 − p2
în care factorul sau procentul din amortizarea critică ν are expresia:

c 2βm β Λ
ν= = = =
c cr 2ωm ω 2π
c
ν% = 100
c cr
4. Răspunsul exprimat în eforturi

Pentru trasarea diagramelor de eforturi maxime şi minime, în
cazul unui sistem oscilant acţionat de forţe perturbatoare, structura se
încarcă cu următoarele forţe:
amplitudinea forţei de inerţie, I0:
&& (t) = mθ2µF0·δ·sinθt
Fi(t) = - m x (2.12)
2 2
I0 = m·θ µ·F0·δ = m·θ ·X0 (2.13)
amplitudinea forţei perturbatoare,
F0 (F(t) = F0·sinθt);
forţa gravitaţională,
G = m·g.
Obs. 1. In cazul vibraţiilor forţate cu amortizare în relaţiile de mai sus se

înlocuieşte µ cu µ∗.
Obs. 2. In cazul în care forţa perturbatoare este aplicată în dreptul
masei pe direcţia GLD, primele două forţe de mai sus se înlocuiesc cu
amplitudinile forţei dinamice, Fd:
Fd(t) = F(t)+Fi(t) (2.14)
cu amplitudinea:
Fd = ±µF0;
sau
Fd = ±µ∗F0 (2.15)
Aplicaţii
Aplicaţia 2.1
1-3. Calculul pulsaţiei proprii, ω
Conform aplicaţiei 1.1.1
δ=2,480159⋅10-7mN-1
ω=31,749016 rad s-1
4. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ
1 1
µ= = = 1,657895
θ 20
1 − ( )2 1−( )2
ω 31,744016
5. Calculul forţei dinamice, Fd

Amplitudinea forţei dinamice se calculează cu relaţia:
Fd = µFo=1,657895⋅104N;
iar forţa gravitaţională:
Q = mg = 4⋅103⋅9,81=3,924⋅104N
6. Trasarea diagramelor de eforturi maxime şi minime
Diagramele de eforturi se trasează prin suprapunerea efectelor şi sunt
prezentate în figura 2.7.
Aplicaţia 2.2
1-3. Calculul pulsaţiei proprii, ω
Conform aplicaţiei 1.2:
δ=1,1905⋅10-5 mN-1
ω=4,5826 rad S-1
4. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ

1 1
µ= = = −0,35
θ 2 9
1− 1−( )2
4,5826
ω2
5. Calculul forţei dinamice, Fd
Amplitudinea forţei dinamice, Fd, rezultă:
±Fd
Mmax
(Fd+Q)l/4=6.97737⋅104 N⋅m
Tmax
l/2(Fd+Q)=2.79095⋅104 N
Mmin
(Q-Fd)l/4=2.8326⋅104 N⋅m
l/2(Q-Fd)=1.133⋅104 N
Tmin
Fig.2.7
Fd = µFo = -3,5⋅103N
iar a forţei gravitaţionale
Q=mg=4⋅103⋅9,81=3,924⋅104N
6. Diagramele de eforturi maxime şi minime: Mmax şi Mmin
Diagramele de momente încovoietoare sunt prezentate în figura 2.8.
Q ±Fd
Mmax
(Fd+Q)l=1.787⋅105 N⋅m
Mmin
(Q-Fd)l=2.137⋅105 N⋅m
Fig.2.8
Aplicaţia 2.3
1. Calculul factorului de amplificare dinamică, µ.
Diagrama de momente pentru calculul flexibilităţii este trasată în
figura 2.9.
Coeficientul de flexibilitate rezultă:
11l3
δ= = 2,72817 ⋅ 10 − 6 mN−1 ,
48EI
iar pulsaţia proprie
ω = 9,57269 rad s-1
şi factorul de amplificare:
1 1
µ= = = 2,14925
θ 2 7 2
1− 1−( )
9,57269
ω2
2. Determinarea răspunsului exprimat în deplasări
y(t)=µF0 δ sinθt=0,0586352 sin7t
1,1
l/2
l/4
M,M
Fig.2.9
yd = µF0 δ=0,0586352m
Deplasarea produsă de forţa gravitaţională
YQ = Q δ = 4⋅103⋅9,81⋅2,72817⋅10-6
YQ = 0,1070534 m
Deplasările finale (maxime şi minime) rezultă:
Ymax = Yd+YQ=0,1656886m
Ymin = YQ-Yd=0,0484182m
3. Determinarea răspunsului exprimat în eforturi
Calculăm valorile forţelor maxime şi minime:
Fd = µF0 = 2,14925⋅104N
Q = mg = 3,924⋅104N
Fmax = Q + Fd = 6,07325⋅104N
Fmin = Q - Fd = 1,77475⋅104N
şi trasăm diagramele de eforturi, figura 2.10.
Aplicaţia 2.4
Constituim cele două stări de acţionare: reale şi virtuale, figura 2.11.
15.183⋅104
Q Fmax
Mmax
7.59156⋅104
4.436875⋅104 N⋅m Fmin
Mmin
2.2184375⋅104 N⋅m
Fig.2.10
1.1 SR, SV
l 2l l 2l
1 SV
1.1
1 2 3 4
Fig.2.11
Diagramele de momente M, M vor fi trasate prin procedeul distribuirii şi

transmiterii momentelor, figurile 2.12, 2.13 şi 2.14.
Determinăm rigidităţile la rotire, rigidităţile nodurilor, factorii de
distribuţie şi momentele de încastrare perfectă:
3EI 13EI
K21 = K2 = K21+K23 =
l 3l
K 21
d21 = = 0,6923
K2
4EI
K23 =
3l
4EI 10EI
K32 = K3 = K32+K34 =
3l 3l
K 32
d32 = = 0,4
K3
-1481.4808
1111.0672 0.0906
-1.0196 -0.2266
1.4728 2.9456 1481.4808 740.7404
-14.7279 -7.3639
47.8645 95.7289 0.136
-1111.0672
-478.6444 -239.3222 4.4183
-1.0196
-444.444 888.888 143.5933
-33.1366
-1076.911 1111.111 -2222.222 1333.3332
0.6923 0.3077 0.4 0.6
Fig.2.12
4EI
K34 =
2l
K 34
d34 = = 0,6
K3
Pab2 1 ⋅ 2l ⋅ l2 2
M23 = = = l = 1,11111Nm
2 2 9
l (3l)
Pa2b 1 ⋅ (2l)2 ⋅ l 4
M32 = = = l = 2,22222Nm
2 2 9
l (3l)
Verificarea diagramei M:
M1M l 2l
dx = − ⋅ 1,111067 ⋅ 1 + (−2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1 +
∑∫ EI 3EI
l
6EI
+ 2 ⋅ 1,975324 ⋅ + 1 ⋅ 1,975324 −
3
1 l 1 1
− ⋅ 1,111067) + (2 ⋅ 1,975324 ⋅ − ⋅ 1,481481) =
3 6EI 3 3
l
= (7,901296 − 7,90094)
6EI
1.111067 1.481481
1.975324
0.7074
M,M
1 1.481481
1.11067
2l l
Fig.2.13
7,901296 − 7,90094
εT% = ⋅ 100 = 4,5 ⋅ 10 − 3 < 0,1
7,901296
Calculăm coeficientul de flexibilitate:

1 1/3
1
l 2l l 2l
Fig.2.14
MM l 2l
dx = ⋅ 1,111067 ⋅ 1,111067 + ⋅ (2 ⋅ (1,111067)2
δ= ∑∫ EI 3EI 6EI
+ 2 ⋅ (1,975324)2 −
l
− 2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1,975324) + 2 ⋅ (1,975324)2 + 2 ⋅ (1,481481)2
6EI
− 2 ⋅ 1,975324 ⋅ 1,481481 +
2l
+ ⋅ 2 ⋅ (1,481481)2 + 2 ⋅ (0,74074)2 − 2 ⋅ 1,481481 ⋅ 0,74074
6EI
l
= 27,16049927
6EI
δ=2,155595⋅10-6 mN-1
1
ω= = 10,7693radS −1
mδ
2. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ.
1
µ∗= = 1,72072
2
7 2 2 72
(1 − ) + 4(0,05)
10,46932 10,76932
Fd = µ∗Fo=1,72072⋅104N
3. Determinarea răspunsului în eforturi
Cunoscând mărimea forţei dinamice se determină forţele maxime şi
minime:
6.27166⋅104
8.36254⋅104
4.18127⋅104
11.15015⋅104
2.448⋅104
3.26412⋅104
1.63206⋅104
4.35219⋅104
Fig.2.15
Fmax=Q+Fd=4⋅103⋅9,81+1,72072⋅104=5,64472⋅104N
min=Q-Fd=3,924⋅104-1,72072⋅104=2,20328⋅104N
iar diagramele de eforturi sunt trasate în figura 2.15.
Aplicaţia 2.5
1. Calculul flexibilităţii,δ
Pentru calculul coeficientului de flexibilitate utilizăm metoda
forţelor, figura 2.16.
1,1 1 1
SR, SV
SV SR
Fig.2.16.a.
h/2 1,1
EI h h l
h
2E EI
x1 1,1
M1,M1
l x2 M2,M2 1,1
Fig. 2.16.b.
Calculul coeficienţilor:
M1M1 h3 h2l
δ11 = ∑∫ EI
dx =
2EI
+
EI
M1M2 l2h h2l

δ12 = ∑∫ EI
dx = +
2EI 4EI
1,1
(h+l) h h/2
h/2
M3,M3 1,1 Mp
l 1,1 3h/2
Fig. 2.16.c.
M2M2 l3 l2h
δ22 = ∑∫ EI
dx = +
3EI 2EI
Verificarea coeficienţilor:
h3 l3 3hl2 3h2l
δ ss = δ11 + 2δ12 + δ22 = + + +
3EI 3EI 2EI 2EI
MsMs h3 l3 3hl2 3h2l

δ ss = ∑∫ EI
dx = +
3EI 3EI
+
2EI
+
2EI
Calculul termenilor liberi:
M1Mp h2l 5h3

∆1p = ∑∫ EI
dx = − −
2EI 24EI
M2Mp hl2 h2l

∆ 2p = ∑∫ EI
dx = − −
4EI 2EI
Verificarea termenilor liberi:
5h3 hl2 h2l

∆ sp = ∆1p + ∆ 2p = − − +
24EI 4EI EI
MsMp 5h3 hl2 h2l

∆ sp = ∑∫ EI
dx = − −
24EI 4EI
+
EI
Sistemul de ecuaţii de condiţie:
δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1p = 0


δ21X1 + δ22 X 2 + ∆ 2p = 0
Pentru datele din tabelul nr. 1 şi expresiile coeficienţilor şi

termenilor liberi determinate mai sus, rezultă soluţia:
X1=0,0777927
X2=0,5608432
Diagrama de momente finale se determină prin suprapunerea
efectelor, figura 2.17.
Mf(x)=M1(x)⋅X1+M2(x)⋅X2+Mp(x).
Verificarea diagramei finale de momente:
- deplasarea după direcţia necunoscutei X1:
M2Mf 15,42682342 − 15,42684033 A −B

