1 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Istoria þãrilor Europei Centrale a fost adeseori, ºi mai ales în secolul al XX-lea,
presãratã cu rãzboaie, persecuþii, masacre ºi deportãri. Dacã am cãutat sã
realizãm o prezentare sobrã a acestor evenimente, faptul nu se datoreazã nici
ignoranþei ºi nici indiferenþei.
La fel ca mulþi alþi tineri ai generaþiei mele, ºi eu am cunoscut lagãrele de
concentrare. ªi, cu prilejul acestei cãrþi, aº dori sã-mi exprim afecþiunea faþã de
Pierre Gati din Budapesta (Gáti Peter, cum se spune la el acasã), care mi-a fost
camarad la Dora, alãturi de Charles Sadron, Guy Boisot, Francis Finelli, André
Fortané, René Bordet. Cunosc cu toþii interesul pe care-l purtam, încã din acea
perioadã, Europei Centrale. Aº vrea, de asemenea, sã evoc micul grup de sloveni
din Ljubljana, în frunte cu Filip³i_ ºi ¹u³ek. ªi bandele de tineri ucraineni din
Tunelul Dora, atât de sãraci, dar atât de redutabili.
În sfârºit, doresc sã cinstesc memoria prietenului meu Willi Löw din Brno,
victimã a prigoanei împotriva evreilor (Shoah).
A.S., martie 1991

André Sellier este autorul Istoriei lagãrului de la Dora, publicatã de Editura

La Découverte în 1998.

2 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 JEAN SELLIER ANDRÉ SELLIER

ATLASUL
POPOARELOR
DIN EUROPA CENTRALÃ
Traducere din limba franceză:
MAGDA STAN

Cartografie:
ANNE LE FUR

3 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

© La Découverte, Paris, 2002, 2006
Titlul original: Atlas des peuples d’Europe Centrale, par Jean Sellier, André Sellier

Pentru ediþia în limba românã:

© Editura NICULESCU SRL, 2011
Adresa: Bd. Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Comenzi: (40)21–312.97.82
Fax: (40)21–316.97.83
E-mail: editura@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

ISBN 978-973-748-558-8

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere,
înregistrare sau orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi internaþionale privind proprietatea intelectualã.
 CUPRINS
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Europa Centralã, un spaþiu închis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
O MIE DE ANI DE ISTORIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Preludiul: de la Imperiul Roman la Europa. Creºtinarea Europei Centrale. De
la invazia mongolã la Congresul de la Viena. Geneza statelor contemporane.
LIMBI ªI RELIGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Slavi ºi neslavi. Religiile. Problema minoritãþilor. Evreii. Romii.
Douãzeci de popoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
FINLANDEZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Între suedezi ºi ruºi. Independenþa.
Þãrile baltice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
ESTONIENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
LETONII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Polonezii, lituanienii, bieloruºii, ucrainenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
LITUANIENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
BIELORUªII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
UCRAINENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
De la Kiev la Regatul Poloniei. Vremea cazacilor. Ucraina þarilor. Anii
1917–1920. Ucraina sovieticã. Ucraina independentã.

5
POLONEZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 
Geneza statului polonez. Pacea polonezã. Rãzboaie ºi decãdere. Împãrþirile
Poloniei. Polonia destrãmatã. Polonia reconstituitã. Între Hitler ºi Stalin.
Republica popularã. Polonia dupã 1990. Evreii din fostul regat al Poloniei.
CEHII ªI SLOVACII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Boemia înainte de Habsburgi. Boemia sub stãpânire habsburgicã. Slovacii
în Regatul Ungariei. Formarea Cehoslovaciei. Cehoslovacia, între 1920 ºi
1992. Republica Cehã. Republica Slovacã.
UNGURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
De la cele ºapte triburi la epoca de aur. Ungaria destrãmatã. Coabitarea
cu Austria. Ungaria izolatã. Ungaria începând din 1945.
 „Naþiunile“ Transilvaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 MACEDONENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

ROMÂNII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 BULGARII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

Începuturile. Românii sub tutelã. România începând din 1920. Republica

Bulgaria independentã.
Moldova.

Slavii de sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 ALBANEZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175

SLOVENII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 GRECII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

POPOARELE DE LIMBÃ SÂRBO-CROATÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Croaþii pânã în 1918. Bosniacii pânã în 1918. Muntenegrenii pânã în 1918.
Sârbii pânã în 1918. Regatul Iugoslaviei (1918–1941). Iugoslavia
destrãmatã (1941–1945). Federaþia iugoslavã (1945–1991). Rãzboiul
(1991–1995). Croaþii dupã 1991. Bosnia–Herþegovina dupã 1995. Sârbii
De la Bizanþ la otomani. De la independenþã la unitatea naþionalã. Grecia
începând din 1913. Cipru.
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188

 ºi muntenegrenii dupã 1991. Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

6


6 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 CUVÂNT ÎNAINTE
P
RIMA EDIÞIE a Atlasului popoarelor din Europa
Centralã a fost publicatã în aprilie 1991, dupã
cãderea Zidului Berlinului (noiembrie 1989), dar
înaintea declanºãrii rãzboiului în Iugoslavia (iunie
1991) ºi a destrãmãrii URSS (noiembrie–decembrie
1991). În ciuda unei aduceri la zi în 1995, completatã în 1998
ºi în 2002, conþinutul lucrãrii a fost ulterior afectat de trecerea
timpului.
Desigur, demersul rãmâne unul pe deplin pertinent: evi-
denþierea diversitãþii popoarelor din Europa de Est, prin
prezentarea istoriei fiecãruia dintre acestea, începând cu
originile sale. Cu toate acestea, perspectiva s-a modificat astãzi:
perioada comunistã este deja perceputã ca „îndepãrtatã“, mai
ales în ochii noii generaþii de cititori, în vreme ce tragedia
iugoslavã ºi meandrele „postcomunismului“ au relativizat
viziunea dominantã din prima ediþie. Prin urmare era nevoie de
o continuare a lucrãrii pânã în anul 2007, ceea ce a presupus
reconsiderarea întregului text. Pas cu pas, aceasta a determinat
rescrierea aproape în întregime a cãrþii, astfel încât putem aduce
în faþa cititorilor o operã nouã, care îºi pãstreazã însã arhitectura
iniþialã.
Au fost excluse din spaþiul definit ca Europa „Centralã“
popoarele descendente ale puterilor periferice, care în diverse
7 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
perioade, pânã în secolul al XX-lea, ºi-au exercitat dominaþia
asupra Europei Centrale: germanii ºi austriecii, turcii ºi ruºii.
Fluxul ºi refluxul acestor politici imperialiste au fost conturate
CUVÂNT ÎNAINTE
sintetic în prima parte a Atlasului („O mie de ani de istorie“).
Apoi, fiecare popor face obiectul unei prezentãri detaliate.
Lucrarea este ilustratã cu o cartografie indispensabilã ca ºi cele
din Vest, popoarele din Europa Centralã ºi-au înscris efectiv

istoria înãuntrul teritoriilor, cu întreg cortegiul de cuceriri,
abandonuri ºi iredentisme ce poate fi imaginat. Aceste schimbãri
de suveranitate au dus la apariþia unei toponimii adeseori 7
multiforme, în cadrul cãreia indicele permite o orientare 
adecvatã. Bratislava, astãzi capitala Slovaciei, se numea
Pozsony atunci când era maghiarã; austriecii o numeau
Pressburg, iar francezii Presbourg. Aceasta era situaþia în 1914,
cu câþiva ani înainte de a se stabili harta contemporanã a
Europei, revizuitã – dar nu total transformatã – în 1945, apoi din
nou, la începutul anilor 1990.
Finlandezii ºi grecii se regãsesc printre popoarele Europei
„Centrale“ din raþiuni determinate de coerenþa abordãrii istorice,
explicate în continuare. Dintre cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene, 13 sunt tratate în prezentul Atlas, iar 14 în
Atlasul popoarelor din Europa de Vest, care completeazã
lucrarea de faþã.

Europa
Centralã, un
spaþiu închis
e se înþelege prin Europa „Cen-

8

C tralã“? Depinde de autori ºi de
epocã. La începutul secolului al
XX-lea, pentru strategii germani,
Mitteleuropa includea atât Austro-Unga-
ria, Germania, cât ºi diferite alte þãri con-
siderate în zona acestora de influenþã,
Rusia reprezentând Europa „Rãsãriteanã“.
Potrivit definiþiei geografilor francezi din
perioada interbelicã, Europa Centralã se
întindea de la est de Rin pânã la frontiera
Uniunii Sovietice, dar, în limbajul curent,
nu includea Germania, vãzutã ca un spaþiu
distinct. Dupã 1945, atunci când cortina de
fier a separat Europa „de Est“ de Europa
„de Vest“, noþiunea de Europã Centralã a
devenit una legatã de trecut, amintitã cu o
anume nostalgie. Prãbuºirea regimurilor
comuniste (1989–1991) a fãcut ca denu-
mirea de „Europa de Est“ sã fie conside-
ratã depãºitã, unii autori preferând din nou
„Europa Centralã“, ale cãrei limite nu au
fost încã precis definite.
8 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Abordarea de faþã este realizatã din
perspectivã istoricã ºi se bazeazã pe urmã-
toarea constatare: în 1815, patru puteri
îºi împãrþeau Europa Centralã: Regatul
Prusiei, Imperiul Habsburgic, Imperiul
Otoman ºi Imperiul Rus – astfel încât
niciunul dintre popoarele din regiune nu se
bucura de independenþã (a se vedea harta
de la p. 24).
Fiecare dintre aceste puteri dispunea de
o deschidere cãtre exterior: Prusia ºi
Austria în direcþia Occidentului, otomanii
în Orientul Apropiat ºi în Mediterana,
Rusia în Asia. În schimb, popoarele
supuse erau izolate în cadrul Europei
Centrale, adevãrat spaþiu închis.
Istoria Europei Centrale începe acum
1000 de ani, odatã cu rãspândirea religiei
creºtine, operã a douã imperii rivale: cel
german, legat de papalitate, ºi cel bizantin.
Ea ºi-a urmat apoi cursul în funcþie de
fluxul sau de refluxul imperiilor menþi-
nute, metamorfozate sau nou formate,
ceea ce nu a împiedicat anumite popoare –
precum polonezii ºi ungurii – sã bene-
ficieze de îndelungate perioade de libertate.
Miºcarea de emancipare, declanºatã la
începutul secolului al XIX-lea, a atins
apogeul la sfârºitul Primului Rãzboi
Mondial, dupã care confruntarea dintre
puterile germanã ºi rusã s-a finalizat prin
impunerea hegemoniei sovietice. Inde-
pendenþa tuturor popoarelor din Europa
Centralã, recunoscutã la începutul seco-
lului al XXI-lea, constituie o adevãratã
noutate.
O MIE DE ANI
DE ISTORIE
onvertite la creºtinism în jurul
C anului 1000, popoarele din Europa
Centralã trec de la stadiul de
„barbarie“ la cel de populaþii or-
ganizate. În perioada anterioarã, migraþii
masive au dus la bulversarea întregii
Europe. Dupã anul 1000, popoarele îºi
înceteazã deplasarea. De acum înainte
devin dominante rivalitãþile dintre state.
Preludiul: de la Imperiul
Roman la Europa
Chiar de la începutul erei actuale, Europa
este împãrþitã de o graniþã de-a lungul
Rinului ºi al Dunãrii: spre sud se întinde
Imperiul Roman, organizat ºi civilizat,
care cuprinde toatã zona mediteraneeanã;
spre nord evolueazã „barbarii“: germanici,
daci, sarmaþi... Zece secole mai târziu,
principala linie de demarcaþie se situeazã
pe axa Mediteranei, între islamul aflat la
sud ºi creºtinãtatea situatã în nord. Acea-
sta din urmã cuprinde douã imperii, care
se proclamã, fiecare, moºtenitoare ale
Romei: în sud-est, Imperiul Bizantin; în
partea central-vesticã, Imperiul care va
purta în curând numele de Sfântul Imperiu
Romano-German. Dar creºtinãtatea include
ºi state noi: Polonia, Boemia, Ungaria,
statul kievean. Abia atunci începe istoria
propriu-zisã a Europei Centrale.
MIGRAÞIILE POPOARELOR. Aºa-numitele „inva-
zii barbare“ din istoriografia tradiþionalã
francezã corespund unui context mult mai
amplu. Astfel se pot deosebi trei mari serii
de migraþii, care se întrepãtrund.
• Nãvãlirea popoarelor stepei. Venite din
stepele Asiei Centrale, aceste popoare se
deplaseazã de la est spre vest peste întin-
derile Ucrainei de astãzi pânã în câmpiile
danubiene ale Valahiei ºi Panoniei (Un-
garia actualã). La începutul primului mile-
niu, stepele din nordul Mãrii Negre sunt
ocupate de populaþii de origine iranianã, în
primul rând de sarmaþi, cu care goþii (ger-
manici) se vor amesteca în secolul al III-lea.
Se vor succeda apoi diferite popoare al-
taice (înrudite cu mongolii ºi cu turcii):
– hunii ajung în bazinul panonic cãtre
sfârºitul secolului al IV-lea; imperiul lor
se destramã la puþin timp dupã moartea
lui Attila, survenitã în 453;
– avarii pãtrund, la rândul lor, în Panonia
în 567; statul lor va dispãrea la începu-
tul secolului al IX-lea;
– protobulgarii se instaleazã la Dunãrea
de Jos în secolul al VII-lea, fiind asi-
milaþi treptat în masa populaþiilor slave
locale;
– acestora le urmeazã populaþii non-
altaice: ungurii (maghiarii), fino-ugrici
originari din Siberia apuseanã, care
pãtrund în Panonia în 895 ºi se stabilesc
în scurt timp acolo definitiv;
– pecenegii (altaici), care i-au împins pe
unguri cãtre vest la sfârºitul secolului
9 CYAN MAGENTA YELLOW
al IX-lea, se instaleazã în Moldova ºi
Valahia, fãrã a forma un stat propriu-zis.
În urma pecenegilor vor sosi alte
populaþii altaice, cum ar fi cumanii ºi, mai
târziu, mongolii.
• Exodul germanicilor. Miºcãrile germa-
nicilor se vor desfãºura în douã mari faze:
prima este situatã aproximativ între anii
240 ºi 280, iar cea de-a doua între anii 375
ºi 420. Aceste miºcãri încep în zona
Dunãrii de Jos ºi ajung pânã în regiunea
renanã. Ulterior se vor produce douã mi-
graþii având ca punct de plecare Panonia,
în 473 ºi în 568.
La începutul primei etape, goþii, stabiliþi
în nordul Mãri Negre, îi atacã pe romani.
Aceºtia din urmã sunt obligaþii sã le aban-
doneze Dacia, pe care au cucerit-o la în-
ceputul secolului al II-lea ºi au colonizat-o.
În aceeaºi perioadã, francii ºi alamanii trec
Rinul ºi devasteazã Galia (în 268–278).
Unii dintre ei se înroleazã în rândul trupelor
auxiliare ale armatei romane.
Presiunea hunilor declanºeazã ce-a de-a
doua mare etapã, cunoscutã sub numele de
„invaziile barbare“. Hunii îi împing pe
vizigoþi (goþii de vest), care se revarsã în
375 în Imperiul Roman de Rãsãrit, în
vreme ce ostrogoþii (goþii de est) fug cãtre
vest. Vâltoarea generalã îi împinge pe alþi
germanici sã treacã Rinul în 406. Alte
populaþii migreazã apoi în regiuni mai
mult sau mai puþin îndepãrtate. Vizigoþii
rãmân în Rãsãrit din 375 pânã în 408, apoi
ajung în Italia ºi, mai târziu, se stabilesc în
Aquitania ºi în Spania. Vandalii traver-
seazã Galia ºi Spania, pentru a se stabili în
Africa de Nord. Burgunzii se opresc în
BLACK
Burgundia (regiune care le poartã numele).
Francii ºi alamanii se stabilesc în numãr
mare dincolo de Rin.
Hunii dispar dupã moartea lui Attila
(453). În aceste condiþii, ostrogoþii se în-
dreaptã cãtre Balcani, apoi cãtre Italia, unde
se aºeazã în 489, înainte de a fi eliminaþi de
împãratul Iustinian, în 552. Longobarzii
trec în 568 din Panonia în Italia.
Toate aceste evenimente au douã conse-
O MIE DE ANI DE ISTORIE
cinþe în Europa Centralã: eliberarea unor
vaste teritorii ca urmare a plecãrii germa-
nicilor ºi slãbirea controlului Imperiului
Roman de Rãsãrit asupra Peninsulei Bal-
canice.
Germanicii, care s-au îndepãrtat cel mai
puþin de baza lor de plecare – francii –, îºi
vor demonstra în scurt timp forþa: regele
lor, Clovis (481–511), îºi impune controlul
asupra unei importante pãrþi a Galiei ºi a 
noii Germanii. 9
• Expansiunea slavilor. Habitatul acestora

era situat, pânã în jurul secolului al III-lea,
în zona Ucrainei apusene de astãzi. De
aici, ei s-au întins, într-un mod progresiv
ºi puþin spectaculos, pe trei direcþii:
– cãtre nord, printre populaþiile finice, la
rândul lor foarte rãsfirate; este vorba
despre strãmoºii ruºilor;
– spre vest, pânã la Elba ºi Munþii Boe-
miei, ocupând teritoriul abandonat de
germani; aceºtia sunt strãmoºii slavilor
apuseni (polonezi, cehi, slovaci);
– cãtre sud, în Peninsula Balcanicã, depo-
pulatã în urma invaziilor; ei sunt
strãmoºii slavilor sudici, care ajung la
mijlocul secolului al VI-lea pânã în
Peloponez.
 Între slavii sudici ºi ceilalþi se insta-
leazã, de la sfârºitul secolului al IX-lea,
ungurii. Pe de altã parte, în afara grecilor,
în Peninsula Balcanicã se menþin o serie
de populaþii neslave, ce vor deveni, pe de
o parte albanezi, pe de altã parte români.
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

Organizarea statalã a slavilor repre-

zintã un proces destul de tardiv. Cel mai
vechi principat cunoscut, cel al lui Samo
(625–660), el însuºi de origine francã, pare
sã fi avut ca nucleu regiunea Boemiei.
Bulgaria, întemeiatã în cursul celei de-a
doua jumãtãþi a secolului al VII-lea, con-
stituie o excepþie: ea reprezintã rezultatul
iniþiativei unei populaþii altaice, slavizate
ulterior. Moravia Mare (a se vedea p. 12)
are o istorie scurtã. Spre sfârºitul secolului
al IX-lea în est se formeazã cnezatele de
 Kiev ºi de Novgorod.

10 AVATARURILE IMPERIULUI. Dupã retragerile

 din secolul al III-lea în faþa germanicilor,

EXPANSIUNEA
SLAVILOR
În cursul primului mileniu,
slavii se răspândesc în
cea mai mare parte a
Europei centrale.
Protobulgarii (de limbă
turcă) vor fi slavizaţi
treptat: aceştia vor sta la
originea naţiunii bulgare.
Ungurii, în schimb, vor
maghiariza populaţiile
Diocleþian (284–305) reorganizeazã Impe-
riul Roman, distribuind puterea între doi
împãraþi (el ºi Maximian), unul în Orient
(Rãsãrit), altul în Occident (Apus).
Constantin (306–337) concentreazã din
nou întreaga putere în mâinile sale dar,
întemeind o „Nouã Romã“ la Constanti-
nopol, el consacrã, în practicã, dualismul.
Totodatã, el este cel care transformã creº-
tinismul în religie oficialã. Succesorii sãi
menþin unitatea imperiului pânã în 395.
În secolul al V-lea, Imperiul Roman de
slave din bazinul panonic. romane Dacia, va da
Insula de latinitate ce va naştere, mai târziu, Apus trece, de fapt, sub controlul germa-
supravieţui în Carpaţii naţiunii române. nicilor (vandali, vizigoþi, alamani, franci...).
Meridionali [şi în zona Instituþiile imperiale, transferate de la Roma
intracarpatică, n.tr.] în la Ravenna în 402, supravieþuiesc totuºi, dar
sud-estul vechii provincii într-un mod precar. În 476, germanicul

10 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Odoacru îl detroneazã pe ultimul împãrat,
se proclamã rege al Italiei ºi trimite la
Constantinopol însemnele puterii imperiale.
Dimpotrivã, Imperiul Roman de Rãsãrit
reuºeºte sã supravieþuiascã, ceea ce-i permi-
te împãratului Iustinian (527–565) sã încer-
ce refacerea Imperiului Roman, cucerind
Africa de Nord, apoi Italia ºi sudul Spaniei.
Dar longobarzii invadeazã în 568 Italia.
Cucerirea arabã a þãrmului sudic al Medite-
ranei, în secolul al VII-lea, apoi a Spaniei, la
începutul secolului al VIII-lea (aceºtia fiind
opriþi la Poitiers, în 732, de Carol Martel),
pune ulterior capãt posibilitãþii exercitãrii
unei hegemonii mediteraneene.
• De la Imperiul Roman de Rãsãrit la Imperiul
Bizantin. Din secolul al VII-lea ºi pânã în
secolul al X-lea, Imperiul Roman de
Rãsãrit are tendinþa de a se concentra
asupra lui însuºi. Teritoriul sãu se reduce
în faþa înaintãrii slavilor în Balcani, a ara-
bilor în Orientul Apropiat ºi în Mediterana,
a longobarzilor în Italia, precum ºi a
bulgarilor... Aceastã repliere se manifestã
printr-o grecizare – care devine totalã
începând din secolul al VIII-lea. Simultan,
pierderea patriarhatelor de Alexandria,
Antiohia ºi Ierusalim – oraºe cãzute în
mâinile arabilor – întãreºte poziþia sin-
gularã a Patriarhului de Constantinopol, ca
ºi legãtura acestuia cu împãratul. Biserica
greacã îºi afirmã personalitatea ºi se dis-
tanþeazã din ce în ce mai mult de Roma.
Fotios, patriarh al Constantinopolului
în douã rânduri, în a doua jumãtate a
secolului al IX-lea, joacã un rol de prim
rang în aceastã privinþã. Imperiul de
Rãsãrit, care în timpul lui Iustinian se
11 CYAN MAGENTA YELLOW
simþea încã din plin „roman“ devine
bizantin, adicã grecesc.
• Cãtre un nou imperiu în Occident. Chiar
dacã nu mai existã un imperiu în Occident
BLACK
SLAVII
ªI OSTSIEDLUNG
În secolul al VIII-lea, în perioada afirmãrii
francilor ca putere, slavii ºi germanicii sunt
separaþi de o linie ce leagã actualul oraº Kiel
de Trieste de azi (a se vedea harta). Slavii
ocupã teritoriile abandonate de germani cu
douã sau cu trei secole mai devreme.
Dupã aproximativ ºase secole, Sfântul
Imperiu romano-german, a cãrui graniþã se
aflã mult mai la est, cuprinde diferite po-
O MIE DE ANI DE ISTORIE
poare slave, dar populaþiile germanice ante-
rioare au dispãrut, fiind înlocuite de germanii
propriu-ziºi.
Ce s-a întâmplat în acest rãstimp?
În jurul anului 1000, slavii încã necreº-
tinaþi, numiþi „wenzi“ (printre care obodriþii
din actualul Mecklenburg, pomeranienii,
sorabii...), populau încã o vastã regiune situatã
între Elba ºi Regatul Poloniei. La început,
germanii au fost înfrânþi de aceºtia, însã apoi
i-au supus ºi i-au creºtinat, începând din
secolul al XII-lea. 
În aceeaºi epocã se amplificã o miºcare pe 11
care germanii o desemneazã cu termenul de
Ostsiedlung („implantarea în est“). Aceasta 
a reprezentat rezultatul unei multitudini
de decizii mãrunte (construirea unui castel
pentru a controla un punct de trecere, sta-
bilirea unui târg, întemeierea unei abaþii,
desecarea unei mlaºtini, defriºarea unei pã-
duri, deschiderea unei mine etc.) adoptate
de principi (eventual slavi), de episcopi, de
ordinele cãlugãreºti. Coloniºtii provin din
Saxonia Inferioarã, Turingia, Franconia,
chiar din Olanda sau din Flandra. În secolul
al XIV-lea, marea epidemie de ciumã a dus la
secarea surselor colonizãrii, iar Ostsiedlung
a luat sfârºit.
Aceastã expansiune a dat naºtere unor
situaþii contrastante: în numeroase regiuni,
afluxul germanilor a provocat germanizarea
slavilor; în altele, aceºtia din urmã ºi-au pãstrat
identitatea, aºa cum a fost cazul cehilor ºi al
slovenilor.
 între 476 ºi 800, ideea rãmâne prezentã în
conºtiinþe. În ceea ce priveºte regatele
fondate de cãtre barbari, acestea cunosc o
evoluþie diferitã: cel al ostrogoþilor (din
Italia) a fost distrus de Iustinian; cel al
longobarzilor este lipsit de unitate; în
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
Spania, cel al vizigoþilor se prãbuºeºte în
faþa invaziei arabe. Regatul francilor se
fãrâmiþeazã în timpul Merovingienilor,
succesorii lui Clovis, pânã în momentul în
care majordomul palatului, Pepin de Herstal
(mort în 714) restabileºte situaþia. Descen-
denþii sãi se numesc Carol Martel, Pepin cel
Scurt, Carol cel Mare. Ultimii doi consti-
tuie, într-un rãstimp de o jumãtate de secol,
un important stat franc, ce se extinde pro-
gresiv prin anexarea sudului Germaniei,
prin constituirea unei mãrci în nordul Spa-
 niei ºi prin ocuparea regatului longobard din
Italia. Saxonii (din nordul Germaniei) sunt
12 supuºi cãtre sfârºitul secolului al VIII-lea.
 La 25 decembrie 800, la Roma, Carol
cel Mare este încoronat de papã ca împã-
rat. Acest eveniment stârneºte o vie emoþie
la Constantinopol, dar în 812, în timpul
reglementãrii conflictului referitor la Istria
ºi Dalmaþia, împãratul bizantin recunoaºte
tacit faptul împlinit. Lui Carol cel Mare,
mort în 814, îi urmeazã Ludovic cel Pios,
care domneºte pânã în 840. Imperiul este
ulterior împãrþit în trei: Francia Occiden-
talã (viitoarea Franþã), Francia Orientalã
(Germania) ºi, între cele douã, Lotharingia
(inclusiv Italia), care nu va întârzia sã se
destrame. Titlul imperial trece de la un
Carolingian la altul ºi sfârºeºte prin a
rãmâne vacant din 924 pânã în 962.
În aceastã perioadã, personajul cel mai
însemnat este saxonul Otto I, rege al Franciei
12 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Orientale începând din 936. Dupã ce resta-
bileºte unitatea Germaniei, el intervine în
Italia, se cãsãtoreºte cu Adelaida, vãduva
regelui Italiei, Lothar, îi înfrânge definitiv
pe unguri la Lechfeld, în anul 955 (a se
vedea p. 115) ºi este încoronat ca împãrat
de cãtre papã la Roma, în 962. Imperiul
„ottonian“ astfel întemeiat, mai restrâns
decât Imperiul Carolingian, nu include
Francia Occidentalã. Acesta este punctul
de plecare al Sfântului Imperiu Roma-
no-German, care va dura pânã în 1806.
Din 967, Otto I îl încoroneazã ca împãrat
pe fiul sãu, Otto al II-lea, apoi îl cãsãto-
reºte, în 972, cu Theophano, prinþesã bizan-
tinã porfirogenetã („nãscutã în purpurã“,
ceea ce semnificã faptul cã este fiica împã-
ratului Rãsãritului). Otto al II-lea domneºte
de la 973 la 983. La moartea sa, fiul sãu,
Otto al III-lea – care va juca, în jurul anu-
lui 1000, un rol decisiv în istoria Europei
Centrale – are vârsta de trei ani.
Creºtinarea Europei Centrale
ÎNAINTEA ANULUI 1000. Imperiile, atât cel
bizantin, cât ºi cel carolingian, apoi ottonian,
au dubla preocupare de a converti la
creºtinism populaþiile „barbare“ vecine ºi
de a-ºi exercita tutela politicã asupra aces-
tora. Operaþiunile militare merg adeseori
în tandem cu misiunile religioase.
• Convertirea cehilor ºi a slovacilor. Arhie-
piscopatul de Salzburg creat în 798, la cere-
rea lui Carol cel Mare, cuprinde în sfera sa
de influenþã Boemia, Moravia ºi Panonia. În
condiþiile alungãrii din Moravia a misiona-
LIMBA SLAVONÃ
Limbã liturgicã a slavilor ortodocºi, slavona a
fost fixatã în secolul al IX-lea de cãtre Chiril ºi
Metodiu, pe baza dialectului slavilor din
Macedonia. Deoarece diversele graiuri slave în
acea vreme erau încã prea puþin diferenþiate,
slavii Moraviei Mari (pentru scurt timp), apoi
slavii de est, au putut adopta slavona fãrã
dificultate.
Chiril ºi Metodiu au inventat alfabetul
glagolitic. Alfabetul numit „chirilic“ (utilizat
pentru transcrierea slavonei, dar ºi a limbilor
rusã, bulgarã, sârbã etc.) se datoreazã unuia
dintre discipolii lor, Clement din Ohrida.
rilor ºi a creºtinilor, în 846, regele Ludovic
Germanicul îl impune pe principele creºtin
Rastislav în fruntea regiunii ce va deveni
Moravia Mare (care includea Boemia ºi
Slovacia de astãzi). Pentru a diminua in-
fluenþa germanã, Rastislav solicitã împã-
ratului bizantin trimiterea unor misionari.
Fotios, patriarhul de Constantinopol, încre-
dinþeazã aceastã sarcinã celor doi fraþi,
Chiril ºi Metodiu, greci din Salonic, vorbi-
tori ai dialectului slavilor din Macedonia.
Aceºtia îºi pregãtesc cu mare atenþie
misiunea, inventând scrierea glagoliticã,
derivatã din alfabetul grecesc, cu scopul
transcrierii slavonei, ºi traduc textele sacre
în aceastã limbã. Ei ajung în Moravia în
864, au un mare succes în rândul populaþiei,
dar se confruntã cu ostilitatea clerului ger-
man. Astfel, în anul 867, ei se îndreaptã
cãtre Roma, pentru a pleda cauza liturghiei
în limba slavonã.
Constantin, cunoscut de acum înainte sub
numele de Chiril, moare la Roma în 869.
Metodiu, numit de papã arhiepiscop de
Sirmium (la vest de actualul Belgrad), revine
singur în Moravia. Ajunge acolo însã abia în
874, dupã ce este arestat din ordinul arhie-
piscopului de Salzburg ºi eliberat la interven-
þia papei... Între timp, Svatopluk (871–894)
l-a înlãturat de la putere pe Rastislav. Clerul
german iese învingãtor: liturghia în limba
slavonã este respinsã în 885, în anul în care
Metodiu se stinge din viaþã (la Salonic).
Dupã moartea lui Svatopluk, Moravia Mare
se destramã, apoi cade sub loviturile
ungurilor la începutul secolului al X-lea.
Originile statului Boemia dateazã de la
sfârºitul secolului al IX-lea (a se vedea
p. 101). Václav (Venceslas), principe creº-
tin, domneºte începând din 921 ºi moare
asasinat în 935. Dupã canonizarea sa,
Boemia va deveni þara Coroanei Sfântului
Venceslas. În 973 se întemeiazã Episcopatul
de Praga, dependent faþã de Arhiepiscopatul
de Mainz (ºi nu faþã de cel de Salzburg).
CATOLICI ªI ORTODOCªI
Dincolo de deosebirile dogmatice, apãrute din
secolul al VII-lea, ceea ce-i diferenþiazã cel
mai mult pe catolici de ortodocºi sunt
problemele legate de organizarea Bisericii ºi
de relaþiile acesteia cu puterea. În Orient,
începând din timpul lui Constantin (care a
prezidat el însuºi conciliul de la Niceea în
325), legãturile dintre Bisericã ºi Imperiu au
rãmas foarte strânse. În schimb, în Occident
începând din secolul al V-lea, Biserica se
regãseºte, prin forþa lucrurilor, foarte descen-
tralizatã, fãrã ca prin aceasta supremaþia papei
sã fie totuºi contestatã.
Aceste circumstanþe conduc, încetul cu
încetul, la douã atitudini diferite. Pentru a
menþine coeziunea autoritãþii sale, papalitatea
se aratã intransigentã în problema utilizãrii
limbii latine ºi în ceea ce priveºte preeminenþa
13 CYAN MAGENTA YELLOW
• Slovenii ºi croaþii. În 817, imperiile bizan-
tin ºi carolingian ajung la un acord: primul
obþine litoralul Veneþiei, respectiv al Istriei
ºi al Dalmaþiei; cel din urmã, regiunile din
interior. În acel moment, slovenii, integraþi
în cadrul Imperiului Carolingian, sunt pe
cale de a se creºtina rapid. În schimb,
croaþii se folosesc de rivalitatea dintre cele
douã imperii, sprijinindu-se pe papalitate:
aceasta întemeiazã pentru ei un episcopat
O MIE DE ANI DE ISTORIE
la Nin (la nord de Zadar), care se desprin-
de de sub autoritatea arhiepiscopului
(bizantin) de Spoleto. Croatul Tomislav
obþine din partea papei coroana regalã.
• Bulgarii ºi sârbii. În secolul al IX-lea,
misionarii trimiºi de Roma încearcã sã-i
creºtineze pe protobulgari, dar cei veniþi
din Bizanþ obþin câºtig de cauzã: hanul
Boris este botezat în 864 la Constantinopol. 
13

spiritualã a Romei. Bizantinii înclinã cãtre
constituirea de Biserici naþionale autonome,
care reproduc modelul împãratului asociat
patriarhului. Evanghelizarea în limba slavonã a
slavilor, mai curând decât în greacã, pledeazã
în mod evident în acest sens. Cu timpul, aceasta
va conduce adeseori la o anume dependenþã a
Bisericilor ortodoxe faþã de puterea politicã
localã, chiar pânã în plin secol XX (Biserica
Ortodoxã Rusã în vremea lui Stalin sau cea
românã în timpul lui Ceauºescu).
Divergenþele ies cu putere la luminã în
perioada convertirii bulgarilor: în 863, papa îl
destituie pe Fotios, patriarhul de Constan-
tinopol, care, patru ani mai târziu, riposteazã
excomunicându-l. Dupã o serie de acorduri
urmate de noi rupturi, fisura va deveni defi-
nitivã în 1054, anul Marii Schisme.
BLACK
 În schimb, în curând, bizantinii vor fi
nevoiþi sã accepte formarea unui arhiepis-
copat bulgar autonom, transformat în
patriarhie în 926. Limba liturgicã a aces-
tuia este slavona. Sub protecþia suveranilor
bulgari, Clement, discipolul lui Metodiu,
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
se stabileºte la Ohrida, în Macedonia, dupã
care, pânã la moartea sa în 916, joacã un
rol determinant în evanghelizarea sârbilor.
În jurul anului 925 este înfiinþat un
episcopat la Raš (oraº care va da numele
sãu Rasciei, nucleul viitorului stat Serbia).
• Slavii de rãsãrit. Aceºtia încep sã se orga-
nizeze în secolul al IX-lea, dupã câte se pare
în urma impulsurilor venite din partea
scandinavilor numiþi varegi, care fãceau
comerþ cu Bizanþul utilizând cursul Niprului.
 La începutul secolului al X-lea, Kievul
devine centrul unui stat coerent. În 957,
14 Olga, vãduva prinþului Igor, primeºte bote-
 zul la Constantinopol. Fiul ei, Sviatoslav,
rãmâne pãgân, dar nepotul ei, Vladimir
(viitorul sfânt Vladimir cel Mare), decide sã
se converteascã. Botezat în 988 pe malurile
Niprului, laolaltã cu toþi kievenii, el se cãsã-
toreºte ulterior cu Ana, sora împãratului
bizantin Vasile al II-lea (Bulgaroctonul).
Biserica kieveanã adoptã slavona ºi alfabetul
chirilic, dupã exemplul celei din Bulgaria.
CONVERTIREA POLONEZILOR ªI A UNGURILOR.
Arhiepiscopul de Mainz exercitã o regenþã
de facto dupã moartea împãratului Otto al
II-lea, survenitã în 983. Uns ca împãrat la
Roma în 996, fiul acestuia din urmã, Otto
al III-lea (nãscut în 980), îºi stabileºte aici
reºedinþa. Foarte cultivat (vorbind greaca,
latina ºi germana), el a avut mai mulþi
14 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
profesori, printre care s-au numãrat ºi fran-
cezul Gerbert d’Aurillac, spirit enciclope-
dic, ºi cehul Vojtech, sau Adalbert, mai
degrabã un ascet. Arhiepiscop de Reims
din 991, Gerbert devine arhiepiscopul Ra-
vennei, la cererea lui Otto al III-lea, fiind
ales papã în anul 999, cu numele de Sil-
vestru al II-lea. Adalbert, episcop de Praga
din 982, se va duce, ulterior, sã îi conver-
teascã pe borusieni (baltici, a se vedea
p. 16), fiind asasinat în 997. Polonezii îi
aduc rãmãºiþele pãmânteºti la Gniezno.
Otto al III-lea ºi Silvestru al II-lea concep
proiectul unui imperiu cu vocaþie univer-
salã, suprapus unor regate creºtine egale,
subordonate Romei. Prima etapã a îndepli-
nirii acestuia se deruleazã în Polonia, la
iniþiativa principelui polonez Mieszko,
creºtinat în 966, ºi care a obþinut în 968
crearea unui episcopat la Poznan. În luna
februarie a anului 1000, Otto al III-lea se
duce la Gniezno, la mormântul lui Adalbert,
anunþând constituirea aici a unui arhiepis-
copat. Legatã direct de Roma, Biserica
polonezã se aflã, încã de la început, la
adãpost de orice tutelã germanã. Boleslaw
va fi recunoscut ca rege în 1025. Cea de-a
doua etapã îi priveºte pe unguri. Cel ce se
aflã în fruntea acestora din anul 997, botezat
în tinereþe ºi care ºi-a luat numele de ªtefan,
este încoronat ca rege de un trimis al papei,
în ianuarie 1001 (a se vedea p. 115). Cu
acest prilej este întemeiat un arhiepiscopat
ungar la Esztergom, apoi un al doilea se va
constitui la Kalocsa, în 1006. ªtefan, mort
în 1038, va fi canonizat în 1083.
Otto al III-lea moare în ianuarie 1002, la
vârsta de 21 de ani. Silvestru al II-lea se stin-
ge din viaþã în anul urmãtor. Într-un rãstimp
foarte scurt, aceºtia au consacrat douã state
naþionale legate de Roma prin Bisericile lor,
ce vor juca un rol de prim-plan în Europa
Centralã vreme de mai multe secole.
CREªTINAREA DUPÃ ANUL 1000. Doar Europa de
Nord mai rãmâne ca un adevãrat pãmânt
al misionarismului. Patru serii de iniþiative
vor permite creºtinarea acesteia.
• Religia creºtinã se rãspândeºte din Dane-
marca (unde arhiepiscopatul de Lund este
întemeiat în 1104) cãtre Suedia (unde cel
din Uppsala dateazã din 1164). Suedezii
trec apoi la convertirea finlandezilor. Puþin
timp dupã aceea, danezii îi creºtineazã pe
estonieni (în 1219 este creat un episcopat
la Tallinn, dependent de Lund).
• Arhiepiscopatul german de Bremen tri-
mite misionari în þinutul leton, la sfârºitul
secolului al XI-lea. Aceºtia fondeazã un
episcopat la Riga, apoi, în 1202, Ordinul
(germanic) al Cavalerilor Purtãtori de
Spadã sau Gladiferi (a se vedea p. 57).
• La peste douã secole dupã eºecul lui
Adalbert, polonezii apeleazã, în 1226, la
Ordinul Teutonilor, pentru a-i evangheliza
pe borusieni (a se vedea p. 80).
• Ultimul grup de pãgâni – lituanienii –
rezistã pânã în 1386, anul uniunii perso-
nale dintre Marele Ducat al Lituaniei ºi
Regatul Poloniei. În acel moment, un
conflict de influenþã îi opune în regiune,
pe ortodocºi, catolicilor: episcopului de
Vilnius, înscãunat în 1387, îi þine piept
mitropolitul de la Novogrudok. În Galiþia,
arhiepiscopul catolic instalat în 1375 la
Halici – unde îºi avea deja sediul un mitro-
polit ortodox – este nevoit, în anul 1412,
sã se retragã la Lvov.
 De la invazia mongolã
la Congresul de la Viena
EUROPA CENTRALÃ ÎN ANUL 1250
TURCII STEPELOR. Hazarii, popor turcic, s-au
instalat în stepele din nord-estul Mãrii
Negre cãtre sfârºitul secolului al VII-lea,
dupã expulzarea de aici a protobulgarilor.
Sviatoslav, marele principe al Kievului, i-a

O MIE DE ANI DE ISTORIE

înfrânt definitiv în 970. Aceastã victorie a
deschis calea altor populaþii turcice, cumanii
(sau kipceaci, numiþi polovci de cãtre ruºi),
care de la mijlocul secolului al XI-lea au
trecut la atacarea principatelor ruse.

INVAZIA MONGOLÃ. Fondatorul imperiului

mongolilor a fost Ginghis Han, mort în
1227. În 1236, nepotul sãu, Batu, lanseazã
o mare campanie cãtre vest. Mongolii trec 
Volga în 1239, îi supun pe ruºii din 15
Moscovia, apoi ruineazã Kievul la sfârºitul
anului 1240. Pãtrunºi în Galiþia, ei se îm-

part în douã grupuri: cel dintâi strãbate
Polonia ºi se îndreaptã cãtre Ungaria; cel
de-al doilea traverseazã Carpaþii. La un
moment dat, par sã încerce sã se instaleze
în Panonia, dar, în decembrie 1241, iau din
nou drumul Asiei, nu fãrã a devasta în tre-
cere Serbia, Bulgaria, Valahia ºi Moldova.
Daunele ºi masacrele sãvârºite de mongoli
sunt fãrã precedent: amintirea lor va
rãmâne gravatã în memoria oamenilor

Pe harta alăturată şi pe cele Contururile îngroşate

următoare (zece la număr),
sunt marcate în culori po-
poarele din Europa Centra-
lă care, la data respectivă,
erau independente.
delimitează imperiile (sau
alte state) care, la aceeaşi
dată, îşi exercitau
dominaţia asupra unei
părţi din Europa Centrală.

15 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 timp de secole. Expediþia lasã în urma ei
un stat – Hanatul Hoardei de Aur –, care
impune plata unui tribut tuturor princi-
patelor ruse, din Galiþia pânã în Urali.
UNGURII ªI LITUANIENII. Regatul Ungariei,
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
creºtinat la puþin timp dupã anul 1000,
înglobeazã din 1102 Regatul Croaþiei (care
îºi pãstreazã autonomia). În 1250, lituanie-
 pildã, Cipru.
16
 dalmatã, din Insulele Ionice, Creta, Marea
16 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
nii erau ultimii pãgâni din Europa. Ei au
reuºit sã reziste atât Ordinului Cavalerilor
Teutoni, cât ºi campaniilor militare lansate
de Hoarda de Aur.
CRUCIADA A IV-A. Manipulaþi de Veneþia, cru-
ciaþii au ocupat Constantinopolul în anul
1204, întemeind aici „Imperiul Latin de
Rãsãrit“ (a se vedea p. 179), în vreme
ce sârbii ºi bulgarii ºi-au recâºtigat inde-
pendenþa. Grecii însã, nu s-au resemnat cu
aceastã situaþie: puterea bizantinã va
renaºte pornind din Imperiul de la Niceea.
Epirul ºi Trebizonda sunt ºi ele state gre-
ceºti. Sultanatul de Konya (sau Iconium)
este condus de dinastia turcã selgiucidã.
Diverse state latine rezultate din cruciade
îºi continuã existenþa, aºa cum este, de
Talasocraþia veneþianã triumfã: punctele
de sprijin pe care le deþine pe coasta
Egee sau din Crimeea, îi asigurã contro-
lul asupra comerþului dintre Orient ºi
Occident.
ORDINUL TEUTONILOR ªI CAVALERII GLADIFERI.
Ordinul Cavalerilor Purtãtori de Spadã
(Gladiferi) ºi cel al teutonilor (întemeiate
de germani) s-au stabilit pe þãrmurile
Mãrii Baltice în cursul primei jumãtãþi a
secolului al XIII-lea. Cei dintâi orga-
nizeazã în Kurland ºi în Livonia un regim
feudal. Teutonii duc la bun sfârºit evan-
ghelizarea ºi germanizarea borusienilor
(popor baltic). Ei întemeiazã un stat in-
dependent, care va deveni mai târziu
Prusia. Alipiþi Ordinului Teutonilor în
1237, gladiferii îºi pãstreazã, totuºi, auto-
SFÂNTUL IMPERIU
La originea Sfântului Imperiu Romano-Ger-
man se aflã Imperiul „Ottonian“, fondat în
962. Acesta a devenit, treptat, o complexã ºi
mobilã juxtapunere de principate laice ºi
ecleziastice. Procedeul alegerii împãratului de
ºapte electori dateazã din secolul al XIV-lea.
Începând din 1440, toþi împãraþii au fost mem-
bri ai dinastiei de Habsburg, cu excepþia peri-
oadei 1742–1765.
Limitele rãsãritene ale Sfântului Imperiu nu
au mai cunoscut variaþii, pentru a ne exprima
astfel, începând din secolul al XIII-lea. Cu
toate acestea, nu se poate spune cã diverse
dinastii nu au reuºit sã reuneascã unele te-
ritorii aflate înãuntrul sau în afara impe-
riului: este vorba îndeosebi de Habsburgi, din
secolul al XVI-lea (Austria, Boemia ºi
Ungaria), ºi de Hohenzollerni, din secolul
urmãtor (Brandenburg ºi Prusia). Napoleon a
pus capãt Sfântului Imperiu în 1806. Con-
gresul de la Viena l-a înlocuit cu o Confede-
raþie germanã, structurã golitã de un conþinut
real ºi care va dispãrea în 1866, în urma
victoriei Prusiei asupra Austriei.
nomia. În 1308, Ordinul Teutonilor va
reuºi sã-ºi asigure o continuitate teritorialã
cu Sfântul Imperiu prin anexarea Pome-
reliei. Danezii cedeazã Estonia Ordinul
Gladiferilor în 1346.
GERMANI ªI SLAVI. S-a renunþat la reprezen-
tarea pe harta Europei din 1250 (ºi pe ur-
mãtoarele) a fãrâmiþãrii în principate, deja
caracteristicã Sfântului Imperiu. În acest
ansamblu se regãseºte Regatul Boemiei,
locuit mai ales de cehi. Silezia, dimpo-
trivã, chiar dacã este condusã de principi
polonezi, este pe cale de a se germaniza cu
rapiditate.
 APOGEUL POLONIEI
ªI AL UNGARIEI (CÃTRE 1500)
Din secolul al XIII-lea, rutenii (strãmoºii
bieloruºilor) s-au aliat cu lituanienii, fiind
astfel cei dintâi care au reuºit sã se elibereze
de sub dominaþia Hanatului Hoardei de Aur.
În 1386, prin uniunea dintre Polonia ºi
Lituania, a luat naºtere unul dintre cele mai
vaste ºi mai puternice state ale Europei,
capabil a învinge – la Tannenberg, în 1410

O MIE DE ANI DE ISTORIE

– pe redutabilii Cavaleri Teutoni. Cei din
urmã au fost nevoiþi, în 1466, sã cedeze
polonezilor importante teritorii (printre care
s-a numãrat Pomerelia) ºi au devenit vasali
ai regelui Poloniei.
În timpul domniei lui Matia Corvin
(1457–1490), Ungaria a cunoscut epoca sa
de aur. Zilele ei sunt însã numãrate, cãci o
nouã putere – Imperiul Otoman – se aflã la
porþile sale. Înfrânþi la Mohács în 1526, 
ungurii vor intra sub ocupaþie otomanã. 17

CE AU DEVENIT MONGOLII?
Mongolii, care au întemeiat Hanatul Hoardei
de Aur – dupã ce au devastat Europa Centralã –,
erau relativ puþin numeroºi. Trupele acestora
erau alcãtuite mai ales din turci (kipceaci ºi
alþii), ajunºi ulterior majoritari, cunoscuþi cu
numele de „tãtari“. În 1430, din Hoarda de Aur
se desprinde hanatul tãtar din Crimeea, intrat
sub dominaþie otomanã în 1475. Hoarda va
dispãrea în 1502, lãsând locul hanatelor de
Kazan ºi Astrahan, cucerite de þarul Ivan cel
Groaznic în anii 1550.
Tãtarii din Kazan sunt strãmoºii actualilor
tãtari ºi baºkiri din Rusia. Tãtarii din Crimeea,
înglobaþi în Imperiul Rus în 1783, vor fi
deportaþi în masã de Stalin în 1944. Mulþi
dintre aceºtia vor reveni în patria lor dupã 1991
(a se vedea p. 75).

17 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 EPOPEEA OTOMANILOR. Sub presiunea mon-
golilor, turcii din Asia Micã s-au împãrþit
în mai multe principate, cum ar fi cel al
otomanilor (al lui Osman), situat la sud ºi
la est de Marea Marmara. În 1353, aceºtia
au traversat Dardanelele ºi au pãtruns în
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
Europa iar apoi, în aproximativ trei dece-
nii, au cucerit Rumelia (denumire care
desemneazã, pânã la sfârºitul secolului al
XIX-lea, zona cuprinsã între Constantino-
pol ºi Albania). Ei i-au zdrobit pe sârbi la
Kosovopolje în 1389, apoi i-au supus pe
bulgari, dupã care pãtrunderea lui Timur
Lenk în Anatolia, în 1402, le-a întrerupt
expansiunea (Timur Lenk era un cuceritor
turco-mongol originar din Asia Centralã).
Odatã cu urcarea pe tron, în 1451, a lui
Mehmed al II-lea Cuceritorul, otomanii îºi
 regãsesc avântul. În 1453 ocupã Constan-
18
 RUSIA ªI VECINII SÃI
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA
Ivan cel Groaznic (1533–1584) îºi ia titlul de
„þar“ („împãrat“, din latinescul caesar) în 1547
ºi lanseazã o ofensivã împotriva tãtarilor:
Hanatul de Kazan se prãbuºeºte în 1552, cel de
Astrahan în 1554. Apoi, Rusia îºi începe
extraordinara expansiune cãtre est: cazacii vor
ajunge la Oceanul Pacific în 1639. În sud ºi în
vest însã, Rusia nu va reuºi prea curând sã
obþinã accesul la mare. Atunci când tãtarii din
Crimeea au intrat sub dominaþia otomanilor (în
1475), Marea Neagrã a devenit un „lac turcesc“.
Ivan cel Groaznic nu izbuteºte sã profite de
dezmembrarea Ordinului Teutonic pentru a
obþine o ieºire la Marea Balticã: Suedia obþine
Estonia, iar Polonia – Livonia. Mai rãu: în 1617,
Rusia este nevoitã sã cedeze Suediei zona ei de
acces la Golful Finic (Ingria ºi Istmul Kareliei),
pe care Novgorodul reuºise sã o pãstreze.
18 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
tinopolul ºi-l transformã în capitala statului
lor. Ulterior supun sudul Greciei, cuceresc
Bosnia, intervin în Moldova ºi Valahia. În
1475 îºi impun suzeranitatea asupra hana-
tului tãtar din Crimeea. Turcii ºi tãtarii
atacã pentru prima datã împreunã Polonia
în 1498.
AFIRMAREA RUSIEI. În vreme ce lituanienii îi
eliberau pe ruteni, ruºii propriu-ziºi se
aflau încã sub controlul Hoardei de Aur.
Pânã la mijlocul secolului al XV-lea,
istoria lor graviteazã în jurul a doi poli. În
nord-vest, Novgorodul formeazã un fel de
republicã, condusã de o adunare aristocra-
ticã, vecea. El se bucurã de o mare pros-
peritate (ca ºi aliatul sãu, Pskov), graþie
comerþului cu blãnuri.
Celãlalt pol, Moscova, începe sã se
afirme dupã ce mitropolitul, refugiat la
Vladimir dupã distrugerea Kievului, ºi-a
stabilit aici reºedinþa, în 1328. Capitalã
religioasã, Moscova devine ºi capitalã
politicã, prin tenacitatea (chiar bruta-
litatea) principilor sãi. În 1478, Ivan al
III-lea supune Novgorodul ºi suprimã
vecea. Pskovul este ocupat la începutul
secolului al XVI-lea.
SUEDEZII ÎN NORD,
OTOMANII ÎN SUD (1648)
Suedezii au început sã cucereascã Finlanda
la mijlocul secolului al XII-lea ºi au în-
cheiat aceastã acþiune la sfârºitul secolului
urmãtor. În 1323, Tratatul de la Nöteborg
a stabilit, în Istmul Karelia, frontiera cu
ruºii din Novgorod. Reforma luteranã,
victorioasã în Suedia din 1527, a dezorga-
nizat domeniul Cavalerilor Gladiferi.
Aceasta i-a încurajat pe ruºi sã încerce
cucerirea lui, dar suedezii au reacþionat,
ocupând Estonia în 1561. Ruºii sunt ne-
voiþi, în continuare, sã renunþe la accesul
lor la Golful Finic în 1617. Rege al
Suediei din 1611, Gustav-Adolf, ocupã
Livonia (cu excepþia pãrþii orientale, care
rãmâne polonezã). Suedezii îºi impun
astfel dominaþia asupra Balticii.
APOGEUL PUTERII OTOMANE. Soliman Magni-
ficul, ajuns la putere în 1520, ºi-a îndreptat
atenþia în special spre Europa. Victoria sa
asupra ungurilor la Mohács, în 1526, a
avut drept rezultat destrãmarea Ungariei,
în 1540, în trei regiuni: Ungaria otomanã;
Ungaria „regalã“, pãstratã de Habsburgi;
Transilvania, mai mult sau mai puþin auto-
nomã, în funcþie de împrejurãri (aflatã sub
conducerea maghiarilor).
De altfel, Soliman mai anexeazã Bugea-
cul (zona litoralã a Moldovei) ºi Edisanul,
realizând astfel joncþiunea teritorialã cu
Hanatul din Crimeea. Otomanii dominã
Marea Neagrã. La începutul secolului al
XVI-lea, ei au cucerit, în plus, o mare par-
te a þãrilor arabe (Siria, Palestina, Egiptul
etc.). La mijlocul secolului al XVII-lea
atacã posesiunile veneþiene: Ciprul (vene-
þian din 1489) este ocupat în 1570–1571;
în 1669 îºi impun controlul asupra Cretei,
pe care veneþienii o stãpâneau din 1212.
STATELE GERMANE. Habsburgii sunt, conco-
mitent, suverani ai Austriei, împãraþi ai
Germaniei (adicã ai Sfântului Imperiu),
regi ai Boemiei ºi regi ai Ungariei (chiar
dacã redusã teritorial). Hohenzollernii,
 O MIE DE ANI DE ISTORIE

19
principi electori de Brandenburg, au
moºtenit în 1618 fostul domeniu al Ordi-

nului Cavalerilor Teutoni, secularizat în
1525. Ducatul Kurland, vasal al Poloniei,
reprezintã rezultatul secularizãrii Ordinu-
lui Gladiferilor.

AUSTRIECI, RUªI ªI PRUSACI

(CÃTRE 1750)
Acum se afirmã trei sate: Austria, care a
reuºit sã cucereascã întreaga Ungarie de la
otomani ºi a ocupat apoi ºi Transilvania;
Regatul Prusiei, care a smuls Silezia Aus-
triei în 1741; Imperiul Rus dotat în sfârºit,
cu o ieºire la Marea Balticã: din 1703, þarul
Petru cel Mare întemeiazã aici noua sa
capitalã, Sankt-Petersburg.

19 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 RETRAGEREA OTOMANILOR DIN FAÞA AUSTRIE-
CILOR. Otomanii au asediat Viena în 1683,
dar o armatã condusã de regele Poloniei,
Ioan Sobieski, a reuºit în scurt timp sã-i
înfrângã. Aceºtia s-au retras treptat din faþa
coaliþiei Ligii Sfinte (Austria, Polonia,
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

Veneþia), pânã în 1699 (Tratatul de la Karlo-

witz). La începutul secolului al XVIII-lea,
rãzboaiele împotriva Austriei ºi a Veneþiei au
fost reluate, fiind punctate de tratatele de la
Passarowitz (1718) ºi Belgrad (1739).

RETRAGEREA SUEDEZILOR ÎN FAÞA RUªILOR.

Carol al XII-lea, rege al Suediei începând
din 1697, a trebuit sã înfrunte în 1700 o
coaliþie formatã din Danemarca, Rusia ºi
Polonia. Victorios, iniþial, asupra danezilor
ºi ruºilor, el a trecut la atacarea polone-
 zilor, fapt care i-a permis þarului Petru cel
Mare sã ocupe Ingria, Estonia ºi Livonia.
20 În 1707, atunci când Carol al XII-lea s-a
 întors împotriva Rusiei, aliindu-se cu caza-
cul rãzvrãtit Mazeppa, era deja prea târziu:
ruºii i-au zdrobit la Poltava, în 1709.
Dupã moartea lui Carol al XII-lea,
Tratatul de la Nystadt (1721) a confirmat
restrângerea teritorialã a Suediei. În 1809,
ea va mai fi nevoitã sã cedeze Rusiei
întregul mare-ducat al Finlandei.

EXPANSIUNEA PRUSIEI. Membrii familiei de

Hohenzollern, principii electori de Bran-
denburg, au moºtenit în 1618 ducatul
Prusiei. Astfel a fost inauguratã istoria
expansionismului prusac care, înainte de
1750, va fi marcatã de patru etape:
– cu ocazia tratatelor din Westfalia (1648),
Brandenburgul a obþinut Pomerania
Orientalã;

20 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

KARLOWITZ (1699)
Austriecii îi înving pe
otomani, care renunţă la
Ungaria, Transilvania şi
Croaţia, dar păstrează
Banatul şi sudul regiunii
Sirmium. Veneţia primeşte
zona interioară dalmată.
PASSAROWITZ (1718)
Veneţienii sunt înfrânţi de
turci, iar aceştia de către
austrieci. Imperiul Otoman
21 CYAN MAGENTA
renunţă la Banat, sudul re-
giunii Sirmium, Oltenia, la o
mare parte a Serbiei şi la
zona de graniţă a Bosniei.
BELGRAD (1739)
Otomanii îi înving pe austrie-
ci, care trebuie să le restituie
Oltenia, Serbia şi Bosnia,
anexate în 1718, dar păs-
trează Banatul şi sudul regi-
unii Sirmium. Frontiera va fi
modificată abia în 1878.
YELLOW
– în 1657, Polonia, aflatã în crizã, renunþã la
suzeranitatea sa asupra ducatului Prusiei;
– Frederic al III-lea de Brandenburg a ob-
þinut în 1700 din partea împãratului
Germaniei, dreptul de a fi recunoscut ca
rege în Prusia (deci, în afara impe-
riului); în consecinþã, a devenit în anul
urmãtor Frederic I (al Prusiei);
– cel ce se va numi de aici înainte Regatul
Prusiei a ºtiut sã profite de Rãzboiul
pentru succesiunea la tronul Austriei
pentru a ocupa, în 1741, Silezia ºi
BLACK
O MIE DE ANI DE ISTORIE

21

pentru a prinde, într-un fel Polonia ca
într-un cleºte.
În 1772, Frederic al II-lea le va încuraja
pe Ecaterina a II-a a Rusiei ºi pe Maria-
Tereza a Austriei sã recurgã, împreunã cu
el, la o primã împãrþire a Poloniei. Aceasta
îi va permite sã anexeze „Prusia Occiden-
talã“ ºi sã realizeze joncþiunea dintre fostul
ducat al Prusiei ºi restul regatului.
ÎMPÃRÞIRILE POLONIEI. Polonia,
ultimul stat
autohton independent al Europei Centrale,
 este la mijlocul secolului al XVIII-lea doar
o umbrã din ceea ce a fost. Vor profita de
situaþia ei cele trei mari puteri vecine, care
o vor dezmembra cu ocazia celor trei „îm-
pãrþiri“, din 1772, 1793 ºi 1795 (a se vedea
p. 85). Un întreg stat va dispãrea astfel pe
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

parcursul unei generaþii, fãrã nicio altã ope-

raþiune militarã, cu excepþia zdrobirii insu-
recþiei din 1794, conduse de Ko¯ciuszko.

INTERLUDIUL NAPOLEONIAN
(1812)
În Europa Centralã, reþin atenþia douã crea-
þii napoleoniene. Marele Ducat al Varºo-
viei reconstituie parþial Polonia, în dauna
Prusiei ºi Austriei (dar nu ºi a Rusiei).
Danzig a fost proclamat oraº liber. Provin-
 ciile Ilirice, anexate Imperiului Francez,
reunesc vechi teritorii veneþiene ºi provin-
22 cii confiscate Austriei (a se vedea p. 140).
 Bonaparte a pus capãt existenþei Republi-
cii Veneþiene în 1797. Printre fostele sale
posesiuni, Insulele Ionice se aflã în 1812
în mâinile englezilor, cu excepþia Insulei
Corfu, care este deþinutã de francezi.

CUCERIRILE RUSIEI ÞARISTE. În timpul dom-

niei Ecaterinei a II-a (1762–1796), ruºii se
întorc spre Marea Neagrã, ceea ce-i aduce
în conflict cu otomanii. O flotã ruseascã,
plecatã din Baltica în 1770, distruge flota
otomanã în Marea Egee: aceasta este
prima intervenþie navalã rusã în Medite-
rana. În 1774, o armatã ajunge în Bulgaria,
fapt care marcheazã prima intervenþie
militarã rusã în Balcani. În acelaºi an, prin
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, turcii re-
nunþã la toate posesiunile riverane Mãrii

22 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Negre de la est de Bug. Rusia anexeazã
Hanatul Crimeei în 1783. Turcii trec din
nou la atac în 1787 ºi sunt iarãºi înfrânþi,
fiind nevoiþi sã cedeze Edisanul. Rãzboiul
reizbucneºte în 1806 ºi duce la anexarea
Basarabiei de cãtre ruºi, în 1812. Între
timp, aceºtia au cucerit Finlanda (1809).
Mai mult, cea de-a doua ºi, respectiv, cea
de-a treia împãrþire a Poloniei (1793,
1795) le-au permis anexarea Kurlandei, a
REGIMENTELE GRÃNICEREªTI
Pentru a-ºi apãra frontiera cu Imperiul Otoman,
monarhia austriacã înfiinþeazã în secolul al
XVIII-lea regimentele grãnicereºti (Militär-
grenze), teritorii în care au fost implantaþi
coloniºti, împroprietãriþi cu pãmânt ºi cu
ºeptel, în schimbul unui serviciu militar activ
(o sãptãmânã din trei). Cea mai mare parte
dintre aceºtia (cu excepþia Transilvaniei) erau
croaþi ºi sârbi imigraþi din Imperiul Otoman.
Coloniºtii-soldaþi, Grenzer, se aflau în depen-
denþã directã faþã de Viena ºi formau o trupã
fidelã împãratului ºi disciplinatã (la mijlocul
secolului al XVIII-lea, armata austriacã nu-
mãra 67 000 de sârbi ºi croaþi, dintr-un total de
82 000 de soldaþi!). În timp ce ºerbia era încã
dominantã în Europa Centralã, statutul lor
personal era acela al unor privilegiaþi.
Dupã compromisul austro-ungar din 1867,
guvernul de la Budapesta, interesat sã-i impunã
autoritatea asupra tuturor locuitorilor din Re-
gatul Ungariei, a obþinut desfiinþarea regi-
mentelor grãnicereºti care încã mai funcþionau:
cele din Banat în 1872, iar cele din Croaþia ºi
Slavonia (cele mai importante), în 1878. Este
adevãrat cã ocuparea de cãtre Austro-Ungaria
a Bosniei-Herþegovina, începând din 1878, le
fãcea inutile. Aceasta nu i-a putut împiedica pe
grãniceri, abandonaþi de împãrat în faþa auto-
ritãþilor ungare, sã resimtã suprimarea lor ca pe
o trãdare. Dorinþa unificãrii slavilor sudici a
fost astfel întãritã.
23 CYAN MAGENTA YELLOW
Lituaniei ºi a unei largi fâºii teritoriale,
pânã la Brest-Litovsk.
EUROPA ÎN TIMPUL
CONGRESULUI (1815)
La Congresul de la Viena (1814–1815), ma-
rile puteri care l-au înfrânt pe Napoleon
redeseneazã harta Europei. Rusia, Prusia ºi
Austria sunt hotãrâte sã-ºi întãreascã
O MIE DE ANI DE ISTORIE
poziþiile. De aici decurg douã consecinþe:
reîmpãrþirea se face pe seama aspiraþiilor
popoarelor Europei Centrale; înaintarea
Rusiei cãtre vest împinge Prusia ºi Austria
sã se extindã, la rândul lor, spre vest. Rusia
pãstreazã Finlanda ºi Basarabia ºi obþine o
parte chiar mai mare din Polonia decât cea
dobânditã în urma celei de a treia împãrþiri

din 1795. Prusia primeºte Renania ºi devine
astfel cel mai important stat german din
cadrul Confederaþiei Germane (moºteni- 23
toare a graniþelor Sfântului Imperiu). Austria
reuºeºte sã se extindã în nordul Italiei.

Polonia este redusã la mica republicã a
Cracoviei, pe care Austria o va anexa în
1846. Niciun popor din Europa Centralã
nu mai este suveran. În interiorul Impe-
riului Otoman, Muntenegrul autonom
rãmâne o curiozitate.
DIFICULTÃÞILE AUSTRIEI. În sec. al XVIII-lea,
germanofonii au devenit minoritari în
statele Habsburgilor (Imperiul Austriei,
începând din 1804). Acest imperiu mai
cuprinde:
– pe unguri în ansamblul lor;
– popoare slave, dintre care unele sunt
integrate în întregime (sloveni, cehi,
slovaci), iar altele doar parþial (polonezi
BLACK
 în Galiþia, ruteni în Galiþia Orientalã, în
Ungaria, în Bucovina, sârbi în sudul
Ungariei, croaþi);
– români (în Transilvania, Bucovina, Ba-
nat), evrei (mai ales în Galiþia Orientalã
ºi în Bucovina) ºi italieni.
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

Imediat dupã 1815, coeziunea este asi-

guratã prin caracterul autocratic al regi-
mului. Dar „deºteptarea naþionalitãþilor“
afecteazã Imperiul Habsburgic, la fel cum
se întâmplã în restul Europei, ºi se mani-
festã, la 1848, prin grave tulburãri, mai
ales în Ungaria, unde este nevoie de susþi-
nerea Rusiei pentru a pune capãt insurec-
þiei. Imperiul trece apoi prin douã ºocuri:
– unul provocat de unificarea Italiei, care
se realizeazã între anii 1859 ºi 1866;
Austria pierde, cu aceastã ocazie, Lom-
 bardia ºi Veneþia;
– altul produs de unificarea Germaniei, pe
24 care Prusia, învingãtoare în faþa Austriei
 la Sadova, în 1866, o rezolvã în propriul
profit; Austria se va gãsi, de aici înainte,
în afara Germaniei.
Din 1867, imperiul se reorganizeazã.
Prin „compromisul austro-ungar“, acesta
este împãrþit în douã state: Austria ºi
Ungaria, care au acelaºi suveran ºi minis-
tere comune (Afaceri Externe, Rãzboi...).
Austria este numitã ºi „Cisleithania“, iar
Ungaria, „Transleithania“, dupã numele
râului Leitha, un afluent al Dunãrii din
aval de Viena.
Cele douã pãrþi sunt, totuºi, diferite:
Transleithania nu este altceva decât Re-
gatul Ungariei reconstituit (inclusiv Croa-
þia); Cisleithania, dimpotrivã, lasã impresia
unui ansamblu de teritorii disparate (a se
vedea harta).

24 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 cãtre alte puteri, ci al eliberãrii popula-
þiilor alogene din cadrul imperiului. Rusia
joacã în aceastã privinþã un rol major:
considerându-se în continuare „protec-
toarea“ ortodocºilor din Balcani, ea urmã-
reºte sã obþinã din partea otomanilor
recunoaºterea libertãþii de navigaþie prin
Strâmtori (Bosfor ºi Dardanele). Anglia
doreºte sã-ºi menþinã preponderenþa na-
valã în Mediterana, se teme de expan-

O MIE DE ANI DE ISTORIE

Geneza statelor – în cadrul „dublei monarhii“, Ungaria
ºi-a regãsit, dacã nu independenþa, cel
contemporane puþin o autonomie deplinã;
ARBITRAJELE LUI BISMARK – slãbiciunea Imperiului Otoman a creat
(1878–1885) condiþiile favorabile emancipãrii mai
multor popoare balcanice.
La 60 de ani dupã Congresul de la Viena,
ordinea instauratã de acesta în Europa „CHESTIUNEA ORIENTALÓ. Restrângerea Impe-
Centralã se mai menþine încã, dar cu douã riului Otoman în secolul al XIX-lea, nu
importante excepþii: mai este rezultatul cedãrilor teritoriale
sionismul rusesc ºi sperã sã poatã pãstra
Imperiul Otoman. Franþa este interesatã de
Levant ºi de Egipt. Austria este îngrijoratã
de rãspândirea naþionalismului, sârb sau a
celui românesc. Încetul cu încetul, fiecare
putere se simte implicatã, inclusiv Ger-
mania ºi Italia. Reizbucneºte în acest fel
„chestiunea orientalã“, care dureazã pânã
la prãbuºirea Imperiului Otoman.
Rãsculaþi în 1821, grecii au reuºit sã-ºi 
obþinã independenþa în 1830. La aceeaºi 25
datã, sârbii deveneau autonomi. Rãzboiul
din Crimeea – care între anii 1853 ºi 1856

i-a pus faþã în faþã pe ruºi, pe de o parte,
respectiv, pe englezi, francezi, turci ºi
piemontezi, pe de altã parte – nu a avut
consecinþe directe asupra situaþiei popoa-
relor balcanice. Cu toate acestea, Moldova
ºi Valahia au reuºit sã se uneascã pentru a
forma, în 1862, România.
CONGRESUL DE LA BERLIN. Creºtinii
din Bos-
nia-Herþegovina ºi din Bulgaria se rãs-
coalã împotriva turcilor în cursul anilor
1870. Rusia intrã în rãzboi împotriva Im-
periului Otoman ºi-l constrânge pe sultan
sã semneze, la 3 martie 1878, Tratatul de
pace de la San Stefano, care prevede
crearea unei Bulgarii Mari (a se vedea

25 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 p. 170). Celelalte puteri protesteazã ime-
diat. Bismarck pozeazã în „cinstitul inter-
mediar“ ºi organizeazã Congresul de la
Berlin (iunie–iulie 1878). Tratatul semnat
cu aceastã ocazie stabileºte:
– independenþa României, a Serbiei ºi a
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

Muntenegrului, fiecare cu un teritoriu

sporit;
– constituirea a douã principate autonome:
Bulgaria (mult redusã faþã de ceea ce
s-a stabilit la San Stefano) ºi Rumelia
Orientalã;
– ocuparea de cãtre Austro-Ungaria a
Bosniei-Herþegovina ºi a sangeacului
Novi-Pazar; Angliei revenindu-i Ciprul.
În 1885, Bulgaria ºi Rumelia orientalã
se unesc de facto.

 EUROPA TRATATULUI
DE LA VERSAILLES
26
 Ordinea europeanã instituitã prin Tratatul
de la Versailles ca ºi prin celelalte tratate
de pace din 1919–1920, reprezintã o con-
sacrare a principiului naþionalitãþilor:
douãsprezece state suverane îºi împart
Europa Centralã, din Finlanda ºi pânã în
Grecia. Rãzboaiele balcanice din 1912–
1913, rãzboiul mondial din 1914–1918,
Revoluþia rusã din 1917 au determinat
prãbuºirea imperiilor. Turcii sunt practic
excluºi din Europa, Austro-Ungaria s-a
destrãmat, Rusia ºi-a pierdut toate zonele
occidentale, iar Germania a rãmas fãrã
teritoriile sale poloneze.
Trasarea noilor frontiere a necesitat mai
mulþi ani, fiind însoþitã de noi rãzboaie
(ruso-polonez, greco-turc), de lovituri de
forþã (la Vilnius, la Memel, la Fiume), de

26 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 PRIMUL RÃZBOI MONDIAL ÎN EUROPA CENTRALÃ
1914
28 IUNIE: atentatul de la Sarajevo
28 IULIE–AUGUST: intrarea în rãzboi a
Austro-Ungariei ºi Germaniei pe de o parte,
a Serbiei, Rusiei, Franþei ºi Marii Britanii, pe
de altã parte.
AUGUST: germanii opresc la Tannenberg
înaintarea ruºilor.
SEPTEMBRIE: ruºii ocupã Galiþia.
NOIEMBRIE: intrarea în rãzboi a Turciei de
28 AUGUST: intrarea în rãzboi a României de
partea Antantei.
DECEMBRIE: germanii ocupã Bucureºtiul.
1917
FEBRUARIE–MARTIE: revoluþia din Rusia.
6 APRILIE: intrarea în rãzboi a Statelor Unite.
27 IUNIE: Grecia intrã în rãzboi de partea
Antantei.
IULIE: eºecul ultimei ofensive ruse.