∆ X1 = ∑∫ EI
dx =
EI
=
EI
A −B
εT% = 100 = 1,096 ⋅ 10 − 4 < 0,1%
A
1.75
1.3264 1.477726 h/2
0.27227
Mf Mf
M
2.4457 3h/2
Fig. 2.17
- deplasarea după direcţia necunoscutei X2:
M2Mf 16,85747708 − 16,85749667

∆ X2 = ∑∫ EI
dx =
EI
ε T % = 1,162 ⋅ 10 −4 < 0,1%
Prin integrarea diagramelor de momente Mf şi Mf , rezultă:
Mf Mf 7,8013729
δ= ∑∫ EI
dx =
EI
= 7,429879 ⋅ 10 − 7 (m)
sau prin integrarea diagramelor Mf şi M , rezultă:

MMf 7,80126
δ= ∑∫ EI
dx =
EI
= 7,429879 ⋅ 10 − 7 (m)
2. Determinarea factorului de amplificare dinamică,

1
ω= = 18,34337(rad.s −1 )
mδ
1 1
µ∗ = =
θ2 2 θ2 122 122
(1 − ) + 4ν 2 (1 − )2 + 4 ⋅ 0,052
ω2 ω2 18,34337 2 18,343372
µ∗=1,556393
3. Determinarea răspunsului în eforturi

Calculăm forţa dinamică:
Fd = µ Fo=1,556393⋅104 (N)
iar diagramele de eforturi sunt trasate în figura 2.18.
Q Q
Fd 2.06524⋅104 Fd
2.06524⋅104 2.72⋅104 2.723687⋅104 2.29⋅104
0.423765⋅104 2.299922⋅104
0.42⋅104
Mmax 3.8⋅104 Mmin
3.8066⋅104
Fig.2.18
Problema nr. 2.2
Aplicaţia 2.6
Variaţiile deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor masei m a unui sistem cu
1 GLD se determină cu expresia:
x(t) = A sin(ωt + ϕ)
x(t) = A ωcos(ωt + ϕ)
x(t) = -Aω2sin(ωt + ϕ)
unde:
v
A = ( 0 )2 + x 20
ω
x ω
= arctg 0 .
v0
Sistemul oscilant are o pulsaţie proprie de oscilaţie calculată în cadrul

aplicaţiei 1.1
ω=31,7490 rad s-1,

luând în considerare şi condiţiile iniţiale, aflăm:
A=0,0373 (m), Aω=0,1846 ms-1, Aω2=37,6088 ms-2
ϕ=0,5657 (s), ϕ/ω=0,01782
&&(t) sunt reprezentate în figura 2.19.
Expresiile x(t), x& (t), x
X(t)
0.02=x0
0.0373A
t
ϕ/ω=0.017
T = 0.197 s
Fig. 2.19
x(t)
Aω=0.1846 m⋅s-1
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
Fig.2.19.a
X(t)
Aω=37.6088 m⋅s-2
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
x0ω2
Fig.2.19.b
Aplicaţia 2.7
Pentru a reprezenta grafic variaţia deplasărilor masei m utilizăm
expresia:
x(t) = Ae −νωt sin(ω ∗ t + φ ∗ )
unde:
v + νωx 0 2
A = ( 0 ) + x 20
∗
ω
x 0ω∗
φ ∗ = arctg
v 0 + νωx 0
Introducând în expresiile de mai sus următoarele date numerice:

ω = 4,5826 rad s-1, T=1,3711 s (vezi 1.2)
ω ∗ = ω 1 − ν 2 = 4,5596radS −1
T
T∗ = = 1,378S
1 − ν2
xo = 0,02 m, vo = 0,5 ms-1 şi ν = 0,1
rezultă:
∗
A = 0,1134, ϕ∗ = 0,1772 şi = 0,0389
ω∗
Reprezentarea grafică a variaţiei deplasărilor masei m este dată în figura

2.20.
x(t
A=0.1134
(m)
Aω=0.1846
1
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.038
T* = 1.378
Fig. 2.20
Aplicaţia 2.8
În cadrul aplicaţiei 2.5, pentru sistemul oscilant analizat s-au obţinut:
δ = 7,42977⋅10-7 (m), T = 0,3425 (s) şi µ∗ = 1,556393
Variaţia deplasărilor masei m a sistemului oscilant, în regim permanent
de acţionare a forţei perturbatoare se determină cu relaţia:
x(t) = µ∗Fo δ sin(θt - ϕ1)
unde:
µ∗ Fo δ = 1,556393⋅104⋅7,42977⋅10-7 = 0,01156 (m)
2νωθ
φ1 = arctg = 0,1193rad 1
= 6,209 ⋅ 10 − 3
ω 2 − θ2 ω
În figura 2.21 este prezentată variaţia deplasărilor masei sistemului

oscilant.
Aplicaţia 2.8
În figura 1.25 este prezentată fundaţia pentru care se cere să se
efectueze o analiză dinamică. Datele numerice ale ansamblului utilizat,
fundaţie şi teren sunt următoarele:
γb = 24 KN/m3, Q1 = 400 KN, Fo = 40 KN, θ = 60 rad/s
X(t)
Aω=0.1846 m⋅s1
µ*F0δ⋅sin(-ϕ1)
ϕ/ω
T = 0.3425 s
Fig. 2.21
ν = 18%, Rt = 2 daN/cm2, Cz = 4 daN/cm3(pt.Rt
10
C CORECTAT
Z
= = 6,3daN / cm2
Af
Rezolvare
Pulsaţia proprie a ansamblului fundaţie + teren se determină cu relaţia:
k
ω=
m
unde:
k = C CORECTAT
Z
⋅ Af ,
Q1 + Q2
m= ,
g
Q2 = V ⋅ γb = (2 ⋅ 2 ⋅ 1,5) ⋅ 24 = 144Km ,
rezultă:
g ⋅ CZ ⋅ A f 981 ⋅ 6,3 ⋅ 200
ω= = = 67,3rad / s
Q1 + Q2 544 ⋅ 102
Factorul de amplificare dinamică:

1 θ 60
µ∗ = ;p = = = 0,89
2 2
(1 − p ) + 4ν p 2 2 ω 67,3
1
µ∗ = = 2,6 .
(1 − 0,892 )2 + 4 ⋅ 0,182 ⋅ 0,892
Presiunile maxime şi minime pe talpa fundaţiei se calculează cu

expresia:
σ max min = σθ ± µ σFo
în care:
Q Q + Q2 544 ⋅ 102
σQ = = 1 = = 1,36daN / cm2
Af Af 200 ⋅ 200
şi
Fo 40 ⋅ 102
σ Fo = = = 0,1daN / cm2
Af 200 ⋅ 200
Obţinem în final:
σ max = 1,62daN / cm2 < 2daN / cm2 = R t
σ min = 1,10daN / cm2
Deplasările maxime şi minime, pe verticală, ale fundaţiei sunt date de

relaţia:
y max min = y Q Fo
st ± µy st
unde:
Q Q + Q2 544 ⋅ 102
yQ
st = = 1 = = 0,216cm
CZ A f CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
Fo 40 ⋅ 102
yFo
st = = = 0,016cm
CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
şi efectuând calculele obţinem:

ymax = 0,258 cm, ymin = 0,174 cm.
PROBLEME PROPUSE 3
SISTEME CU 1GLD – VIBRAŢII LIBERE
ŞI FORŢATE
Probleme propuse spre rezolvare:
1.1 Să se determine caracteristicile dinamice T, ω, f pentru următoarele
sisteme oscilante:
m
h/3
y(t)
EI=const.
l/3 2l/3 2l/3
Fig. 1.1
38 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
y(t)
h
EI=const.
l l l
Fig.1.2
y(t) l 2
l
l/2 l/2 l/2 l
Fig. 1.3
y(t)
l/2 l/2 l/2 l l
Fig. 1.4
h
m
y(t)
l/2 l/2 l/2 l/2
Fig. 1.5
1.2 Să se traseze diagramele de eforturi M, T, N maxime şi minime

pentru sistemele următoare:
F(t) = F0 sin θt
h/3
y(t)
EI=const.
l/3 2l/3 2l/3
Fig.1.6
40 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
F(t) = F0 sin θt
y(t) l 2
l
l/2 l/2 l/2 l
Fig.1.7
F(t) = F0 sin θt
h
1.5 ⋅l l
Fig. 1.8
F(t) = F0 sin θt
1.5 ⋅l l 1.5 ⋅l
Fig.1.9
h
F(t) = F0 sin θt
m
l l
Fig. 1.10
SISTEME CU n GLD – VIBRAŢII LIBERE
Problema 3.1
Să se determine pulsaţiile şi formele proprii de vibraţie ale următoarelor
sisteme dinamice şi să se verifice modurile proprii de vibraţie.
3.1 m1 m1
1 2
1.5l 0.5l l
3.2
1 2 3
l 2l 2l
Fig. 3.1
3.3
m1
1
0.5h
EI
2
2EI m2
EI h
0.5l 0.5l
Fig. 3.2
3.4
h
1
l l 2 l
Fig. 3.3
44 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
3.5
EI m2=m
2
a
EI
EI
2EI 1
m1=1.5m
a
2EI 2EI
1.5a
Fig. 3.4
Breviar teoretic
DETERMINAREA MODURILOR PROPRII DE VIBRAŢIE UTILIZÎND
MATRICEA DE FLEXIBILITATE
Prin mod propriu de vibraţie se înţelege ansamblul format dintr-o
pulsaţie (valoare) proprie şi o formă (vector) proprie de vibraţie.
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
Matricea de inerţie a unui sistem oscilant se constituie prin scrierea pe
diagonala principală a maselor sistemului oscilant.
m1 0 
 
 m2 
 O 
[m] =   (3.1)
 mj 
 O 
 
 0 mn 
2-3. Determinarea matricei de flexibilitate, [∆]

Matricea de flexibilitate a unui sistem oscilant are forma:
δ11 δ12 L δ1j L δ1n 

 
δ21 δ22 L δ2 j L δ2n 
 − − − − − − 
[∆] =  δ δ 
L δ jj L δ jn 
(3.2)
 j1 j2
 − − − − − − 
 
 δn1 δn2 L δnj L δnn 
unde δjk reprezintă deplasarea produsă pe direcţia GLD când structura

considerată este acţionată în dreptul masei mk şi pe direcţia GLD k de o
forţă egală cu unitatea.
Coeficientul de flexibilitate se determină cu relaţia Mohr - Maxwell
M j(x)Mk(x)
δ jk = ∑∫ EI
dx + K (3.3)
prin integrarea diagramelor de eforturi trasate în cele două stări de

acţionare: reală (SR) şi virtuală (SV).
4. Calculul valorilor (pulsaţiilor) proprii, ωj.
Ecuaţia generală a vibraţiilor libere ale sistemului oscilant cu un GLD
scrisă prin intermediul matricei de flexibilitate este:
[∆][m]{y&&(t)} + {y(t)} = {0} (3.4)
Adoptând o soluţie particulară de formă armonică

{y(t)} = {A}sin(ωt + ) (3.5)
ecuaţia (2.4) se transformă în:
(ω )[∆][m] − [I]{A} = {0} ,

2
(3.6)
care reprezintă ecuaţia generală a vibraţiilor proprii a unui sistem

vibrant cu un GLD.
Ecuaţia (3.6) admite soluţii diferite de zero când determinantul principal
este nul:
ω2 [∆ ][m] − [I] = 0 (3.7)
sau
[∆][m] − λ[I] = 0 (3.8)
unde
1
λ= ,
ω2
iar matricea rezultată din înmulţirea matricei de flexibilitate cu matricea

de inerţie poartă denumirea de matrice dinamică a sistemului dinamic.
Prin dezvoltarea determinantului (ecuaţia 2.8) se obţine o ecuaţie de
gradul n în λ numită ecuaţia caracteristică sau ecuaţia valorilor
(pulsaţiilor) proprii.
5. Constituirea matricei spectrale, [ω2]
Matricea spectrală se constituie prin scrierea pe diagonala principală a
pulsaţiilor sau a pătratului pulsaţiilor proprii în ordine crescătoare:
ω2 0 
 1 
 ω2
2

[ω ]
2

=

O
ω2j



(3.9)
 
 O 
0 ωn2 

6. Verificarea pulsaţiilor proprii
Pentru a verifica valorile proprii determinate se compară urma (suma
elementelor de pe diagonala principală) şi determinantul matricei
dinamice [∆ ] ⋅ [m] cu urma şi determinantul inversei matricei spectrale
[ω ] 2 −1
şi dacă acestea sunt egale atunci avem certitudinea că sunt
corect determinate:
[ ] )
u([∆ ][m]) = u( ω 2
−1
(3.10)
det([∆ ][m]) = det([ω ] ) .2 −1

(3.11)
Practic verificarea constă în a determina eroarea absolută (εa) şi eroarea

relativ (εr%) cu relaţiile:
ε a = u([∆ ][m]) − u( ω2 [ ] −1
) 3.12)
şi
εa
εr % = ⋅ 100 < 0,1 ,
u([∆ ][m])
ε a = det([∆ ][m]) − det( ω2 [ ] −1

) (3.13)
şi
εa
εr % = ⋅ 100 < 0,1 ,
[ ]
det( ω2
−1
)
unde 0,1 reprezintă eroarea relativă admisibilă acceptată pentru un

calculator electronic numeric.
7. Determinarea vectorilor (formelor) proprii de vibraţie, {yi}.
Forma (vectorul) proprie de vibraţie reprezintă deformata sistemului
oscilant sub acţiunea amplitudinilor forţelor de inerţie.
Ecuaţia vectorilor proprii adimensionali este:
(ω2j [∆ ][m] − [I]){yi} = {0} (3.14)
sau
([∆ ][m] − λ[I]){yi} = {0} (3.15)
Introducând succesiv valorile proprii în sistemul de ecuaţii al formelor

proprii de vibraţie se obţin n sisteme de ecuaţii, iar soluţiile acestor
sisteme, determinate admiţând yj,i=1, j fiind, în general, orice GLD, dar
acelaşi pentru cele n forme proprii de vibraţie, reprezintă ordonatele
proprii de vibraţie.
8. Constituirea matricei modale, [Y].
Matricea modală se constituie prin scrierea pe coloane a vectorilor
(formelor) proprii de vibraţie.
[y] = [{y1}{y2 }K {yi }K {yn}] (3.16)
9. Verificarea formelor proprii de vibraţie

Formele proprii de vibraţie determinate trebuie să verifice condiţiile de
ortogonalitate. Condiţia de ortogonalitate se aplică pentru câte două
forme proprii de vibraţie:
{yi }T [m]{yr } = 0 (3.17)
sau
n
∑ m jy j,iy j,r = 0 . (3.18)
j =1
Verificarea corectitudinii formelor proprii de vibraţie se efectuează prin

calcularea erorii absolute şi a erorii relative:
n
εa = ∑ m jy j,1y j,2 = A − B , (3.19)
j =1
unde: A reprezintă o variabilă în care s-au cumulat valorile numerice

pozitive din sumă şi
B reprezintă o variabil în care s-au cumulat valorile numerice

negative din sumă,
ε
ε r % = a ⋅ 100 < 0,1 . (3.20)
A
DETERMINAREA MODURILOR PROPRII DE VIBRAŢIE UTILIZÎND
MATRICEA DE RIGIDITATE
m1 
 
m
[m] =  2 .

O
 
 mn 
2-3. Determinarea matricei de rigiditate, [k]

Matricea de rigiditate a unui sistem dinamic are forma:
k11 k12 L k1j L k1n 

 
k 21 k 22 L k 2 j L k 2n 
 − − − − − − 
[k ] =  k k L k jj L k jn 
, (3.21)
 j1 j2
 − − − − − − 
 
k n1 k n2 L k nj L k nn 
unde kjj reprezintă forţa care aplicată în dreptul masei şi pe direcţia

GLD, în sistemul oscilant, produce o deplasare egală cu unitatea în timp
ce deplasările pe direcţiile celorlalte GLD sunt blocate de for ţele kij.
De asemenea, kij se defineşte şi ca reacţiunea ce ia naştere în blocajul
GLD j ce produce o deplasare egală cu unitatea.
Pentru determinarea coeficienţilor de rigiditate kjk se aplică metodele
staticii construcţiilor, în cazul sistemului de bază dinamic (SBD)
constituit din sistemul oscilant, prin introducerea de blocaje GLD,
încărcat succesiv cu deplasări egale cu unitatea produse pe direcţia
blocajelor GLD.
4. Calculul valorilor (pulsaţiilor) proprii, ωi
Ecuaţia generală a vibraţiilor libere a sistemului oscilant cu n GLD scrisă
prin intermediul matricei de rigiditate este:
[m]{y(t)} + [k ]{y(t)} = {0}. (3.22)
Aplicând soluţia particulară de tip armonic (3.5) ecuaţia (3.22) devine:
([k ] − ω2 [m]){A} = {0} , (3.23)

care reprezintă ecuaţia generală a vibraţiilor proprii a unui sistem vibrant
scrisă prin intermediul matricei de rigiditate.
Ecuaţia (3.23) admite soluţii diferite de zero când determinantul
principal este zero:
[k ] − ω2 [m] = 0 (3.24)
Prin dezvoltarea determinantului ecuaţiei (3.24) se obţine o ecuaţie de

gradul n în ω2 numită ecuaţia caracteristică sau ecuaţia valorilor
(pulsaţiilor) proprii.
ω2 
 1 
[ ]
2 
ω =
ω2
2
O


 
 ωn2 
εr % =
[ ] ⋅ 100 < 0,1
u([m]−1 [k ]) − u( ω2 )
(3.25)
u([m] −1
[k ])
şi
εr % =
[ ]
det( m −1 [k ]) − det( ω2 ) [ ] ⋅ 100 < 0,1 . (2.26)
det([m] −1
[k ])
7. Determinarea vectorilor (formelor) proprii de vibraţie, {yi}
Introducând succesiv valorile proprii în sistemul de ecuaţii al formelor
proprii de vibraţii adimensionale se obţin în sisteme de ecuaţii ale căror
soluţii, determinate pentru yj,I=1, reprezintă ordonatele formelor proprii
de vibraţie:
([k ] − ω12 [m]){y1 } = {0}

([k ] − ω2
2
[m]){y2 } = {0}
−−−−−−−−−−−−
. (3.27)
([k ] − ωi2 [m]){yi ) = {0}
−−−−−−−−−−−−
([k ] − ωn2 [m]){yn } = {0}
8. Constituirea matricei modale, [y]:

[y] = [{y1}{y2 }K {yi }K {yn }]
9. Verificarea formelor proprii de vibraţie.
Aplicând condiţiile de ortogonalitate ale formelor proprii se verifică
corectitudinea formelor proprii de vibraţie determinate prin compararea
erorii relative calculate cu eroarea relativă admisibilă a instrumentului de
calcul utilizat.
Aplicaţii
Aplicaţia 3.1
Pentru sistemul oscilant considerat, figura 3.1 şi ţinând seama de datele
numerice din tabelul 2.1, matricea de inerţie va fi:
[m] = m1 0  2 0
 = m
4 2 0
 = 10   (kg)
 0 m2  0 1 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate,[∆]
Prin integrarea diagramelor de momente din figura 3.5 se determină
elementele matricei de flexibilitate.
1, 1
0.38l
M1 , M1
1.5l 0.5l l
1, 1 M2 , M2
l
2l l
Fig. 3.5
3l3 7l3 32l3

δ11 = ; δ12 = δ21 = − ; δ22 =
32EI 32EI 32EI
iar matricea de inerţie are forma:
l3  3 − 7
[∆] = δ11 δ12 
 = 
−8  3
 = 9,5238095 ⋅ 10 
− 7 -1
 (mN )
δ21 δ22  32EI − 7 32  − 7 32 
Introducând matricele de inerţie şi flexibilitate determinate mai sus în
ecuaţia caracteristică, aceasta devine:
ml3  3 − 7 2 0 1 0
   − λ  =0
32EI − 7 32  0 1 0 1
şi prin dezvoltarea determinantului;
α3 − 38α2 + 94 = 0
unde:
32EI 32EI 1
α= λ= ⋅
3 3
ml ml ω2
În urma rezolvării acestei ecuaţii se obţin următoarele rădăcini:
α1=35,34013464, α2=2,659865362
şi deci:
ml3 ml3
λ1 = 35,34013464 ; λ 2 = 2,659865362
32EI 32EI
Matricea spectrală va avea forma:
[ω ] = ω0 0  32EI 0,02829640

2
2 1 0 
 =  
2 3 0 0,375958879
 ω2  ml  
şi utilizând date numerice, rezultă:

ω1=30,83438081 (rad s-1);
T1=0,20377206 (s);
ω2=112,3931419 (rad s-1);
T2=0,055903633
Valorile pulsaţiilor proprii determinate mai sus sunt corecte dacă verifică
expresiile:
[ ]
 −1 
u([∆ ][m]) = u ω2 
 
 −1 
det([∆ ][m]) = det ω2 
 
[ ]
Utilizând matricele [∆], [m] şi [ω2], determinate anterior, cele două
relaţii pentru verificare, exprimate prin intermediul erorilor absolute şi
relative, devin:

ε a = u([∆ ][m]) −  ω 2

[ ]
−1 
 = 38

ml3
32EI
− 38
ml3
32EI
=0
εr % = 0
2 2
= det([∆ ][m]) − det [ω 2 ]
 −1   ml3   ml3 
εa  = 94  − 94,00000002  =
   32EI   32EI 
   