O MIE DE ANI DE ISTORIE

partea Puterilor Centrale.
DECEMBRIE: sârbii reocupã Belgradul.
1915
APRILIE: debarcarea aliatã în Dardanele
(acþiunea se dovedeºte a fi un eºec: opera-
þiunea va lua sfârºit în ianuarie 1916).
MAI: intrarea în rãzboi a Italiei de partea
Antantei.
24–27 OCTOMBRIE: înfrângerea italianã la
Caporetto.
6–8 NOIEMBRIE: revoluþia din Octombrie în
Rusia.
9 DECEMBRIE: România semneazã un
armistiþiu cu Puterile Centrale.
1918
8 IANUARIE: preºedintele Wilson anunþã

IULIE–AUGUST: marea ofensivã austro-un-
garã pe frontul rusesc.
OCTOMBRIE: debarcarea aliatã la Salonic
(deschiderea „Frontului oriental“).
14 OCTOMBRIE: intrarea în rãzboi a Bul-
gariei împotriva Serbiei.
DECEMBRIE–IANUARIE: retragerea arma-
tei sârbe, strãbãtând Albania, pânã în Corfu.
1916
IUNIE–AUGUST: ofensiva rusã (condusã de
Brusilov) în Galiþia.

„Cele 14 puncte“.
3 MARTIE: Rusia bolºevicã semneazã tratatul
de la Brest-Litovsk împreunã cu Puterile
Centrale. 27
7 MAI: tratatul de la Bucureºti între România
ºi Puterile Centrale.

29 SEPTEMBRIE: odatã cu prãbuºirea „frontului
oriental“, Bulgaria semneazã un armistiþiu.
30 OCTOMBRIE: armistiþiul cu Turcia.
3 NOIEMBRIE: armistiþiul cu Austro-Ungaria.
10 NOIEMBRIE: România reintrã în rãzboi.
11 NOIEMBRIE: armistiþiul cu Germania.

RĂZBOAIELE – pe bulgari împotriva Din 1913, Imperiul Independenţa Albaniei

BALCANICE
În 1912–1913, acestea
opun, succesiv:
– pe sârbi, muntenegreni,
greci şi bulgari împotriva
turcilor, pentru împărţirea
teritoriilor europene încă
otomane;
sârbilor, muntenegrenilor Otoman se reduce, în
şi grecilor (cărora li se Europa, la teritoriul pe
alătură românii şi chiar care Turcia îl deţine
turcii) pentru împărţirea astăzi. Creta, autonomă
rămăşiţelor. începând din 1897, este
alipită definitiv Greciei. În
1912, Italia a câştigat
Dodecanezul.
(ţară care nu a participat
la Războaiele balcanice)
este recunoscută de
marile puteri în 1913
(Conferinţa de la Londra).

27 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 plebiscite ºi arbitraje. Iatã de ce am ales
reprezentarea Europei din 1925, mai
degrabã decât a celei din 1919.
Grecia ºi România sunt considerabil
mãrite. Se formeazã douã state, în cadrul
cãrora trãiesc mai multe popoare: Iugo-
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

slavia (numitã iniþial „Regatul sârbilor,

croaþilor ºi slovenilor“) ºi Cehoslovacia.
Polonia este reînfiinþatã, regãsindu-ºi
astfel unitatea. Mai multe popoare acced
la un statut de independenþã pe care nu
l-au cunoscut niciodatã: finlandezii, esto-
nienii, letonii. Printre cei învinºi se numãrã
Bulgaria ºi, mai ales, Ungaria, rãmasã fãrã
douã treimi din teritoriul pe care l-a avut
anterior.

RUSIA ÎNTRE 1917 ªI 1921: REVOLUÞIE ªI REPLIERE.

 În momentul în care izbucneºte Revoluþia

din Octombrie, Puterile Centrale (Ger-
28 mania ºi Austro-Ungaria) deþin Kurland,
 Lituania, Polonia ºi o parte a Bielorusiei.
Românii, pe de altã parte, pãtrund în Basa-
rabia. Bolºevicii se pronunþã în favoarea
încetãrii ostilitãþilor ºi cer încheierea unui
armistiþiu. Dupã o serie de noi acþiuni (pre-
cum pacea separatã între Puterile Centrale
ºi Ucraina), ei semneazã la 3 martie 1918
Tratatul de la Brest-Litovsk, iar opera-
þiunile militare înceteazã. Puterile Centrale
se preocupã de colectarea cerealelor din
Ucraina, în vreme ce bolºevicii îºi conso-
lideazã puterea, iar Troþki organizeazã
Armata Roºie.
La 11 noiembrie 1918, semnarea de
cãtre Germania a unui armistiþiu, modificã
toate datele problemei.
În vreme ce trupele germane ºi austro-un-
gare se retrag, acestea sunt urmãrite de

28 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Armata Roºie, care pãtrunde în Estonia,
Letonia, Lituania, Bielorusia ºi Ucraina.
Dar aceastã ofensivã generalã se izbeºte
curând de acþiunile de rezistenþã, printre
care se numãrã cea a armatei poloneze
refãcute.
În Ucraina, unde situaþia devine din
1919 extrem de confuzã, Armata Roºie
iese biruitoare la sfârºitul aceluiaºi an.
Rãzboiul împotriva Poloniei se deruleazã,
29 CYAN MAGENTA YELLOW
în mare, în perioada aprilie–august 1920.
În acelaºi an, sovieticii semneazã tratate
de pace cu Estonia, Lituania, Letonia ºi
Finlanda. Tratatul cu Polonia este semnat
în martie 1921. În schimb, unirea Basara-
biei cu România nu este recunoscutã de
statul sovietic prin niciun tratat.
SFÂRªITUL IMPERIULUI OTOMAN.Odatã cu
depunerea armelor de cãtre Bulgaria în
BLACK
septembrie 1918, Aliaþii ajung sã ameninþe
Constantinopolul. Guvernul otoman sem-
neazã armistiþiul de la Moudros, în oc-
tombrie. În anul urmãtor, Tratatul de la
Sèvres oferã Greciei Tracia orientalã ºi
URSS ªI PROBLEMA
NAÞIONALITÃÞILOR
Politica þaristã de la sfârºitul secolului al
O MIE DE ANI DE ISTORIE
XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea a
combinat autoritarismul cu preocuparea de a
rusifica toate populaþiile imperiului. De aceea,
miºcãrile de opoziþie au acordat atenþie pro-
blemelor „naþionale“, începând cu bolºevicii,
numeroºi conducãtori ai acestora nefiind, de
fapt ruºi. Potrivit unei expresii a lui Lenin,
regimul þarist a fost „închisoarea popoarelor“.
Din noiembrie 1917, noua putere lanseazã

Declaraþia drepturilor popoarelor Rusiei, în
timp ce Stalin este numit comisar pentru
naþionalitãþi. În 1918 este instituitã Republica
Sovieticã Federativã Socialistã Rusã, care va 29
include în cadrul sãu republici ºi regiuni
autonome. URSS, în sens strict, se formeazã la 
30 decembrie 1922 din uniunea Rusiei, a
Ucrainei, a Bielorusiei ºi a Transcaucaziei (ce
se va scinda apoi în trei: Georgia, Armenia,
Azerbaidjan).
Sistemul sovietic este constituit, în fapt,
dintr-un sistem de circumscripþii integrate una
în cadrul celeilalte: RSS (republici sovietice
socialiste, cele mai importante), RSSA (repu-
blici sovietice socialiste autonome), regiuni
autonome ºi districte autonome. Fiecãrei
circumscripþii îi corespunde un grup etnic (sau
mai multe grupuri asociate).
În timpul anilor ’20 ai secolului trecut,
s-a depus un efort considerabil pentru fixarea
tuturor limbilor ºi a formei lor scrise. Dar
deceniul urmãtor, marcat de teroarea stalinistã,
a golit acest întreg edificiu de ambiþia sa
iniþialã: „închisoarea popoarelor“ era astfel
restabilitã.

EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
 majoritatea polonezilor, jumãtate dintre
30
 sunt decât ficþiuni juridice.)
PECETEA IMPERIULUI
OTOMAN ÎN BALCANI
Cele cinci secole de
dominaţie otomană şi-au
lăsat amprenta asupra
Peninsulei Balcanice, în
ciuda retragerii spre
Anatolia a turcilor şi a
altor populaţii musulmane
în cursul primului sfert al
secolului al XX-lea.
Minorităţi de limbă turcă
(şi de religie musulmană)
mai există încă în
Bulgaria, Macedonia
30 CYAN MAGENTA
iugoslavă, Grecia (Tracia
Occidentală) şi în Cipru.
Diferite populaţii neturce,
islamizate de otomani, şi-
au păstrat religia.
Principalele grupe ale
acestora sunt de limbă
albaneză (în Albania şi
Kosovo), sârbo-croată (în
Bosnia-Herţegovina, mai
ales), bulgară (pomacii
din sud-vestul Bulgariei).
YELLOW BLACK
regiunea Smirna, în vreme ce Anatolia este
împãrþitã în trei zone de influenþã (italianã,
francezã, britanicã).
Aceste clauze sunt respinse de naþio-
naliºtii turci, organizaþi din 1919, sub con-
ducerea lui Mustafa Kemal, în regiunea
Ankara. Cu ajutorul armatelor turce care
au luptat în Caucaz ºi Orientul Mijlociu, ei
îºi impun controlul asupra întregii Asii
Mici ºi îi alungã pe greci în 1922. Sulta-
natul este abolit în acelaºi an. În 1923,
tratatul de la Lausanne asigurã Turciei
frontierele pe care le are ºi astãzi. În
schimb, þãrile arabe, pe care otomanii le
stãpâneau de la începutul secolului al
XVI-lea, sunt definitiv pierdute.
„NOUA ORDINE EUROPEANÓ
(1942)
Aflatã la apogeu, Germania nazistã recurge
la impunerea unei „noi ordini europene“
(chiar mai efemerã, prin consecinþele sale,
care se bazeazã pe douã idei esenþiale:
– reunirea tuturor germanilor (dupã cum
am spune azi, „germanofoni“) în cadrul
„Marelui Reich“;
– revizuirea tratatelor de pace semnate în
1919–1921.
Marele Reich include în 1942 nu numai
cea mai mare parte a germanilor, ci ºi cehi,
sloveni. (Protectoratul Boemia-Moravia ºi
„Guvernãmântul General“ al Poloniei nu
Revizuirea tratatelor de pace se mani-
festã în douã moduri:
– cele douã state multietnice întemeiate în
1918 s-au destrãmat: Cehoslovacia în
1939, Iugoslavia în 1941;
– învinºii din Primul Rãzboi Mondial au
primit dreptul la revanºã: Ungaria a
recuperat importante teritorii pe seama
Cehoslovaciei, a României ºi a Iugo-
slaviei; Bulgaria, la rândul ei, a ocupat
teritorii desprinse din România, Iugo-
slavia ºi Grecia.
În plus, imperialismul italian ºi-a vãzut
satisfãcute ambiþiile din 1919: sunt anexate
Albania, o mare parte a Dalmaþiei ºi sudul
Sloveniei; se constituie un Muntenegru ºi o
Croaþie aflate sub influenþã italianã.
 O MIE DE ANI DE ISTORIE

31


Sunt pur ºi simplu ocupate Serbia,

Grecia ºi teritoriile desprinse din Uniunea
Sovieticã, administrate de douã „comisa-
riate ale Reichului“: Ostland ºi Ucraina.
Pentru a compensa cedãrile teritoriale faþã
de Ungaria ºi Bulgaria asupra cãrora
România a fost obligatã sã-ºi dea acordul,
Hitler i-a atribuit acesteia Transnistria, pe
seama Ucrainei. Din 1941 (la fel ca în
1939–1940), Finlanda se aflã în rãzboi cu
Uniunea Sovieticã.

31 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL ÎN EUROPA CENTRALÃ
1939
23 AUGUST: Pactul germano-sovietic
SEPTEMBRIE: Germania invadeazã Polonia;
URSS ocupã Polonia orientalã.
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
NOIEMBRIE: URSS atacã Finlanda („Rãz-
boiul de iarnã“).
1940
MARTIE: Finlanda semneazã Tratatul de la
Moscova.
IUNIE–AUGUST: URSS anexeazã Basarabia,
Bucovina de Nord ºi statele baltice.
OCTOMBRIE–NOIEMBRIE: eºecul atacului
italian asupra Greciei.
1941
APRILIE: invadarea Iugoslaviei (de cãtre ar-
matele germane, italiene, maghiare ºi bul-
gare) ºi a Greciei (armatele germane, italiene
 ºi bulgare).
22 IUNIE: Germania, Ungaria ºi România
atacã URSS.
32

DECEMBRIE: intrarea în rãzboi a SUA.
DECEMBRIE–APRILIE 1942: ofensiva de
iarnã sovieticã ulterioarã eºecului germanilor
în faþa Moscovei.
1942
ÎNCEPÂND DIN IUNIE: ofensiva de varã
germanã în direcþia Baku.
EUROPA CONFERINÞEI
DE LA IALTA
În februarie 1945, Conferinþa de la Ialta
îi reuneºte pe Churchill, Roosevelt ºi
Stalin. Aici este adoptatã Declaraþia cu
privire la Europa eliberatã, care prevede
organizarea dupã rãzboi a alegerilor libere
în þãrile Europei Centrale ºi împãrþirea
32 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
1943
IANUARIE: capitularea generalului german
von Paulus la Stalingrad.
IULIE: sovieticii câºtigã bãtãlia de blindate de
la Kursk.
ÎNCEPÂND DIN IULIE: sovieticii recuceresc
Ucraina.
SEPTEMBRIE: capitularea Italiei.
NOIEMBRIE: Tito formeazã un Comitet
Naþional de Eliberare Iugoslav în Bosnia.
1944
IULIE: sovieticii ajung la Vistula.
AUGUST–SEPTEMBRIE: Germanii zdrobesc
insurecþia din Varºovia.
AUGUST: sovieticii ocupã România.
SEPTEMBRIE: sovieticii ocupã Bulgaria ºi
declanºeazã cucerirea Ungariei. Finlanda
semneazã un armistiþiu cu URSS.
OCTOMBRIE: debarcãri britanice în Grecia ºi
evacuarea trupelor germane.
NOIEMBRIE: sovieticii elibereazã Belgradul.
ÎNCEPÂND DIN DECEMBRIE: ofensivã
sovieticã pe teritoriul Ungariei.
1945
ÎNCEPÂND DIN IANUARIE: ofensivã sovie-
ticã de iarnã în Polonia.
FEBRUARIE: conferinþa de la Ialta. Sovieticii
ocupã Budapesta pe data de 13.
APRILIE: bãtãlia Berlinului.
8 MAI: capitularea Germaniei.
Germaniei ºi (a Austriei) în zone de ocu-
paþie. A devenit o obiºnuinþã desemnarea
situaþiei de la sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial prin sintagma „Europa de
la Ialta“. În realitate, harta retrasatã în 1945
este mai degrabã rezultatul raportului de
forþe de pe teren decât cel al lucrãrilor con-
ferinþei. Principiul general – revenirea la
frontierele din 1937 – are, de fapt, douã mari
excepþii: sovieticii, învingãtori, vor avea
dreptul la mai mult, iar germanii, învinºi, la
mult mai puþin. Polonia face obiectul unei
translaþii cãtre vest, pânã la linia Oder–
Neisse, ceea ce antreneazã expulzarea a 12
milioane de germani. Restul modificãrilor
par minore: Italia cedeazã unele teritorii
Iugoslaviei ºi Dodecanezul, Greciei.
FRONTIERELE URSS. Punctul de vedere al
Moscovei este limpede: frontierele sovie-
tice din 1945 trebuie tratate în raport cu
cele din 1941, anul intrãrii în rãzboi a
URSS. Cu alte cuvinte, avantajele terito-
riale permise de Pactul germano-sovietic
sunt considerate ca dobândite definitiv.
Finlanda, înfrântã în 1940, apoi, din nou,
în 1944, este obligatã sã cedeze Istmul
Karelia, de unde 400 000 de finlandezi
sunt expulzaþi ºi înlocuiþi imediat de ruºi.
Estonia, Letonia ºi Lituania, integrate
URSS-ului în 1940, sunt ocupate din nou
în 1944–1947. Bucovina de Nord ºi Basa-
rabia, la care România a trebuit sã renunþe
în 1940, revin URSS (reconstituindu-se
astfel RSS Moldoveneascã). Mai mult,
URSS mai obþine încã douã teritorii:
– nordul Prusiei Orientale (incluzând
Königsbergul, rebotezat Kaliningrad),
repopulat cu ruºi, este anexat RSS Ruse;
– Rutenia, cedatã de Cehoslovacia în
iunie 1945, este alipitã RSS Ucrainene.
INSTITUIREA CONTROLULUI SOVIETIC ASUPRA
EUROPEI CENTRALE. Procesul preluãrii pute-
rii de cãtre comuniºti nu se deruleazã în
aceleaºi condiþii peste tot. În Bulgaria ºi
România, presiunea exercitatã de forþele
 de ocupaþie sovietice joacã un rol decisiv:
prima devine republicã popularã în 1946,
cea de-a doua în 1947. În Ungaria, în ciuda
alegerilor libere din 1945, se va întâmpla
la fel, în urma mai multor etape cuprinse
între 1947 ºi 1949. În Polonia (care nu este
propriu-zis ocupatã, dar unde staþioneazã
trupe sovietice pentru a asigura legãtura cu
Germania), comuniºtii ajung la putere
dupã alegerile – falsificate – din 1947. În
Cehoslovacia, comuniºtii preiau puterea în
februarie 1948 („lovitura de la Praga“), în
absenþa trupelor sovietice. În Iugoslavia ºi
Albania, comuniºtii autohtoni au preluat
controlul asupra statului în timpul Rezis-
tenþei, fãrã sprijinul trupelor sovietice. Ei
nu vor întârzia sã se desprindã de sub
influenþa URSS (Iugoslavia în 1949, Al-
bania în 1961). Putere ocupantã, în 1949
URSS instaureazã un regim comunist în
estul Germaniei (Republica Democratã
Germanã, RDG).
„EUROPA DE EST“. Din martie 1946, Winston
Churchill a denunþat „cortina de fier“
instituitã de sovietici în centrul Europei (ºi
care se va concretiza prin gardurile de
sârmã ghimpatã ce vor marca frontierele).
Vocabularului Rãzboiului Rece îi aparþin
ºi alte expresii, precum „Europa de Est“,
comunistã, ºi „Europa de Vest“ (capi-
talistã). În funcþie de ideologia adoptatã se
vorbeºte despre „democraþii populare“ sau
despre „state-satelit“, despre „lagãrul
socialist“ sau despre „blocul sovietic“. Pe
plan militar, Pactul de la Varºovia, semnat
în 1955 de Albania, Ungaria, Polonia,
RDG, România, Cehoslovacia ºi URSS, se
opune Organizaþiei Tratatului Atlanticului
33 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
de Nord (NATO), constituite în 1949 (Gre-
cia devenind membrã a acesteia în 1952).
Stalin moare în 1953. În 1955 pare sã se
manifeste o relativã destindere atunci când
Nikita Hruºciov, proaspãt ajuns în fruntea
URSS, efectueazã o vizitã în Iugoslavia lui
Tito. Anul urmãtor, „Raportul Hruºciov“
denunþã anumite aspecte ale stalinismului.
Însã, în octombrie 1956, izbucneºte Revo-
luþia din Ungaria: tancurile sovietice o
O MIE DE ANI DE ISTORIE
zdrobesc la începutul lunii noiembrie a
aceluiaºi an. Hruºciov impune ridicarea
Zidului Berlinului în 1961. Dupã înlãturarea
acestuia de la putere în 1964, succesorul sãu,
Leonid Brejnev, desfãºoarã o politicã ase-
mãnãtoare. În 1968, atunci când comuniºtii
cehi ºi slovaci iniþiazã o serie de reforme
(„Primãvara de la Praga“), Moscova îºi
manifestã dezacordul, apoi recurge la inter-
venþia militarã, cu scopul „normalizãrii“ 
situaþiei. În Polonia sunt reprimate mai 33
multe revolte muncitoreºti: la Pozna…, în
1956, la Gdansk, în 1970, la Radom, în

1976. În 1978, alegerea unui papã de origine
polonezã (Ioan-Paul al II-lea) consolideazã
miºcarea de opoziþie faþã de regim. Confe-
deraþia sindicalã Solidaritatea este înfiinþatã
în 1980, în urma grevelor de la Gdansk. Cu
toate acestea, din 1981, generalul Jaruzelski
pune capãt politicii de deschidere...
În 1985, venirea la putere, la Moscova,
a lui Mihail Gorbaciov, marcheazã un
moment de cotiturã. Spre deosebire de
predecesorii sãi, acesta îºi manifestã
voinþa de a trece la o politicã nouã, simbo-
lizatã de termenul perestroika („restructu-
rare“). Catastrofa nuclearã de la Cernobîl
(1986, a se vedea p. 76), evidenþiazã pe
deplin criza în care se aflã URSS.
 EUROPA CENTRALÃ
ÎN ANUL 2007
CÃDEREA REGIMURILOR COMUNISTE. Este ne-
cesarã evidenþierea a trei serii de eveni-
mente: prãbuºirea democraþiilor populare;
desfiinþarea URSS; destrãmarea Iugoslaviei.
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

• Prãbuºirea democraþiilor populare. Anul

1989 reprezintã un moment decisiv. În
Polonia, ca urmare a organizãrii unei
„mese rotunde“ în iunie, se desfãºoarã
ulterior alegeri libere, care marcheazã
triumful sindicatului Solidaritatea. Ungurii
pun capãt republicii populare în octombrie.
Manifestaþiile din RDG determinã „cãde-
rea“ Zidului Berlinului la 9–10 noiembrie.
În Cehoslovacia, imediat dupã „Revoluþia
de catifea“ din noiembrie, Václav Havel
 este ales preºedinte al republicii. În Ro-
mânia, Nicolae Ceauºescu ºi soþia sa sunt
34 prinºi ºi executaþi în decembrie. Tranziþia
 a fost ceva mai lentã în Bulgaria (1990) ºi
în Albania (1991–1992).

• Desfiinþarea Uniunii Sovietice. Republicile

baltice îºi manifestã dorinþa de inde-
pendenþã începând din 1988–1989, de-
monstrând cã anexarea lor la URSS, în
1940, a reprezentat o încãlcare a dreptului
internaþional. În cele din urmã, URSS le va
recunoaºte independenþa în 1991.
URSS avea sã disparã ca urmare a
evenimentelor din august 1991: pe data de
19, în vreme ce Gorbaciov se afla în
Crimeea, se declanºeazã un puci, care avea
drept scop restaurarea regimului anterior
perestroikãi. Boris Elþîn, preºedintele
Republicii Ruse, reuºeºte sã se opunã pu-
ciºtilor, care renunþã la acþiunea lor la 21

34 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

august. Ulterior, autoritãþile sovietice nu
mai reuºesc sã se impunã. La 8 decembrie
1991, preºedinþii Rusiei, Ucrainei ºi Repu-
blicii Belarus declarã „încetarea existenþei“
URSS-ului, punând apoi bazele Comuni-
tãþii Statelor Independente (CSI). (CSI, or-
ganizaþie internaþionalã, reuneºte majo-
ritatea fostelor republici sovietice, printre
care, în Europa, se numãrã Rusia, Belarus,
Ucraina ºi Republica Moldova).

O MIE DE ANI DE ISTORIE

• Destrãmarea Iugoslaviei. Slovenia ºi Croaþia
îºi proclamã independenþa în iunie 1991.
Urmeazã apoi rãzboiul din Croaþia, în
cadrul cãruia se confruntã, pânã în ianuarie
1992, croaþii ºi armata federalã iugoslavã
(de fapt, sârbã). Macedonia devine
independentã în septembrie 1991. La fel se
întâmplã ºi cu Bosnia-Herþegovina, în
aprilie 1992, ceea ce va declanºa un rãzboi 
deosebit de complex (însoþit de acþiuni de 35
„purificare etnicã“), purtat între sârbi,
bosniaci ºi croaþi. Acesta va lua sfârºit abia

în octombrie 1995.

EUROPA CENTRALÃ ASTÃZI. Prãbuºirea regi-

murilor comuniste a determinat creºterea
numãrului statelor independente: de la opt
state comuniste înainte de 1989 (inclusiv
URSS-ul) s-a ajuns la optsprezece state
succesoare, având în vedere ºi separarea
Cehoslovaciei, petrecutã în ianuarie 1993.
Prin urmare, fiecare popor ºi-a putut obþine
libertatea, totodatã fiind însã nevoit sã se
adapteze, uneori cu greu, la noile circum-
stanþe economice, sociale ºi politice.
Dorind sã-ºi manifeste caracterul euro-
pean, dar ºi ca o formã de apãrare în faþa
unei eventuale renaºteri a imperialismului

35 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 rus, fostele democraþii populare ºi repu-
blicile baltice ºi-au îndreptat privirile spre
Uniunea Europeanã ºi spre NATO. Ade-
rarea la NATO s-a produs în douã etape
„valuri“: Ungaria, Polonia ºi Republica
Cehã, în 1999; Bulgaria, Estonia, Letonia,
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
Lituania, România, Slovacia ºi Slovenia,
în 2004.
Opt state au devenit membre ale Uniunii
Europene în 2004: Estonia, Ungaria, Le-
tonia, Lituania, Polonia, Republica Cehã,
Slovacia ºi Slovenia. Bulgaria ºi România
li s-au alãturat în ianuarie 2007. (Grecia
este membrã UE din 1981, Finlanda din
1995, Cipru din 2004.)
Croaþia ºi Macedonia (ca ºi Turcia) au
deschis, oficial, negocierile cu UE în ve-
derea aderãrii. Candidaturile Albaniei,
 Bosniei-Herþegovinei ºi cea a Muntene-
grului (care s-a separat de Serbia în 2006)
36 sunt în aºteptare. Serbia reprezintã un caz
 particular, deoarece chestiunea provinciei
Kosovo nu a fost încã pe deplin rezolvatã
(a se vedea p. 165).
Trei state, membre ale CSI, îºi pãstreazã
legãturile speciale cu Rusia: Belarus, Re-
publica Moldova ºi Ucraina.
36 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
L I M B I ª I
R E L I G I I
rin ce anume se distinge fiecare
P dintre popoarele Europei Centrale
de vecinii sãi? Cel dintâi criteriu
nu este altul decât limba maternã,
chiar dacã ºi religia mai joacã încã un rol
însemnat. Dar, în realitate, se întâmplã rar
ca o linie netã sã separe un popor de altul.
Cel mai adesea, populaþiile se gãsesc (ori
s-au gãsit multã vreme) amestecate, de o
asemenea manierã încât frontierele nu au
putut niciodatã delimita ansambluri
perfect omogene din punct de vedere
etnic. Cu alte cuvinte, s-au menþinut – ºi se
menþin – minoritãþi, incluse într-unul sau
altul dintre statele naþionale, dar alogene,
aºadar corespunzãtoare unor criterii (limbã,
religie…) diferite de cele care definesc
naþiunea respectivã.
Slavi ºi neslavi
SLAVII MAJORITARI. Cu excepþia rusei, al
cãrei domeniu s-a extins la ansamblul im-
periului þarilor ºi apoi al Uniunii Sovietice,
limbile slave sunt vorbite în Europa
Centralã (aºa cum este aceasta delimitatã
în lucrarea de faþã), unde deþin prima pozi-
þie: dintr-un total de circa 203 milioane de
locuitori, în jur de 110 milioane sunt sla-
vofoni. Limbile slave sunt împãrþite în trei
grupuri: rãsãritean, apusean ºi sudic.
Grupului rãsãritean îi aparþin rusa,
bielorusa ºi ucraineana. Termenul de „ru-
teni“ s-a aplicat, în trecut, populaþiilor
vorbitoare ale bielorusei sau ucrainenei,
dar nu a existat niciodatã o limbã ruteanã
ca atare.
Grupul apusean este alcãtuit din limbile
polonezã, cehã ºi slovacã, ultimele douã,
apropiate una de cealaltã, ca ºi soraba (a se
vedea studiul).
Cel de-al treilea grup, cel sudic, este se-
parat de celelalte douã de prezenþa ungu-
rilor ºi a românilor.
Din punct de vedere lingvistic, astãzi
se pot distinge subgrupuri: sârbo-croata
SORABII
Dintre wenzi (slavii care locuiau în Evul
Mediu pe teritoriul dintre Elba ºi Odra, a se
vedea p. 11), doar sorabii au rezistat procesului
de germanizare. Aceºtia sunt prezenþi în
Luzacia, regiune a Germaniei situatã în nor-
dul Boemiei, ale cãrei principale centre ur-
bane sunt Cottbus (Cho¯ebuz în sorabã) ºi
Bautzen (Budyšin). Se pot distinge douã limbi
scrise: soraba inferioarã (din nord) ºi soraba
superioarã (din sud). Toþi sorabii vorbesc, de
mai multe generaþii, atât soraba, cât ºi ger-
mana.
Regimul nazist a încercat sã-i germanizeze,
dupã care, Republica Democratã Germanã
(RDG) le-a conferit statutul de minoritate –
foarte protector din punct de vedere lingvistic
ºi cultural –, menþinut apoi în cadrul Republicii
Federale Germania. Principala ameninþare la
care sunt expuºi sorabii este reprezentatã de
expansiunea exploatãrilor de lignit: de la
sfârºitul secolului al XIX-lea, 73 de sate au
dispãrut din aceastã cauzã.
În zilele noastre, sorabii numãrã în jur de
60 000 de persoane.
 slovena ºi bulgaro-macedoneana. Slovena
este o limbã omogenã. Sârbo-croata repre-
zintã rezultatul unificãrii lingvistice din
secolul al XIX-lea, dar destrãmarea Iugo-
slaviei a determinat împãrþirea acesteia în
trei limbi (sârba, croata ºi bosniaca), destul
de puþin diferenþiate între ele. Macedo-
neana, pe care bulgarii o considerã o vari-
antã a propriei lor limbi, a fost recunoscutã
ca limbã distinctã dupã 1945.

ALTE LIMBI INDO-EUROPENE. În afara slavilor,

mai multe popoare ale Europei Centrale

LIMBI ŞI RELIGII
vorbesc limbi indo-europene. Cei mai
numeroºi sunt românii, a cãror limbã,
româna (de origine latinã), îºi are înce-
puturile în epoca integrãrii Daciei în
Imperiul Roman (secolele al II-lea ºi al
III-lea). Moldovenii din fosta republicã
sovieticã Moldova se exprimã, la rândul 
lor, în limba românã. Greaca modernã este 37
moºtenitoarea directã a limbii greceºti
vechi, evoluând considerabil în timp.