2
 ml3 
= 0,00000002 
 32EI 
 
εa
εr % = ⋅ 100 = 1,81 ⋅ 10 − 8 < 0,1
2
 ml 3 
94 
 EI 
 
5. Calculul vectorilor (formelor) proprii de vibraţie, {y i }
Prima formă proprie de vibraţie se determină rezolvând sistemul de

ecuaţii:
(δ11m1 − λ1 ) ⋅ y1,1 + δ12m2 y 2,1 = 0

δ21m1y1,1 + (δ22m2 − λ 2 ) ⋅ y 2,1 = 0
Admiţând y2,1=1 din prima ecuaţie se obţine y1,1 şi ordonatele formei

proprii fundamentale de vibraţie vor fi:
y1,1  − 0,238581045
{y1 } =  = 
y 2,1  1,0 
Cea de a doua formă proprie de vibraţie se determină prin rezolvarea

sistemului de ecuaţii al formelor proprii adimensionale:
(δ11m1 − λ 2 ) ⋅ y1,2 + δ12m2 y 2,2 = 0

δ21m1y1,2 + (δ22m2 − λ 2 ) ⋅ y 2,2 = 0
Considerând y2,2=1, forma proprie de vibraţie va rezulta:

y1,2  2,095723903
{y2 } =  = .
y 2,2  1,0 
Cele două forme proprii de vibraţie sunt trasate în figura 3.6.
y1,1 = 0.238
y2,1 = 1
2l l
y1,2 = 2.0957 y1,1 = 1
2l l
Fig. 3.6
Formele proprii de vibraţie vor fi verificate prin aplicarea condiţiilor de
ortogonalitate:
2
∑ m jy j,1y j,2 = 0
j =1
m1 y1,1 y1,2 + m2 y 2,1 y 2,2 = 2m(− 0,238581045 ) ⋅ (2,095723903 ) +

+ m ⋅ 1 ⋅ 1 = 2 ⋅ 4 ⋅ 10 − 9 = 0
2 ⋅ 4 ⋅ 10 −9 m
εr % = ⋅ 100 = 2,4 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
1⋅1⋅ m
Aplicaţia 3.2
Conform datelor numerice ale sistemului oscilant considerat, figura 3.1,
matricea de inerţie se constituie sub forma:
m1 0 0  1,5 0 0 1,5 0 0

[m] =  0 m2 0  = m 0 2 0 = 1,53 ⋅ 10  0 2 0, (kg)
    4
 0 0 m3   0 0 1  0 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate, [∆]

Elementele matricei de flexibilitate se determină prin integrarea
diagramelor de momente trasate în cele două stări de încărcare, reală şi
virtuală, şi prezentate în figura 3.7. Matricea de flexibilitate este:
1 4 7  1 4 7 
l3    
[∆] = 4 27 54  = 2,7210884 ⋅ 10 − 7 ⋅ 4 27 54 , (mN−1 )
3EI 
7 54 125 7 54 125
l 1, 1
M1 , M1
1, 1
3l 2l
M2 , M2
5l 4l 2l 1, 1
M3 , M3
l 2l 2l
Fig. 3.7
Ecuaţia caracteristică în care s-au introdus matricele de inerţie şi de
flexibilitate este în acest caz:
 1,5 8 7  1 0 0
ml3    
6 54 54  − λ 0 1 0 = 0
3EI 
10,5 108 125 0 0 1
sau:
α3 − 180,5α2 + 1065α − 480 = 0
unde:
3EI 3EI 1
α= λ= ⋅
3 3
ml ml ω2
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt:
α1=174,409459, α2=5,59899808, α3=0,491542283
şi rezultă pentru pulsaţiile proprii valorile:
ω1=2,0326311 (rad s-1), ω2=11,34458006 (rad s-1),
ω3=38,28804067 (rad s-1).
Matricea spectrală este:
ω 2 0 0 
[ω ]
2
 1
=  0

ω2
2

0  =

 0 0 ω23 
5,7336339 ⋅ 10 −3 0  0
3EI  
=  0 0,178603383 0 
ml3  0 0 2,034412979 
 
Prin efectuarea produsului matriceal [∆][m], matricea rezultantă este
numită matricea dinamică, rezultă:
 1,5 8 7 
ml3  
[∆][m] =  6 54 54 
3EI
10,5 108 125
Dacă urma şi determinantul matricei dinamice sunt egale cu urma şi

determinantul inversei matricei spectrale, exprimată în ω2, atunci rezultă
că s-a calculat corect valorile proprii. Efectuând aceste verificări
obţinem:

[ ]
ε a = u([∆ ][m]) − u ω2

−1 
 = 6 ⋅ 10 − 7 ⋅

3EI
ml3
εa
εr % = ⋅ 100 = 3,546 ⋅ 10 − 7 < 0,1
u([A ][m])
şi


[ ]
ε a = det([∆ ][m]) − det ω2
−1 
 = 1 ⋅ 8 ⋅ 10 − 6 (

3EI 3
ml3
)
εa
εr % = ⋅ 100 = 3,75 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
det([∆ ][m])
5. Calculul vectorilor (formelor) proprii de vibraţie

Introducând succesiv valorile pulsaţiilor proprii în sistemul de ecuaţii al
formelor proprii:
(δ11m1 − λi ) ⋅ y1,i + δ12m2 y 2,i + δ13m3 y 3,i = 0

δ21m1y1,i + (δ22m2 − λi ) ⋅ y 2,i + δ 23m3 y 3,i = 0

δ31m1y1,i + δ32m2 y 2,i + (δ33m3 − λi ) ⋅ y 3,i = 0
şi admiţând y3,I=1 se obţin formele proprii care constituie matricea

modală:
0,061374457 − 0,378225022 9,636072984 
[Y ] =  0,45128037 − 1,068792955 − 2,08969652 .
 1,0 1,0 1,0 
Formele proprii sunt trasate în figura 3.8.

y 3,1 = 1
y1,1 = 0.06
y 2,1 = 0.45
y1,2 = 0.378 y 3,2 = 1
y 2,2 = 1.068
y 2,3 = 9.63 y 3,3 = 1
y1,3 = 2.089
Fig. 3.8

Formele proprii de vibraţie vor fi verificate prin aplicarea următoarelor
condiţii:
o ortogonalitatea formei 1 cu forma 2:
3
∑ m jy j,1 ⋅ y j,2 = 0
j =1
şi utilizând datele anterioare rezultă:
ε a = −3 ⋅ 10 −9 m, ε r % = 3 ⋅ 10 −7 < 0,1
ε a = −1,4 ⋅ 10 −8 m, ε r % = 7,42 ⋅ 10 −7 < 0,1
ε a = −3,8 ⋅ 10 −8 m, ε r % = 6,95 ⋅ 10 −7 < 0,1
Aplicaţia 3.3
Ţinând seama de datele numerice cuprinse în tabelul 2.1 matricea de
inerţie a sistemului oscilant considerat, figura 3.2, va fi:
1 0 0
[m] = m0 1 0
0 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate

Pentru determinarea coeficienţilor de flexibilitate utilizăm formula Mohr -
Maxwell şi diagramele de momente M şi M din stările reală şi virtuală de
încărcare care sunt trasate în figura 3.9.a, b. şi c, prin utilizarea
metodelor Staticii Construcţiilor.
Integrând aceste diagrame elementele matricei de flexibilitate sunt:
M1M1 1
δ11 = ∑∫ EI
dx = 7,8014
EI
M1M2 1
δ12 = ∑∫ EI
dx = −0,2366
EI
1 1
δ 23 = 0,4726 , δ13 = 3,6393
EI EI
1 1
δ 22 = 1,1574 , δ 33 = 3,2248
EI EI
şi matricea de flexibilitate devine:
 7,8014 − 0,2366 3,6393 
1  
[∆] = − 0,2366 1,1574 0,4726
EI 
 3,6393 0,4726 3,2248 

Ţinând seama de matricele de flexibilitate şi inerţie, determinate
anterior, ecuaţia caracteristică va avea forma:
 7,8014 − 0,2366 3,6393  1 0 0

m   
− 0,2366 1,1574 0,43,2248726 − λ 0 1 0 = 0
EI 
 3,6393 0,4726  0 0 1
Introducând notaţia:
EI
α= λ
m
şi efectuând diferenţa celor două matrice ecuaţia caracteristică devine:
7,8014 − α − 0,2366 3,6393
− 0,2366 1,1574 − α 0,4726 = 0
3,6393 0,4726 3,2248 − α
Prin dezvoltarea determinantului se obţine ecuaţia caracteristică:

α3-12,1836α2+24,3958α-11,05178=0
ale cărei rădăcini sunt:
α1=9,81208592,
α2=1,71460089,
α3=0,656913185.
Matricea spectrală are forma:
0,101915128 0 0 
[ω ]
2
=
EI 
m
0 0,851353007 0


 0 0 1,52271166 
iar perioadele proprii:

T1=0,064521966 (s),
T2=0,022324 (s)
şi
T3=0,016692373 (s).
U([∆ ][m]) = 12,1836

m  2
[ ]
, U ω
EI 
−1 
 = 12,1836

m
EI
, εr % = 0
şi
m 3
det([∆ ][m]) = 05978341( ) ,
EI
[ ]
3
 −1  m
det ω2  = 11,05178343 
   EI 
ε r % = 2,08 ⋅ 10 −7 < 0,1
5. Calculul vectorilor (formelor) proprii de vibraţie

Prin introducerea în sistemul de ecuaţii al formelor proprii adimensionale
a matricelor de inerţie şi de flexibilitate şi a pulsaţiilor proprii se obţin, în
cazul analizat, trei sisteme de ecuaţii. Soluţiile acestor sisteme pentru
y3,i = 1 reprezintă formele proprii:
 1,809374292 
{y1 } = 5,1419592 ⋅ 10 − 3  ,
 1,0 
 
− 0,555758284 
{y 2 } =  1,084155486 
,
 1,0 
 
 − 0,54925585 
{y 3 } = − 1,203935681 .
 1,0 
 
Formele proprii de vibraţie sunt trasate în figura 3.9.d, e şi f.
Aplicăm condiţiile de ortogonalitate ale formelor proprii:
1.75 0.463
1.3265 0.463
1.4777
0.2723
a. b.
M1, M1 M2 , M2
2.4458
y1,1 = 1.809
0.8892 0.5867
y3,1 = 1
y2,1 = 5.14 ⋅ 10 −3
c. d.
M3 , M3
y1,2 = 0.5557 y3,1 = 0.549

y3,2 = 1.0 y2,3 = 1.204
y2,2 = 1.084 y3,3 = 1
e. f.
Fig. 3.9
3
∑ m jy j,1y j,2 = 0; m1y1,1y1,2 + m2 y 2,1y 2,2 + m3 y 3,1y 3,2 =
j =1
= (1,089374292 )(− 0,555758284 )m + ,
5,1419592 ⋅ 10 − 3 ⋅ 1,084155486m + m ⋅ 1 ⋅ 1
ε a = 4,005574683m − 1,005574687m = −3,2 ⋅ 10 −9