Ea ocupã un loc aparte în cadrul familiei
indo-europene, ca ºi albaneza, ale cãrei
origini sunt controversate încã. Dintre
limbile baltice au supravieþuit pânã as-
tãzi doar letona ºi lituaniana, deoarece
borusienii – tot baltici, ºi al cãror nume
a fost moºtenit de Prusia – au fost ger-
manizaþi din Evul Mediu. Populaþiile de
limbã germanã, numeroase în Europa
Centralã înaintea celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, reprezintã astãzi mino-
ritãþi reduse numeric (a se vedea p. 43).
Suedeza este limbã maternã pentru circa
5 % dintre finlandezi. Limba idiº, deri-
vatã din germanã, va fi evocatã mai de-
parte în legãturã cu evreii. Printre limbile

37 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


VLAHII
Grupul oriental al limbilor romanice este
reprezentat de patru dialecte: român, aromân,
megleno-român ºi istro-român. Populaþiile care
vorbesc ultimele trei dialecte sunt desemnate,
în ansamblu, cu numele de „vlahi“, denumire
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
purtatã odinioarã ºi de românii. Aceºtia au la
origine populaþiile latinizate din timpul peri-
oadei romane, ale cãror graiuri au supravieþuit
atât invaziilor slave, cât ºi grecizãrii carac-
teristice Imperiului Bizantin.
Cel mai numeros este grupul aromân.
Acesta îi include îndeosebi pe vlahii din
Grecia, al cãror habitat tradiþional se aflã în
regiunile muntoase din centrul þãrii (mai ales în
Munþii Pind), care duc un trai bazat pe creº-
terea animalelor. Aceºtia au fost puternic
afectaþi de rãzboiul civil din 1945–1946, care
le-a devastat zonele de locuire. Tradiþiile lor
culturale s-au pãstrat, dar limba aromânã este
tot mai puþin vorbitã, deoarece ºcolarizarea
 vlahilor se desfãºoarã în limba greacã.
Megleno-românii constituie un mic grup de la
38 frontiera dintre Grecia ºi Macedonia. Istro-
 românii sunt în numãr de doar o mie, locuind
în Peninsula Istria (Croaþia).
indo-europene se numãrã ºi cea a romilor
(þiganilor), originari din India (a se vedea
p. 46).
LIMBILE FINO-UGRICE. Foarte diferite de lim-
bile indo-europene, acestea se împart
în douã grupuri: finic ºi ugric. Din cadrul
celui dintâi fac parte finlandeza (sau
suomi), estoniana ºi same (lapona), ca ºi
alte limbi vorbite încã în Rusia, la vest de
Ural (mordvinã, mari, udmurtã, komî...).
Grupul ugric cuprinde ungara sau ma-
ghiara ºi douã limbi vorbite la est de Ural
(mansi ºi xanti).
38 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
DE LA LATINÃ LA ESPERANTO
În 1940, profesorul Antanas Smetona, ultimul
preºedinte al Lituaniei independente, ºi-a înre-
gistrat în limba latinã cel din urmã discurs la
postul naþional de radio. Desigur, a procedat
astfel pentru a nu fi nevoit sã se exprime în
rusã ori în germanã, dar gestul era conform
unor vechi tradiþii. În statul polono-lituanian
de dinainte de 1772, cei de religie catolicã
vorbeau poloneza (sau lituaniana), cei orto-
docºi bielorusa sau ucraineana; germana se
vorbea în numeroase oraºe, evreii limba idiº.
Dar latina îºi pãstra caracterul oficial. Ea a fost
timp de secole, ºi limba administraþiei în
Regatul Ungariei. Cãtre sfârºitul secolului al
XVIII-lea ºi mai ales în secolul al XIX-lea, a
avut loc o schimbare de opticã. Imperiile
autocrate, ca ºi statele-naþiuni (printre care se
numãra ºi Franþa), urmãreau unificarea ling-
visticã, fiind preocupate de impunerea unui
anume raþionalism ºi a coeziunii interne.
Astfel, Iosif al II-lea (1780–1790) a încercat,
fãrã succes, sã impunã germana ca limbã
oficialã în toate statele stãpânite de Habsburgi,
inclusiv în Ungaria. Prusacii au cãutat sã
germanizeze partea ce le-a revenit din Polonia.
Ungurii – deveniþi semiindependenþi în 1867 –
au trecut la maghiarizarea slovacilor ºi a
românilor din regatul lor. Þarii, cãtre sfârºitul
secolului al XIX-lea, au decis sã rusifice între-
gul Imperiu Rus, inclusiv Polonia ºi Finlanda.
În ideea promovãrii unei raþionalitãþi ling-
vistice în afara oricãrui autoritarism, Lejzer
Zamenhof (1859–1917) a conceput, apoi a lan-
sat, în 1887, o limbã internaþionalã uºor de
învãþat (cu o gramaticã ºi o sintaxã foarte sim-
ple), pe care a numit-o esperanto. De reþinut cã
iniþiativa a pornit din Bia¬ ystok, oraº lituanian
polonizat devenit prusac în 1795, rusesc în
1807, ºi cu istorie complicatã în secolul al
XX-lea: polonez în 1921, sovietic în 1939,
german în 1941, polonez din 1945. Or, pânã la
al Doilea Rãzboi Mondial, jumãtate din
populaþia sa era evreiascã: iar Zamenhof a
aparþinut acestei comunitãþi.
LIMBILE ALTAICE. Se pot deosebi trei gru-
puri: turcic, mongol ºi tungus (din care
face parte ºi manciuriana). Grupul turcic
cuprinde limba turcã vorbitã în Turcia
(osmanli), limba otomanilor. Din cauza
restrângerii imperiului acestora din urmã,
în Bulgaria, în Macedonia ºi în Grecia au
rãmas o serie de minoritãþi turcofone. Din
acelaºi grup mai fac parte gãgãuza, vorbitã
în sudul Republicii Moldova, ºi limba
tãtarilor din Crimeea.
Religiile
O graniþã imaginarã împarte în douã
Europa Centralã: la vest se aflã creºtinii de
rit latin, catolicii (ºi disidenþii lor protes-
tanþi); la est, creºtinii de rit grecesc, orto-
docºii (ºi disidenþii lor „uniþi“). Este vorba
de o graniþã veche, care prelungeºte cãtre
nord separaþia dintre Imperiul Roman de
Apus ºi cel de Rãsãrit. Aceasta consacrã
Marea Schismã din 1054, realizatã între
Bisericile de la Roma ºi de la Constanti-
nopol.
CATOLICI ªI PROTESTANÞI. Convertirea la
catolicism i-a cuprins, pânã în secolul al
XI-lea, pe sloveni, croaþi, unguri, cehi,
slovaci, unguri ºi polonezi. În secolele al
XII-lea ºi al XIII-lea, popoarele riverane
Mãrii Baltice – finlandezi, estonieni, le-
toni – au fost convertite, la rândul lor, fie
de scandinavi, fie de Ordinul Teutonic sau
de cel al Gladiferilor. Lituanienii au fost
ultimii care au devenit catolici, cãtre
sfârºitul secolului al XIV-lea, sub influenþa
polonezilor. Toate aceste popoare au
rãmas pânã azi catolice, cu excepþia celor
care au adoptat reforma luteranã în secolul
al XVI-lea: finlandezii, estonienii, letonii.
Calvinismul s-a instalat durabil în Ungaria
rãsãriteanã ºi în Transilvania, în perioada
în care înaintarea otomanã a separat aceste
regiuni de Ungaria apuseanã.
ORTODOCªI ªI UNIÞI. Bulgarii ºi sârbii au fost
convertiþi primii de misionari bizantini, în
timpul celei de a doua jumãtãþi a secolului
al IX-lea. În preajma anului 1000, creº-
tinismul s-a impus la Kiev, apoi a progre-
sat cãtre nord, într-o perioadã în care
balticii erau încã pãgâni. Istoria convertirii
românilor (foarte veche), rãmâne destul de
puþin cunoscutã pentru perioada anterioarã
secolului al XIV-lea.
În acest ansamblu, invazia mongolã
din secolul al XIII-lea, urmatã de contra-
ofensiva condusã de lituanieni în secolul
al XIV-lea, au provocat însã o primã sci-
ziune: slavii, rãmaºi sub dominaþia Hoar-
dei de Aur, s-au reunit în jurul unui mitro-
polit rus (stabilit la Moscova începând
din 1328), pe când cei eliberaþi de cãtre
lituanieni s-au îndreptat cãtre mitropolitul
de Kiev (restabilit în 1361). Douã secole
mai târziu, în contextul Contrarefor-
mei, Biserica Catolicã va cãuta sã-ºi întã-
reascã poziþiile. Astfel, prin „uniunea de la
Brest-Litovsk“, mitropolitul Kievului va
recunoaºte în 1596 autoritatea papei, men-
þinând, însã, ritul bizantin. Aceasta este
originea Bisericilor „Unite“. Imperiul Rus,
pe mãsura înaintãrii sale teritoriale, se va
strãdui ulterior, eventual prin constrân-
gere, sã-i readucã pe uniþi în sânul Bise-
ricii Ortodoxe conduse de patriarhul
39 CYAN MAGENTA YELLOW
Moscovei. (Stalin însuºi va proceda la fel
în 1946, în Ucraina occidentalã.) Biserici
unite au fost constituite, de asemenea, în
Regatul Ungariei, cea a rutenilor în 1649,
iar cea a românilor, în 1698. Dupã cel
de-al Doilea Rãzboi Mondial, acestea au
fost alipite Bisericilor Ortodoxe de cãtre
guvernele sovietic ºi român.
ISLAMUL. Cele aproximativ cinci secole de
dominaþie otomanã au determinat pãtrun-
derea religiei islamice în Balcani pe douã
cãi.
LIMBI ŞI RELIGII
– Turcii, veniþi din Anatolia, au colonizat
diverse regiuni. Urmaºii unora dintre
aceºtia trãiesc ºi astãzi în Bulgaria, în
Macedonia ºi în Grecia. De asemenea,
turcii sunt numeroºi în Cipru.
– O serie de populaþii autohtone s-au con-
vertit la islam. Este cazul majoritãþii 
albanezilor, ca ºi al unei minoritãþi a 39
bulgarilor ºi a pomacilor, dar ºi al popu-
laþiilor de limbã sârbo-croatã, precum

bosniacii din Bosnia-Herþegovina sau a
unei pãrþi a locuitorilor fostului sangeac
(teritoriu) Novi Pazar, împãrþit astãzi
între Serbia ºi Muntenegru.
BISERICILE ªI REGIMURILE COMUNISTE. În ge-
neral, regimurile comuniste, ateiste ºi
preocupate de exercitarea controlului
asupra întregii populaþii, s-au arãtat ostile
faþã de Biserici: propagandã antireligioasã,
persecuþii îndreptate împotriva preoþilor,
închiderea unor locaºuri de cult, supri-
marea ordinelor monastice... Mai mulþi
prelaþi au fost supuºi unor procese rãsu-
nãtoare: Alojzije Stepinac, arhiepiscopul
Zagrebului, condamnat în 1945 la 16 ani
BLACK
 de închisoare, eliberat în 1951; Josef
LIMBI, RELIGII ªI ALFABETE
Beran, arhiepiscopul de Praga, internat în
lagãr între 1949 ºi 1963, Jósef Mindszenty,
Opoziþia dintre catolici ºi ortodocºi – în afara forma sârbo-croata, s-a pãstrat posibilitatea de
chestiunilor legate de dogmã ºi de organizarea a utiliza alfabetul latin (pentru croatã) ºi arhiepiscopul de Esztergom (Ungaria),
ecleziasticã – se manifestã prin limbile de cult: chirilic (pentru sârbã). condamnat la muncã forþatã pe viaþã în
catolicii utilizeazã latina, ortodocºii, greaca Adoptarea alfabetului latin nu a fost însã 1949, eliberat în 1955, refugiat la Amba-
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

sau, în Bisericile slave, slavona. Or, fiecãreia întotdeauna legatã de catolicism. Astfel, la sada SUA în noiembrie 1956, eliberat în
dintre aceste limbi îi corespunde un alfabet: mijlocul secolului al XIX-lea, românii au 1971... De-a lungul anilor, represiunea a
latin, grec, chirilic. adoptat alfabetul latin în locul celui chirilic
Folosirea alfabetului latin de cãtre catolici (rãmânând însã ortodocºi), pentru a-ºi afirma fost înlocuitã cu politici mai subtile, bazate
(ºi de cãtre disidenþii lor protestanþi) nu a fost latinitatea. Albanezii, preocupaþi de unitatea eventual pe diferite compromisuri cu o
niciodatã pusã în discuþie, chiar ºi atunci când lor, l-au ales în 1908, în condiþiile în care parte a clerului. Controversele ulterioare
finlandezii, estonienii, letonii, lituanienii ºi anterior utilizaserã caracterele chirilice, nu s-au stins nici astãzi.
polonezii au fost integraþi în Imperiul Rus (iar greceºti, arabe sau chiar mixte...
unii dintre ei, mai târziu, în Uniunea Sovie- Adoptarea alfabetului latin de cãtre turci, în
Indiferent de situaþie, nu se poate spune
ticã). Similar, în secolul al XIX-lea, atunci 1928, a reprezentat rezultatul voinþei de moder- cã deceniile de regim comunist ar fi deter-
când au fost unificate sârba ºi croata, pentru a nizare, de rupere a legãturilor cu trecutul otoman. minat în „Europa de Est“ o decreºtinare
mai accentuatã decât cea resimþitã în
aceeaºi perioadã în Europa Occidentalã. În
schimb, cel puþin în anumite þãri, legãtura
 POPOR LIMBÃ
RELIGIE
PRINCIPALÃ
ALFABET LIMBI
dintre religie ºi naþionalism a rãmas foarte
puternicã.
40 A albanezã
 Bielorus
Ucrainean
Polonez
SE
SE
SV
O
O
C
C
C
L
B balticã
G greacã
RELIGIE ªI NAÞIONALISM. În general, limba
vorbitã constituie trãsãtura specificã
L romane
Ceh SV C L SE slavã de est fiecãrei naþiuni, altfel spus, elementul care
Slovac SV C L SV slavã de vest o deosebeºte fundamental de vecinele sale.
Sloven SS C L SS slavã de sud Tradiþia religioasã joacã, la rândul sãu, un
Croat SS C L FU fino-ugricã
Bosniac SS M L anumit rol, mai mult sau mai puþin
Sârb SS O C RELIGII
important. Schematizând, se pot deosebi
Muntenegrean SS O C C catolicã trei tipuri de situaþii.
Macedonean SS O C L luteranã – În cazul anumitor popoare, diversitatea
Bulgar SS O C O ortodoxã
Leton B L L
tradiþiilor religioase nu se combinã în
M musulmanã mod deosebit cu sentimentul naþional.
Lituanian B C L
Român R O L ALFABETE Acest fapt poate fi constatat la albanezi
Grec G O G C chirilic (de religie musulmanã, ortodoxã sau
Albanez A M L G grecesc catolicã), printre letoni (luterani sau
Finlandez FU L L L latin
Estonian FU L L catolici) sau unguri (catolici sau cal-
Maghiar FU C L vini). La fel se întâmplã, a fortiori, ºi în
cazul în care majoritatea populaþiei se
declarã atee (estonienii ºi cehii).

40 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

– În situaþiile cele mai frecvente, fiecãrui
popor îi corespunde, în principal, o
singurã religie, care contribuie la
întãrirea coeziunii naþionale. Acesta
este cazul luteranismului în Finlanda
sau al catolicismului în Lituania, în
Polonia, în Slovacia ºi în Slovenia. La
fel se întâmplã ºi atunci când o Bisericã
Ortodoxã se identificã în mod evident
cu un popor, ca la români, bulgari sau
greci. (În anumite situaþii, identificarea
cu o anumitã Bisericã stârneºte contro-
verse, a se vedea mai jos.)
– Apartenenþa religioasã nu reprezintã
criteriul determinant al identitãþii naþio-
nale decât la trei popoare care vorbesc
aceeaºi limbã, sârbo-croata: croaþii (ca-
tolici), bosniacii (musulmani) ºi sârbii
(ortodocºi).
BISERICILE ORTODOXE. Acestea formeazã un
ansamblu complex, aflat sub ocrotirea
patriarhului ecumenic de la Constanti-
nopol (grec, cu sediul la Istanbul), dar
acesta nu exercitã o autoritate spiritualã
(precum papa în lumea catolicã). Un nu-
mãr de cincisprezece Biserici sunt recu-
noscute ca „autocefale“, fiind complet
autonome, deºi legate unele de altele. Mai
multe dintre acestea, cu o pondere diferitã,
se aflã în Europa:
– Biserica Ortodoxã Rusã, condusã de pa-
triarhul Moscovei ºi al „tuturor Rusiilor“;
de aceasta depind Bisericile (semiauto-
nome) Ortodoxã Ucraineanã, cea din
Republica Moldova (denumitã Mitro-
polia Moldovei, cu sediul la Chiºinãu)
ºi cea letonã, ca ºi exarhatele bielorus ºi
estonian (fiecare dintre acestea fiind
41 CYAN MAGENTA YELLOW
condus de un exarh, titlu foarte apropiat
de cel de mitropolit, intermediar între
cele de patriarh ºi de arhiepiscop);
– Biserica Ortodoxã Sârbã, condusã de
un patriarh, cãruia i se subordonea-
zã mitropolitul Muntenegrului, cel de
Dabar-Bosna (Bosnia-Herþegovina) ºi
arhiepiscopul de Ohrida (Macedonia);
– Biserica Ortodoxã Românã, condusã de
un patriarh, cãruia i se subordoneazã
exarhatul Basarabiei (Mitropolia Basa-
rabiei, structurã autonomã a Bisericii
Ortodoxe Române);
– Biserica Ortodoxã Bulgarã, în frunte cu
un patriarh;
– Biserica Ortodoxã Greacã, desprinsã
oficial de Patriarhatul de Constantino-
pol, în 1850, condusã de arhiepiscopul
–
Atenei;
Biserica Ortodoxã a Ciprului, pãstoritã
de arhiepiscopul de Nicosia;
– Biserica Ortodoxã Albanezã, reconsti-
tuitã în 1992.
Diferite Biserici nu se aflã „în comu-
niune“, altfel spus, nu sunt recunoscute de
altele. Acesta este cazul Bisericii Mace-
donene ºi a douã Biserici ucrainene. În
zilele noastre, în Ucraina se pot distinge
trei Biserici Ortodoxe: una fidelã patriar-
hului Moscovei, cea de-a doua este pro-
clamatã ca autocefalã, dar nu este recu-
noscutã de Constantinopol, iar a treia se
aflã în cãutarea unui compromis (a se
vedea p. 77). Biserica Macedoneanã, des-
prinsã de Biserica Sârbã, s-a proclamat
autocefalã în 1967 fãrã consimþãmântul
Constantinopolului (a se vedea p. 168). În
Republica Moldova, Mitropolia Moldovei,
BLACK
subordonatã Patriarhiei de la Moscova,
continuã sã reuneascã majoritatea credin-
cioºilor, în vreme ce Biserica Ortodoxã
Românã se strãduieºte sã consolideze
Mitropolia Basarabiei, înfiinþatã în anii
1920, care a fost reactivatã în 1992.
Problema minoritãþilor
Prin termenul de „minoritãþi“ ne referim la
populaþiile aºezate pe un anumit teritoriu,
de regulã cu mai multe generaþii în urmã,
LIMBI ŞI RELIGII
ai cãror membri sunt cetãþeni ai statului în
cadrul cãruia trãiesc. Ele se deosebesc de
majoritatea populaþiei din statul respectiv
prin mai multe trãsãturi culturale (limba
vorbitã, religie...). „Imigranþii“ se aflã
într-o situaþie diferitã, fiind în aºteptarea
reîntoarcerii în þara de origine sau a 
naturalizãrii în þara-gazdã. 41
ORIGINEA MINORITÃÞILOR. Existenþa minori-

tãþilor reprezintã rezultatul a douã cate-
gorii de procese istorice: deplasãrile de
populaþii ºi schimbãrile de frontierã.
În istoria Europei Centrale, deplasãrile
de populaþii au fost organizate la iniþiativa
autoritãþilor, fie pentru a stimula dezvol-
tarea oraºelor ºi a comerþului, fie pentru a
coloniza teritorii insuficient populate.
Primului obiectiv îi corespund instalarea
germanilor („saºilor“) în Transilvania,
începând din secolul al XII-lea, apoi cea
a evreilor (veniþi din Germania) în Polonia
ºi Lituania, în cursul secolului al XIV-lea.
Cel de-al doilea este ilustrat, în secolul
al XVIII-lea, de repopularea regiunilor
din Ungaria devastate de rãzboaiele cu
 otomanii (a se vedea p. 117). Miºcãri ase-
mãnãtoare au afectat sudul Ucrainei, de la
sfârºitul secolului al XVIII-lea (a se vedea
p. 72). În Imperiul Otoman, þãranii turci
aduºi din Anatolia au colonizat diferite
regiuni din Balcani etc.
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS

Schimbãrile de frontierã concretizeazã

modificãrile configuraþiei geografice a sta-
telor, rezultat – dar nu întotdeauna – al rãz-
boaielor. Acestea au ca efect transformarea
în minoritãþi a unor populaþii care, an-
terior, aparþinuserã unei „majoritãþi“ sau,
în sens invers, foste minoritãþi pot deveni
„majoritãþi“. Exemplele de acest tip sunt
numeroase. Împãrþirile succesive care au
afectat Polonia (1772, 1793, 1795) i-au
transformat pe polonezi în populaþii mino-
ritare în cadrul Imperiului Rus, al Impe-
 riului Austriac sau al Regatului Prusiei.
Decãderea Imperiului Otoman (între 1830
42 ºi 1913) a dus la formarea unor state inde-
 pendente care, din cauza amestecului de
populaþii, au inclus ºi minoritãþi (Serbia, suveranii nu erau preocupaþi de limba În momentul izbucnirii Primului Rãz-
Bulgaria, Grecia...). vorbitã de supuºii lor, atâta vreme cât boi Mondial, problema minoritãþilor este
Destrãmarea Austro-Ungariei (1918– aceºtia îºi plãteau impozitele... „Problema încã nerezolvatã în Europa Centralã.
1920) i-a transformat în „majoritari“ pe minoritãþilor“ a prins contur în secolul al Secolul al XX-lea îi va aduce douã tipuri
cehi ºi pe slovaci în interiorul Cehoslo- XIX-lea, într-un context marcat de un de soluþii: unele juridice (bazate pe dreptul
vaciei, constituind totodatã noi minoritãþi: dublu proces: cel al „deºteptãrii naþio- internaþional) ºi altele marcate de aplicarea
germanii din Boemia, ungurii din Slovacia... nalitãþilor“, fiecare dintre acestea aspirând unor mãsuri de o brutalitate extremã.
Destrãmarea URSS (1991) i-a transformat la constituirea propriului stat naþional, ºi
pe ruºii din Estonia, din Letonia ºi din cel al generalizãrii (treptate) a învãþã- STATUTUL MINORITÃÞILOR. Tratatul de la
Lituania în minoritãþi. Constituirea fron- mântului. În linii mari se pot distinge Versailles (1919), ca ºi alte tratate semnate
tierelor internaþionale în interiorul fostei douã puncte de vedere: cel al statelor în acea perioadã, includ clauze privind
Iugoslavii a dus la creºterea numãrului deja existente, care încearcã sã asimileze protecþia minoritãþilor, pe care, într-o
„minoritãþilor“ ºi la declanºarea rãzboiului minoritãþile, impunându-le învãþãmân- primã etapã, majoritatea statelor din
(1991–1995). tul în limba statului respectiv (Ungaria, Europa Centralã se angajeazã sã le res-
Prusia, apoi Germania, Rusia...), ºi cel al pecte. Un organism specializat al Socie-
PROBLEMA MINORITÃÞILOR ÎN SECOLELE XIX–XX. minoritãþilor, care se opuneau acestei tãþii Naþiunilor examineazã plângerile mi-
Pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, politici. noritãþilor, adreseazã observaþii guvernelor

42 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


MINORITÃÞILE
ÎN BANAT, BACIKA, BARANYA
ªI SIRMIA
În sudul Regatului Ungariei se aflau re-
giunile Barania (Baranya în maghiarã, între
Dunãre ºi Drava), Bacika (Bacska în
maghiarã, Ba³ka în sârbã, între Dunãre ºi
Tisa), Banat (la est de Tisa) ºi Sirmia (Srem
în sârbã, între Drava ºi Sava, reprezentând
extremitatea rãsãriteanã a Slavoniei). Cu
scopul repopulãrii acestor regiuni, devastate
de rãzboaiele austro-turce de la sfârºitul
secolului al XVII-lea ºi de la începutul se-
colului al XVIII-lea, autoritãþile habsburgice
au încurajat aºezarea aici a imigranþilor de
origini diferite: germani din Renania (in-
clusiv loreni de limbã francezã...), slovaci,
ucraineni din Rutenia Subcarpaticã numiþi
rusini. Aceºtia s-au adãugat populaþiilor
locale, la rândul lor de mai multe neamuri:
unguri, români, sârbi, croaþi... Cei nou-sosiþi
au întemeiat aºezãri omogene din punct de
vedere etnic, rãmase ca atare de-a lungul
generaþiilor, pânã în a doua jumãtate a
secolului al XX-lea.
Tratatul de la Trianon (1920) a atribuit
Iugoslaviei o micã parte din Baranya, sudul
regiunii Bacika, Sirmia ºi vestul Banatului,
iar României, estul Banatului. Prin urmare,
situaþiile „minoritare“ s-au schimbat: ungu-
rii ºi românii au devenit minoritari în
Iugoslavia, sârbii, în România... Germanii
au fost expulzaþi din Iugoslavia la sfârºitul
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial (a se
vedea p. 44), dar nu ºi din Ungaria ºi din
România.
Pentru a se þine cont de mozaicul etnic, în
1946 în cadrul Federaþiei iugoslave a fost
instituitã provincia autonomã Voivodina (a se
vedea p. 155). Astãzi, ea se aflã în Republica
Serbia. Aici se vorbesc ºase limbi oficiale:
sârba, maghiara, slovaca, româna, croata ºi
ruteanã.
43 CYAN MAGENTA YELLOW
etc. Anumite þãri îºi respectã angaja-
mentele (aºa cum este cazul Cehoslo-
vaciei), altele, mai puþin, mai ales în anii
1930, atunci când încep sã se înmulþeascã
regimurile autoritare.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, Consi-
liul Europei, înfiinþat în 1949, se preocupã,
la rândul sãu, de situaþia minoritãþilor, dar
nu poate interveni în Europa de Est înainte
de anii 1990. În ceea ce le priveºte, regi-
murile comuniste aplicã diferite politici:
relativ protective în Iugoslavia, în Ungaria
sau în Cehoslovacia; restrictive în Româ-
nia (minoritatea maghiarã) sau în Bulgaria
(minoritatea turcã).
EXPULZÃRILE. Masive, acestea au caracte-
rizat secolul al XX-lea în Europa Centralã,
indiferent dacã au fost numite „schimburi
de populaþii“, „deportãri“, „purificare et-
nicã“. În toate situaþiile, sute de mii sau
milioane de persoane au fost obligate în
mod brutal sã-ºi pãrãseascã locuinþele ºi
pãmântul strãmoºesc, majoritatea pierzând
astfel tot ce deþinuserã pânã atunci. Trei serii
de acþiuni dramatice marcheazã secolul.
• Desfiinþarea Imperiului Otoman. Rãzboiul
dintre greci ºi turcii naþionaliºti conduºi de
Mustafa Kemal (1920–1922), se finalizea-
zã prin „schimburi de populaþii“: 1,4 mili-
oane de greci pãrãsesc Asia Micã, în vre-
me ce 400 000 de turci pleacã din Grecia.
Totodatã, în 1923 grecii expulzeazã din
Tracia de vest 250 000 de bulgari.
• Al Doilea Rãzboi Mondial ºi urmãrile
sale. Sovieticii aplicã primele mãsuri:
dupã ocuparea, în 1939, a estului Poloniei
BLACK
(populat în majoritate de ucraineni ºi
bieloruºi), aceºtia expulzeazã de aici o
jumãtate de milion de polonezi, deportaþi
în Asia Centralã ºi în Siberia. În 1944,
Stalin ordonã deportarea în Asia Centralã
a 200 000 de tãtari din Crimeea. În 1945,
sovieticii expulzeazã din Istmul Karelia,
pe care îl anexeazã, 400 000 de finlandezi.
În 1945–1946 sunt expulzaþi aproximativ
15 milioane de germani: cei mai mulþi
dintre aceºtia provin din teritoriile anexate
de URSS (nordul fostei Prusii Orientale)
ºi Polonia (de la est de linia Oder–Neisse);
LIMBI ŞI RELIGII
alþii sunt obligaþi sã pãrãseascã Cehoslo-
vacia sau Iugoslavia (a se vedea paginile
109 ºi 155).
• Destrãmarea Iugoslaviei. Rãzboiul din
Bosnia-Herþegovina (1992–1995), declan-
ºat de sârbi, prilejuieºte expulzãri masive 
(„purificarea etnicã“) îndreptate, în primul 43
rând, împotriva bosniacilor musulmani. În
1995, sunt înregistraþi 2,1 milioane de

refugiaþi. În acelaºi an, 200 000 de sârbi
sunt expulzaþi din Croaþia.
VECHILE MINORITÃÞI GERMANE. În ajunul
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, nume-
roºi etnicii (Volksdeutsche) germani lo-
cuiau în diferite state din Europa Centralã,
pãstrându-ºi limba maternã. În anumite
cazuri, imigraþia lor data din Evul Mediu:
germanii din Sudeþi (regiune de graniþã
din Cehia), saxonii din Transilvania,
minerii din munþii Slovaciei, foºtii „baroni
baltici“ din Letonia ºi Estonia... Alþi ger-
mani au venit în calitate de coloniºti în
secolul al XVIII-lea ºi la începutul seco-
lului urmãtor: în sudul Ungariei, în sudul
 Ucrainei ºi al Crimeei („germanii de la
Marea Neagrã“), în sudul Basarabiei.
Din 1940, ei au avut o soartã diferitã.
Germanii din Estonia, din Letonia ºi din
Basarabia au fost repatriaþi în Germania
în 1940–1941, dupã anexarea acestor
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
teritorii la URSS. Germanii de la Marea
Neagrã au fost, la rândul lor, expulzaþi, în
condiþii foarte dificile, în 1943–1944.
Dintre germanii din Banatul sârbesc, unii
au plecat în 1944–1945, alþii au fost
expulzaþi ulterior. Germanii din Sudeþi ºi
cei din Slovacia au fost expulzaþi în masã,
în 1945–1946.
Germanii din România nu au fãcut
obiectul unor mãsuri similare, dar majo-
ritatea au emigrat totuºi în Germania, în a
doua jumãtate a secolului al XX-lea.
 Astãzi mai existã aproximativ 120 000 de
etnici germani în Ungaria.
44
 NOILE MINORITÃÞI RUSE. În 1991–1992, atunci
când Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina,
Bielorusia ºi Republica Moldova ºi-au
obþinut independenþa, circa 15 milioane de
ruºi instalaþi în aceste þãri au devenit,
dintr-o datã, „minoritari“. Cu toate aces-
tea, nu se aflã toþi în aceeaºi situaþie. În
Ucraina ºi Bielorusia, þãri slave asociate
de mult timp Rusiei, ruºii s-au implantat,
în marea lor majoritate, de multã vreme ºi
s-au integrat populaþiei autohtone (ea
însãºi masiv rusofonã). În þãrile baltice
însã, afluxul ruºilor este, în general,
ulterior celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
Odatã cu dispariþia cetãþeniei sovietice
în urma destrãmãrii URSS, începând
din 1992 s-a pus urmãtoarea problemã:
ruºii (ºi alþi rusofoni neautohtoni, care
44 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
locuiesc în republicile proaspãt inde-
pendente), vor obþine sau nu dreptul de a
deveni ipso facto cetãþeni ai acestor re-
publici? Ucraina ºi Bielorusia au rãspuns
afirmativ. Estonia, Letonia ºi Lituania,
dimpotrivã, au impus ca principiu ca
numai persoanele care au avut cetãþenia
respectivã înainte de 1940 ºi descendenþii
lor sã beneficieze de aceasta în mod
automat. Decizia excludea cea mai mare
parte a ruºilor ºi nu le îngãduia decât
opþiunea între un statut de strãini ºi o
procedurã lungã ºi dificilã de naturalizare,
implicând în special stãpânirea limbii
þãrii, pe care mulþi nu o cunoºteau. Într-o
primã etapã, Rusia a exercitat presiuni
asupra republicilor baltice pentru ca
acestea sã amelioreze situaþia juridicã a
ruºilor, dar Uniunea Europeanã a jucat în
cele din urmã rolul decisiv. Practic, atunci
când aceste republici au început nego-
cierile în vederea aderãrii, UE a cerut ca
problema ruºilor sã fie rezolvatã în
conformitate cu principiile aplicate în
vederea protecþiei minoritãþilor, astfel
încât, treptat, conflictul s-a atenuat (a se
vedea pp. 56 ºi 60).
Republica Moldova reprezintã un caz
aparte: ruºii (ca ºi alþi rusofoni) au primit
cetãþenia, dar, fiind concentraþi geografic
pe malul stâng al Nistrului, s-au consti-
tuit într-o entitate autonomã, „Republica
Transnistria“ (a se vedea p. 138).
Evreii
EVREII ÎNAINTEA REGIMULUI NAZIST. În peri-
oada interbelicã, Europa Centralã (aºa cum
o defineºte aceastã lucrare) se caracteriza
prin numãrul ridicat al evreilor ce locuiau
aici: peste opt milioane faþã de un milion ºi
jumãtate în Europa Occidentalã, inclusiv în
Germania. Exterminarea practicatã de
naziºti ºi emigraþia unei mari pãrþi a supra-
vieþuitorilor dupã 1945 au dus, în anumite
þãri, la cvasitotala lor dispariþie.
Evreii sefarzi, refugiaþi din Spania în
Imperiul Otoman la sfârºitul secolului al
XV-lea, erau instalaþi la Salonic (unde
alcãtuiau, în secolul al XVI-lea, douã
treimi din populaþie), în diferite oraºe din
Balcani, în Rodos, în Corfu. Limba lor se
numea ladino (a se vedea studiul alãturat)
ºi constituiau comunitãþi originale, evo-
cate de scriitorii Albert Cohen (originar
din Corfu) sau Elias Canetti, nãscut la
Ruse, în Bulgaria, ºi laureat al Premiului
Nobel pentru literaturã în 1981 (pentru o
operã scrisã în germanã).
Evreii aºkenazi erau de departe cei mai
numeroºi, mai ales în Polonia, Lituania,
Bielorusia, Ucraina ºi în Republica Mol-
dova. Alungaþi, începând din Evul Mediu,
din Europa Occidentalã, apoi din Germa-
nia, ei s-au aºezat în statul polono-litua-
nian. Dupã împãrþirile Poloniei ºi dupã
Congresul de la Viena, s-au regãsit în ma-
joritate sub autoritatea þarului, iar liber-
tatea lor a fost restrânsã (a se vedea p. 98).
În ceea ce-i priveºte, evreii din Galiþia ºi
Bucovina, deveniþi austrieci în 1772–1775,
se bucurau de o mult mai mare libertate de
stabilire ºi de circulaþie.
Limba evreilor aºkenazi era idiº (a se
vedea textul din chenar). Înrudirea cu
germana explicã de ce scriitori originari
din Galiþia ºi din Bucovina au ales sã scrie
în germanã, dupã cum o fãceau deja evreii
din Boemia–Moravia, dintre care cel mai
celebru a fost Franz Kafka. Ca ºi în cazul
Vienei, Berlinul îi atrãgea pe evreii din
Polonia, deveniþi supuºii regelui Prusiei
ori ai þarului, rar. Este de asemenea ade-
vãrat cã, începând din secolul al XIX-lea,
numeroºi evrei din Imperiul Rus au
adoptat limba rusã, în mod deosebit pentru
a desfãºura activitãþi literare sau politice.
Evreii din Ungaria, formau un grup aparte,
adoptând în marea lor majoritate limba
maghiarã.
DISPARIÞIA EVREILOR. De la sfârºitul seco-
lului al XIX-lea, un important numãr de
evrei a luat calea Europei Occidentale ºi
mai ales a SUA. O altã parte a emigran-
þilor evrei s-a îndreptat, din 1882, spre
Palestina. Theodor Herzl (un evreu de
limbã germanã nãscut la Budapesta) avea
sã punã bazele miºcãrii sioniste (fondatã
oficial în 1897), care a stat la originea
statului Israel.
Venirea lui Hitler la putere în Germa-
nia, în 1933, avea sã marcheze începutul
unei persecuþii sistematice a evreilor,
extinsã apoi la cea mai mare parte a
statelor europene, pe mãsura anexãrilor
(Austria, zona sudetã, Boemia–Moravia)
ºi a cuceririlor. În Germania, procesul a
evoluat progresiv: definirea calitãþii de
„evreu“, revocãri ºi excluderi, arianiza-
rea întreprinderilor, impozite speciale,
regrupãri.
Odatã ce Polonia a fost cuceritã în
1939, tratamentul discriminatoriu aplicat
evreilor ºi-a modificat amploarea: s-a
trecut atunci la constituirea sistematicã a
45 CYAN MAGENTA YELLOW
IDIª ªI LADINO
Limba idiº (în traducere literalã „iudaicã“) s-a
format în cadrul comunitãþilor aºkenaze din
Renania, dupã anul 1000. Având o gramaticã ºi
un vocabular majoritar germane, i s-au adãugat
elemente provenite din ebraicã. Idiº se scrie cu
caractere ebraice. Din secolul al XIV-lea,
atunci când numeroºi evrei au emigrat cãtre
est, (a se vedea p. 97), limba idiº „orientalã“
(incluzând elemente slave) a devenit limba
maternã a tuturor evreilor din Regatul
Poloniei ºi din þãrile limitrofe (a se vedea
harta de la p. 98).
În vreme ce primele texte cunoscute
dateazã din aceastã epocã îndepãrtatã, lite-
ratura în limba idiº a început sã înfloreascã
abia din secolul al XIX-lea. Exterminarea
evreilor de cãtre naziºti a eliminat, practic,
limba idiº din Europa Centralã. Vorbitorii
acesteia locuiesc astãzi, în principal, în SUA
(New York) ºi în Israel.
Dintre evreii sefarzi expulzaþi din Spania în
1492, mulþi au ajuns în Imperiul Otoman,
instalându-se în diferite oraºe de aici, îndeo-
sebi la Salonic. Ei au pãstrat o limbã castilianã
medievalã amestecatã cu elemente ebraice,
numitã ladino (sau „iudeo-spaniolã“), scrisã cu
caractere ebraice. Persecuþia nazistã (a se
vedea p. 100), apoi instalarea în Israel a nume-
roºi evrei sefarzi a pus capãt în fapt utilizãrii
limbii ladino.
ghetourilor. O nouã etapã a fost inauguratã
odatã cu invadarea URSS-ului, în iunie
1941: s-a recurs la masacrele organizate.
Nu mai rãmãsese decât trecerea la „soluþia
finalã“, eliminarea tuturor evreilor ce se
gãseau în Europa dominatã de naziºti.
Decizia de principiu pãrea sã fi fost
luatã de Hitler la sfârºitul verii anului
1941, ºi notificatã de Goering lui Reinhard
Heydrich. La Wannsee, în biroul acestuia
BLACK
(la sud-vest de Berlin), o reuniune organi-
zatã la 20 ianuarie 1942 a stabilit condiþiile
în care decizia urma sã fie aplicatã.
Principalul ei executant avea sã fie Adolf
Eichmann.
Pentru distrugerea evreilor din Europa
s-au utilizat trei tipuri de metode. Mai
întâi, continuarea masacrului la faþa
locului, întreprinsã în partea ocupatã din
Uniunea Sovieticã, ºi care a fost dusã pânã
la capãt. În al doilea rând, a avut loc ga-
zarea progresivã a locuitorilor din gheto-
urile Poloniei, în lagãre special utilate
LIMBI ŞI RELIGII
(care au fost, ulterior, distruse). S-au des-
fãºurat, în fine, raziile mai mult sau mai
puþin metodice, asupra evreilor din cele
mai diferite þãri, urmate de deportãrile la
Auschwitz. La sosirea în acest lagãr, unii
treceau direct în camera de gazare, alþii
erau supuºi muncii forþate, în asemenea 
condiþii încât puþini au supravieþuit. 45
Aceasta a fost atât soarta evreilor, din Oc-
cident, cât ºi cea a evreilor din Slovacia,