,
ε r % = 3,18 ⋅ 10 − 7 < 0,1
3
∑ m jy j,1y j,3 = 0; ε a = −3 ⋅ 10 − 9 ; ε r % = 3 ⋅ 10 − 7 < 0,1
j =1
3
∑ m jy j,2 y j,3 = 0; ε a = −4,4 ⋅ 10 − 9 ; ε r % = 3,37 ⋅ 10 − 7 < 0,1
j =1
şi din calculele efectuate a rezultat corectitudinea formelor proprii.
Aplicaţia 3.4
Conform datelor numerice ale sistemului dinamic considerat, figura 3.3,
matricea de inerţie se constituie sub forma:
[m] = m1 0  2 0
 = m
4 2 0
 = 1,53 ⋅ 10  , (kg)
 0 m2  0 1 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate,[∆]
Eforturile din barele grinzii cu zăbrele şi valorile coeficienţilor de
flexibilitate sunt cuprinse în tabelul 3.1 şi au fost determinate aplicând
metoda izolării nodurilor şi corespunzător formulei Mohr - Maxwell.
Tabelul 3.1
Bara lkr N1 2
Nkr (N1 )2l (N1 )2 ⋅ (Nkr )2lkr
kr kr kr kr
1,2 4.3 -1.024 -0.4095 4.5089 0.7211 1.8031

1,3 5.0 0.5952 0.328 1.7713 0.2832 0.7083
2,3 4.3 -0.2048 0.4095 0.1804 0.7211 -0.3606
2,4 5.0 0.4761 -0.476 1.1334 1.1329 1.1331
3,4 4.3 0.2048 -0.4095 0.1804 0.7211 -0.3606
3,5 5.0 0.3571 0.714 0.6376 2.549 1.2748
4,5 4.3 -0.2048 0.4095 0.1804 0.7211 -0.3606
4,6 5.0 -0.2380 -0.952 0.2833 4.5315 1.1331
5,6 4.3 0.2048 0.819 0.1804 2.8843 0.7212
5,7 5.0 0.1190 0.476 0.0709 1.1329 0.2833
6,7 4.3 -0.2048 -0.819 0.1804 2.8843 0.7212
δij = ∑
N1
kr
2
⋅ Nkr ∑ 9.3074 18.2825 6.6963
EAkr
Matricea de flexibilitate se constituie sub forma:

1 9,3074 6,6963 
[∆] =  .
EA 6,6963 18,2825
3. Calculul pulsaţiilor proprii, ωi
Ţinând seama de matricele de flexibilitate şi de inerţie, ecuaţia
caracteristică este:
2
m  m
λ2 − 36,8973 + 250,6442  =0
EA  EA 
ale cărei rădăcini sunt:
m m
λ1 = 27,9201 ; λ 2 = 8,9772
EA EA
Matricea spectrală va avea forma:
[ω ] = EA
2 0,0358

m  0


0,1114
0

[ ]
ε a = u([∆ ][m]) − u ω 2

−1 
 = (δ11m1 + δ 22m2 ) − (λ1 + λ 2 ) =

m m
= 36,8973 − 36,8973 =0
EA EA
εr % = 0

ε a = det([∆ ][m]) − det ω 2

[ ]
−1 
( 2
 = m1m2 δ11δ 22 − δ12

)
− (λ1 ⋅ λ 2 ) =
2 2 2
m m  m
= 250,6442  − 250,6443217  = −1,217 ⋅ 10 − 4 ⋅  
 EA   EA   EA 
εa
εr % = = 4,86 ⋅ 10 −5 < 0,1
2
 m
250,0644 
 EA 
5. Calculul valorilor (formelor) proprii de vibraţie
Prima formă proprie de vibraţie se determină rezolvând următorul
sistem de ecuaţii:
− 9,3053y1,1 + 6,6963y 2,1 = 0


13,3926y1,1 − 9,6376y 2,1 = 0
obţinut prin introducerea matricei de flexibilitate şi de inerţie şi a valorii

proprii
m
λ1 = 27,9507
EA
în sistemul de ecuaţii ale formelor proprii.
Admiţând y2,1=1, rezultă y1,1=0,7196.
Cea de a doua formă proprie de vibraţie se determină identic, folosind
cea de a doua valoare proprie
m
λ 2 = 8,9772 rezulta : y 2,2 = 1; y1,2 = −0,9648 .
AE
Matricea modală devine:
[y] = 0,7196 − 0,6948

.
 1 1 
Prin aplicarea condiţiei de ortogonalitate a celor două forme proprii de
vibraţie se obţine o eroare absolută:
ε a = m1 y1,1 y1,2 + m2 y 2,1 y 2,2 =
= 2m ⋅ 0,7196 ⋅ (−0,6948) + m ⋅ 1 ⋅ 1 = 4,384 ⋅ 10 − 5 m
şi o eroare relativă:
εa
εr % = = 4,384 ⋅ 10 − 3 < 0,1 ,
m
atestând corectitudinea valorilor ordonatelor formelor proprii de vibraţie.
Aplicaţia 3.5
1. Constituirea matricei de inerţie [m]
[m] = m1 0  1,5 0

 = m 
 0 m2   0 1
2-3. Determinarea matricei de rigiditate, [k]
Matricea de rigiditate, în coordonatele dinamice ale sistemului oscilant,
se va determina din matricea de rigiditate a structurii în coordonatele
statice, patru rotiri: Z3….Z6 şi două translaţii, pe direcţia gradelor de
libertate: Z1 şi Z2, figura 3.4, prin procedeul de condensare.
Dacă se notează matricea de rigiditate a structurii cu [R], aceasta are

forma:
r11 r12 | r13 r14 r15 r16 
 
r21 r22 | r23 r24 r25 r26 
 − − − − − − − 
 [R ] [R 12 ]
[R ] = r31 r32 | r33 r34 r35 r36  =  11
L  [R 21 ] [R 22 ]
L | L L L L
 
L L | L L L L
r r62 | r63 r64 r65 r66 
 61
în care: rij reprezintă reacţiunea din blocajul i, când în blocajul j se
produce, pe sistemul de bază din metoda deplasărilor, o deplasare egală
cu unitatea, atunci matricea de rigiditate a sistemului oscilant se
calculează cu relaţia:
[K] = [R11 ] − [R12 ][R 22 ]−1 [R 21 ]

Coeficienţii de rigiditate rij se determină prin scrierea ecuaţiilor de
echilibru static pe noduri ( ∑
M = 0), în deformate şi ecuaţii de lucru
j
mecanic virtual, LMV=0, în deplasate, figura 3.10. Constituim matricea
de rigiditate [R], care are forma:
 54EI 24EI 6EI 6EI 6EI 
 − | − 0 
3 3 2 2
 a a a a a2 
 [R11 ] | [R12 ] 
 24EI 24EI 6EI 6EI 6EI 6EI 
− 3 3
| −
2
−
2
− − 
 a a a a a2 a2 
 _ _ _ _ _ _ _ _ _ 
 − 6EI −
6EI
|
12EI
0
2EI
0 
[R ] =  a2 a2 a a

 0 6EI 14EI 2EI 
− | 0 0
 2 a a 
a


[R 21 ] | [R 22 ] 

 6EI −
6EI
|
2EI
0
10EI 2EI 
 a2 a 2 a 1,5a 1,5a 
 6EI 6EI 2EI 2EI 10EI 
 − | 0 
 a2 a 2 a 1,5a 1,5a 
care prin condensare ne conduce la matricea de rigiditate a sistemului

oscilant:
[K] = EI3  39,90468365 − 18,43878389 .
a − 18,43878389 11,738701173 
Z5 Z6
EI
2 Z2
EI EI
Z3
2EI Z4
1 Z1
2EI 2EI
a. b.
r51 r61
2
r21
5 6 6EI
6EI r31 a2
2
1 a
r41 r11
3 4
6 ⋅ 2EI 3 ⋅ 2EI
a2 Z1 = 1 a2
c. d.
r21
∆ 6EI 6EI
6EI ψ= 6EI
a a2 a2
a 2
r11 a2
6 EI 3 ⋅ 2EI
2 ∆
a ψ= a2
a
e. f.
Fig.3.10.a
r52 r62
r22 ∆
6EI 6EI ψ=
a
a2 a2 6EI 6EI
2
a a2
r32 r42 r12
r12
a. b.
r22 r65
r55 r25
6EI ∆
ψ= 6EI
2 a
a
a2
r35 r45
r15
c. d.
r25
4EI
a 4EI ∆
∆ ψ=
ψ= a
a a r15
2EI
a
f. e.
Fig.3.10.b
r54 r64
4EI
r24 a
4EI
∆ 2EI
a ψ=
a a
r14
r34 3 ⋅ 2EI r14
1.5a r44 3EI
a
a. b.
r24
∆ 4EI
ψ=
a a
2EI
a
c.
Fig. 3.10.c
4. Calculul valorilor proprii, ωi
Introducând matricele de inerţie şi de flexibilitate, deduse la punctele 1,
2 şi 3 în ecuaţia caracteristică (3.24) se obţine:
EI  39,90468365 − 18,43878389 1,5 0

  − ω2m  =0
a3 − 18,43878389 11,73870177   0 1
şi prin dezvoltarea determinantului:
2
mEI  EI 
1,5m2 ω 4 − 57,51273625 ω2 + 128,4404277  = 0
a3  a3 
Rădăcinile ecuaţiei de mai sus sunt:
EI
ω12 = 2,381125963 ,
ma3
EI
ω2
2
= 35,96069821 .
ma3
[ω ] = maEI
2
3
2,381125953

 0 35,
0
96069821



Efectuând produsul matriceal:
EI  26,60312243 − 12,29052259
[m]−1 [K] =  
ma3 − 18,43878389 11,73870173 
verificarea pulsaţiilor proprii se efectuează prin intermediul erorilor
relative, rezultă:
( ) ([ ]) ⋅ 100 = 0
u [m]−1 [K ] − u ω 2
u([m] [K ])
εr % =
−1
sau
( )
det [m]−1 [k ] − det ω 2 ([ ]) ⋅ 100 = 0
[K])
(
εr % =
det [m] −1
7-8. Determinarea vectorilor proprii, {X i }
Prin introducerea succesiv a valorilor proprii ω12 , ω2

2
în sistemul de
ecuaţii al formelor proprii de vibraţie se obţin două sisteme de ecuaţii:
(
 K − ω2m ⋅ X
 11 1 1
)
1,1 + K12 X 2,1 = 0

( )
K 21X1,1 + K 22 − ω12m2 ⋅ X 2,1 = 0
sau
 EI EI 
 39,90468365 3 − 2,381125953 3
⋅ 1,5m  ⋅ X1,1 −
 a ma 
 EI
 − 18,43878384 ⋅ X 2,1 = 0
 a3

− 18,43878389 EI ⋅ X
 1,1 +
a3

  EI EI 
 + 11,73870173 − 2,381125953 m  ⋅ X 2,1 = 0
3 3
  a ma 
şi
 EI EI 
 39,90468365 3 − 35,96069821 ⋅ 1,5m  ⋅ X1,2 −
 a ma3 
 EI
 − 18,43878389 ⋅ X 2,2 = 0
 a3