de la Salonic sau din Ungaria.
În statele aliate Germaniei, cooperarea
autoritãþilor a fost inegalã. Bulgaria a
refuzat sã-ºi predea cetãþenii, la fel ca ºi
România începând de la mijlocul anului
1942. Nu au existat deportãri, în zonele
ocupate de Italia, din Iugoslavia ºi Grecia
pânã la capitularea din 1943. ªi guvernul
maghiar a rezistat cererilor germane pânã
la ocuparea þãrii de cãtre armatele
germane în martie 1944. Dar evreii s-au
numãrat ºi printre victimele armatei
române în 1941 ºi, respectiv, ale ustaºilor
din Croaþia.
Dispariþiile cele mai numeroase au fost
cele din Polonia: 3 milioane de persoane,
 dintr-o populaþie de 3,3 milioane, cuprinsã
între frontierele din 1939 (o parte im-
portantã a supravieþuitorilor s-au gãsit, în
1945, în teritoriile proaspãt anexate de
Uniunea Sovieticã.). În teritoriile sovietice
ocupate de germani, numãrul dispãruþilor
EUROPA CENTRALĂ, UN SPAŢIU ÎNCHIS
s-a ridicat la 700 000 de persoane. Pierde-
rile (contabilizate prin referire la teritoriile
actuale) au fost, în România de 270 000
(din 450 000), în Ungaria de 200 000 (din
400 000), în Cehoslovacia de 260 000 (din
315 000), în Grecia de 60 000 (din 74 000).
PERIOADA POSTBELICÃ. În 1945, cei scãpaþi
din lagãrele de concentrare s-au regãsit,
izolaþi ºi neajutoraþi, în lagãrele pentru
„persoanele deplasate“, în special în
Germania. Cea mai mare parte dintre ei au
 emigrat în Palestina, înainte sau dupã
1948. În ceea ce-i priveºte pe evreii care
46 au putut rãmâne sau reveni în þãrile lor
 (cum este cazul evreilor polonezi repatriaþi
din URSS), mulþi au ajuns, cu timpul, în
Israel, aºa cum au fãcut-o evreii din
România în urma unor acorduri între cele
douã guverne. Cea mai numeroasã popu-
laþie evreiascã, de multã vreme maghia-
rizatã, a rãmas cea din Ungaria.
Romii
Cunoscuþi altãdatã cu numele de þigani,
boemieni, romaniheli, gitani etc. (a se vedea
studiul alãturat), romii au obþinut recu-
noaºterea oficialã internaþionalã a numelui
pe care ºi l-au dat ei înºiºi: rom (adjectiv –
romani). Potrivit diferitelor estimãri,
numãrul lor se ridicã astãzi între 8 ºi 10
46 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
milioane în lume, dintre care 5 pânã la 6
milioane locuiesc în Europa Centralã.
PATRUZECI DE GENERAÞII. Romii sunt origi-
nari din nord-vestul Indiei, dupã cum o
demonstreazã asemãnarea limbii vorbite
de ei cu cea din regiunea respectivã (a se
vedea studiul de mai jos). Aceastã origine
a fost recunoscutã de la sfârºitul secolului
al XVIII-lea, fiind apoi contestatã de
antropologi. Analizele genetice au
confirmat-o însã definitiv în anii 1990: toþi
romii din zilele noastre descind din
aceeaºi populaþie, prezentã în India acum
patruzeci de generaþii.
Romii au pãrãsit India în secolul al
XI-lea, au traversat platoul iranian, apoi
au ajuns în Imperiul Bizantin. De ce ºi în
ce împrejurãri? Existã, fãrã îndoialã, o
legãturã cu marile expediþii lansate în
India de Nord, în aceastã epocã, de
musulmanii turci ºi afghani: strãmoºii
romilor au fost fãcuþi prizonieri în masã,
apoi mutaþi în vest... dar aceasta nu este
NUMELE DATE ROMILOR
Numele de „þigan“, de origine bizantinã,
desemna o sectã din Asia Micã, romii fiind
asimilaþi acesteia. Cea de „boemian“ dateazã
din secolul al XV-lea, atunci când romii au
ajuns în Franþa, dupã ce au locuit o perioadã de
timp în Boemia. „Gitan“ provine din spaniolul
gitano, la origine, egyptano, fãcând aluzie la
epoca în care romii din Spania au trecut prin
Egipt. „Romanihel“ provine dintr-un cuvânt
romani din Germania, care înseamnã „poporul
romilor“. Numele de rom nu are nicio legãturã
cu romanii sau cu românii. În limba romani,
acesta înseamnã „om, soþ“.
ROMANI (ROMANES),
LIMBA ROMILOR
Romani este o limbã indo-europeanã care
face parte din grupul indo-iranian, subgrupul
indo-arian, ca ºi sanscrita sau hindusa.
Dispersarea geograficã a romilor a dus la
împãrþirea limbii vorbite de aceºtia în dialecte,
dar unitatea sa fundamentalã s-a pãstrat, astfel
încât s-a putut încerca stabilirea unei limbi
„standard“ unificate.
Câþi dintre romi îºi mai cunosc limba
proprie? În Europa Centralã, numãrul acestora
se ridicã la 2,5 milioane, adicã jumãtate din
totalul acestora.
(Dupã câte se pare, aceastã atitudine îºi are
originea – îndepãrtatã – în tradiþiile religioase
din India.)
decât o ipotezã. Oricum, în secolul al
XIV-lea, romii au ajuns în Balcani.
Prezenþa lor este atestatã în Germania la
începutul secolului al XV-lea ºi, din
secolul urmãtor, în Scoþia ºi în Suedia.
Alþii migreazã din Iran spre Egipt ºi
Africa de Nord, ajungând apoi în Spania,
în secolul al XV-lea.
OSTILITATEA FAÞÃ DE ROMI. În secolul al
XIV-lea, în vreme ce romii se rãspândesc
în Balcani, talentele lor sunt recunoscute
în diferite domenii: prelucrarea metalelor,
creºterea ºi dresarea cailor, muzicã... În sens
invers, unele dintre trãsãturile lor carac-
teristice stârnesc ostilitatea, prima dintre
acestea fiind chiar modul itinerant de viaþã.
Se mai adaugã chiar reticenþa romilor de a
se amesteca cu alte populaþii pe care, prin
tradiþie, le considerã „impure spiritual“.
Reacþiile ostile se manifestã în Imperiul
Otoman ºi, mai puternic, la nord de acesta.
În Þara Româneascã ºi în Moldova, ei au
devenit curând robi pe pãmânturile boie-
reºti, condiþie care a fost oficial înlãturatã
abia în 1864. În regatele Ungariei ºi
Boemiei, persecuþiile sistematice îndrep-
tate împotriva romilor au început în
secolul al XVI-lea, culminând în timpul
Habsburgilor, în prima jumãtate a seco-
lului al XVIII-lea. Maria Tereza ºi Iosif al
II-lea au încercat sã aplice o serie de
politici în vederea asimilãrii lor (plasarea
copiilor în instituþii catolice, sedentari-
zare...), fãrã a obþine rezultate notabile. În
linii mari, condiþia romilor nu a evoluat
prea mult în secolul al XIX-lea ºi la
începutul secolului al XX-lea.
ROMII, VICTIME ALE NAZISMULUI. Naziºtii i-au
considerat pe romi ca o „rasã inferioarã“
ce trebuie exterminatã. Nu au reuºit sã-ºi
îndeplineascã obiectivul din mai multe
motive: romii erau mai greu de controlat
decât evreii; mulþi dintre ei se aflau în þãri
care nu erau supuse direct autoritãþilor
germane; exterminarea romilor nu a
constituit o prioritate.
În 1941, romii din Polonia sunt închiºi
în ghetouri (precum cel din Varºovia), la
fel ca ºi evreii. Pe frontul de est, aceºtia
sunt masacraþi de Einsatzgruppen (a se
vedea p. 101). În decembrie 1942, Himmler
ordonã ca romii din cadrul Reichului,
inclusiv cei din Boemia–Moravia ºi din
47 CYAN MAGENTA YELLOW
RELIGIILE ROMILOR
În majoritate, romii au adoptat religiile þãrilor
în care s-au aºezat, pãstrându-ºi anumite ele-
mente ale credinþelor tradiþionale. Prin urmare,
romii din Europa Centralã sunt ortodocºi
sau catolici, chiar musulmani (mai ales în
Bulgaria, Macedonia ºi Albania). Miºcãrile
„evanghelice“ s-au bucurat de succes, în
ultimii ani, în rândul romilor, aceºtia întemeind
Biserici distincte.
Polonia, sã fie trimiºi la Auschwitz. La fel
avea sã se întâmple, în 1944, cu un numãr
de 30 000 pânã la 70 000 de romi din
Ungaria. Ustaºii din Croaþia (a se vedea p.
152) au exterminat, la rândul lor, zeci de
mii de romi. Numãrul total al victimelor
rãmâne încã incert: estimãrile variazã între
200 0000 ºi 800 000, dacã nu chiar mai mult.
PROBLEMA ROMILOR, ASTÃZI. În zilele noastre,
se poate vorbi de mai multe chestiuni
îngemãnate.
– Romii sunt dificil de recenzat, cu atât
mai mult cu cât, în cursul recensã-
mintelor, mulþi dintre ei nu se declarã ca
atare, fiind astfel incluºi în categoria
etnicã majoritarã.
– Este adevãrat cã acest fapt reflectã, par-
þial, o realitate, deoarece romii nu formea-
zã o populaþie omogenã; mulþi dintre ei
sunt în mod real integraþi în societate.
– Prejudecãþile împotriva romilor sunt, în
BLACK
continuare, profunde ºi durabile. Ali-
mentate de „marginalizarea“ romilor,
acestea sunt, pe deasupra, exploatate de
anumite formaþiuni politice.
– Discriminãrile determinã formarea unui
cerc vicios, care face ca mulþi romi sã
rãmânã într-o stare de inferioritate.
Acestea se pot observa în mediul ºcolar
(respingerea copiilor de cãtre ºcolile de
calitate mai slabã), ca ºi în domeniul
angajãrilor, ceea ce face ca rata ºomaju-
lui în rândul romilor sã rãmânã ridicatã.
– În consecinþã, romii cei mai defavorizaþi
LIMBI ŞI RELIGII
se confruntã cu un mediu de viaþã dificil:
sunt concentraþi în mahalale, recurg la
seminomadism, deoarece durata ºederii
lor în anumite zone este limitatã etc.
– „Deceniul pentru integrarea romilor“,
susþinut de mai multe organizaþii, a fost
lansat în anul 2005. La acest demers 
participã Bulgaria, Croaþia, Ungaria, 47
Macedonia, Cehia, România, Serbia ºi
Slovacia.

REPARTIZAREA GEOGRAFICÃ A ROMILOR. Cei
mai mulþi dintre ei sunt în România: între
1,8 ºi 2 milioane, potrivit unor estimãri. În
Bulgaria, sunt între 600 000 ºi 750 000.
Urmeazã apoi Slovacia, Ungaria ºi Serbia,
fiecare cu aproximativ o jumãtate de
milion de romi. În Grecia, numãrul lor
depãºeºte cu puþin 300 000. Macedonia ºi
Cehia au, fiecare, între 200 000 ºi 250 000.
 denþa. Cehii ºi slovacii s-au despãrþit pe
FINLANDEZII
Douãzeci cale amiabilã la 1 ianuarie 1993. Dim-
potrivã, dezmembrarea Iugoslaviei s-a
transformat într-o tragedie. Rãzboiul, în-
soþit de „purificãri etnice“, a cuprins Croa-

de popoare
þia în 1991 ºi, mai puternic, Bosnia-Her- e ce sã-i integrãm pe finlandezi
þegovina, între 1992 ºi 1995. În 1999,
luptele au izbucnit în Kosovo ºi, sub o altã
formã, chiar pe teritoriul Serbiei (loviturile
aeriene ale NATO). De-a lungul anilor
s-au format astfel cinci state: Slovenia,
D printre popoarele Europei „Cen-
trale“, de vreme ce Finlanda este
o þarã nordicã? Din trei motive:
– Finlanda aparþine generaþiei statelor
devenite independente la sfârºitul Pri-
Croaþia, Serbia, Muntenegru ºi Macedo- mului Rãzboi Mondial: mai înainte, ea
acã ar fi sã recurgem nu la cri- nia. S-a adãugat Bosnia-Herþegovina care, a fost suedezã, iar apoi ruseascã;

D teriul lingvistic (adeseori subiect

de dezbatere, dupã cum o atestã
avatarurile sârbo-croatei), ci la
sentimentul apartenenþei la o naþiune,
însoþit de voinþa independenþei, se poate
deºi independentã în principiu, este pla-
satã sub tutelã internaþionalã. În ceea ce
priveºte problema provinciei Kosovo,
locuitã de albanezi, în anul 2007 aceasta
era însã nerezolvatã [iar în februarie 2008,
– relaþiile cu Uniunea Sovieticã, marcate
de douã rãzboaie succesive (1939–1940
ºi 1941–1944), i-au dominat istoria în
secolul al XX-lea, chiar dacã nu a fãcut
parte niciodatã din „blocul sovietic“;
 vorbi despre douãzeci de popoare: finlan-
dezi, estonieni, letoni, lituanieni, bieloruºi,
aceasta ºi-a proclamat unilateral inde-
pendenþa – n.tr.].
– limba finlandezã se deosebeºte total de
alte limbi scandinave: aceasta provine
48 polonezi, ucraineni, cehi, slovaci, unguri, Destrãmarea federaþiilor ºi înmulþirea din cadrul familiei fino-ugrice, la fel ca
 români, sloveni, croaþi, bosniaci, muntene-
greni, sârbi, macedoneni, bulgari, albanezi,
statelor este compensatã, parþial, de extin-
derea Uniunii Europene care, în plus,
ºi estoniana ºi maghiara.

greci. Moldovenii (din Republica Mol- exercitã un efect stabilizator, impunând

dova) reprezintã oare o naþiune distinctã
de cea românã? Aceastã chestiune rãmâne
încã în dezbatere.
La sfârºitul anului 1990, ºapte dintre
aceste popoare formau state unitare:
Finlanda, Polonia, Ungaria, România,
Bulgaria, Albania, Grecia. Celelalte fãceau
parte din trei state federale: URSS, Iugo-
slavia ºi Cehoslovacia, care s-au destrãmat
în decursul anilor urmãtori. Republicile
baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au
pãrãsit URSS-ul în septembrie 1991.
URSS-ul a dispãrut în luna decembrie a
aceluiaºi an, iar Ucraina, Belarus ºi
Republica Moldova ºi-au obþinut indepen-
condiþii stricte de aderare: regim demo-
cratic, asigurarea respectãrii minoritãþilor
etnice, reglementarea amiabilã a diferen-
delor cu vecinii. Dintre cele douãzeci de
popoare enumerate mai sus, în 2007,
douãsprezece dintre ele erau deja membre
ale UE.
Între suedezi ºi ruºi
Istoria Finlandei începe în secolul al XII-lea.
Din perioada anterioarã nu pot fi întrezãrite
decât unele frânturi: populaþii finice, venite
dinspre est ori, probabil, din Estonia, au
migrat în acest þinut, în cursul primului
mileniu; suedezii s-au instalat în Insulele
Åland, iar apoi, cu siguranþã, în secolul al
XI-lea, pe malul estic al Golfului Botnic.
FINLANDA SUEDEZÃ. Cu puþin dupã anul 1150,
regele (catolic) al Suediei întreprinde o
„cruciadã“ în sud-vestul Finlandei: el este
însoþit de misionari ºi astfel este întemeiat

48 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

oraºul Åbo (Turku, în finlandezã). În
aceeaºi vreme, ruºii ortodocºi din Novgo-
rod, stãpâni ai comerþului cu blãnuri,
pãtrund în Karelia, trec aici la convertiri ºi
fondeazã un episcopat la Olonets. Primele
ciocniri dintre suedezi ºi ruºi se desfãºoarã
la începutul secolului al XIII-lea. Acestea
se soldeazã, în 1240, cu victoria pe Neva
a prinþului rus Alexandr, numit ulterior
„Nevski“. Împinºi de papã, pe care-l
îngrijora avansul ortodocºilor, suedezii
decid, în aceste condiþii, sã desãvârºeascã
cucerirea Finlandei: Åbo, sediul unui epis-
copat aflat în dependenþã faþã de arhiepis-
copul de Uppsala, devine capitala þãrii;
Vyborg este întemeiat în 1293. Cu toate
acestea, rãzboiul cu ruºii nu întârzie sã
reizbucneascã. Marea sa mizã – Istmul
Kareliei – face obiectul unui partaj prin
Tratatul de la Nöteborg (1323): suedezii
pãstreazã Vyborgul ºi împrejurimile aces-
tuia, iar ruºii, cele douã maluri ale Nevei
ºi þãrmurile Lacului Ladoga.
Cucerirea Finlandei de cãtre Suedia,
spre deosebire de sistemul pe care Ordinul
Teutonic l-a aplicat, în aceeaºi perioadã, în
Estonia ºi Livonia, nu s-a manifestat
printr-o aservire a populaþiilor autohtone:
se constituie o nobilime finicã, iar episco-
pii de Åbo sunt tot finici. În 1353, Fin-
landa devine ducat, fiind ridicatã la rangul
de mare ducat în 1581. Un finlandez, preot
din Åbo, Pietari Särkilahti, este cel care
introduce Reforma luteranã în Finlanda, în
anul 1527. Traducerea Noului Testament
de cãtre episcopul Michael Agricola mar-
cheazã, în 1548, naºterea limbii finlandeze
scrise. Totuºi, limba oficialã ºi a societãþii
cultivate rãmâne suedeza. Utilizarea fin-
49 CYAN MAGENTA YELLOW
landezei nu va fi acceptatã de adminis-
traþie decât în 1739.
Începând de la mijlocul secolului al
XVI-lea, asalturile repetate ale þarului Ivan
cel Groaznic în Livonia i-au determinat pe
suedezi sã reacþioneze ºi sã cucereascã
Estonia, apoi Ingria (aflatã între Estonia ºi
Lacul Ladoga). În 1617, Tratatul de la
Stolbova confirmã aceste anexiuni ºi le mai
adaugã o parte a Kareliei (spre vest ºi spre
nord de Lacul Ladoga). Puterea suedezã îºi
atinge în acel moment apogeul, iar Finlanda
cunoaºte o – relativã – prosperitate: se con-
struiesc oraºe, drumuri, un serviciu poºtal;
se pun bazele unei universitãþi la Åbo.
Rãzboiul nordic (1700–1721), dintre
þarul Petru cel Mare ºi Carol al XII-lea,
regele Suediei, se transformã într-o cata-
strofã. Dupã înfrângerea celui din urmã la
Poltava, în 1709, trupele ruse invadeazã
Finlanda, în 1710, ºi devasteazã þara de-a
lungul mai multor ani: în memoria co-
lectivã a finlandezilor, aceste evenimente
poartã denumirea de „Marea Mânie“. Prin
Tratatul de la Nystadt (1721), Rusia obþine
întregul istm al Kareliei, în afarã de Esto-
nia, Livonia ºi Ingria: cu puþine schimbãri,
„FINIC“ ªI „FINLANDEZ“
Termenul „finlandez“ îi desemneazã pe cetã-
þenii Republicii Finlanda, inclusiv pe cei de
limbã suedezã.
Noþiunea de „finic“ se aplicã fie doar fin-
landezilor de limbã finlandezã, fie – sub pana
a numeroºi lingviºti – unui ansamblu mai larg
de popoare învecinate, care-i include pe
estonieni, karelieni ºi diverse alte populaþii,
rãspândite în Rusia (mordvini, mari, komi,
udmurþi...).
BLACK
este vorba de aceeaºi frontierã din zilele
noastre. În 1743, Tratatul de la Åbo îi
atribuie încã o micã porþiune din Finlanda.
În fine, în 1808, þarul Alexandru I, cãruia
pacea încheiatã cu Napoleon la Tilsit i-a
lãsat mâinile libere, invadeazã Finlanda: în
anul urmãtor, Tratatul de la Fredrikshamm
recunoºtea anexarea acesteia.
FINLANDA SUB STÃPÂNIRE RUSÃ. Alexandru I
reconstituie un mare ducat al Finlandei –
al cãrui mare-duce este chiar el – reunind
cuceririle din 1809 ºi 1743, precum ºi o
parte din cele din 1721: graniþele Finlandei
FINLANDEZII
se apropie din nou de Sankt-Petersburg.
Pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea,
marele ducat se bucurã de o realã auto-
nomie: dispune de propria sa Dietã, de
armata sa, de monedã proprie, de timbre
poºtale specifice... Suedeza rãmâne limba 
oficialã, dar mutarea capitalei de la Åbo la 49
Helsingfors (Helsinki), în 1812, marchea-
zã o rupturã cu tradiþia. În fond, finlande-

zii nu regretã niciun pic epoca suedezã.
Limba lor cunoaºte o frumoasã înflorire
literarã, mai ales începând din 1835, odatã
cu apariþia Kalevalei, de Elias Lönnrot,
vast poem epic inspirat din baladele popu-
lare. În ceea ce le priveºte, autoritãþile ruse
încurajeazã utilizarea finlandezei pentru a
contracara influenþa culturalã suedezã: are
loc o reformã a învãþãmântului în favoarea
sa, fiind recunoscutã ca a doua limbã
oficialã.
Totuºi, cu timpul, deºteptarea conº-
tiinþei naþionale avea sã intre în conflict cu
caracterul autocratic al regimului þarist. Iar
acesta se înãspreºte de-a lungul anilor. La
instigarea guvernatorului Nicolai Bobrikov

MANNERHEIM, „ELIBERATORUL“
Finlandez de origine suedezã, Carl Gustav
Emil, baron von Mannerheim (1867–1951) se
afirmã în armata þaristã ºi participã la Rãzboiul
ruso-japonez din anii 1904–1905. Chemat, în
1918, în fruntea „albilor“ finlandezi, el res-
pinge în Rusia „garda roºie“ aliatã a bolºe-
vicilor. Este promovat mareºal în 1933.
În decembrie 1939 (avea la vremea aceea
72 de ani) se face din nou apel la „Eliberator“
pentru a conduce operaþiunile „Rãzboiului de
DOUĂZECI DE POPOARE
iarnã“. Reluarea ostilitãþilor în 1941 îi oferã
ocazia unei revanºe militare asupra ruºilor dar,
dupã înfrângerea din iunie 1944, el este cel care
trebuie sã negocieze ruperea alianþei cu
Germania ºi încheierea armistiþiului cu sovieticii.
În 1945, Mannerheim pãrãseºte Finlanda ºi
evitã, astfel, un proces. Moare în Elveþia.

(ce va fi asasinat în 1904), un manifest al
þarului din 1899 desfiinþeazã armata fin-
50
landezã ºi impune rusa ca limbã a admi-

nistraþiei. Dupã revoluþia din 1905, o nouã
Constituþie instituie un parlament ales de
toþi cetãþenii, inclusiv de femei (primele
din Europa, care obþin dreptul de vot, pe
care îl exercitã din 1907). Dar victoria
socialiºtilor, în urma alegerilor din 1907,
are drept consecinþã o nouã accentuare a
represiunii ºi rusificãrii.
Independenþa
Odatã cu izbucnirea revoluþiei bolºevice,
finlandezii s-au divizat în douã tabere: pe
de o parte, socialiºtii, partizani ai bol-
ºevicilor ºi, pe de altã parte, majoritatea
parlamentarã conservatoare, favorabilã
independenþei, pe care se grãbeºte sã o
50 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
proclame la 6 decembrie 1917. În ianuarie
1918, „garda roºie“ socialistã declanºeazã
o revoluþie la Helsinki, iar guvernul fin-
landez, refugiat la Vaasa, îl însãrcineazã pe
generalul Mannerheim sã formeze ºi sã
conducã o „gardã civicã“ ºi sã obþinã
ajutorul Germaniei. La începutul lui apri-
lie, atunci când o armatã germanã, con-
dusã de von Goltz, debarcã Mannerheim
este deja stãpân pe situaþie. Helsinki ºi
Vyborg sunt recucerite înainte de sfârºitul
lunii. Dar ameninþãrilor din partea
Moscovei le urmeazã presiunile Berlinu-
lui: coroana Finlandei este oferitã princi-
pelui Frederic-Carol de Hessen. Armis-
tiþiul din 11 noiembrie 1918 pune capãt
acestor proiecte. Noua Camerã, aleasã la
sfârºitul anului 1918, voteazã în iulie 1919
o Constituþie republicanã.
Stabilirea frontierei necesitã îndelungi
negocieri cu sovieticii. Finlanda ar fi dorit
ca fostului mare ducat propriu-zis sã-i fie
reunite teritoriile populate de karelieni.
Prin Tratatul de la Tartu (14 octombrie
1920), URSS nu acceptã decât sã promitã
un plebiscit (ce nu va avea loc niciodatã),
dar cedeazã, în schimb, Finlandei teritoriul
Petsamo (Petcenga în rusã), care-i oferã
accesul la Oceanul Arctic. Locuitorii
Insulelor Åland, vorbitori ai limbii sudeze,
revendicã alipirea la Suedia. Societatea
Naþiunilor menþine, în 1920, suzeranitatea
finlandezã, dar Insulele Åland primesc un
statut de autonomie. Anul urmãtor, prin-
tr-o convenþie internaþionalã, acestea sunt
proclamate teritoriu neutru (dispoziþiile în
acest sens vor fi reînnoite în 1947).
TENSIUNI PERSISTENTE. Conflictul politic din-
tre „albi“ ºi „roºii“ continuã în anii 1920.
În 1929, incidentele de la Lapua (în vestul
þãrii) declanºeazã o violentã reacþie anti-
comunistã care, sub numele de „miºcarea
de la Lapua“, se rãspândeºte ºi se înãspreºte
(recurgând la asasinate). Candidatul aces-
teia, Pehr Evind Svinhufvud, este ales
preºedinte în 1931. Anul urmãtor, acesta
dejoacã însã o tentativã de loviturã de stat
„lapuistã“, dupã care reuºeºte sã impunã
calmul, ducând o politicã de orientare
conservatoare.
RÃZBOAIELE CU URSS. Protocolul secret anexat
Pactului germano-sovietic din 23 august
1939 plaseazã Finlanda în sfera de interese
a Uniunii Sovietice. Dupã ce ºi-a asigurat
KARELIA RUSÃ
Finicii convertiþi la ortodoxie de cãtre ruºi în
Evul Mediu, pornind din episcopatul de
Olonets, au primit numele de karelieni. În
cadrul Republicii Sovietice Federative So-
cialiste Ruse (RSFSR), în 1923 a fost creatã
pentru ei o republicã sovieticã socialistã auto-
nomã. În anul 1940, aceastã republicã ºi cea
mai mare parte a teritoriilor luate Finlandei au
fuzionat pentru a forma Republica Sovieticã
Socialistã Karelo-Finicã, republicã integratã în
URSS. În 1944–1945, atunci când finicii din
Istmul Kareliei au fost expulzaþi cãtre Finlanda
pentru a fi înlocuiþi cu ruºi, istmul a fost alipit
Republicii Rusia. RSS Karelo-Finicã ºi-a
pierdut raþiunea de a exista ºi s-a revenit, în
1956, la formula unei republici autonome a
Kareliei.
Karelienii ºi alþi finici reprezintã, în zilele
noastre, în jur de 12 % din populaþia republicii
(716 000 în 2002).
Limba karelianã, foarte puþin diferitã de
finlandezã din Finlanda, este fixatã în scris (cu
caractere chirilice) doar din 1917.
controlul asupra statelor baltice, URSS se armistiþiu semnat la Moscova, la 19 sep-
FINLANDA
întoarce, în octombrie 1939, împotriva tembrie 1944. URSS-ul îºi recupereazã
Finlandei: ea pretinde o retragere cu 25 de toate cuceririle din 1940, cãrora le adaugã
SUOMI, FINLAND
kilometri a frontierei în Istmul Karelia ºi Petsamo. În locul Peninsulei Hanko, ea
cedarea prin închiriere a Peninsulei Hanko obþine Porkkala, veritabilã sabie a lui Suprafaþã 338 145 Km2
(pentru a fi transformatã în bazã navalã). Damocles situatã la 30 de kilometri de Populaþie (anul 2006) 5 261 000 loc.
Helsinki acceptã iniþial sã negocieze, dupã Helsinki. Tratatul de la Paris (10 februarie Capitalã Helsinki
care respinge condiþiile sovietice. Declan- 1947) va consacra aceste clauze. Limbi oficiale finlandeza, suedeza
ºat de URSS la 30 noiembrie 1939, „Rãz-
boiul de iarnã“ nu dureazã prea mult. Prin FINLANDA DUPÃ ANUL 1945. Dupã rãzboi se sim- Repartizarea etnico-lingvisticã a populaþiei ( %)
Tratatul de la Moscova (martie 1940), te mâna grea a sovieticilor. Ei îi expulzea- Finlandezi 92 %
Finlanda este nevoitã sã cedeze întregul zã pe toþi finlandezi din Istmul Karelei, Suedezi 5.5 %
istm al Kareliei, cu Viipuri (Vyborg) ºi ma- unde aduc populaþie ruseascã: Finlanda tre- Religie protestantã luteranã
lurile Lacului Ladoga, la fel ca ºi câteva buie sã primeascã, aºadar, peste 400 000

teritorii alãturate Kareliei sovietice. URSS
obþine, în plus, Hanko. Izolatã, supusã
unor puternice presiuni sovietice, Finlanda
tinde, în mod inevitabil, sã se apropie de
Germania. La 22 iunie 1941, când aceasta
atacã URSS-ul, Finlanda nu ezitã decât
câteva zile pentru a intra, la rândul sãu, în
rãzboi. Trupele finlandeze reiau Viipuri,
participã la blocada Leningradului ºi
cuceresc chiar Petrozavodsk, capitala RSS
Karelia. Contraofensiva sovieticã, lansatã
în iunie 1944, se finalizeazã printr-un
FINLANDEZII DE LIMBÃ SUEDEZÃ
Finlandezii de limbã suedezã formeazã
aproximativ 6 % din populaþie. Constituþia
prevede cã „limbile finlandezã ºi suedezã sunt
limbile naþionale ale republicii“. Un Consiliu
consultativ al suedezilor din Finlanda, ales prin
vot universal, oferã guvernului recomandãri.
Bilingvismul (în administraþie, învãþãmânt
etc.) este organizat la nivel local. Sunt
declarate bilingve aºezãrile în care minoritatea
depãºeºte 8 % sau 3 000 de persoane. Suedeza
este singura limbã oficialã în Insulele Åland.
de refugiaþi ºi, totodatã, sã plãteascã pânã
în 1952 reparaþii de rãzboi considerabile.
În anii 1945–1946, sovieticii determinã
acþiunea de punere sub acuzare ºi de con-
damnare a oamenilor politici aflaþi la
putere în Finlanda, în iunie 1941. În 1948
este semnat un „tratat de prietenie“ cu
Uniunea Sovieticã. În general, politica
externã a fãcut obiectul unei constante
supravegheri, implicând chiar un drept de
veto din partea Moscovei; acest tip de
tutelã, care se realizeazã în absenþa unui
regim comunist instalat la putere ºi fãrã
aderarea þãrii la Tratatul de la Varºovia a
fost botezat „finlandizare“.
Dupã moartea lui Stalin, presiunea slã-
beºte puþin câte puþin: sovieticii evacueazã
Porkkala în 1956; în acelaºi an, Finlanda
intrã în Consiliul Nordic, alãturi de þãrile
scandinave; în 1962, ea a primit dreptul de
a adera la AELS (Asociaþia Europeanã a
Liberului Schimb). Un succes datorat, în
aceeaºi mãsurã, preºedinþilor Juho Kusti
Paasikivi (1946–1956) ºi Urho Kekkonen
(1956–1982), autorii „Liniei Paasikivi– Kek-
FINLANDEZII
konen“ subtil dozaj de strictã neutralitate,
de satisfacere mãsuratã a exigenþelor
sovietice ºi de afirmare a independenþei.
Recunoscutã ca „punte“ între cele douã
blocuri, Finlanda gãzduieºte din 1973, 
CSCE (Conferinþa pentru Securitate ºi 51
Cooperare în Europa), al cãrei act final
este semnat la Helsinki, la 1 august 1975.

Social-democratul Mauno Koivisto îi ur-
meazã în funcþia de preºedinte al þãrii lui
Kekkonen, în 1982, apoi este reales în 1988.
Prãbuºirea Uniunii Sovietice, în 1991,
pune capãt a ceea ce mai subzistã din
„finlandizare“ ºi face caduc tratatul de
prietenie din 1948. Din ianuarie 1992,
Finlanda semneazã cu Rusia mai multe
Pe drapelul finlandez,
adoptat oficial în 1920,
forma crucii indică
apartenenţa la lumea
scandinavă. Culoarea
albastră evocă lacurile şi
cerul, iar albul, zăpada şi
vara boreală.

51 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 tratate, care relanseazã relaþiile dintre ele.
În 1994, Martti Ahtisari (social-democrat)
este ales preºedinte. Finlanda devine mem-
brã a Uniunii Europene la 1 ianuarie 1995.
O femeie, Tarja Halonene (social-demo-
cratã), este aleasã preºedinte în anul 2000,
fiind realeasã în 2006. În 2002, Finlanda
devine membrã a zonei euro. În schimb, ea
îºi reafirmã politica de nealiniere, nefiind
membrã a Organizaþiei Tratatului Atlan-
DOUĂZECI DE POPOARE

ticului de Nord (NATO), spre deosebire de

statele baltice.

Înainte de 1914. Marele Kareliei – şi baza Hanko.

Ducat al Finlandei, cucerit Odată cu fuzionarea
de Suedia în trei etape, Republicii Autonome a
aparţine Imperiului Rus. Kareliei, din perioada

 1920–1939. Finlanda,
interbelică, cu teritoriile
cucerite din partea Finlan-
52 devenită independentă, a dei, sovieticii au constituit


obţinut din partea Rusiei,
în 1920, teritoriul
Petsamo.
1940. După „Războiul
de iarnă“ din
1939–1940, Finlanda a
fost nevoită să cedeze
URSS-ului importante
teritorii – între care Istmul
RSS Karelo-Finică.
Astăzi. În afara Finlandei,
populaţii de limbă
finlandeză trăiesc în Rusia
(Republica Karelia) şi în
nord-estul Suediei. Samiţii
(laponi) din Finlanda
reprezintă mai puţin de
7 000 de persoane.