− 18,43878389 EI ⋅ X
 1,2 +
a3

  EI EI 
 + 11,73870173 − 35,96069821 m  ⋅ X 2,2 = 0
  a3 ma3 
Rezolvând sistemele de ecuaţii ale formelor proprii pentru X 2,1=1,

respectiv X2,2=1, stabilim următoarea soluţii:
X1,1=0,507494194
şi
X1,2=-1,313643927.
Matricea modală are forma:
[X] = 0,507494194 − 1,313643927


 1 1 
Aplicăm condiţia de ortogonalitate:
{X1}T [m]{X2 } = 0
şi determinăm eroarea absolută şi cea relativă:
ε a = X1,1 X1,2m1 + X 2,1 X 2,2m2 =
= 0,507494194(− 1,313643927 ) ⋅ 1,5m + 1 ⋅ 1 ⋅ m = 1,09 ⋅ 10 − 9 m
1,09 ⋅ 10 −9 ⋅ m
εr % = = 1,09 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
1⋅1⋅ m
SISTEME CU n GLD – VIBRAŢII FORŢATE
Problema 4.1
Să se traseze diagramele de eforturi maxime şi minime, pentru
următoarele structuri, acţionate de încărcările gravitaţionale şi forţe
perturbatoare F(t) de tip armonic.
4.2.1 F2(t)=F02sinθt
2 h/2
EI
m1 F1(t)=F01sinθt
1
h
2EI 2EI
Fig. 4.1
4.2.2
F2(t)
1
h/2 EI
EI
F1(t) 2
h
2EI 2EI EI
l l
Fig. 4.2
4.2.2
F1(t) F2(t)
m1 m2
1 2
l l l 2l l
Fig. 4.3
Obs.1. Sistemul dinamic 4.2.1 se va rezolva prin metoda forţelor de
inerţie.
Obs.2. Sistemul dinamic 4.2.2 se va rezolva prin metoda matricei de
rigiditate.
Obs.3. Sistemul vibrant 4.2.3 se va rezolva prin efectuarea unei analize
modale.
72 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
Breviar teoretic
RĂSPUNSUL FORŢAT AL SISTEMELOR CU N GLD UTILIZÎND
METODA MATRICEI DE FLEXIBILITATE
m1 0 
 
m2
[m] = 
 

O
 
 0 mn 

Elementele matricei de flexibilitate se calculează în conformitate cu
următoarele etape :
o constituirea celor două stări de încărcare: reală şi virtuală;
o (
trasarea diagramelor de eforturi - Mj,Mk ; )
o calculul coeficienţilor de flexibilitate şi constituirea matricei de
flexibilitate.
Rădăcinile următoarei ecuaţiei caracteristice:
ω2 [∆ ][m] − [I] = 0
reprezintă pulsaţiile proprii, ωi, cu ajutorul cărora se constituie matricea

spectrală.
5. Verificarea situaţiei de rezonanţă θ = ωi
În cazul fenomenului de rezonanţă, θ = ω1, răspunsul sistemului este
puternic amplificat. Această situaţie se poate evita prin respectarea
următoarei condiţii:
θ
1,3 ≤ ≤ 0,7 (4.1)
ωi
6. Constituirea vectorului amplitudinilor forţelor perturbatoare,{Fo}.

În cazul excitaţiei de tip armonic:
Fk = Fo,k sin θt
se constituie vectorul amplitudinilor forţelor perturbatoare:
Fo,1 
 
 M 
{Fo } = Fo,k  (4.2)
 M 
 
Fo,n 
7. Determinarea vectorului {∆o}

Un element al vectorului {∆o}, ∆o,j, reprezintă deplasarea măsurată, în
sistemul dinamic, pe direcţia GLD când acesta este acţionat de
amplitudinile forţelor perturbatoare.
Acest vector se determină cu relaţia:
{∆o} = [∆]{Fo} (4.3)
8. Determinarea amplitudinilor forţelor de inerţie, Ij.
Amplitudinile forţelor de inerţie se determină prin rezolvarea sistemului
de ecuaţii:

 [∆ ] −
1
2
[m]−1 {I} + {∆ o } = {0} (4.4)
 θ 
9. Calculul forţelor dinamice, Fd
Valorile forţelor dinamice maxime se determină cu relaţia:
{Fd} = {I}+{Fo} (4.5)
10. Determinarea răspunsului dinamic în eforturi
Sistemul oscilant se încarcă cu ansamblul de forţe dinamice aplicate în
dreptul maselor şi pe direcţia GLD şi cu forţele gravitaţionale aplicate în
dreptul maselor şi pe direcţie verticală. Diagramele de eforturi trasate
prin metodele staticii construcţiilor, pentru încărcările de mai sus,
reprezintă răspunsul dinamic în eforturi.
METODA MATRICEI DE RIGIDITATE
m1 0 0 
 
 O 
[m] =  0 m2 0 
 
 O 
 0 0 m 
 n
2-3. Determinarea matricei de rigiditate, [K]

Aflarea elementelor matricei de rigiditate presupune parcurgerea

următoarelor etape:
o constituirea sistemului de bază dinamic (sistemul oscilant cu
deplasările pe direcţiile GLD blocate);
o calculul coeficienţilor de rigiditate (reacţiunile din blocajele GLD
produse de deplasări succesive egale cu unitatea) şi constituirea
matricei de rigiditate.
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice:
[K] − ω2 [m] = 0
reprezintă pulsaţiile proprii, cu ajutorul cărora se constituie matricea
spectrală.
5. Verificarea situaţiei de rezonanţă, θ=ωi
Fenomenul de rezonanţă (θ=ωi) produce o puternică amplificare a
răspunsului sistemului şi pentru evitarea acestei situaţii este necesar să
se respecta condiţia:
θ
1,3 ≤ ≤ 0,7
ωi
6. Constituirea vectorului amplitudinilor forţelor perturbatoare, {Fo}

În cazul excitaţiei de tip armonic:
Fk = Fo,k sinθt
se constituie vectorul amplitudinilor forţelor perturbatoare:
Fo,1 
 
 M 

{Fo } = Fo,k 
 M 
 
Fo,n 
7. Determinarea vectorului {Ro}

Un element al vectorului {Ro}, Ro,j reprezintă reacţiunea din blocajul
GLD ce se produce când sistemul de bază dinamic este acţionat de
amplitudinile forţelor perturbatoare.
În cazul în care forţele perturbatoare acţionează î\în dreptul maselor şi
pe direcţia GLD, atunci:
{Ro} = -{Fo}. (4.6)

8. Calculul deplasărilor maxime, yj
Amplitudinile deplasărilor maxime, care se produc pe direcţiile GLD,
reprezintă soluţiile sistemului de ecuaţii:
( )
. [K ] − θ2 [m] {y} + {R o } = {0} (4.7)
9. Determinarea forţelor dinamice maxime, Fd

Amplitudinile forţelor dinamice maxime se determină cu relaţia:
Fd1 
 
Fd2 
 M 
{Fd} =   = [K]{y}. (4.8)
 Fdj 
 M 
 
Fdn 
Diagramele de eforturi maxime şi minime se trasează aplicând metodele
Staticii Construcţiilor în cazul acţionării sistemului oscilant cu forţele
dinamice maxime, Fd, în dreptul maselor şi pe direcţiile GLD şi cu forţele
gravitaţionale aplicate pe direcţii verticale.
METODA ANALIZEI MODALE
1. Constituirea matricei maselor, [m]
m1 0 
 
 O 
[m] =  m2 
 
 O 
 0 mn 

2-3. Determinarea modurilor proprii de vibraţii, [ω2], [y]
Se realizează următoarele:
o stabilirea situaţiilor de încărcare;
o calculul coeficienţilor de rigiditate;
o determinarea pulsaţiilor proprii şi constituirea matricei spectrale;
o calculul formelor proprii de vibraţie;
o verificarea pulsaţiilor şi formelor proprii de vibraţie.
4. Verificarea eventualei rezonanţe, θ=ωi

Pentru evitarea amplificării răspunsului dinamic, în cazul situaţiei de
rezonanţă, θ=ωi, se impune respectarea condiţiei:
θ
1,3 ≤ ≤ 0,7
ωi
Dacă acest fenomen este greu de evitat atunci în determinarea

răspunsului trebuie inclusă influenţa amortizării sistemului, care se
poate face prin aplicarea metodei analizei modale.
5. Determinarea factorilor de amplificare dinamică, µi
Factorii de amplificare dinamică se determină cu relaţia:
1
µi = (4.9)
2 2
 2 
1 − θ  + 4ν 2  θ 

 i ω
 ωi2   i 
prin introducerea succesivă a pulsaţiilor proprii în sistemul de ecuaţii de

echilibru.
Deplasările maxime măsurate pe direcţia GLD se determină prin
aplicarea principiului superpoziţiei cu relaţia:
n
n ∑ F0, j ⋅ y j,i
∑ y j,i
j =1
yj = µi . (4.10)
n
i =1
ωi2 ∑mj ⋅ y 2j,i
j =1

Forţele dinamice maxime se determină cu relaţia:
Fd,1  y1 
   
Fd,2  y2 
 M   M 
{Fd} = F  = [k ] 
 d, j  y j 
 M   M 
   
Fd,n  yn 
8. Calculul răspunsului dinamic în eforturi

Diagramele de eforturi (maxime şi minime) se trasează prin acţionarea

sistemului oscilant în dreptul maselor şi pe direcţia gradelor de libertate
cu amplitudinile forţelor dinamice (Fd) şi pe direcţia verticală cu forţele
gravitaţionale utilizând metodele staticii construcţiilor.
Aplicaţii
Aplicaţia 4.1
[m] = m1 0  1 0
 = m
4 1 0
 = 1,78 ⋅ 10   (kg)
 0 m2  0 1 0 1
Integrând diagramele de momente încovoietoare trasate în figura 4.4,
rezultă următoarea matrice de flexibilitate:
1  3,224819 3,6393475  − 8 2,9653508 3,3465264 
[∆] =   = 10 
-1
 (mN )
EI 3,6393475 7,8013729  3,3465264 7,1736762 
Matricea spectrală are forma:
[ω ] = EIm 0,101915383
2
0
0  622,657009
=
0,823634488   0
0 

5032,03655
(rad s-1),
ω1 = 24,95309618(rads −1 )
ω 2 = 70,93684903(rads −1 )
5. Verificarea condiţiei de rezonanţă, θ=ωi
Pentru a evita fenomenul de rezonanţă, în situaţia când răspunsul
sistemului este puternic amplificat, este necesar să fie satisfăcută
condiţia:
θ
0,7 ≥ ≥ 1,3
ωi
În cazul sistemului oscilant de faţă

θ 15 θ 15
= = 0,6011, = = 0,2114
ω1 24,95309618 ω2 70,93684903
este satisfăcută condiţia de mai sus.

6. Constituirea vectorului amplitudinilor forţelor perturbatoare, {Fo}
F 
{F0 } = F0,1  = 103 5 (N)
 0,2  3
7. Determinarea vectorului {∆0}
∆  103 27,8711945
{∆ 0 } = ∆ 0,1  = [∆]{F0 } =  
 0,2  EI  49,924907 
8. Determinarea amplitudinilor forţelor de inerţie, Ij.