52 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Þãrile baltice
ãrile baltice – Estonia, Letonia,
Lituania – nu sunt cunoscute sub
aceastã denumire colectivã decât din
momentul obþinerii independenþei
lor, recunoscutã în 1920. De altfel,
termenul „baltic“ stârneºte confuzie. Din
punct de vedere lingvistic, sunt baltici letonii ºi
lituanienii, dar nu ºi estonienii, care sunt finici.
Din punct de vedere istoric, în schimb,
estonienii ºi letonii au împãrtãºit, de-a lungul
secolelor, aceeaºi soartã – pe scurt: au fost
supuºi de cãtre germani –, în vreme ce litua-
nienii se aflau în uniune cu polonezii ºi bie-
loruºii. De aici rezultã o altã sciziune, de ordin
religios: estonienii, ca ºi majoritatea leto-
nilor, au devenit luterani; lituanienii au rãmas
catolici.
Cu toate acestea, dupã cum a dovedit-o
„lanþul uman“ organizat la 23 august 1989
în amintirea Pactului germano-sovietic, exis-
tenþa unor legãturi foarte puternice au permis
unirea cele trei þãri; încorporate împotriva
voinþei lor la URSS în 1940, ele nu au încetat
sã facã referiri la perioada lor de inde-
pendenþã interbelicã, oficial revendicatã apoi,
din 1990, ca o revenire la statu quo ante.
Consiliul de Stat al URSS a admis, în cele din
urmã, aceastã situaþie specialã (distinctã de
cea a altor republici sovietice), recunoscând
la 6 septembrie 1991 independenþa celor trei
republici baltice. Ele au devenit membre ale
ONU din 17 septembrie 1991, devenind
membre ale NATO ºi ale Uniunii Europene
din anul 2004.
53 CYAN MAGENTA YELLOW
ESTONIENII
a ºi vecinii lor, letonii, înainte de
C 1991 estonienii nu s-au bucurat
de independenþã decât 21 de ani,
între 1919 ºi 1940. Anterior, ei
s-au aflat sub dominaþia germanã, care
data din Evul Mediu, ºi care a continuat ºi
în epoca Imperiului Rus. Primei perioade
de independenþã i-a urmat aproape o
jumãtate de secol de regim sovietic.
CREªTINARE ªI SUPUNERE. La sfârºitul seco-
lului al XII-lea, esþii (adicã estonienii) sunt
încã pãgâni, ca ºi finicii sau balticii, în
vreme ce, de cealaltã parte a Lacului
Peipus, ruºii din Novgorod ºi Pskov au
adoptat deja religia ortodoxã. La puþin
timp dupã anul 1200 încep „cruciadele“
catolice. Cavalerii Gladiferi, membri ai
unui ordin german creat în apropiere de
Riga în 1202 (a se vedea p. 57), îi atacã pe
estonieni dinspre sud. Pentru a le înfrânge
rezistenþa, autoritãþile religioase cer spri-
jinul regelui Danemarcei. Danezii debarcã
în 1219 pe coasta nordicã, întemeiazã
Revalul (pe care estonienii îl numesc
Tallinn, „oraºul danezilor“) ºi fondeazã un
episcopat dependent de arhiepiscopul
(danez) de Lund. Germanii ºi danezii nu se
feresc sã coopereze, atât pentru a-i supune
pe estonieni, cât ºi pentru a-i þine la
distanþã pe ruºi. Din acest punct de vedere,
câteva bãtãlii (între care cea câºtigatã, în
1242, de Alexandr Nevski pe gheþurile
Lacului Peipus) permit stabilirea unei
BLACK
frontiere stabile. Danezii stãpânesc jumã-
tatea nordicã a þinutului estonienilor pânã
în 1347, când o vând Gladiferilor ºi se
retrag.
Regimul feudal aplicat de Cavalerii
Gladiferi se bazeazã pe o repartizare foarte
simplã a rolurilor: germanilor, cel de
seniori, estonienilor, convertiþi la catoli-
cism, cel de þãrani transformaþi în ºerbi.
Reval ºi Dorpat (Tartu în estonianã) devin
oraºe hanseatice prospere, aflate în avan-
posturile comerþului cu Novgorodul.
ESTONIA SUEDEZÃ. Reforma luteranã, predi-
ESTONIENII
catã la Reval în 1524, tulburã profund
domeniul Cavalerilor Gladiferi. Þarul Ivan
cel Groaznic, socotind cã, în sfârºit, a sosit
ceasul cuceririi, declanºeazã în 1558 Rãz-
boiul Livoniei, în urma ocupãrii oraºelor
Narva ºi Dorpat. Trupele sale, formate din 
tãtari, seamãnã peste tot teroarea. Celelalte 53
puteri interesate reacþioneazã, împãrþin-
du-ºi, în 1561, teritoriile râvnite. Suedia

preia Estonia (termen care, în acea vreme,
desemna nordul Estoniei actuale) ºi Insula
Dagö; Danemarca, Insula Ösel; Polonia
ocupã Livonia (care include sudul Estoniei
de azi). Ulterior, regelui Poloniei îi revine
sarcina de a-i alunga pe ruºi, proces care
va dura douãzeci de ani.
Suedezii – care se vor afla, în curând, la
apogeul puterii lor – îºi exprimã ambiþiile.
Dupã 12 ani de rãzboi, Polonia este
obligatã sã le cedeze, în 1629, Livonia. În
1645, Danemarca trebuie, la rândul ei, sã
abandoneze Öselul. Stãpânirea suedezã
asupra Estoniei marcheazã aici definitiv
victoria Reformei luterane. Dar, chiar dacã
o serie de texte religioase sunt publicate
 în estonianã, cultura germanã îºi pãstreazã
preeminenþa, la fel cum în societate se
menþine poziþia dominantã a aristocraþilor
de origine germanã (numiþi „baronii bal-
tici“), a burghezilor ºi negustorilor moºte-
nitori ai Hansei. Întemeiatã în 1632,
Universitatea din Dorpat îºi desfãºoarã
cursurile în limba germanã.
ESTONIA RUSÃ. Hotãrât sã obþinã o ieºire la
DOUĂZECI DE POPOARE
înfrânge în scurt timp, dupã care se duce
sã se rãzboiascã în Polonia... pentru a
sfârºi înfrânt de ruºi la Poltava, în 1709
(a se vedea p. 84). În aceastã situaþie, þarul
poate ocupa Estonia ºi Livonia, a cãror
anexare este confirmatã prin Tratatul de la
Nystadt (1721). Estonia va face parte
din Imperiul Rus pânã la Primul Rãzboi
Mondial.
Regimul rusesc nu modificã cu nimic
administraþie; ea înlocuieºte germana la
Universitatea din Jurjev, noul nume (rusesc)
al Dorpatului. Se construieºte chiar ºi o
catedralã ortodoxã la Tallinn, în 1900.
PRIMA INDEPENDENÞÃ. În momentul izbuc-
nirii revoluþiei bolºevice din octombrie
1917, Estonia se aflã încã în mâinile ar-
matei ruse. În februarie 1918, trupele ger-
mane înainteazã pânã la Narva, cu scopul

Marea Balticã, þarul Petru cel Mare îi atacã
pe suedezi în anul 1700. Carol al XII-lea îl
1600. Suedezii, danezii
şi polonezii şi-au împărţit
fostul domeniu al
Cavalerilor Gladiferi.
1750. Ţinutul estonian,

încorporat Imperiului Rus
în 1721, va face parte
integrantă din acesta
54 până în 1917.
 1925. Estonia
independentă este
rezultatul fuziunii dintre
viaþa cotidianã, deoarece germanii con-
tinuã sã domine þara. „Baronii baltici“
ajung ofiþeri în armata þarului. Doar pas-
Estonia istorică şi
torii luterani (germani) continuã sã se inte-
jumătate (populată cu reseze de enoriaºii lor estonieni: în 1739
estonieni) din Livonia. apare o Biblie în estonianã. Ea stabileºte
Ruşii au acceptat o limba literarã ºi va conduce, în secolul
anumită deplasare a urmãtor, la înflorirea unei literaturi naþio-
frontierei în est.
1950. Începând din
nale, foarte legate de vecina sa finlandezã:
1940, frontiera cu Rusia poemului epic finlandez Kalevala îi cores-
revine la forma punde Kalevipoeg, în estonianã.
tradiţională. Estonia a
devenit o republică
La sfârºitul secolului al XIX-lea, Estonia
cunoaºte o politicã brutalã de rusificare:
sovietică.
rusa devine singura limbã recunoscutã în
de a accelera cursul negocierilor angajate
cu bolºevicii. Prin Tratatul de la Brest-Li-
tovsk (martie 1918), Rusia cedeazã Ger-
maniei, printre alte teritorii, Estonia ºi
Livonia. Aceasta încearcã sã organizeze
un ducat, Baltikum, subordonat ei (a se
vedea p. 58).
Armistiþiul din 11 noiembrie 1918 pune
însã capãt acestor proiecte: a doua zi, un
Consiliu Naþional proclamã independenþa
Estoniei. Simultan însã, guvernul bolºevic
denunþã Tratatul de la Brest-Litovsk ºi îºi
lanseazã trupele pe urma armatelor ger-
mane care se retrag.

54 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Drapel al asociaţiei
studenţilor estonieni în anii
1880, apoi al
naţionaliştilor, tricolorul
albastru, negru, alb a fost
adoptat oficial de Estonia
independentă în 1918.
Interzis în iunie 1940 şi
înlocuit cu un drapel
sovietic, el a redevenit legal
în 1989.
În ianuarie 1919, ruºii ajung la 13 km
de Tallinn. O contraofensivã estonianã,
Insulele Hiiumaa ºi Saaremaa, ca ºi por-
tul Paldiski. „Rãzboiul de iarnã“ dus de
URSS împotriva Finlandei (a se vedea
p. 51) întârzie continuarea acestui proces,
care este reluat în iunie 1940: ocuparea de
cãtre trupele sovietice, pe data de 17,
manifestaþii populare pe 21, desemnarea
unui nou guvern, interzicerea formaþiu-
nilor politice altele decât cele ale Parti-
dului Comunist ºi aliaþilor sãi, alegeri
marcate de victoria Uniunii Muncitorilor
din Estonia, proclamarea unei Republici
Sovietice Socialiste (RSS) la 21 iulie 1940
ºi, în cele din urmã, cererea de integrare în
estimeazã numãrul victimelor la 52 000 în
1940–1941, 35 000 în 1941–1944, 5 000
în 1944–1945, 95 000 în 1946–1953.
În afara reprimãrii naþionalismului, anii
regimului sovietic sunt marcaþi de douã
fenomene concomitente: implantarea com-
plexelor industriale aflate sub directul
control al Moscovei ºi afluxul unei popu-
laþii ruseºti alcãtuite în special din cadre,
tehnicieni, muncitori calificaþi, sosiþi mai
ales la Narva ºi în împrejurimile sale, ca ºi
la Tallinn. În 1989, rusofonii (inclusiv
ucrainenii ºi bieloruºii) formeazã 32 % din
populaþia þãrii.

susþinutã de flota britanicã din Baltica ºi
de voluntari finlandezi, îi alungã pe aceºtia
pânã la Narva. Tratatul de la Tartu, semnat
la 2 februarie 1920 cu Rusia, consacrã
independenþa Estoniei (care a obþinut ºi
unele teritorii cedate de Rusia: þãrmul
drept al Narvei, districtul Izborsk). Prin-
cipalele puteri recunosc Estonia în 1921.
Din 1919, influenþa „baronilor baltici“
a fost înlãturatã în urma unei legi agrare.
Konstantin Päts, ales ºef al statului pentru
prima datã în 1921, dominã viaþa politicã.
În 1934, acesta instaureazã un regim auto-
ritar, cu sprijinul generalului Johan Laido-
ner, erou al rãzboiului pentru independenþã
(amândoi vor fi arestaþi în 1940 de sovie-
tici ºi vor muri în detenþie în Rusia, în anii
1950).
ESTONIA SOVIETICÃ.Prin protocolul secret
anexat Pactului germano-sovietic din 23
august 1939, Estonia este plasatã în zona
de interes a URSS-ului. La sfârºitul lunii
septembrie, aceasta din urmã pretinde ºi
obþine concesionarea unor baze militare:
ESTONIENII
cadrul URSS, acceptatã pe data de 1 august.
Frontiera rãsãriteanã îºi regãseºte conturul INDEPENDENÞA REGÃSITÃ. În 1988, autoritãþile
avut înainte de 1920. Minoritatea de limbã RSS Estone aprobã constituirea Frontului
germanã (25 000 de persoane) este mutatã Popular Estonian, apoi, în luna noiembrie
în Germania. Epurarea sistematicã a vechi-
lor conducãtori este completatã cu depor-
a aceluiaºi an, proclamã „suveranitatea“
republicii. Odatã cu abolirea rolului con- 
tãri în masã. ducãtor al Partidului Comunist, alegerile 55
În iunie 1941, trupele germane
invadeazã URSS-ul ºi ocupã Estonia în
legislative (pluraliste) din martie 1990 
cursul verii. Din 1941 ºi pânã în 1944, þara
ESTONIA
va face parte din Reichskommissariatul
Ostland, plasat sub autoritatea teoreticia-
EESTI
nului nazist Alfred Rosenberg (nãscut la
Tallinn). Ruºii atacã Narva în februarie Suprafaþã 45 226 km2
1944, dar recucerirea Estoniei, redevenitã Populaþie (anul 2006) 1 340 000 loc.
Republicã Sovieticã Socialistã, nu se în- Capitalã Tallinn
cheie decât în noiembrie. În acel moment, Limba oficialã estoniana
trupele germane pãrãsesc Estonia pe cale Structura populaþiei (2006)
maritimã, împreunã cu ceea ce mai rãmã- Estonieni 68,5 %
sese din divizia SS estonianã Estland, con- Ruºi 25,7 %
stituitã cu scopul apãrãrii Narvei împotriva Ucraineni ºi bieloruºi 3,3 %
ruºilor.
Religie
Începând din 1940, fiecare schimbare Estonienii sunt de confesiune religioasã
de regim se manifestã printr-o epurare, luteranã
execuþii ºi deportãri: naþionaliºtii estonieni

55 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


Frontiera răsăriteană a
Estoniei datează din
secolul al XIII-lea: este
una dintre cele mai vechi
din Europa. Frontiera
sudică a fost stabilită în
L E T O N I I
Cele două insule
estoniene sunt mai
cunoscute după numele
lor scandinave: Dagö
(Hiiumaa) şi Ösel
(Saaremaa). Înainte de
umele Letoniei dateazã din

1921, pe baza criteriilor
etnice. Ruşii sunt numeroşi
în nord-estul ţării, la
Tallinn şi în alte oraşe.
DOUĂZECI DE POPOARE
N
independenţa Estoniei,
Tallinn şi Tartu purtau secolul al XX-lea. Mai înainte
numele germane de Reval nu erau cunoscute decât denu-
şi, respectiv, Dorpat.
mirile de Kurland ºi Livonia.
Vorbitori ai unei limbi baltice, ca ºi

lituanienii, letonii ºi-au împãrþit cea mai

 ultime trupe se retrag totuºi în 1994. Anul
56 confirmã importanþa Frontului Popular.
 Arnold Rüütel (comunist naþionalist) este
ales preºedinte al Sovietului Suprem.
Aprobatã prin referendum în martie 1991,
proclamatã apoi la 20 august 1991, inde-
pendenþa este recunoscutã de URSS la 6
septembrie 1991. Imediat se pune pro-
blema cetãþeniei estoniene. O lege adop-
tatã în 1992 nu îi recunoaºte drept cetãþeni
estonieni decât pe cei care aveau aceastã
calitate înainte de 1940 ºi pe urmaºii aces-
tora. Prin urmare, majoritatea rusofonilor
nu poate participa la scrutinul care, în
iunie 1992, aprobã o nouã Constituþie, ce
instaureazã un regim parlamentar ºi o
instituþie prezidenþialã puternicã.
Lennart Meri (istoric deportat în Siberia
între anii 1941 ºi 1946) este ales preºe-
dinte în 1992, fiind apoi reales, în ambele
scrutinuri învingându-l pe Arnold Rüütel.
Guvernul iniþiazã reforme economice pro-
funde. Atitudinea sa intransigentã faþã de
rusofoni (obligaþi sã înveþe limba esto-
nianã pentru a obþine naturalizarea)
tensioneazã relaþiile cu Rusia, ale cãrei
urmãtor, Estonia îºi depune candidatura
pentru aderarea la Uniunea Europeanã,
care îi cere sã-ºi nuanþeze politica de
acordare a cetãþeniei. Arnold Rüütel, ales
preºedinte în 2001, continuã politica pre-
decesorului sãu. Cu prilejul unui refe-
rendum, organizat în 2003, 67 % dintre
votanþi se pronunþã pentru aderarea la UE.
Estonia devine membru al NATO în
aprilie 2004 ºi al UE, în luna urmãtoare.
Lennart Meri moare în 2006. Toomas
Hendrik Ilves este ales preºedinte în ace-
laºi an. În 2006, ponderea rusofonilor care
au obþinut cetãþenia estonianã s-a ridicat
la 35 %.
mare parte a istoriei lor cu estonienii. Câº-
tigarea independenþei lor s-a desfãºurat în
împrejurãri dramatice, iar regimul sovietic
a fost mult mai apãsãtor decât în alte
republici baltice, inclusiv dupã moartea lui
Stalin.
DOMINAÞIA GERMANÃ. Misionarii germani
ajung la gura Daugavei în anii 1160, se
strãduiesc sã-i creºtineze pe livonieni, dar
sunt alungaþi de aici în 1198. Albert de
Buxhoeveden, ridicat în 1199 la rangul de
episcop de Livonia (subordonat arhiepis-
copiei din Bremen), întemeiazã Riga în
1201, apoi, în anul urmãtor, Ordinul
LEÞI, KURI ªI LIVONIENI
Printre populaþiile pãgâne pe care germanii
le-au convertit, plecând din Riga, în secolul al
XIII-lea, se numãrau la vest kurii, care au dat
numele lor Kurlandei, la nord livonii, de la care
provine numele Livoniei, iar la est, urcând pe
cursul Daugavei, leþii, numiþi, de asemenea,
„latvieni“ ºi „letoni“.
Livonienii, membri ai familiei finice, s-au
amestecat cu estonienii; kurii, baltici ca ºi
letonii, au fost cu timpul asimilaþi de aceºtia
din urmã.

56 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


GLADIFERII
În 1202, episcopul Albert de Buxhoeveden
întemeiazã Ordinul cavaleresc al Fraþilor
Luptãtori întru Hristos. Numele uzual de
Cavaleri „Gladiferi“ provine de la cele douã
spade roºii, care formeazã o cruce pe mantaua
albã purtatã de aceºtia. Religios ºi militar
totodatã, ordinul îºi recruteazã membrii din
Westfalia ºi din Saxonia.
Dupã înfrângerea în faþa lituanienilor, Gla-
diferii se alãturã Cavalerilor Teutoni, formând
o ramurã autonomã a acestora, Ordinul Livo-
nian, care îºi pãstreazã propriul Mare Maestru.
Ultimul care a îndeplinit aceastã funcþie,
Gotthard Kettler, înfrânt de ruºi în 1559, ce-
deazã Livonia Poloniei, secularizeazã ordinul
(trecând la luteranism) ºi transformã Kurland,
în favoarea sa, într-un ducat ereditar, aflat sub
sud. Expansiunea cãtre nord îi poartã pânã
în þinutul estilor, unde ajung sã se alieze cu
danezii împotriva ruºilor (a se vedea p. 53).
În sud se lovesc de rezistenþa lituanienilor,
care îi înfrâng în 1236 (cu foarte mici mo-
dificãri, frontiera stabilitã cu acest prilej a
rãmas aceeaºi pânã în zilele noastre).
Ca ºi în Estonia, Gladiferii aplicã un re-
gim de tip feudal, bazat pe aservirea
autohtonilor, în vreme ce negustorii ger-
mani dominã în oraºe: Riga, important
centru hanseatic, Windau (Ventspils),
Mitau (Jelgava); Dünaburg (Daugavpils).
Reforma, introdusã la Riga în 1522, apoi
asalturile întreprinse de Ivan cel Groaznic
începând din 1558, vor conduce la destrã-
cepþia regiunii Daugavpils (numitã Livonia
„Interioarã“), care rãmâne Poloniei.
CELE DOUÃ LIVONII ªI KURLAND. Livonia pro-
priu-zisã, polonezã de la 1561 la 1629,
apoi suedezã (ceea ce asigurã triumful
luteranismului), devine ruseascã în 1710,
cu ocazia ocupãrii Rigãi de cãtre Petru cel
Mare (anexiune confirmatã prin Tratatul
de la Nystadt, în 1721). În perioada
1600. Polonezii au independentă
anexat Livonia, în vreme încorporează jumătatea
ce foştii Cavaleri Gladiferi (locuită de letoni) a

LETONII
suzeranitatea Poloniei. se menţin în ducatul Livoniei, Livonia
marea þinutului leton în trei pãrþi. În 1561, Kurland, Interioară şi Kurland.
Livonia, inclusiv Riga, intrã sub stãpânirea cvasiindependent. Ruşii acceptă o deplasare

Cavalerilor Gladiferi (a se vedea studiul de

Regatului Poloniei, în vreme ce ultimul
Mare Maestru al Gladiferilor, Gotthard
1750. Cea mai mare
parte a Livoniei a intrat în
stăpânirea ruşilor.
în est a frontierei.
1950. Frontiera orientală
şi-a reluat, din 1940,

mai sus). Aceºtia trec imediat la cucerirea Kettler, devine duce de Kurland (a se 57

Polonezii au păstrat conturul tradiţional.
ºi creºtinarea populaþiilor din regiune: vedea studiul). La începutul secolului al Livonia Interioară. Letonia a devenit o
livonienii din nord, leþii din est ºi kurii din XVII-lea, Livonia devine suedezã, cu ex- 1925. Letonia republică sovietică.

57 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


Prima menţiune a
drapelului colorat în
purpuriu şi alb apare într-
o veche cronică, potrivit
căreia letonii au arborat
acest drapel în 1280, în
cursul unei bătălii
DOUĂZECI DE POPOARE
împotriva gladiferilor.
Devenit oficial în 1921, a
fost interzis în iunie 1940
şi înlocuit cu un drapel
sovietic. Vechiul drapel a
fost recunoscut din nou ca
legal, din 1989.
moartea Annei (1740), Biron este nevoit
sã se exileze, apoi revine în ducatul sãu în
1763 ºi moare aici în 1772. Fiul sãu, Petru,
va fi constrâns sã abdice în 1795 (a se
vedea p. 86), cu ocazia celei de-a treia
împãrþiri a Poloniei, atunci când Kurland
va trece în posesia Rusiei.
Politica de rusificare dusã de guvernele
þariste afecteazã mai întâi Livonia Interi-
oarã, dupã care, cãtre sfârºitul secolului al
cu concursul unei pãrþi (þãrãneºti ºi mun-
citoreºti) a populaþiei letone, hotãrâte sã
înlãture nobilimea ºi burghezia germane.
Lupta care se declanºeazã cu aceastã oca-
zie cuprinde patru faze.
Guvernul provizoriu leton, constituit în
noiembrie 1918 ºi refugiat la Liepaja (fos-
tul Libau), sub protecþia flotei britanice,
încheie un acord cu autoritãþile germane.
Acestea acceptã sã întârzie repatrierea

XIX-lea, se manifestã în Livonia ºi Kurland, trupelor proprii ºi sã faciliteze recrutarea

regimului rusesc, germanii îºi pãstreazã
privilegiile în întregime.
Livonia Interioarã rãmâne polonezã
pentru o perioadã mai îndelungatã. O
 influenþã deosebit de puternicã o exercitã
aici iezuiþii (care întemeiazã un colegiu la
58 Daugavpils, se intereseazã de limba letonã,
 pentru a contracara acþiunea pastorilor
luterani etc.) astfel cã, astãzi, catolicii sunt
încã numeroºi, mai ales în estul þãrii.
Livonia Interioarã intrã în componenþa
Imperiului Rus în 1772, cu ocazia primei
împãrþiri a Poloniei (a se vedea p. 85).
În Kurland, a cãrei capitalã se aflã la
Mittau, categoria dominantã este cea a
„baronilor baltici“. În secolul al XVII-lea,
locuitorii din Kurland se preocupã de
comerþul maritim: fac inclusiv negoþ cu
sclavi pe Atlantic, ajungând sã deþinã
pentru o vreme o colonie: insula antilezã
Tobago. Ultimul duce Kettler moare în
1737. Anna Ivanovna, vãduvã din 1711
dupã predecesorul ei, a ajuns în 1730
þarina Rusiei. Ea oferã Kurland favoritului
ei, Ernst Biron, un „baron baltic“. La
unde îi loveºte mai ales pe germanofoni.
Literatura letonã, la momentul respectiv,
abia depãºea momentul încercãrilor, chiar
dacã primele scrieri cunoscute în letonã
dateazã din secolul al XVI-lea (fiind vorba
de texte religioase traduse la iniþiativa
iezuiþilor), iar traducerea Bibliei dateazã
din cursul anilor 1680.
DE LA BALTIKUM LA INDEPENDENÞÃ. În timpul
Primului Rãzboi Mondial, germanii cu-
ceresc Kurland în 1915, ocupã Riga în
1917 ºi Livonia, la începutul anului 1918.
Prin Tratatul de la Brest-Litovsk (martie
1918), ruºii le abandoneazã întreaga re-
giune. „Germanii baltici“ (Baltendeutsch)
propun constituirea unui ducat numit
Baltikum (care sã reuneascã Estonia, Li-
vonia ºi Kurland), pus sub autoritatea
regelui Prusiei (care este ºi împãrat al
Germaniei...).
Armistiþiul din 11 noiembrie 1918 sta-
bileºte cã trupele germane trebuie sã se
retragã din fostele teritorii ruseºti, la
momentul considerat de Aliaþi ca oportun.
Dar, în Letonia, situaþia devine extrem de
dificilã: trupele bolºevice ocupã Riga în
ianuarie 1919, apoi Jelgava (fostul Mitau),
în Germania a unor voluntari, cu scopul de
a rezista în faþa trupelor bolºevice. Gene-
ralul von der Goltz primeºte comanda tru-
pelor germane, inclusiv a unitãþilor locale
recrutate de „baronii baltici“. Autoritãþile
britanice îºi dau acordul ºi Jelgava este
recuceritã în martie 1919.
Dar intervenþia germanã deviazã de la
obiectivul sãu iniþial: menþinerea hegemo-
niei germane în Baltikum devine priori-
tarã. În aprilie 1919, „baronii baltici“
declanºeazã o loviturã de stat împotriva
guvernului leton. Germanii ocupã Riga,
iar în cursul lunii mai 1919, von der Goltz
se lanseazã în cucerirea Livoniei, apoi se
loveºte de trupele estone ºi letone.
În iulie 1919, aliaþii cer la Berlin reche-
marea lui von der Goltz. Sub autoritatea
unui guvern leton restaurat, o veritabilã
armatã letonã echipatã de Aliaþi poate, în
aceste condiþii, sã preia controlul unei
mari pãrþi a þãrii. Trupele generalului von
der Goltz se angajeazã în armata rusã
„albã“ a colonelului Avalov, care încearcã
sã ocupe Riga în octombrie 1919. Spri-
jinul acordat de flota franco-englezã a
permis respingerea lor. În noiembrie 1919,
letonii ocupã Jelgava, iar ceea ce a mai

58 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

rãmas din trupele germane se retrag în agrarã va pune capãt ultimelor privilegii
LETONIA
Prusia, traversând Lituania. ale „baronilor baltici“. Numãrul mare de
La capãtul unui an de grele încercãri – partide determinã numeroase crize minis-
LATVIJA
marcate de atrocitãþi comise în toate tabe- teriale. Karlis Ulmanis, prim-ministru în
rele –, Letonia accede în sfârºit la inde- 1919–1921, 1925–1926 ºi 1931–1932, Suprafaþã 64 589 km2
pendenþã, recunoscutã de Rusia în 1920 recurge în 1934 la o loviturã de stat, insti- Populaþie (2006) 2 289 000 loc.
(prin Tratatul de la Riga). Alte puteri au tuind un regim autoritar (arestat în 1940, Capitalã Riga
Limbã oficialã letona
recunoscut-o în anul urmãtor. În 1922 a va muri în detenþie, în URSS, în 1952).
fost adoptatã o Constituþie de tip parla- Structura populaþiei (2006)
mentar. În acelaºi an, o amplã reformã LETONIA SOVIETICÃ. Ca ºi Estonia, Letonia Letoni 59 %
se regãseºte, imediat dupã încheierea Ruºi 28,5 %
Pactului germano-sovietic, în sfera de Bieloruºi ºi ucraineni 6,3 %
Lituanieni 1,3 %
interese a URSS, iar scenariul care se
deruleazã din iunie ºi pânã în august 1940 Religii protestantã luteranã
este practic acelaºi (a se vedea p. 55). În catolicã (în estul þãrii)
1940–1941, 50 000 de etnici germani sunt

Letonia se situează de o
parte şi de alta a
Daugavei. La gura sa de
vărsare, Riga, capitala,
adăposteşte o treime din
populaţia republicii.
Înaintea independenţei,
partea de la sud de
Daugava purta
denumirea de Kurland
(capitală: Mitau, în letonă
Jelgava); partea nordică
forma, împreună cu sudul
Estoniei de astăzi, Livonia
(capitala: Riga). În zilele
noastre, există o
importantă populaţie rusă
în regiunea Daugavpils
(Livonia Interioară),
alipită Rusiei propriu-zise
în 1772. În plus, ruşii sunt
foarte numeroşi la Riga şi
la Daugavpils. Frontiera
de sud, cu Lituania, nu s-a
modificat din secolul al
XIII-lea. Frontiera de
nord, cu Estonia, datează
din 1921.
transferaþi în Germania. Dupã invadarea
URSS-ului de cãtre germani, în iunie 1941,
Letonia face parte din Reichskommisariatul
Ostland, a cãrei capitalã este Riga. Sovie-
ticii reocupã Riga în octombrie 1944, dar
ultimele trupe germane se retrag din Kurland
(pe mare) doar la 8 mai 1945, împreunã cu
resturile diviziilor SS Lettland ºi Latvia,
constituite în 1944, în acelaºi timp cu di-
vizia estonianã Estland. Conform naþiona-
liºtilor letoni, numãrul victimelor execu-
þiilor ºi deportãrilor se ridicã la 36 500 în
1940–1941, 135 000 (dintre care 70 %
evrei) în 1941–1944, 10 000 în 1944–1945,
125 000, din 1946 pânã în 1953.
În anii ’30, Letonia adãpostea deja un
procent de 12,5 % populaþie rusã, cea mai
mare parte stabilitã de multã vreme în
fosta Livonie Interioarã. Importanþa eco-
nomicã a Rigãi, debuºeu major la Baltica,
nu a fãcut decât sã accentueze „coloniza-
rea“ dupã rãzboi; de la un procent de 27 %
în 1959, ruºii au trecut la 34 %, dupã trei
LETONII
decenii. Dacã se adaugã ucrainenii ºi
bieloruºii, se ajunge la un total de 42 %.
Aceasta explicã, fãrã îndoialã, tensiunile 
care, între 1959–1961, l-au determinat pe 59
Nikita Hrusciov sã treacã la o vastã epu-
rare a Partidului Comunist Leton, acuzat

cã ar duce o politicã de „letonizare“.
Conducãtorii sãi au fost înlocuiþi cu ruºi ºi
cu latovici, sovietici de origine letonã,
reveniþi în þarã dupã 1945.
INDEPENDENÞA. Începând din 1989, nu fãrã
o oarecare prudenþã, Letonia pãºeºte pe
urmele celor douã vecine ale sale. Dupã
alegerea ca preºedinte a comunistului
Anatolijs Gorbunovs, în mai 1990, Leto-
nia îºi proclamã independenþa, la capãtul
unei perioade de tranziþie. În martie 1991,
printr-un referendum, 74 % dintre votanþi
aprobã principiul independenþei. Procla-
matã la 21 august 1991, ea devine efectivã
la 6 septembrie 1991. O lege votatã în

59 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 cursul lunii urmãtoare stabileºte cã doar
cei care au fost cetãþeni letoni înainte de
1940 ºi urmaºii lor pot primi automat noua
cetãþenie. Cei mai mulþi dintre ruºii din
Riga sunt astfel excluºi (peste 400 000),
dar nu ºi cei din Letonia orientalã, instalaþi
aici în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea.
O coaliþie naþionalistã condusã de Gorbunovs
câºtigã alegerile legislative din 1993.
Odatã cu reintroducerea Constituþiei din
DOUĂZECI DE POPOARE
1922, Guntis Ulmanis (nepotul lui Karlis)
este ales preºedinte ale republicii (fiind
reales în 1996). Ultimele trupe ruseºti
pãrãsesc þara în 1994.
În 1995, Letonia îºi depune candidatura
în vederea aderãrii la Uniunea Europeanã,
aceasta din urmã obþinând apoi din partea
autoritãþilor letone o relaxare a legislaþiei
 privind cetãþenia. În 1999 este aleasã
preºedinte o femeie, Vaira Vike-Freiberga,
60 care apoi este realeasã în 2003. Letonia
 devine membru al NATO în martie 2004,
iar al UE, în luna mai a aceluiaºi an. Inte-
grarea populaþiei de origine rusã se desfã-
ºoarã treptat: în zilele noastre, în jur de
55 % dintre rusofoni sunt cetãþeni letoni. De
acum înainte, dezbaterea are ca obiect pon-
derea limbilor letonã ºi rusã în învãþãmânt.
60 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Polonezii, lituanienii,
bieloruºii, ucrainenii
T
imp de aproximativ patru veacuri, între
secolele al XIV-lea ºi al XVIII-lea, patru
popoare au trãit împreunã, în cadrul
uniunii polono-lituaniene, denumitã în mod
obiºnuit „Regatul Poloniei“. Împãrþit între
vecinii sãi (Rusia, Prusia, Austria), în mai
multe etape, din 1772 ºi pânã în 1815, Regatul
Poloniei a dispãrut ca stat, dar pecetea aces-
tuia s-a pãstrat. Chiar ºi în interiorul Impe-
riului Rus se poate întrezãri încã, în secolul al
XIX-lea, vechea delimitare: polonezii rãmân
numeroºi în Lituania, în Bielorusia, în Ucraina
apuseanã... teritorii care formau cândva pro-
vinciile rãsãritene ale regatului lor. Fostul
regat al Poloniei îºi continuã existenþa ca þinut
(am fi aproape tentaþi sã spunem ca „patrie“)
al unei populaþii evreieºti, ale cãrei origini se
regãsesc în secolul al XIV-lea.
Dupã Primul Rãzboi Mondial, Polonia, din
nou independentã, îi reuneºte pe polonezi în
ansamblul lor, o treime dintre bieloruºi, o ºesime
a ucrainenilor, majoritatea evreilor.
Lituanienii formeazã un stat independent.
Ceilalþi bieloruºi ºi ucraineni, la fel ca ºi
numeroºi evrei, devin cetãþeni sovietici.
Ruptura definitivã cu fostul regat al Poloniei
dateazã din timpul celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial. Este momentul în care naziºtii trec la
exterminarea sistematicã a întregii populaþii
evreieºti, dupã care autoritãþile sovietice îi for-
þeazã pe toþi polonezii sã se replieze în inte-
riorul frontierelor ce le sunt trasate în 1945.
L I T UA N I E N I I
arele Ducat al Lituaniei a fost
M un stat întins ºi puternic în
secolul al XIV-lea. Ulterior,
istoria lituanienilor se poate
descrie prin trei tipuri de evenimente:
asocierea cu polonezii (pânã în 1795);
dominaþia rusã (în cadrul imperiului þarilor
pânã în 1915, apoi al URSS, între 1944 ºi
1991); independenþa (între 1919 ºi 1940 ºi,
din nou, din 1991).
MARELE DUCAT AL LITUANIEI. Lituanienii,
ultimii pãgâni ai Europei, se afirmã în
istorie în 1236, atunci când îi înving pe
Cavalerii Gladiferi. Mindaugas uneºte
triburile lituaniene, continuã luptele îm-
potriva Cavalerilor Teutoni ºi îºi ia titlul
de mare duce în 1252. În timpul domniei
sale au loc primele alipiri ale unor þinuturi
slave ortodoxe – Grodno ºi Novogrudok –
care se desprind astfel de sub tutela tãta-
rilor din Hanatul Hoardei de Aur (se vedea
p. 17). Asasinarea lui Mindaugas, în 1263,
este urmatã de o perioadã de tulburãri.
Gediminas (1316–1341) fixeazã capitala
la Vilnius ºi adaugã Marelui Ducat teri-
toriile Polotsk, Vitebsk, Minsk, Moghilev,
Brest..., adicã cea mai mare parte a Be-
larusului de astãzi. Momentul culminant al
expansiunii teritoriale dateazã din timpul
domniei comune a fiilor lui Gediminas,
Algirdas (1345–1377) ºi Kestutis (1337–
1382). Armatele lituaniene resping Hoarda
de Aur (înfrântã în 1363), asigurând contro-
lul asupra imenselor teritorii locuite de
slavii ortodocºi, inclusiv asupra Kievului
(a se vedea harta de la p. 81).
Un asemenea succes le conferã suve-
ranilor lituanieni – încã pãgâni – un consi-
derabil prestigiu, dar Lituania propriu-zisã
este ameninþatã de Ordinul Teutonilor,
care devasteazã oraºul Vilnius în 1383.
Fiul lui Algirdas, Jogaila, ajuns la putere
în 1382 ca urmare a uciderii lui Kestutis,
îl are drept rival pe fiul acestuia din urmã,
Vitautas. Pentru a-ºi consolida poziþia,
Jogaila se apropie de polonezi, care se
aflau, în epocã, în cãutarea unui rege. În
1386, el primeºte botezul (catolic) la
Cracovia, apoi se cãsãtoreºte cu Hedwiga,
fiica lui Ludovic I de Anjou (a se vedea p.
116) ºi ajunge rege al Poloniei sub numele
de Vladislav al II-lea Jagello (de la Jagiello,
forma polonezã a numelui Jogaila). În
urma întemeierii unui episcopat la Vilnius,
în acelaºi an, lituanienii se convertesc la
catolicism. Jogaila rãmâne suveran al
Lituaniei dar, practic, Vytautas este cel
care domneºte asupra marelui ducat
începând din 1392. În 1401, Tratatul de la
Vilnius instituie o uniune polono-litua-
nianã, caracterizatã însã prin anumite
ambiguitãþi: lituanienii o vãd ca pe o
asociere între douã state egale; polonezii o
considerã ca pe o încorporare a Lituaniei
în cadrul Poloniei.
Marele Ducat al Lituaniei cunoaºte
maxima sa expansiune teritorialã în timpul
lui Vitautas (1392–1430): prin cucerirea
Edisanului, stãpânit de tãtari, el ajunge la
Marea Neagrã, în zona dintre Nistru ºi
Nipru. Statul era, de fapt, populat de o mi-
noritate catolicã – lituanienii propriu-ziºi
61 CYAN MAGENTA YELLOW
– ºi de o majoritate de slavi ortodocºi,
rutenii, deosebiþi de ruºi care, în perioada
respectivã, se aflau încã sub dominaþia
tãtaro-mongolã. De aceea, statul lituanian
poate fi considerat atât predecesorul actua-
lei republici a Lituaniei, dar ºi al Belaru-
sului ºi, cel puþin parþial, al Ucrainei. Un
ultim aspect: Vitautas, urmând exemplul
oferit mai înainte de regele Poloniei, Cazi-
mir cel Mare (se vedea p. 98), deschide
Lituania în faþa evreilor ºi le acordã pri-
vilegii. Moartea lui Vitautas, survenitã în
1430, provoacã tulburãri în þarã, dupã care
cel de-al doilea fiu al lui Jogaila, Cazimir,
se impune în fruntea marelui ducat în 1440
(ajungând ºi rege al Poloniei, în 1445, sub
numele de Cazimir al IV-lea).
DE LA POLONEZI LA RUªI. Din secolul al XV-lea
ºi pânã în secolul al XVIII-lea, istoria
Lituaniei se confundã cu cea a Poloniei.
Faptul devine ºi mai evident dupã Uniunea
de la Lublin (1569), care întãreºte legãturile
dintre cele douã state (Dietã comunã prin-
tre altele) În cursul secolelor al XVII-lea
ºi al XVIII-lea, Vilnius ºi regiunea aces-
tuia se „polonizeazã“ din ce în ce mai mult:
elita lituanianã adoptã limba polonezã, în
vreme ce etnicii polonezi vin sã se stabi-
leascã aici în numãr mare. Doar vestul þãrii
(Samogiþia) rãmâne masiv lituanofonã.
Fostul mare ducat trece sub stãpânirea
ruºilor în trei etape, corespunzãtoare îm-
pãrþirilor Poloniei: 1772, 1793, 1795. Þinu-
turile propriu-zis lituaniene devin ruseºti
doar în 1795, cu excepþia teritoriilor de pe
malul stâng al Niemenului, care intrã în
componenþa Prusiei, apoi (în 1807) în cea
a Marelui Ducat al Varºoviei, ºi se
BLACK
AFIRMAREA LIMBII LITUANIENE
Prima scriere cunoscutã în lituanianã dateazã
din 1547. Este vorba de traducerea unui
catehism al lui Luther, elaboratã în Prusia de
pastori, în folosul minoritãþii lituaniene a
acestei þãri, convertite la luteranism, ca ºi restul
populaþiei, ca urmare a secularizãrii Ordinului
Teutonic. În marele ducat, iezuiþii, care au
preluat conducerea Contrareformei în 1570,
încurajeazã clerul catolic sã utilizeze, ca ºi
pastorii, limba lituanianã. Pe de altã parte,
calvinii, numeroºi în Polonia din cursul seco-
lului al XVI-lea, traduc Biblia în lituanianã, la
cumpãna dintre secolele XVII–XVIII. Ulterior,
scrierile se rãresc, deoarece lituanienii cultivaþi
au preferat sã adopte limba polonezã.
LITUANIENII
Prima înflorire literarã, de inspiraþie ro-
manticã, dateazã de la începutul secolului al
XIX-lea, dupã care, între 1864 ºi 1908, auto-
ritãþile þariste interzic publicarea scrierilor cu
caractere latine în lituanianã. În aceastã pe-
rioadã, operele în limba lituanianã, tipãrite în
Prusia Orientalã, sunt aduse prin contrabandã 
în Lituania ruseascã. Cel mai important scriitor 61
al epocii este Jonas Macjulis (1862–1932),
numit Maronis, considerat „profetul renaºterii
lituaniene“.

regãsesc, începând din 1815, în cadrul
Regatului Poloniei, alipit Imperiului Rus.
Autoritãþile þariste considerã populaþiile
rutene din fostul Mare Ducat al Lituaniei
ca fiind ruse; în ceea ce-i priveºte pe litua-
nieni, aceºtia sunt asimilaþi cu polonezii,
datoritã religiei lor catolice. ªi adevãrul
este cã Vilniusul nu înceteazã sã vibreze la
unison cu Polonia. Dupã insurecþia din
1831 (a se vedea p. 88), 45 000 de familii
sunt deportate în regiunile Caucazului ºi
Volgãi. Universitatea din Vilnius, închisã
în 1832, este mutatã la Kiev. În 1863,
revolta polonezã se extinde imediat ºi în

DOUĂZECI DE POPOARE
 Vilnius şi Klaipeda) a de-
62

Lituania. Represiunea este însoþitã de o
rusificare intensã: este interzisã chiar ºi
utilizarea limbii poloneze (ca ºi scrierea
lituanienei cu caractere latine). Prima
manifestare naþionalistã dateazã din 1905,
când o adunare lituanianã (Seimas), întru-
nitã la Vilnius, revendicã autonomia.
INDEPENDENÞA. În perioada verii anului 1915,
germanii au cucerit Lituania. Ce statut ar
trebui conferit acestui teritoriu? Din sep-
tembrie 1917 este întrunitã o Dietã litua-
62 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
1750. Actuala Lituanie
(exceptând Klaipeda/
Memel) face parte din
Regatul Poloniei.
1815. Imperiul Rus încor-
porează Lituania. Malul
stâng al râului Niemen
este inclus în „Polonia
Congresului de la Viena“.
1925. Lituania indepen-
dentă refuză să recunoască
anexarea oraşului Vilnius de
către Polonia. În 1923, la
rândul ei, anexează
Klaipeda/Memel, pe care
Tratatul de la Versailles îl
plasase sub administrarea
Societăţii Naţiunilor.
1950. Lituania (inclusiv
venit o republică sovietică.
N.B. Pentru perioada
anterioară anului 1750 şi
schimbările de frontieră
din timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, a
se vedea hărţile Poloniei.
nianã, care alege un consiliu executiv,
Taryba. Dupã semnarea Tratatului de la
Brest-Litovsk (martie 1918), germanii
recunosc statul lituanian ºi îi acordã chiar
ºi o efemerã extindere teritorialã spre sud
(Grodno, Brest-Litovsk, Bia¬ystok). Ducele
de Urach, membru al Casei de Würtenberg,
este desemnat (în secret) la Berlin drept
rege al Lituaniei, dar proiectul nu va avea
nici o urmare.
Dupã armistiþiul de la 11 noiembrie
1918, bolºevicii denunþã Tratatul de la
Brest-Litovsk ºi cuceresc oraºul Vilnius,
în ianuarie 1919. Este proclamatã o repu-
blicã sovieticã, cãreia naþionaliºtii litua-
nieni, ajutaþi de polonezi ºi de germani,
reuºesc sã-i punã capãt în cursul verii. Din
acel moment, soarta Lituaniei depinde de
rãzboiul polono-rus (a se vedea p. 90).
Prima contraofensivã polonezã îi poartã
rapid pe aceºtia la Vilnius, unde Pi¬sudski
ajunge în aprilie 1920. În iunie 1920,
Armata Roºie atacã din nou ºi reocupã
oraºul. Luna urmãtoare, ruºii semneazã cu
Lituania Tratatul de la Moscova, prin care
îi recunosc independenþa ºi îi cedeazã
Vilniusul. Dar cea de-a doua contraofen-
sivã a polonezilor (august–octombrie
1920) îi interpune pe aceºtia între Lituania
ºi Rusia. Ca urmare, Lituania se gãseºte
singurã faþã în faþã cu Polonia. Unii dintre
polonezi propun o fuziune între cele douã
þãri, dar lituanienii nu sunt de acord. La 7
octombrie 1920, acordul de la Suwa¬ki
recunoaºte faptul cã Vilnius aparþine
Lituaniei dar, dupã douã zile, generalul
Zeligowski, în fruntea unui corp de armatã
polonez, cucereºte oraºul. În ianuarie
1922, o Dietã a „Lituaniei centrale“ votea-
zã încorporarea în cadrul Poloniei. Guver-
nul lituanian, refugiat la Kaunas, refuzã sã
accepte faptul împlinit, pe care Aliaþii,
totuºi, îl vor consacra în 1923. Relaþiile
diplomatice între Polonia ºi Lituania vor fi
restabilite doar în 1938, ca urmare a unui
ultimatum polonez.
Lituania este preocupatã de accesul la
mare. Tratatul de la Versailles (1919) a
desprins de Germania oraºul Memel (în
lituanianã, Klaipeda) ºi împrejurimile
acestuia, pentru a le declara teritoriu plasat

VILNIUS, WILNO, VILNÈ
Disputa asupra oraºului Vilnius, care a marcat
perioada interbelicã, reprezenta rezultatul unei
situaþii ce pãrea de nerezolvat. Deºi Vilnius a
fost capitala istoricã a Lituaniei (oficial, din
1322), marea majoritate a locuitorilor oraºului
vorbea poloneza, dacã nu utiliza limba idiº
(vorbitã de un sfert din populaþie). Totodatã
însã, numeroºi polonofoni se considerau litua-
nieni. Cei doi Milosz, nãscuþi amândoi în Li-
tuania, ilustreazã aceste ambiguitãþi. Scriitorul
de limbã francezã Vladislas de Lubicz Milosz,
poet ºi romancier (1877–1939), a reprezentat
Lituania în Franþa, ca însãrcinat cu afaceri al
acesteia, din 1919 pânã în 1925. Nepotul sãu,
Czeslaw Milosz (1911–2004), ºi-a petrecut
tinereþea în Wilno (denumirea polonezã a ora-
ºului), înainte de a ajunge diplomat al Polonei
ºi de a se stabili în SUA. Scriitor de limbã
polonezã, el a primit Premiul Nobel pentru
literaturã în 1980.
Dupã 1945, numeroºi vorbitori ai limbii
poloneze din Vilnius au emigrat spre Varºovia ºi
spre nordul Poloniei; alþii (circa 250 000) au
rãmas în Lituania. În schimb, evreii nu mai sunt
prezenþi aproape deloc în acest oraº care, sub
numele de Vilnè, a fost considerat ca Ierusalimul
Nordului, fiind caracterizat printr-o bogatã viaþã
intelectualã în idiº ºi ebraicã ºi unde a luat fiinþã
Partidul Bund (a se vedea p. 99).
sub administrarea Societãþii Naþiunilor.
Oraºul este populat mai ales cu germani, iar
zona ruralã cu lituanieni. Frustraþi din cauza
problemei Vilniusului, „voluntarii“ lituanieni
cuceresc Klapeida în 1923. Anexarea va fi
recunoscutã printr-o convenþie semnatã la
Paris, în 1924, oraºul obþinând un statut de
autonomie.
Dificultãþile externe sunt însoþite, la în-
ceputul anilor 1920, de instabilitatea politicã.
În 1926, o loviturã de stat îi aduce la putere
63 CYAN MAGENTA YELLOW
pe Antanas Smetona (preºedinte) ºi pe Au-
gustinas Voldemaras (prim-ministru). Acesta
din urmã este liderul unei miºcãri de
inspiraþie fascistã, „Lupul de Fier“. În
1929, Smetona îl înlãturã pe Voldemaras,
apoi impune un regim dictatorial, pânã în
1940. (Ulterior, Smetona reuºeºte sã ajungã
în SUA, unde va muri în 1944. Voldemaras
moare în detenþie, în URSS, în 1942.)
LITUANIA SOVIETICÃ. În martie 1939, Hitler
obligã Lituania, printr-un ultimatum, sã
restituie teritoriul Memel Germaniei. Cinci
luni mai târziu, primul protocol secret
anexat Pactului germano-sovietic (a se
vedea p. 93) plaseazã Lituania în sfera de
interes germanã. În condiþiile în care
germanii au cucerit în Polonia un teritoriu
mai întins decât cel convenit, un al doilea
protocol (28 septembrie 1939) transferã,
drept compensaþie, Lituania în sfera de
interes sovieticã. Din octombrie 1939,
URSS-ul semneazã cu Lituania un pact de
asistenþã mutualã ºi îi cedeazã oraºul
Vilnius, în schimbul unor baze militare. În
iunie 1940, dupã acelaºi scenariu ca în
Estonia ºi Letonia (se vedea p. 55), Uniu-
nea Sovieticã declanºeazã procesul de
transformare a þãrii în RSS.
Cucerirea Lituaniei de cãtre germani, în
iunie 1941, s-a realizat în câteva zile. Pânã
la revenirea sovieticilor, care recuceresc
Vilniusul în iulie 1944, þara a fãcut parte
din Reichskommisariatul Ostland. În timpul
acestor trei ani, autoritãþile naziste – cu
sprijinul unui numãr de lituanieni – au tre-
cut la exterminarea sistematicã a evreilor
(puþin peste 200 000 înainte de rãzboi,
inclusiv în regiunea Vilnius).
BLACK
Sovietizarea, întreprinsã din iunie 1940
pânã în iunie 1941, apoi din 1944, este
însoþitã de o represiune masivã, cu atât
mai mult cu cât grupurile de partizani
antisovietici rezistã pânã la începutul
anilor ’50. De aceea, numãrul victimelor
execuþiilor ºi deportãrilor, conform esti-
mãrilor oferite pentru întreaga perioadã de
naþionaliºtii lituanieni, este deosebit de
ridicat: 370 000 dintre care 310 000 în pe-
rioada 1946–1953.
INDEPENDENÞA REGÃSITÃ. „Miºcarea Litua-
nianã pentru Regenerare“, cunoscutã mai
LITUANIENII
ales sub numele de Sajudis, întemeiatã în
1988, îºi asumã revendicarea indepen-
denþei, doritã chiar ºi de Partidul Comunist,
condus de Algirdas Brazauskas. În 1989,
autoritãþile lituaniene declarã ilegalã ane-
xarea Lituaniei la URSS, în 1940. Odatã 
cu reînnoirea componenþei Consiliului 63
Suprem (fostul Soviet) al Lituaniei, în
februarie 1990, Sajudis câºtigã majoritatea

mandatelor. Ales preºedinte al Consiliului,
Vytautas Landsbergis, principalul lider al
miºcãrii Sajudis, devine, de facto, ºeful
Se pare că tricolorul lituanian
datează din secolul al XIX-lea,
fiind o creaţie a emigranţilor.
Adoptat în aprilie 1918, interzis
în iunie 1940 şi înlocuit cu un
drapel sovietic, tricolorul a intrat
din nou în legalitate din 1989.
Galbenul simbolizează câmpurile
de cereale şi libertatea, verdele,
pădurile şi speranţa, roşul,
vechile steme ale lituanienilor şi
dragostea de patrie.
 independenþa Lituaniei la 6 septembrie
1991, cu puþin timp înainte de a se
desfiinþa.
Legea privind cetãþenia, adoptatã în de-
cembrie 1991, pune drept condiþie cunoaº-
terea limbii lituaniene. Aceasta exclude o
bunã parte a ruºilor, care sunt, în fond,
puþin numeroºi (mai puþin de 10 % din
populaþie), dar ºi pe membrii minoritãþii
de limbã polonezã din împrejurimile Vil-
DOUĂZECI DE POPOARE
preluatã, succesiv, de coaliþii de stânga ºi
de centru-dreapta. Relaþiile cu þãrile ve-
cine se normalizeazã. În 1994 este semnat
un tratat de cooperare ºi prietenie cu Polo-
nia, care exclude orice contestare terito-
rialã. În 2003, printr-un acord cu Mos-
cova, este rezolvatã problema tranzitului
ruºilor prin Lituania, între Rusia ºi enclava
Kaliningrad. Lituania devine membru al
NATO în martie 2004 ºi al Uniunii Euro-

niusului, pe care autoritãþile îi considerã ca pene în luna mai a aceluiaºi an. Preºedin-
fiind „lituanieni polonizaþi“, ºi cãrora tre- tele Paksas, acuzat de divulgarea unor
buie sã le fie redatã obiºnuinþa utilizãrii informaþii secrete cãtre o putere strãinã
limbii de origine. Tensiunile rezultate de (Rusia), este destituit în aprilie 2004.
aici ºi mai ales dezorganizarea agriculturii, Ulterior, Valdas Adamkus devine, din nou,
provocatã de privatizarea pripitã a pãmân- preºedinte.
Spre deosebire de înfiinţarea lui, în 1252. turilor, au minat popularitatea miºcãrii
Estonia şi de Livonia, În împrejurimile oraşului
Lituania a întors multă Vilnius există încă o Sajudis. Constituþia adoptatã în 1992 sta-
LITUANIA
 vreme spatele mării. Ea
a anexat Klaipeda (în
importantă minoritate de
limbă poloneză, ale
bileºte alegerea preºedintelui republicii
prin vot universal ºi un Parlament unica-
64 germană, Memel) abia cărei origini se regăsesc meral, Seimas. La alegerile legislative din LIETUVA

 în 1923; oraşul era

german încă de la
în secolele al XVI-lea şi
al XVII-lea.
octombrie 1992, Partidul Democratic al
Muncii (alcãtuit din foºtii comuniºti
Suprafaþã
Populaþie (anul 2006)
65 303 km2
3 408 000 loc.
reformatori) obþine 72 de mandate din 141. Capitalã Vilnius
Conducãtorul sãu, Algirdas Brazauskas Limbã oficialã lituaniana
statului. La 11 martie 1990, Lituania îºi este ales preºedinte al Republicii în 1993.
proclamã independenþa, pe care Moscova Ultimele trupe sovietice pãrãsesc Lituania Structura populaþiei (2005)
Lituanieni 83,6 %
refuzã sã o accepte. În ianuarie 1991, în acelaºi an. Polonezi 6,7 %
forþele sovietice intervin la Vilnius, provo- În timpul mandatului prezidenþial al lui Ruºi 6,3 %
când moartea a 13 persoane, dar noile Valdas Adamkus (de centru, ales în 1998),
autoritãþi lituaniene îºi pãstreazã funcþiile apoi în timpul celui exercitat de Rolandas Religie catolicã
deþinute. Uniunea Sovieticã recunoaºte Paksas (liberal, ales în 2003), puterea este

64 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


BIELORUªII
umele de „Bielorusia“ apare în
N 1917, cu ocazia primului congres
al naþionaliºtilor bieloruºi. Bie-
loruºii (literal, „ruºii albi“) erau
pânã atunci percepuþi ca o simplã ramurã
a ruºilor sau, anterior, ca ruteni. Din punct
de vedere istoric, bieloruºii por fi definiþi
ca fiind slavi de rãsãrit ortodocºi care,
între secolele al XIII-lea ºi al XVIII-lea,
au trãit în preajma lituanienilor.
RUTENII DIN MARELE DUCAT AL LITUANIEI. În
1237–1240, mongolii supun principatele
slave moºtenitoare ale Rusiei Kievene (a
se vedea p. 14). Suveranii lituanieni, rãmaºi
independenþi (a se vedea p. 60), trec la su-
punerea treptatã a majoritãþii acestor prin-
cipate, pe care le elibereazã de sub tutela
mongolã ºi astfel, în decursul unui secol,
întreagul Belarus de astãzi intrã sub con-
trolul lor. Ulterior, rutenii sau bieloruºii
se alãturã lituanienilor, iar apoi, odatã
cu uniunea polono-lituanianã, polonezilor:
împotriva Ordinului Teutonilor, contra ru-
ºilor din Moscovia, a tãtarilor sau a oto-
manilor...
În acest context, bieloruºii cunosc o
evoluþie originalã. Caracteristicile lor
specifice, cea lingvisticã ºi cea religioasã,
nu sunt puse în discuþie: limba lor (apro-
piatã de slavonã într-un mod arhaic), ºi nu
lituaniana, rãmâne limba oficialã a marelui
ducat pânã în 1696. În acelaºi timp,
începând din secolul al XVI-lea, o parte a
65 CYAN MAGENTA YELLOW
nobilimii rutene adoptã limba polonezã ºi
se converteºte la catolicism, chiar ºi la
calvinism. Un aspect încã ºi mai important:
în 1596, o adunare a clerului ºi credin-
cioºilor ortodocºi, reunitã la Brest-Litovsk,
proclamã unirea cu Biserica catolicã, pãs-
trându-ºi însã ritul bizantin. Este momen-
tul în care se formeazã Biserica „Unitã“,
din care, în cele din urmã, o parte impor-
tantã a populaþiei refuzã sã facã parte.
INTEGRAREA ÎN CADRUL RUSIEI. Împãrþirile
Poloniei determinã trecerea actualului Be-
larus în Imperiul Rus în trei etape: Polotsk,
Vitebsk, Moghilev ºi Gomel, în 1772;
Minsk, Bobruisk ºi Pinsk, în 1793; Grodno,
Novogrudok ºi Brest-Litovsk, în 1795.
Pentru autoritãþile þariste, rutenii nu existã:
ei sunt ruºi, ca ºi ceilalþi (teritoriile rãpite
Poloniei poartã, de altminteri, numele de
„Rusia Occidentalã“). Patriarhul Mosco-
vei, „Mitropolit al tuturor Rusiilor“ din
1354, are ºi el aceeaºi convingere. Astfel,
Biserica Unitã este în mod autoritar ali-
pitã, în 1839 Bisericii Ortodoxe. O meda-
lie bãtutã cu acest prilej poartã inscripþia:
BREST-LITOVSK
Oraº bielorus aflat la frontiera polonezã, Brest
era numit odinioarã „Litovsk“ („din Lituania“),
deoarece aparþinuse marelui ducat. Puterile
Centrale (Austro-Ungaria ºi Germania), care
ºi-au instalat aici, în 1917, cartierul general, au
semnat în acest oraº, la 9 februarie, un tratat cu
Ucraina, apoi, la 3 martie 1918, celebrul tratat
de la Brest-Litovsk cu Rusia bolºevicã, prin
care erau abandonate, mai mult sau mai puþin,
toate cuceririle europene ale þarilor întreprinse
începând din secolul al XVIII-lea.
BLACK
„Despãrþiþi prin violenþã (1596), reuniþi
prin dragoste (1839)“.
Etnografii ºi cei atraºi de folclor se inte-
reseazã, cu toate acestea, de tradiþiile þãra-
nilor bieloruºi, astfel cã, puþin câte puþin,
dialectele lor revin la viaþã, în ciuda
ostilitãþii manifestate de administraþie.
ÎNTRE POLONEZI ªI RUªI. Dupã revoluþia
bolºevicã, atunci când Austro-Ungaria ºi
Germania îºi instaureazã controlul asupra
vastelor teritorii din est, ele negociazã cu
noul guvern ucrainean (a se vedea p. 73),
recunoscând formarea unui stat lituanian
(a se vedea p. 62), fãrã a prevedea nimic în
BIELORUŞII
privinþa Bielorusiei, a cãrei esenþã nu o
percepeau nici mãcar cât regimul þarist. În
haosul creat de revoluþie, în martie 1918
a fost proclamatã o republicã naþionalã a
Bielorusiei, fapt rãmas fãrã ecou. Polo- 
nezii, dimpotrivã, dovedesc, din 1919, idei 65
limpezi: regãsirea, pe cât posibil, a frontie-
relor proprii din 1772, altfel spus, ei pre-

conizeazã reintegrarea rutenilor în cadrul
„patriei mame“.
În urma Rãzboiului ruso-polonez (a se
vedea p. 90), Tratatul de la Riga traseazã o
frontierã la vest de Minsk: teritoriile
bieloruse sunt împãrþite între Polonia ºi
URSS.
Renaºterea bielorusã se manifestã,
în cursul anilor ’20, în cadrul Uniunii
Sovietice. Republica Sovieticã Socialistã,
formatã de la 1 ianuarie 1919 în zona
Minsk ºi Bobruisk, va fi una dintre repu-
blicile constitutive ale URSS (în 1922),
împreunã cu Rusia, Ucraina ºi Transcau-
cazia. Între 1924 ºi 1925, ea îºi sporeºte
teritoriul prin alipirea centrelor Polotsk,
 Vitebsk, Moghilev ºi Gomel. Limita dintre
Bielorusia ºi Rusia, fixatã astfel (ºi rãmasã
neschimbatã pânã azi) corespunde vizibil
cu ceea ce constituia frontiera polono-rusã
înainte de 1772. Limba bielorusã – la fel
ca ºi multe alte limbi ale imperiului în ace-
eaºi vreme – este reabilitatã. În practicã,
unul dintre idiomurile tradiþionale a fost
selecþionat pentru a-l ridica la rangul de
limbã oficial, pe care numeroºi bieloruºi
DOUĂZECI DE POPOARE
datã, cu aceastã ocazie se constituie ºi o
elitã intelectualã, pe care însã represiunea
stalinistã avea sã o decimeze.
BIELORUSIA, ÎNTRE 1939 ªI 1991. În septembrie
1939, atunci când germanii invadeazã
Polonia, URSS, aplicând Pactul germa-
no-sovietic (a se vedea p. 93), ocupã vestul
þinutului bielorus (inclusiv Bia¬ystok), ane-
xat imediat RSS Bieloruse. Apoi, þara va fi
apoi din nou în 1944, o devasteazã în
întregime. (O miºcare de rezistenþã a par-
tizanilor reuºeºte totuºi sã supravieþuiascã,
pânã în momentul eliberãrii.) Ca ºi în
Ucraina, „grupurile de intervenþie“ (Ein-
satzgruppen) vor fi cele care, operând în
spatele liniilor germane, vor proceda la
exterminarea evreilor.
Frontiera stabilitã în 1919 cu Polonia
urmeazã traseul liniei Curzon, consideratã

urmau, deci, sã o înveþe în ºcoalã. Toto- profund afectatã de rãzboiul care, în 1941, din 1919 (mai puþin de polonezi) ca limitã
etnicã. Având un Minister al Afacerilor
Externe teoretic distinct de cel al URSS,
Bielorusia face parte (ca ºi Ucraina) dintre
membrii fondatori ai ONU. Dupã 1945,
aceastã republicã va ajunge, treptat, una
dintre cele mai dezvoltate din URSS. Si-
multan însã, dominaþia politicã ºi culturalã
 rusã se agraveazã: drept dovadã, la mij-
locul anilor ’80 nu mai exista nicio ºcoalã
66 la Minsk în care sã se înveþe în limba
 bielorusã. În 1986, catastrofa nuclearã de
la Cernobîl (a se vedea p. 76) loveºte din
plin Bielorusia.

N.B. Pentru perioada 1940. RSS Bielorusă,

anterioară secolului al XX-
lea, a se vedea hărţile
Poloniei.
1914. Întreaga Bielorusie
actuală face parte din
Imperiul Rus.
1925. Teritoriile bieloruse
sunt împărţite între RSS
Bielorusă, pe de o parte,
şi Polonia, pe de altă
parte.
considerabil extinsă în
urma împărţirii Poloniei
între Germania şi URSS,
cuprinde oraşul Białystok.
1942. Autorităţile
germane au divizat
teritoriul bielorus între
Reichskommisariatul
Ostland şi cel al Ucrainei.

66 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Puciul eºuat din anul 1991 a dat semna- ipoteze... Atunci când
„HOTARELE“ POLONEZE bolşevicii au preluat
lul destrãmãrii URSS (a se vedea p. 34). puterea, drapelul a devenit
Sunt considerate „hotare“, teritoriile care, în
Polonia anilor 1921–1939, se gãseau la est de
Bielorusia îºi proclamã independenþa la roşu, având, în unghiul
linia Curzon (a se vedea p. 91). Statisticile 25 august 1991. Stanislav ªuºkevici, pre- superior apropiat lancei,
poloneze din 1931 înregistrau aici un milion de ºedinte al Parlamentului (fostul Soviet iniţialele republicii (BSSR),
bieloruºi, 3,2 milioane de ucraineni, 1,2 mi- Suprem) devine, de facto, ºef al statului. scrise cu caractere chirilice.
lioane de ruteni ºi 707 000 „localnici“ (în Drapelul sovietic în roşu şi
Sunt adoptate mãsuri naþionaliste: se trece verde s-a aflat în vigoare
polonezã tutajszy), þãrani din Polezia ºi din
împrejurimi care, la întrebarea referitoare la la numele bielorus de Belarus, în locul celui din 1951 până în 1991,
limba lor, rãspundeau simplu „Sunt de aici“ rusesc de Belorossija, uzitat anterior; dra- dată la care drapelul alb-
pelul republicii proclamate în 1918 este din Pe drapelul alb şi roşu roşu din 1918 a redevenit
[„de-al locului“, n.tr.]. Desigur, aceste statistici
adoptat de prima oficial. Referendumul din
au fost contestate din cauza caracterului nou adoptat oficial, ca ºi limba bielorusã. republică a Bielorusiei 1995 a aprobat revenirea
artificial al distincþiei dintre ruteni ºi Chiar la Minsk, la 8 decembrie 1991, (martie–decembrie la drapelul sovietic, dar
„localnici“. Li s-a reproºat, în plus, oferirea
unor cifre diminuate. preºedinþii Rusiei, Ucrainei ºi Bielorusiei 1918), simbolismul fără seceră şi ciocan. Prin
pun capãt existenþei Uniunii Sovietice, albului se înţelege de la urmare, drapelul alb-roşu a
În ceea ce-i priveºte pe polonezii care
sine, în vreme ce banda devenit simbolul opoziţiei
locuiau în zona „hotarelor“, devenite bieloruse statele lor rãmânând însã asociate, în cadrul

în 1939, ei au fost, în ceea mai mare parte, fie
deportaþi în Siberia ºi Kazahstan în 1939–1940,
fie obligaþi sã se îndrepte cãtre noul stat polo-
nez constituit dupã 1945 (cu excepþia unei mino-
ritãþi rãmase pe loc, în nord-estul Bielorusiei).
OBÞINEREA INDEPENDENÞEI. Chiar dacã în 1989
prin Frontul Popular Bielorus ºi-a fãcut
cunoscutã prezenþa un contestatar, obþine-
rea independenþei Bielorusiei este mai mult
rezultatul unor conjuncturi, decât al unei
voinþe naþionale. Bieloruºii doreau, desigur,
o anume democratizare, dar nu preconizau
o rupturã de Rusia ºi îºi îndreptau mai
degrabã speranþele spre o reînnoire a Tra-
tatului Uniunii. În aceastã atmosferã, în
iulie 1990, Bielorusia ºi-a proclamat „su-
veranitatea“. În martie 1991, 82 % dintre
votanþi aprobã proiectul reînnoit al Uniu-
nii, propus de Moscova. Acest fapt nu a
împiedicat însã 200 000 de muncitori
aflaþi în grevã sã revendice, în cursul lunii
urmãtoare (printre alte schimbãri), înche-
ierea hegemoniei Partidului Comunist.
BIELORUŞII
roşie încă mai stârneşte faţă de regimul Lukaşenko.
unei noi structuri, Comunitatea Statelor
Independente (CSI). Belarusul ºi-a pãstrat
ulterior legãturile strânse cu Rusia, ezitând
sã se angajeze pe calea capitalismului.
regim prezidenþial. Alexandr Lukaºenko, 
REGIMUL AUTORITAR AL LUI LUKAªENKO. Dupã „socialist“, este ales în iulie. În 1995, un 67
înlãturarea lui Stanislav ªuºkevici, în
ianuarie 1994, prin Constituþia din luna
referendum aprobã extinderea preroga-
tivelor prezidenþiale, întãrirea relaþiilor

martie a aceluiaºi an, este instaurat un economice cu Rusia, restabilirea statutului
oficial al limbii ruse (alãturi de bielorusã),
BELARUS ca ºi a drapelului moºtenit din perioada
sovieticã. Naþionaliºtii organizeazã greve
BELARUS ºi manifestaþii în 1996, dar Lukaºenko
recurge la arestãri ºi îºi instaureazã
Suprafaþã 207 600 km2 controlul asupra mijloacelor de informare
Populaþie (anul 2006) 9 742 000 loc. în masã. În acelaºi an, un referendum
Capitalã Minsk
Limbi oficiale bielorusa, rusa
permite prelungirea mandatului preºe-
dintelui pânã în 2001. Opoziþia, eterogenã
Structurã populaþiei (naþionaliºti, comuniºti, liberali), încearcã
Bieloruºi 81 % sã organizeze alegeri prezidenþiale „alter-
Ruºi 11,5 % native“ în 1999, fãrã prea mare ecou însã.
Polonezi 4%
Lukaºenko este reales în 2001, cu peste 75
Religie ortodoxã % din voturi. Acest scrutin este afectat de
grave nereguli, ca ºi urmãtoarele: în 2004,

67 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Limita stabilită cu Rusia
corespunde, în mare,
frontierei de la sfârşitul
secolului al XVI-lea dintre
Imperiul Rus şi Marele Ducat
al Lituaniei. Ea separă astăzi,
ca şi altădată, populaţiile
ruse de cele bieloruse
(„rutene“ altădată).
Frontiera cu Ucraina
datează şi ea de la sfârşitul
secolului al XVI-lea: ea
delimita atunci Marele Ducat
DOUĂZECI DE POPOARE
al Lituaniei de Regatul
Poloniei, împărţind ceea ce a
fost vreme îndelungată un no
man’s land: mlaştinile
Pripetului. Graniţa cu Polonia
imită linia Curzon trasată în
1919 şi adoptată în 1945.
În nord-vest există şi astăzi o
minoritate poloneză, ce îşi
 are originile în secolele al
XVI-lea şi al XVII-lea, la fel ca
şi în Lituania. Ruşii, numeroşi
68