Introducând în ecuaţia amplitudinilor forţelor de inerţie matricele de
inerţie şi de flexibilitate, determinate anterior şi a pulsaţiilor forţelor
perturbatoare
EI
θ = 15rads −1 , θ2 = 3,6827586 ⋅ 10 − 2
m
aceasta devine:
1  3,224819 3,6393475  1 m 1 1 0 I1 

 EI  − ⋅ ⋅    +
 3,6393475 7,8013729  3,6827586 ⋅ 10 − 2 EI m 0 1 I2 
10 3 27,8711945 0
+  = 
EI  49,924907  0
sau
− 23,9287392I + 3,6393475I + 2,78711945 ⋅ 10 4 = 0
1 2
 .
3,6393475I1 − 19,35218532I2 + 4,9924907 ⋅ 10 4 = 0
Soluţiile sistemului de mai sus reprezintă amplitudinile forţelor de

inerţie:
I1=1602,972097 (N),
I2=2881,260106 (N).
9. Calculul forţelor dinamice maxime, Fd
Fd1 = I1+F0,1 = 4,6029721⋅103 (N)
Fd2 = I2+F0,2 = 7,8812601⋅103 (N),
În vederea trasării diagramelor de eforturi dinamice se va încărca
sistemul oscilant cu forţele dinamice şi forţele gravitaţionale. Pentru
sistemul oscilant luat în studiu diagramele de eforturi sunt prezentate în
figura 4.4
1.75
1.3265 1, 1
0.88892 1, 1
0.5867 1.4777
0.2723
a. b.
M2 , M2 M1 , M1
2.0241 2.4458
Q1 Q1 Fd1
Fd1
Q2 Q2
Fd2 Fd2
c. d.
14346.7018 14547.4543
554.4966
1457.4543 554.4966
13792.205 13792.205 14346.7018
e.
f.
M1 , M1 M2 , M2
28542.861 28542.861
Fig.4.4
Aplicaţia 4.2
[m] = m1 0  1 0 
 = m
4 1
 = 2,29 ⋅ 10 
0
 (kg)
 0 m2  0 1,5 0 1,5
2-3. Determinarea matricei de rigiditate, [K]

Conform situaţiilor de încărcare prezentate în figura 4.5, prin aplicarea
metodei deplasărilor rezultă următoarea matrice de rigiditate:
EI  34,0503 − 8,7935
[k ] =  .
h3 − 8,7935 6,14 

Prin rezolvarea ecuaţiei caracteristice, se obţin pulsaţiile proprii ale
sistemului vibrant cuprinse în matricea spectrală:
[ω ] = mhEI
2
3
2,4614

 0
0 

35,6822
K21
K11
a.
K22
1
K12
b.
Fig.4.5
5. Verificarea condiţiei de rezonanţă, θ=ωi
Pentru valoarea pulsaţiei forţelor perturbatoare θ = 30 rad s-1 rezultă:
θ θ
= 1,547; = 0,4063
ω1 ω2
fiind verificată condiţia pentru evitarea fenomenului de rezonanţă

θ
0,7 ≥ ≥ 1,3
ωi
6a. Constituirea matricei amplitudinilor forţelor

F 
{F0 } = F0,1  = 10 4 1 (N)
 0,2  1
6b. Constituirea vectorului amplitudinilor forţelor perturbatoare
F 
{F0 } = F0,1  = 10 4 1 (N).
 0,2  1
7. Determinarea vectorului, {R0}
Forţele perturbatoare acţionând în dreptul maselor şi pe direcţia GLD,
rezultă:
R 
{R 0 } = R 0,1  = −{F0 } = −10 4 1 (N).
 0,2  1
Introducând datele calculate anterior în sistemul de ecuaţii al
amplitudinilor deplasărilor ce se produc pe direcţia GLD:
[k ] − θ2 [m]){y} + {R 0 } = {0}
se obţine sistemul:
 EI EI  EI
 34,0503 3 − 5,891025 ⋅ m  ⋅ y1 − 8,7935 ⋅ y 2 − 10 4 = 0
3
 h mh  h3

− 8,7935 EI ⋅ y +  6,14 EI − 5,891025 EI ⋅ 1,5m  ⋅ y − 10 4 = 0
 1   2
 h3  h3 mh3 
ale cărui soluţii sunt:
y1  h3 − 1286,000894 
{y} =  =  .
y 2  EI − 5255,342334 
Forţele dinamice maxime se determină cu relaţia:
{Fd}=[k] {y}
sau:
Fd1  EI  34,0503 − 8,7935 h3 − 1286,000894
{Fd } =  = 3    
Fd2  h − 8,7935 6,14  EI − 5255,342334
şi
{Fd } =  2424,136573
 , (N).
 − 20959,35307 
Acţionând sistemul oscilant cu forţele dinamice obţinute mai sus, Fig.4.6
se vor trasa prin metodele Staticii Construcţiilor, diagramele maxime şi
minime, figura 4.7.
Q1
Fd1
Q2
Fd2
c.
Q1
Fd1
Q2
Fd2
d.
Fig.4.6
2.8817 ⋅ 10 6
4.2993 ⋅ 10 6
3.5858 ⋅ 106
6
1.11736 ⋅ 10
2.5048 ⋅ 10 6
4.7594 ⋅ 106
e.
Mmax
3.271 ⋅ 10 6 3.181 ⋅ 10 6
2.8817 ⋅ 10 6 4.7594 ⋅ 10 6
1.11736 ⋅ 106 2.5048 ⋅ 106
4.7594 ⋅ 106
f.
Mmin
3.271 ⋅ 106 3.181 ⋅ 106
Fig.4.7
Aplicaţia 4.3
[m] = m1 0  1,3 0

 = m
4 1,3 0
 = 2,29 ⋅ 10   , (kg).
 0 m2   0 1  0 1
2-3. Determinarea modurilor proprii de vibraţie
Utilizând diagramele de eforturi trasate în figura 4.8, matricea de
flexibilitate va avea forma:
 41 2
3  112 −
[∆] = 1 9 ,
 2 88 
6EI −
 9 81 
iar matricea de rigiditate:
6EI 1 9856 2016
[k ] = [∆]−1 = 3
⋅  
1 3160 2016 3321
Prin rezolvarea ecuaţiei caracteristice se determină matricea spectrală:
[ω ] = mEI1
2
3
5,0939323

 0
0 

15,60709
iar soluţiile ecuaţiilor formelor proprii adimensionale constituie matricea

modală:
y y  0,3165653 2,4299277
[y] = y1,1 y 1,2  = −
 .
 2,1 2,2   1 1 
4. Verificarea condiţiei de rezonanţă
Pentru valoarea pulsaţiei forţei perturbatoare θ = 30 rad s-1 rezultă:
θ θ
= 2,24921, = 1,049
ω1 ω2
Cel de-al doilea raport nu respectă condiţia:

θ
0,7 ≥ ≥ 1,3 ,
ωi
rezultă că amortizarea sistemului oscilant trebuie luată în considerare la

determinarea forţelor dinamice şi în consecinţă vom utiliza analiza
modală.
5. Determinarea factorilor de amplificare dinamică, µi
Factorul de amplificare dinamică, pentru:
EI
θ = 30rads −1 , θ2 = 17,175 ,
m13
corespunzător primului mod de vibraţie, se determină cu relaţia:
1 1
µ1 = =
2 2
 2  2  EI  EI
1 − θ  + 4ν 2 θ  17,175  17,175
 m 2 m
 ω12  ω12 1 −
 EI
 + 4 ⋅ 0,05
 EI
 5,0939323  5,0939323
 m  m
a.
55
⋅l
168 1, 1 16
⋅l
168
48.5 6
⋅l ⋅l
168 168
b.
12 24 1, 1 18
⋅l ⋅l ⋅l
81 81 81
32
⋅l
81
c.
497341.7961 220670.9583
Q1 + Fd1 Q2 + Fd2
246295.4626
407731.7469
285139.8515
Mmax
41777259.9605 Mmin
d. 206432.2163
Q1 − Fd1
Q 2 − Fd2
164147.6591 206331.7093 378824.6906
Fig. 4.8
şi prin efectuarea calculelor, rezultă:

µ1=0,420387784.
Pentru cel de-al doilea mod propriu de vibraţie, rezultă:
1
µ2 = = 6,884756168 .
2
 2 
θ2
1 − θ  + 4ν 2
 
 ω2
2 
ω2
2
6. Calculul deplasărilor maxime, yj.

Deplasarea ce se produce pe direcţia primului grad de libertate dinamică
se determină cu relaţia:
y1,1F0,1 + y 2,1F0,2 y1,2F0,1 + y 2,2F0,2
y1 = y1,1
(
ω2 m1y12,1 + m2 y 2
2
,1
) ⋅ µ1 + y1,2
ω2
2
(
m1y12,2 + m2 y 2
2,2
) ⋅µ 2
şi prin introducerea datelor numerice se obţine:

y1=1,1873259⋅10-3 m.
Deplasarea măsurată pe direcţia GLD rezultă:
y1,1F0,1 + y 2,1F0,2 y1,2F0,1 + y 2,2F0,2
y 2 = y 2,1
ω2
2
(
m1 y12,1 + m2 y 2
2,1
) ⋅ µ1 + y 2,2
ω2
2
(
m1 y12,2 + m2 y 2
2
,2
)
= 7,671761 ⋅ 10 − 4 m

F  y1  30187,39235
{Fd } = Fd,1  = [k ] =  (N)
 d,2  y 2  11258,97914
8. Calculul răspunsului dinamic în eforturi
Diagramele finale sunt trasate în figura 4.7.c şi d.
PROBLEME PROPUSE 6
SISTEME CU n GLD - VIBRAŢII LIBERE
ŞI FORŢATE
Probleme propuse spre rezolvare:
2.1 Să se determine modurile proprii de vibraţie pentru sistemele
desenate în continuare.
m1 m2
1 2
0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l 0.25 ⋅ l l 0.5 ⋅ l

0.25 ⋅ l
Fig.2.1
88 Probleme propuse. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere şi forţate
3 m
2 m h
1
h
1.5 ⋅ l 1.5 ⋅ l
Fig.2.2
m
2
1 h
l 0.25 ⋅ l
Fig.2.3
l l l l
0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l
600 m1 m2
1 2
l l l l
Fig.2.4
2.2 Să se traseze diagramele M, T, N, maxime şi minime pentru

sistemele dinamice prezentate mai jos.
m2
2
F(f ) = F02 sin θt
h
F(f ) = F01 sin θt m1
1.5 ⋅ l
l
Fig.2.5
90 Probleme propuse. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere şi forţate
F(t) = F01 sin θt F(t) = F03 sin θt

F(t) = F02 sin θt
1 2 3
0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l
Fig.2.6
F(t) = F02 sin θt

F(t) = F01 sin θt
m1 m2
1 2
l l 0.5 ⋅ l
Fig.2.7
2
m1
F(t) = F02 sin θt
h
1
F(t) = F01 sin θt m2
l l
Fig.2.8
BIBLIOGRAFIE B
1. Bănuţ, V., Calculul neliniar al structurilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1981.
2. Bănuţ, V., Popescu, H., Stabilitatea structurilor elastice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975.
3. Bălan, Şt., Mihăilescu, N. Şt., Istoria ştiinţei şi tehnicii în România.
Date cronologice., Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1985.
4. Bălan, Şt., ş.a., Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
5. Bârsan, G.M., Dinamica şi stabilitatea construcţiilor, EDP, Bucureşti,
1979.
6. Bigs, J.M., Introduction to Structural Dynamics, McGraw-Hill Books
Company, New York, 1964.
92 Bibliografie
7. Bratu, Polidor, Vibraţiile sistemelor elastice, Editura Tehnică,

Bucureşti, 2000.
8. Buzdugan, Gh., Fetcu, L., Radeş, M., Vibraţii mecanice, EDP,
Bucureşti, 1979.
9. Buzdugan, Gh., Mihăilescu El., Radeş, M., Măsurarea vibraţiilor,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
10. Buzdugan, Gh., Izolarea antivibratilă a maşinilor, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1980.
11. Buzdugan, Gh., Dinamica fundaţiilor de maşini, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1968.Silaş, Gh. ş.a., Culegere de probleme de
vibraţii mecanice, vol. I, Sisteme liniare cu un număr finit de grade
de libertate, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967.
12. Bratu, P.P., Izolarea şi amortizarea vibraţiilor la utilaje de construcţii,
INCERC Bucureşti, 1982.
13. Caracostea, A., ş.a., Manual pentru calculul construcţiilor, Vol.I,
Bazele teoretice de calcul al construcţiilor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977.
14. Chiriacescu, Sergiu T., Dinamica maşinilor unelte. Prolegomene,
Editura Tehnică, Bucureşti, 2004.
15. *** Culegere de probleme de mecanică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974.
16. Dicţionar de mecanică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1980.
17. Darabont, Al., Iorga, I., Văiteanu, D., Simanschevici, H., Şocuri
vibraţii. Aplicaţii în tehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
18. Darabont, Al., Iorga, I., Cihodaru, M., Măsurarea zgomotului şi
vibraţiilor în tehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
19. Filimon, I., Soare, M., Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii în mecanica
construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
20. Gheorghiu, Al., Statica construcţiilor, Vol.III, Formulări şi metode
matriceale în statica liniară. Comportarea şi calculul neliniar al
structurilor., Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
21. Gioncu, V., Ivan, M., Bazele calculului structurilor la stabilitate,
Editura Facla, Timişoara, 1983.
22. Hangan, S., Crainic, L., Concepte şi metode energetice în dinamica
construcţiilor, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1980.
23. Harris, C., Crede, Ch., Şocuri şi Vibraţii, vol. I, II şi III, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1968.
24. Ifrim, M., Dinamica structurilor şi inginerie seismică, EDP, Bucureşti,
1984.
25. Ifrim, M., Aplicaţii în Analiza Dinamică a Structurilor şi Inginerie
Seismică, EDP, Bucureşti, 1974.
26. Ilie, Gh., Fierbinţeanu, V., Stănilă, N., Petrescu, I., Mecanica
construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
27. Ispas, C., Simion, F.-P., Vibraţiile maşinilor – unelte. Teorie şi

aplicaţii, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1986.
28. Ixaru, L. Gr., Metode numerice pentru ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
29. Marinov., R., Probleme de stabilitatate dinamică în construcţii, EDP,
Bucureşti, 1985.
30. Massonnet, Ch., ş.a., Calculul structurilor la calculatoare electronice,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1974.
31. Mihu, C., Metode numerice în algebra liniară, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977.
32. Mihu, C., Sisteme de ecuaţii liniare şi forme pătratice, Editura
33. Munteanu, M., Introducere în dinamica maşinilor vibratoare, Editura
34. Nowacki, W., Dinamica sistemelor elastice, Editura Tehnică, 1969.
35. Olariu, V., Sima, P., Achiriloaie, V., Mecanică tehnică, Editura
36. Oprea, Gh., Stabilitatea şi calculul de ordinal II al structurilor din
bare, Editura Naţional, 1999.
37. Pană, T., Absorbitori dinamici de vibraţii, Editura Tehnică, Bucureşti,
1984.
38. Posea, N., Calculul dinamic al structurilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1991.
39. Radeş, M., Metode dinamice pentru identificarea sistemelor
mecanice, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
40. Rădoi, M., Deciu, E., Voiculescu, D., Elemente de vibraţii mecanice,
EDP, Bucureşti, 1973., Statica Construcţiilor, EDP, Bucureşti, 1972.
41. Răutu, S., Băbuţ, V
42. Salvadori, M.G., Baron, M.L., Metode numerice în tehnică, Editura
43. Sandi, H., Elemente de dinamica structurilor, EDP, Bucureşti, 1983.
44. Scarlat, A., Stabilitatea şi calulul de ordinul II al structurilor, Editura
45. Scarlat, A., Stabilitatea structurilor. Probleme speciale, Editura
46. Silaş, Gh. ş.a., Culegere de probleme de vibraţii mecanice, vol. II,
Sisteme neliniare şi parametrice. Sisteme vibropercutante. Aplicaţii
tehnice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1973.
47. Silaş, Gh., Mecanică. Vibraţii mecanice, EDP, Bucureşti, 1968.
48. Silaş, Gh., Brîndeu, L., Sisteme vibropercutante, Editura Tehnică,
1986.
49. Simionescu, I., Dragnea, M., Moise, V., Metode numerice în tehnică,
Editura Tehnică. Aplicaţii în FORTRAN, EDITURA TEHNICĂ, 1995.
50. Simonici, M., Dinamica construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1958.
94 Bibliografie
51. Soare, M., Teodorescu, P.P., Toma, I., Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii
în Mecanica Consrucţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
52. Snitko, N.K., Dinamica construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1965.
53. Staicu, Şt., Introducere în mecanica teoretică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
54. STAS 3451 – 73, Statica, dinamica şi stabilitatea structurilor.
Terminologie.
55. STAS 6488 – 73, Solicitări variabile periodice. Terminologie şi
simboluri.
56. STAS 10101/0 – 75. Acţiuni în construcţie. Clasificarea şi gruparea
acţiunilor.
57. STAS 101001/OB – 77, Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
poduri de cale ferată şi şosea.
58. STAS 10101/1 – 75, Acţiuni în construcţie. Greutăţi tehnice şi
încărcări permanente.
59. STAS 1489 – 75, Poduri de cale ferată. Acţiuni.
60. STAS 1545 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Pasarele. Sarcini.
61. STAS 3220 – 65, Sarcini în construcţii. Poduri de cale ferată.
Convoaie tip.
62. STAS 3221 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Convoaie tip şi clase
de încărcare.
63. STAS 737/1 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
fundamentale şi unităţi suplimentare.
64. STAS 737/2 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
derivate.
65. STAS 737/3 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Reguli de
formare şi scriere a unităţilor SI.
66. STAS 737/4 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Prefixe
pentru formarea multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţilor SI.
67. STAS 737/8 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Mărimi
caracteristice mecanicii. Unităţi de măsură.
68. STAS 9446 – 73, Unităţi de măsură care nu fac parte din sistemul
Internaţional de unităţi (SI). Unităţi tolerate.
69. Teodorescu, P.P., Dinamica corpurilor liniar elastice, Editura
70. Ţăposu, I., Mecanică analitică şi vibraţii, Teorie şi probleme, Editura
71. Vâlcovici, V., Bălan, Şt., Voinea, R., Mecanică teoretică, Editura

Aplicatii Dinamica 2

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Aplicatii Dinamica 2

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CONSTANTIN IONESCU

PROBLEME REZOLVATE- DINAMICA

Tabelul 1.1. Date numerice

M(x) ⋅ M(x) T(x) ⋅ T(x) N(x) ⋅ N(x)

prin integrarea diagramelor de eforturi M, N, T, trasate în starea reală,

reprezintă amplitudinea mişcării;

apreciază faza iniţială a oscilaţiei (ϕ).

Pulsaţia proprie reprezintă numărul de vibraţii complete efectuate de un

M(x) ⋅ M(x) 1 l/2 l l l3

∑ x = 0;N12 cos α + N13 = 0

N12 N23 N56 N67

−N12 cos ∝ +N23 cos ∝ +N24 = 0

şi folosind datele din tabelul 1.2 rezultă:

Fig.2.5 Cadru static nedeterminat

Fig.2.6 Fundaţie de maşini

În expresiile de mai sus cu µ s-a notat coeficientul dinamic sau

şi x0=µ∗F0δ reprezintă amplitudinea deplasării forţate, iar:

în care factorul sau procentul din amortizarea critică ν are expresia:

4. Răspunsul exprimat în eforturi

Obs. 1. In cazul vibraţiilor forţate cu amortizare în relaţiile de mai sus se

5. Calculul forţei dinamice, Fd

4. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ

Diagramele de momente încovoietoare sunt prezentate în figura 2.8.

4.436875⋅104 N⋅m Fmin

Diagramele de momente M, M vor fi trasate prin procedeul distribuirii şi

1.4728 2.9456 1481.4808 740.7404

0.6923 0.3077 0.4 0.6

Calculăm coeficientul de flexibilitate:

M1M2 l2h h2l

MsMs h3 l3 3hl2 3h2l

M1Mp h2l 5h3

M2Mp hl2 h2l

5h3 hl2 h2l

MsMp 5h3 hl2 h2l

δ11X1 + δ12 X 2 + ∆1p = 0

Pentru datele din tabelul nr. 1 şi expresiile coeficienţilor şi

M2Mf 15,42682342 − 15,42684033 A −B

M2Mf 16,85747708 − 16,85749667

ε T % = 1,162 ⋅ 10 −4 < 0,1%

Prin integrarea diagramelor de momente Mf şi Mf , rezultă:

sau prin integrarea diagramelor Mf şi M , rezultă:

2. Determinarea factorului de amplificare dinamică,

3. Determinarea răspunsului în eforturi

2.06524⋅104 2.72⋅104 2.723687⋅104 2.29⋅104

Mmax 3.8⋅104 Mmin

Sistemul oscilant are o pulsaţie proprie de oscilaţie calculată în cadrul

ω=31,7490 rad s-1,

Introducând în expresiile de mai sus următoarele date numerice:

Reprezentarea grafică a variaţiei deplasărilor masei m este dată în figura

În figura 2.21 este prezentată variaţia deplasărilor masei sistemului

Factorul de amplificare dinamică:

Presiunile maxime şi minime pe talpa fundaţiei se calculează cu

σ max = 1,62daN / cm2 < 2daN / cm2 = R t

σ min = 1,10daN / cm2

Deplasările maxime şi minime, pe verticală, ale fundaţiei sunt date de

şi efectuând calculele obţinem:

l/3 2l/3 2l/3

l/2 l/2 l/2 l

1.2 Să se traseze diagramele de eforturi M, T, N maxime şi minime

l/3 2l/3 2l/3

l/2 l/2 l/2 l

2-3. Determinarea matricei de flexibilitate, [∆]

δ11 δ12 L δ1j L δ1n 