în Bielorusia, sunt amestecaţi
în masa populaţiei şi
răspândiţi prin întreaga ţară.
alegerile legislative, apoi referendumul, cala“), susþinutã de „curelele de transmi-
care suprimã limitarea numãrului de man- sie“ (sindicate, organizaþii de tineret...), re-
date prezidenþiale; în 2006, Lukaºenko gimul este considerat drept antidemocratic
este reales cu 83 % din voturi. Sprijinit de de cãtre Uniunea Europeanã ºi Statele
o structurã autoritarã centralizatã („verti- Unite ale Americii.
68 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
UCRAINENII
n 1945, toate populaþiile ucrainene
Î
s-au regãsit reunite în cadrul ace-
luiaºi stat, RSS Ucraineanã. Cele mai
multe dintre acestea trãiau, de un se-
col ºi jumãtate, unele chiar mai de demult,
sub dominaþia ruºilor. Altele au cunoscut,
în funcþie de epocã, regimurile polonez,
austriac, din nou polonez, eventual ma-
ghiar, românesc ºi chiar cehoslovac. Toate
acestea nu împiedicã afirmarea unei
naþiuni ucrainene, care se defineºte prin
raportare faþã polonezi în vest, iar în nord
ºi în est, faþã de ruºi.
De la Kiev
la Regatul Poloniei
Prezentarea statului kievean din preajma
anului 1000 (a se vedea p. 15) ca o prefi-
gurare a Ucrainei ar fi un anacronism: în
perioada respectivã, slavii rãsãriteni (strã-
moºii comuni ai ucrainenilor, bieloruºilor
ºi ai ruºilor), reuniþi sub autoritatea Kievului,
nu sunt încã diferenþiaþi. Pe deasupra,
statul kievean se întinde mai ales cãtre
nord ºi nu are relaþii cu zona Mãrii Negre
(ºi cu Bizanþul) decât pe firul Niprului.
Întreaga parte sudicã a Ucrainei de astãzi
formeazã un larg culoar deschis – de
secole – feluritelor invazii venite dinspre
est, cum ar fi cea a cumanilor (turcici),
care cuceresc Kievul în anul 1203.
MONGOLI ªI LITUANIENI. Cele douã popoare
care-ºi vor impune ulterior autoritatea în
regiune – ºi vor declanºa astfel procesul
diferenþierii bieloruºilor ºi ucrainenilor pe
de o parte, respectiv al ruºilor, pe de altã
parte – sunt mongolii ºi lituanienii. Mon-
golii supun în 1239 principatele slave
septentrionale, distrug Kievul în 1240,
pãtrund în Galiþia, fac ravagii în Polonia ºi
Ungaria în 1241, dupã care se întorc în
Asia, în 1242. Pe drumul de întoarcere,
întemeiazã Hanatul Hoardei de Aur (a se
vedea harta de la p. 15), care impune plata
tributului tuturor principatelor moº-
tenitoare ale statului kievean. Lituanienii
îºi fac apariþia la puþin timp dupã aceea,
eliberând unul câte unul principatele de
sub jugul mongol (a se vedea p. 60). În
1363, Kievul cade în mâinile lor, astfel cã,
la începutul secolului al XV-lea, aceºtia
vor ajunge la Marea Neagrã. Polonezii, la
rândul lor, cuceresc la mijlocul secolului
al XIV-lea, principatul Halici, numit ºi
„Rusia roºie“, care va da numele Galiþiei.
Dupã realizarea uniunii dintre Polonia
ºi Lituania, (a se vedea p. 80), actuala
Ucrainã se regãseºte împãrþitã între douã
suveranitãþi: în vest ºi centru, cea a po-
lono-lituanienilor; în sud ºi est, cea a
tãtarilor (populaþie turcicã, moºtenitorii
mongolilor) care, în 1438, întemeiazã
Hanatul Crimeei, structurã distinctã de cea
a Hoardei de Aur.
Acest echilibru se menþine pânã în mo-
mentul în care doi noi protagoniºti îl vor
pune în discuþie: ruºii din Moscovia ºi
turcii otomani. Cei dintâi se elibereazã de
sub dominaþia Hoardei de Aur în 1480 ºi
iniþiazã de atunci o lentã, dar constantã,
69 CYAN MAGENTA YELLOW
înaintare cãtre sud. Cei din urmã ocupã în
1475 posesiunile genoveze din Crimeea ºi
impun un protectorat asupra hanatului
tãtar. În 1484, ei ajung în Bugeac (sudul
Basarabiei); în 1526, smulg Edisanul
polono-lituanienilor ºi îºi asigurã astfel
controlul asupra întregului litoral.
RUTENIA POLONEZÃ. În 1569, atunci când
polonezii ºi lituanienii negociazã în ve-
derea consolidãrii uniunii lor, nobilimea
ruteanã din sud, care fãcea parte din
Marele Ducat al Lituaniei, se desprinde de
acesta din urmã ºi se alãturã Regatului
UCRAINENII
Poloniei. Prin urmare, noile prevederi
adoptate în acelaºi an (Uniunea de la
Lublin, a se vedea p. 82), pune bazele
viitoarei delimitãri dintre ucraineni ºi
bieloruºi (a se vedea harta de la p. 81).
O altã sciziune majorã este provocatã 
tot în aceastã perioadã: în anul 1596, la 69
Brest-Litovsk, o adunare a clerului ortodox
din Regatul Poloniei (ºi din Marele Ducat

al Lituaniei) proclamã uniunea cu Biserica
Romei. Se opun deciziei doi episcopi din
opt, dar mitropolitul Kievului trece în
1386. Marele Ducat al Turcii şi favoriţii acestora,
Lituaniei (asociat tătarii din Hanatul
Regatului Poloniei) Crimeei, controlează
înglobează cea mai mare litoralul.
parte a Ucrainei de
astăzi. 1689. Cazacii zaporojeni
au intrat în orbita ruşilor,
1569. În ajunul Uniunii care, de altfel, au înaintat
de la Lublin, cea mai până la Kiev. Turcii au
mare parte a Ucrainei ocupat Podolia, pe care o
actuale intră în stăpânirea vor restitui Poloniei în
Poloniei propriu-zise. 1699.
BLACK
 tabãra uniþilor. Biserica „Unitã“ formatã
astfel recunoaºte autoritatea papei, pãs-
trându-ºi ritul bizantin. În multe privinþe,
este vorba de o victorie a Contrareformei,
catolice ºi poloneze, dar reacþia nu întârzie
sã aparã: în 1620, patriarhul de la Con-
stantinopol consacrã un mitropolit (al
Kievului) ºi episcopi autentic ortodocºi, pe
care regele Poloniei trebuie sã se resem-
neze, în 1632, prin a-i recunoaºte, alãturi
DOUĂZECI DE POPOARE
de ierarhia „unitã“. Iar noul mitropolit,
Petru Movilã, trece imediat la declanºa-
rea unei adevãrate Contrareforme orto-
doxe.
În 1649, rutenii din Ungaria Superioarã
(actuala Ucrainã Subcarpaticã) fondeazã,
la rândul lor, o Bisericã Unitã.
 Vremea cazacilor
70
 Ucraina începutului de secol XVII poate
fi descrisã prin tabloul din rândurile
urmãtoare.
• Întreaga parte de est a þãrii se aflã în mâi-
nile nobilimii rutene (foarte polonizate)
ºi ale nobilimii poloneze („magnaþii“),
care ºi-au rezervat imense ºi foarte ren-
tabile domenii.
• În nord-est, ruºii câºtigã treptat teren,
având drept principalã preocupare apãra-
rea în faþa atacurilor tãtarilor din Crimeea,
care au incendiat Moscova în 1571–1572,
încercând sã repete aceastã acþiune în
1591. Aºadar, ruºii organizeazã, în ac-
tuala regiune Harkov, graniþe fortificate
unde încurajeazã aºezarea coloniºti-
lor-soldaþi. În limba românã, acest tip de
teritoriu se numeºte „marcã“ iar în rusã,
70 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
MAZEPPA
Viaþa sa a reprezentat o sursã de inspiraþie
pentru romantici: Byron, Puºkin, Victor Hugo,
pictorul Horace Vernet, Franz Liszt... Ivan
Mazeppa, nãscut în jurul anului 1640 într-o
familie de nobili ucraineni, a studiat la Kiev ºi
la Varºovia, cãlãtorind prin Germania, Italia ºi
Franþa. Prins în flagrant delict de adulter la
curtea polonezã, Mazeppa a fost legat de un cal
sãlbatic ºi purtat astfel pânã în Ucraina. Cazacii
l-au adoptat ºi l-au ales hatman în 1687. Iniþial
a luptat alãturi de þarul Petru cel Mare dar,
acceptându-ºi cu greu condiþia de vasal, în
timpul Rãzboiului Nordic a trecut de partea
regelui Suediei, Carol al XII-lea (a se vedea
p. 84). Ruºii i-au zdrobit ºi pe unul, ºi pe celã-
lalt la Poltava, în 1709, iar Mazeppa s-a stins
din viaþã la puþin timp dupã aceea.
Mazeppa este considerat de naþionaliºtii
ucraineni drept un erou al luptei pentru inde-
pendenþã.
ukraina. Dar, încã din aceastã perioadã,
ei au început sã vorbeascã mai degrabã
de „Mica Rusie“, prelungire sudicã a
Marii Rusii, centrate asupra Moscovei –
ºi îi desemneazã pe ucraineni cu numele
de „ruºii mici“.
• În sud, turcii (ajutaþi de tãtari) urmãresc
sã-ºi pãstreze controlul absolut asupra
întregului litoral al Mãrii Negre.
• În fine, în centrul ºi în estul þãrii se afirmã
cazacii zaporojeni, care nu vor întârzia sã
joace un rol-cheie.
ZAPOROJENII. Numele de cazac – în ucra-
ineanã kozak – provine din cuvântul
turcesc kazakh, „om liber“. Populaþiile
cazace, seminomade, s-au format, treptat,
în acel no man’s land dintre Rusia ºi
Polonia, pe de o parte, ºi hanatele tãtare,
pe de altã parte. Acestea se împart în mai
multe grupe: cazacii de pe Volga, de pe
Don, din Kuban, de pe Terek... În extre-
mitatea vesticã a teritoriului lor se aflã cei
numiþi zaporojeni, ortodocºi de dialect
ucrainean, care ocupã bucla Niprului ºi
împrejurimile ei. Aceastã situaþie geogra-
ficã determinã douã consecinþe. În apro-
pierea frontierelor proprii, statele polonez
ºi rus îi utilizeazã pe cazaci ca forþã
militarã de sprijin, furnizându-le arme ºi
alimente, încercând sã-i îmblânzeascã.
Centrul teritoriului lor, în schimb, tinde sã
devinã punctul de raliere a fugarilor, a
celor certaþi cu legea ºi a diverºilor rebeli
proveniþi din þinuturile învecinate.
Atracþia este cu atât mai mare cu cât, la
mijlocul secolului al XVI-lea, zaporojenii
se organizeazã, constituindu-ºi aºa-numita
setci (termen care denumeºte ºi aºezarea
fortificatã). În fruntea acesteia se aflã o
cãpetenie aleasã (hatmanul, în ucraineanã
ataman).
Divizaþi între tentaþia mercenariatu-
lui ºi cea a independenþei, cazacii se con-
fruntã ºi cu transformarea mediului
autohton. Treptat, regiunea lor, acel „pã-
mânt al nimãnui“ în care s-au format,
începe sã fie ocupat de þãrani ucraineni
veniþi dinspre vest (din Polonia) sau
dinspre nord (din Rusia), care fug de
ºerbie. Or, în urma þãranilor apar mag-
naþii, preocupaþi de exploatarea dreptu-
rilor lor seniorale în cadrul unei suzera-
nitãþi poloneze care, nominal, îi include ºi
pe zaporojeni. În sfârºit, ortodocºii
antiunitarieni de la Kiev se folosesc de
cazaci împotriva polonezilor, în timp ce
cautã sã-ºi atragã sprijinul Moscovei.
HMELNIÞKI ªI RUªII. În 1637, polonezii zdro-
besc, la sud de Kiev, o revoltã de amploare
a þãranilor ºi cazacilor, dupã care îºi întãresc
controlul asupra malului drept al Niprului.
Aceasta nu face decât sã accentueze tensi-
unile de care un om foarte ambiþios va în-
cerca sã profite. În 1648, Bogdan Hmelniþki
este ales hatman, apoi lanseazã cu ajutorul
tãtarilor o expediþie victorioasã, în Galiþia,
împotriva polonezilor. În 1649, regele Po-
loniei recunoaºte „libertãþile“ zaporojenilor,
dar rãzboiul este reluat, iar cazacii sunt
înfrânþi în 1651, obþin victoria în 1652,
pentru a fi din nou învinºi în 1653. În aceste
condiþii, Hmelniþki preferã sã se apropie de
Moscova. Prin acordul de la Pereiaslav
(1654), zaporojenii recunosc suzeranitatea
þarului (Aleksei Mihailovici) care, la rândul
sãu, le recunoaºte instituþiile. Hatmanul
spera sã asigure astfel autonomia cazacilor,
dar ruºii aveau alt obiectiv: reconstituirea, în
propriul avantaj, al vechiului teritoriu al
statului kievean, considerându-i pe cazaci
parte integrantã a acestuia. Astfel, succesorii
lui Hmelniþki (mort în 1657) se vor gãsi
prinºi între douã (în curând, trei) focuri. Un
acord încheiat, din 1658, cu polonezii rã-
mâne fãrã urmãri. În 1667, tratatul ruso-po-
lonez de la Andrusovo împarte regiunea:
ruºii obþin malul stâng al Niprului, ca ºi
Kievul (în principiu, pentru doi ani, dar nu
vor mai retroceda oraºul), în vreme ce
polonezii pãstreazã malul drept al fluviului,
cel puþin nominal. Cu toate acestea, în 1672
otomanii îi înving pe polonezi ºi îi obligã sã
le cedeze Podolia (a se vedea p. 84), astfel
încât zaporojenii ajung (tot nominal) vasalii
Imperiului Otoman, pânã la retrocedarea
Podoliei cãtre Polonia, în 1699.
71 CYAN MAGENTA YELLOW
La sfârºitul secolului al XVII-lea, în
Ucraina se stabileºte un nou raport de forþe.
Polonezii deþin controlul asupra vestului
þãrii, dar invazia suedezã din 1655–1658
i-a afectat puternic (a se vedea p. 84). În
schimb, ruºii au reuºit sã dispunã de pozi-
þii solide: ei stãpânesc Kievul (al cãrui pa-
triarh ortodox recunoaºte, în 1684, autori-
tatea patriarhului Moscovei) ºi întregul
mal stâng al Niprului, unde se stabilesc
þãrani ucraineni veniþi de pe malul drept.
Dincolo de teritoriul zaporojenilor, vasali
ai þarului, de fapt, din 1699 ruºii pot face
de aici înainte faþã turcilor. Ultimul
hatman cazac ce cautã sã se emancipeze se
numeºte Mazeppa (a se vedea studiul).
Ucraina þarilor
Sub domnia Ecaterinei a II-a (1762–1796),
cea mai mare parte a Ucrainei actuale este
inclusã în Imperiul Rus. Otomanii sunt cei
care trag ponoasele acestei expansiuni
POTEMKIN
Favorit al Ecaterinei a II-a, Grigori Potemkin
(1739–1791) îi supune pe zaporojeni în 1775,
apoi, în anul urmãtor, devine guvernator gene-
ral al provinciilor cucerite, unde ºi-a dovedit
imediat imensul talent de organizator. Pentru
ca Ecaterina a II-a sã descopere „Noua Rusie“,
el pregãteºte în 1787 faimoasa ºi triumfala
„cãlãtorie în Taurida“, pe traseul cãreia înteme-
iazã sate model, constituite special pentru
aceastã ocazie. Împãrãteasa era însoþitã de Iosif
al II-lea, împãratul Austriei, de Stanislas
August, regele Poloniei, de prinþul de Ligne ºi
de contele de Ségur, ambasadorul Franþei.
BLACK
care, prin ricoºeu, are consecinþe asupra
Poloniei. La iniþiativa turcilor, rãzboiul
izbucneºte în 1768, iar în câþiva ani,
armatele ruse cuceresc Taurida ºi Crimeea,
apoi pãtrund în Moldova, în Valahia ºi
chiar pânã în Bulgaria. Prin Tratatul de la
Kuciuk-Kainargi (1774), turcii oferã Rusiei
litoralul dintre Nipru ºi Bug, în vreme ce
Hanatul Crimeei, incluzând Taurida, de-
vine, în principiu, independent. Aceastã
înaintare rapidã a ruºilor i-a neliniºtit
imediat pe austrieci care, în înþelegere cu
prusacii, au obþinut din partea Rusiei, în
compensaþie, acordul pentru o primã îm-
UCRAINENII
pãrþire a Poloniei (1772). Austria a primit
astfel Galiþia, locuitã în parte de ucraineni.
În plus, în 1775 ea obþine din partea Im-
periului Otoman, Bucovina, la rândul ei
populatã, cel puþin parþial, de ucraineni
(Bucovina fiind smulsã Moldovei, aflatã 
sub suzeranitate otomanã). 71
Devenite anacronice, „libertãþile“ caza-
cilor nu pot rezista puternicei expansiuni a

Rusiei: ultimul hatman a trebuit sã renunþe
la aceastã demnitate în 1764. Organizarea
specificã, centrul puterii zaporojenilor
(setci), este distrusã de trupele ruse în
1775. Tãtarii nu sunt nici ei mai bine
trataþi: în 1783, Rusia le anexeazã toate
teritoriile (Crimeea ºi Taurida). Victorioºi
încã odatã, ruºii anexeazã în 1792 Edisa-
nul ºi obþin astfel fixarea frontierei pe
Nistru.
Interesul lor se îndreaptã apoi cãtre
Regatul Poloniei: în urma celei de-a doua
ºi, respectiv, a treia împãrþiri (1793 ºi
1795), Rusia ocupã þinuturile ucrainene
(Volînia, Podolia) care mai erau încã
poloneze. ªi, în cele din urmã, în 1812,

GALIÞIA ORIENTALÃ
Galiþia Orientalã ocupã un loc aparte în istoria
Ucrainei. Principatul Haliciului (de la care
provine numele de Galiþia) a servit ca loc de
refugiu pentru o parte a elitei kievene (prelaþi,
literaþi ºi negustori) dupã invazia mongolã.
Regiunea, denumitã „Rusia roºie“, a fost apoi
anexatã de cãtre polonezi, având drept centru
oraºul Lvov. Cu ocazia primei împãrþiri a
Poloniei (1772), Galiþia va trece în componenþa
Austriei ºi, sub acest regim – relativ liberal –,
DOUĂZECI DE POPOARE
se va dezvolta, în cursul secolului al XIX-lea,
o miºcare naþionalã ucraineanã.
În 1914, atunci când trupele ruse au cucerit,
pe moment, Galiþia orientalã o represiune se-
verã s-a abãtut asupra regiunii: ziarele au fost
interzise, ºcolile închise, mitropolitul unit
deportat în Rusia. Redevenitã polonezã în peri-
oada interbelicã, încorporatã Ucrainei Sovie-
tice în 1939, apoi în Guvernãmântul General
în 1941, Galiþia a cunoscut din nou represiunea
 în 1946: Stalin, la fel ca ºi þarii de dinaintea lui
în Volînia ºi Podolia, trece la interzicerea ºi
72 persecutarea Bisericii Unite.
 cu ucraineni, ruºi, bulgari, gãgãuzi (a se
dupã un nou rãzboi împotriva turcilor
(declanºat în 1806), Rusia anexeazã Basa-
rabia, adicã jumãtate din Moldova, inclu-
siv Bugeacul. De acum înainte, teritoriul
actual al Ucrainei se gãseºte în Imperiul
Rus cu excepþia zonelor pe care Imperiul
Austriac a reuºit sã le ocupe.
„NOUA RUSIE“. În cuceririle lor sudice, ruºii
nu mai vãd o „Ucrainã“ (în sensul de zonã
frontalierã), ci o „Nouã Rusie“, care bene-
ficiazã de trei avantaje însemnate:
– pãmânturi extrem de fertile (faimoasele
pãmânturi negre, cernoziom), care vor
deveni, în scurtã vreme, „grânarul“ im-
periului;
72 CYAN MAGENTA YELLOW
– o nouã ieºire la mare, supravegheatã de
baza militarã de la Sevastopol ºi ani-
matã de marele port comercial Odessa,
fondat în 1796;
– vaste teritorii propice colonizãrii.
Organizatã cu o mânã de fier, de la
sfârºitul secolului al XVIII-lea, de Grigori
Potemkin, colonizarea se manifestã, în
principal, printr-un aflux de ucraineni (ve-
niþi din „Mica Rusie“, dintre Kiev ºi
Harkov) ºi de ruºi, dar participã ºi alte
populaþii: greci ºi armeni emigraþi din
Imperiul Otoman, evrei care fug la Odessa
de constrângerile mediilor israelite tradi-
þionaliste din fostul regat al Poloniei,
germani chemaþi în calitate de coloniºti ºi
implantaþi în Taurida, în Edisan ºi în Cri-
meea (aceºtia vor fi cunoscuþi apoi sub nu-
mele de „germanii de la Marea Neagrã“)...
Populaþiile musulmane retrase în Imperiul
Otoman sunt înlocuite în Basarabia de Sud
vedea p. 138) etc.
Dupã anul 1870, dezvoltarea cãilor ferate
conferã „Noii Rusii“ o dimensiune supli-
mentarã: imensele resurse carbonifere din
regiunea Doneþk, împreunã cu minereurile
de fier de la Krivoi-Rog, stau la baza dez-
voltãrii unei industrii grele, marcând afir-
marea „capitalismului sãlbatic“ ºi a prole-
tariatului muncitoresc al Rusiei de dinainte
de 1914.
UCRAINA OCCIDENTALÃ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA.
În vreme ce Ucraina Orientalã cunoaºte o
dezvoltare „în stil american“, vestul evo-
lueazã încet. În provinciile desprinse de
Polonia (Volînia, Podolia), la fel ca ºi în
þinuturile bieloruse situate mai la nord,
BLACK
secolul al XIX-lea este sãrac în evenimente
majore, cu excepþia, poate, a integrãrii
forþate în 1839 a uniþilor în cadrul Bisericii
Ortodoxe (a se vedea p. 65). Aceasta nu face
altceva decât sã accentueze diferenþa faþã de
teritoriile ucrainene incluse în Imperiul
Austriac (Galiþia Orientalã, nordul Buco-
vinei, Rutenia Subcarpaticã). Este adevãrat
cã rutenii ocupã aici o poziþie inferioarã în
societate (fiind mai ales þãrani), dar con-
textul multietnic al Imperiului Habsburgic,
unde fiecare popor reprezintã, într-un fel, o
contrapondere faþã de celelalte, le permite
sã-ºi pãstreze identitatea. Aºa se explicã de
ce, în 1848, atunci când polonezii ºi-au con-
stituit o „gardã naþionalã“ (a se vedea p. 89),
rutenii s-au simþit ameninþaþi ºi au sprijinit
intervenþia forþelor imperiale în Galiþia. Mai
important este faptul cã Biserica Unitã se
menþine solid în þinuturile austriece ºi
contribuie la întreþinerea unui sentiment de
diferenþiere faþã de polonezi (catolici), pe de
o parte, ºi faþã de ruºi (ortodocºi), pe de alta.
Anii 1917–1920
RADA. Din momentul prãbuºirii regimului
þarist, se constituie la Kiev un consiliu,
numit Rada, ce atrage în scurt timp o largã
susþinere popularã. Membrii sãi proveneau
din mediul Societãþii Ucrainenilor Progre-
siºti care, începând din 1908, s-a strãduit
sã obþinã, pe cãi legale, recunoaºterea
drepturilor ucrainenilor ºi un statut de
autonomie.
În noiembrie 1917, Rada proclamã con-
stituirea unei republici a Ucrainei ºi numeº-
te un guvern (în care social-democratul
Simon Petliura ocupã funcþia de ministru
de Rãzboi). În cursul lunii urmãtoare, bol-
ºevicii, puternic reprezentaþi în bazinul
Doneþk, întemeiazã Republica Sovieticã a
Ucrainei, la Harkov. Rada riposteazã,
proclamând independenþa în ianuarie 1918
dar, în faþa ofensivei bolºevicilor, este
obligatã sã se retragã la Jitomir. În fe-
bruarie 1918, o delegaþie a Radei semnea-
zã, la Brest-Litovsk, un tratat, prin care
Germania ºi Austro-Ungaria recunosc
independenþa Ucrainei. La fel va proceda
ºi guvernul bolºevic, semnând, cu Puterile
Centrale, Tratatul de la Brest-Litovsk
(martie 1918, a se vedea p. 65). Germania
ºi Austro-Ungaria, interesate în principal
de accesul la resursele cerealiere, trec la
ocuparea þãrii. Omul lor de încredere,
Skoropadski, îºi ia titlul de hatman în luna
aprilie 1918. Rada este dizolvatã, iar
Petliura închis.
UCRAINA, CÂMP DE LUPTÃ. Retragerea arma-
telor germane ºi austro-ungare, în noiem-
brie 1918, declanºeazã în Ucraina o stare
de anarhie generalã. Printre protagoniºti se
numãrã, la începutul anului 1919, bolºevi-
cii, Petliura (aflat în fruntea unui „Direc-
torat ucrainean“), anarhiºtii conduºi de
Nestor Makhno, bandele „cazace“ ale lui
Grigoriev, armatele ruse „albe“, armatele
aliate (francezã ºi greacã), precum ºi armata
polonezã.
• Rutenii din Galiþia Orientalã revendicã
alipirea la o Ucrainã independentã, dar
polonezii, care urmãresc anexarea acestei
regiuni, ocupã Lvovul din noiembrie
1918. Totuºi, nu ajung sã controleze în-
treaga Galiþie decât în mai 1919.
73 CYAN MAGENTA YELLOW
• Petliura, eliberat de germani, cucereºte
Kievul în decembrie 1918, fiind alungat
de aici de bolºevici în februarie 1919 ºi
nevoit sã se retragã în Podolia, în aprilie
1919. Înfrânt de „albii“ conduºi de
Denikin, în octombrie 1919, ulterior se
apropie de polonezi.
LIMBA ªI LITERATURA
UCRAINEANÃ
Asemãnãtoare echivalentului ei bielorus, o
limbã literarã derivatã din slavonã a supra-
vieþuit vreme îndelungatã în Ucraina. Dar,
polonizatã treptat, ruptã de limba popularã ºi,
în cele din urmã, interzisã de autoritãþile þariste
în secolul al XVIII-lea, ajunge sã fie datã
uitãrii. Astfel a putut renaºte o limbã ucrai-
neanã literarã modernã, având ca punct de
plecare graiurile rãmase vii.
Pionierul acestei renaºteri, Ivan Kotlia-
revski, este autorul unei opere satirice de suc-
ces: Eneida travestitã (1798). Cu toate acestea,
cel mai important scriitor rãmâne Taras
Sevcenko (1814–1861), considerat un adevãrat
erou naþional. Mare poet ºi naþionalist înflã-
cãrat, el a fost persecutat de þarul Nicolae I,
care a ordonat încorporarea sa ca simplu soldat
într-un regiment din Ural cu „interdicþia de a
scrie sau desena“. Acest episod a durat mai
mult de zece ani. Alt scriitor de primã mãrime
a fost galiþianul Ivan Franko (1856–1916),
hãrþuit de autoritãþile austriece din cauza
opiniilor sale politice, dar care va petrece, cu
toate acestea, o mare parte a vieþii sale la
Viena, unde îºi va scrie cea mai însemnatã
parte a operei sale.
În secolul al XX-lea, SUA ºi, într-o propor-
þie mai mare, Canada (unde trãieºte o im-
portantã comunitate ucraineanã) au jucat rolul
de loc de refugiu: un mare numãr de opere
interzise în URSS au fost editate aici, la fel
cum erau tipãrite în Galiþia austriacã în vremea
þarilor.
BLACK
• Bolºevicii constituie la Kursk (în Rusia),
în noiembrie 1918, un guvern provizoriu
al Ucrainei. În ianuarie 1919, ei ajung la
Harkov, iar în februarie 1919 la Kiev. În
martie 1919 este proclamatã Republica
Sovieticã Ucraina.
• În bucla Niprului, Grigoriev, care se
pretinde a fi moºtenitorul zaporojenilor,
lanseazã de acolo atacuri pânã la Marea
Neagrã.
• Mai la est, un tânãr lider anarhist, Nestor
Makhno, a organizat din aprilie 1917 o
„Uniune a þãranilor“, la nord-vest de
Mariupol. S-a menþinut în regiune de-a
UCRAINENII
lungul întregului an 1918, ducând o luptã
de gherilã împotriva ocupanþilor germani
ºi austro-ungari. La începutul anului
1919, el deþine controlul asupra unui vast
teritoriu, între Marea Azov ºi Ekate-
rinoslav, opunând rezistenþã presiunilor 
armatelor ruse „albe“ ale generalului 73

Denikin, instalate în regiunea Donului
inferior ºi care sunt sprijinite de cazacii
din Kuban.
• Debarcarea trupelor aliate, în decembrie
1918, înregistreazã în scurt timp o serie
de eºecuri. La Kerson ºi Nicolaev, grecii
sunt victimele atacurilor lui Grigoriev, în
februarie 1919. Francezii, care au pus
piciorul la Odessa ºi în Crimeea, se
retrag, în lipsa unei autoritãþi locale pe
care sã o susþinã. Doar britanicii rãmân
pe litoralul oriental al Mãrii Negre, unde
îl sprijinã pe Denikin.
• Evacuarea trupelor franceze permite bol-
ºevicilor sã ocupe Odessa ºi apoi Cri-
meea. În mai 1919, ei îl înlãturã pe
Grigoriev, care va fi asasinat în luna iulie
a aceluiaºi an.

DOUĂZECI DE POPOARE
 ºeazã imediat asaltul asupra Ucrainei,
74
 polonezi pânã la Lvov. Dupã contraatacul
1914. Diviziunile (pur
administrative) ale
Imperiului Ţarist reflectă
etapele cuceririi: Mica
Rusie (Ucraina iniţială);
Rusia de Sud, smulsă
turcilor şi tătarilor; Rusia
Occidentală, rezultat al
împărţirilor Poloniei.
Ucrainenii din Galiţia
Orientală, din Bucovina şi
din Ungaria Superioară
74 CYAN MAGENTA
fac parte din putut încorpora RSS
Austro-Ungaria. Ucrainene toate teritoriile
ucrainene vestice, cu
1925. În afara RSS excepţia Ruteniei
Ucrainene, restul Subcarpatice, anexată de
ucrainenilor au devenit Ungaria în martie 1939.
cetăţeni polonezi,
cehoslovaci sau români. 1942. Galiţia Orientală a
fost integrată
1940. După încheierea Guvernământului General
Pactului germano-sovietic al Poloniei. România a
(august 1939), URSS a primit Transnistria.
YELLOW BLACK
„ALBII“ ÎMPOTRIVA ARMATEI ROªII. În pri-
mãvara anului 1919, situaþia pare a se fi
limpezit. Dar, Denikin lanseazã în iulie
o mare ofensivã: în cursul verii, Crimeea,
Odessa, Kievul... trec sub controlul „al-
bilor“. În aceste condiþii, Denikin decide
sã porneascã în marº forþat împotriva
Moscovei: ajunge la Orel, la 13 octombrie
1919, dar este înfrânt în faþa Tulei. Riposta
Armatei Roºii nu este mai prejos: cu
sprijinul lui Makhno, aceasta nu va întârzia
sã preia conducerea asupra întregii regiuni,
cu excepþia Crimeei, unde se retrag arma-
tele albe, aflate din aprilie 1920 sub co-
manda lui Piotr Vranghel.
Luptele, totuºi, nu s-au sfârºit deoarece,
în aprilie 1920 polonezii atacã ºi reuºesc sã
ocupe Kievul în luna mai. Vranghel declan-
ajungând pânã la Ekaterinoslav ºi Mariupol.
În iulie 1920, Armata Roºie îi respinge pe
din august al acestora, ostilitãþile înceteazã,
în cele din urmã, în octombrie 1920 (a se
vedea p. 91). De aceea, în luna urmãtoare,
Armata Roºie poate sã forþeze pãtrunderea
în Crimeea: 135 000 de persoane (între care
70 000 de soldaþi ai lui Vranghel) sunt
evacuate pe mare. Nu mai rãmâne decât
Germanii administrează Makhno. Vânat de bolºevici, faþã de care
cea mai mare parte a
Ucrainei în cadrul unui refuzã sã se supunã, acesta trece în România
Reischskommissariat. Estul în 1921 ºi va muri la Paris în 1934.
ţării, apropiat frontului, Ucraina iese devastatã din aceste încer-
depinde în mod direct de cãri. În trei ani (1917–1920), Kievul ºi-a
comandamentul militar.
schimbat de nouã ori stãpânii! La fel ca în
vremea zaporojenilor, bandele rivale de
cãlãreþi ºi-au fãcut peste tot apariþia, în
special în 1919, contribuind la înmulþirea
loviturilor ºi trãdãrilor. Jafurile ºi masa-
crele au fost nenumãrate, începând cu
pogromurile înfãptuite de ucrainenii lui
Petliura în februarie–aprilie 1919 în Podolia,
apoi de trupele lui Denikin, în lunile
iulie–august 1919 (Petliura va fi asasinat
la Paris, în 1926, de un evreu rus).
Ucraina sovieticã
DE LA „UCRAINIZARE“ LA HOLODOMOR. Instituitã
la 14 martie 1919, Republica Sovieticã
Ucraina devine, la 30 decembrie 1922, una
dintre republicile constitutive ale URSS
(împreunã cu Rusia, Bielorusia ºi Trans-
caucazia). Capitala, stabilitã la Harkov în
1923, este readusã la Kiev în 1934. Anii
’20 sunt marcaþi de procesul de ucraini-
zare, adicã de punere în valoare, prin grija
autoritãþilor (din rândul cãrora face parte
bolºevicul ucrainean Mihailo Skripnik), a
limbii ºi culturii ucrainene.
Cu toate acestea, în 1929 Stalin trece la
colectivizarea agriculturii, ce va lovi din
plin þara, cu atât mai mult cu cât i se adau-
gã ºi un obiectiv politic: „lichidarea clasei
culacilor (þãranii înstãriþi)“. Numeroºi
þãrani ucraineni ajung, în acest condiþii, în
Gulag. Mai mult, situaþia devine disperatã
atunci când zonele rurale ale Ucrainei
Orientale sunt supuse rechiziþiilor masive
de cereale ºi de alte produse alimentare.
Aceastã tragedie este numitã de ucraineni
Holodomor („exterminarea prin foamete“).
Se poate vorbi despre un genocid? Ches-
tiunea rãmâne încã în dezbatere, dar nu se
poate pune la îndoialã faptul cã eradicarea
naþionalismului ucrainean reprezenta unul
dintre obiectivele urmãrite de Stalin.
75 CYAN MAGENTA YELLOW
Ulterior, epurãrile din anii 1934–1938 vor
decima elita ucraineanã.
CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL. Dupã inva-
darea Poloniei de cãtre trupele germane, în
septembrie 1939, URSS-ul anexeazã
CRIMEEA
Putem face distincþia între douã Crimei: coasta de
sud-est, adãpostitã de munþi, se bucurã de o climã
mediteraneeanã; restul peninsulei aparþine lumii
stepelor. Dupã ce grecii din Antichitate au
întemeiat aici colonii, pe coasta de sud-est s-au
instalat, succesiv, bizantinii, veneþienii, genovezii
(secolele XIV–XV) ºi otomanii (începând din
1475). În zona de interior, tãtarii s-au organizat, în
secolul al XV-lea, într-un hanat autonom.
Anexarea peninsulei la Rusia, în 1783, a
determinat o serie de consecinþe.
– Din 1784, ruºii întemeiazã baza navalã Se-
vastopol (care se va afla în centrul Rãzbo-
iului Crimeei în 1854–1856).
– Aristocraþia rusã nu întârzie sã preia cele mai
bune pãmânturi, colonizate cu þãrani: ruºi (în
majoritate) ºi ucraineni. Tãtarii sunt margi-
nalizaþi, nevoiþi sã pãrãseascã þara: un mare
numãr dintre ei emigreazã în Turcia. Se esti-
meazã cã, într-un secol, dupã 1783, populaþia
tãtãreascã din Crimeea a scãzut de la 500 000
la mai puþin de 200 000 persoane.
– Coasta de sud-est a devenit, în secolul al
XIX-lea, un loc de vilegiaturã (ulterior, „Rivi-
era sovieticã“), Ialta fiind perla acesteia.
În 1921, Crimeea este transformatã în repu-
blicã autonomã, în cadrul Republicii Rusia (ºi nu
al Ucrainei). În numãr de aproximativ 180 000,
tãtarii alcãtuiau, în acea vreme, un sfert din
populaþia peninsulei. Germanii ocupã Crimeea
din octombrie 1941 pânã în aprilie 1944. În mai
1944, Stalin îi acuzã pe tãtari cã ar fi colaborat
cu germanii (fapt adevãrat în cazul unora),
BLACK
Ucrainei o parte a fostelor „hotare“ polo-
neze, adicã Volînia ºi Galiþia Orientalã (a
se vedea p. 67). În iunie 1940 se adaugã –
dupã ultimatumul dat României – Buco-
vina de Nord ºi Basarabia sudicã (restul
Basarabiei devenind RSS Moldoveneascã).
deportându-i pe toþi (194 000 de persoane) în
Siberia ºi în Asia Centralã, mutarea realizân-
du-se în condiþii dramatice (90 000 de morþi în
timpul cãlãtoriei ºi în perioada urmãtoare sosirii
la destinaþie). În 1946, Crimeea îºi pierde statutul
de republicã autonomã, devenind o simplã pro-
UCRAINENII
vincie a Rusiei. În 1954, cu ocazia aniversãrii a
trei secole de la încheierea acordului de la
Pereiaslav (a se vedea p. 71), ea este alipitã
Ucrainei, cu toate cã este populatã în proporþie de
douã treimi de ruºi. În februarie 1991 este
recunoscutã din nou ca republicã autonomã.

Recunoaºterea independenþei Ucrainei, în anul 75

1991, duce la conturarea a trei probleme.
– Ruºii din Crimeea acceptã cu greu sã facã
parte din statul ucrainean. În 1994, aceºtia
ameninþã cu proclamarea independenþei, dar
Moscova renunþã la ideea de a-i sprijini.
Anul urmãtor, este reafirmatã autonomia
Crimeei (în cadrul Republicii Ucraina):
dispunând de un Parlament propriu, aceasta
este guvernatã de un prim-ministru.
– Rusia nu acceptã sã renunþe la baza sa
de la Sevastopol. În urma unor negocieri
îndelungate, printr-un acord (rãmas definitiv
în 1997), cea mai mare parte a flotei de aici
revine Rusiei, care primeºte dreptul de a
folosi o parte a bazei de la Sevastopol.
– Tãtarii exilaþi, în numãr de circa 400 000, îºi ex-
primã din 1991 dorinþa de a reveni în Crimeea,
deºi autoritãþile încearcã sã-i descurajeze în
aceastã privinþã. Peste 250 000 dintre aceºtia se
întorc. Ei dispun de un Parlament (Kurultai),
condus de un birou executiv (Meilis).

CERNOBÎL
Unul dintre reactoarele centralei nucleare de la
Cernobîl (situatã la nord de Kiev) a explodat,
la 26 aprilie 1986, fapt ce a determinat eva-
cuarea imediatã a 350 000 de persoane, în
vreme ce „norul“ radioactiv a afectat regiunile
învecinate, din Ucraina ºi din Rusia ºi, mai
ales, sud-estul Bielorusiei (respectiv, un sfert
din aceastã þarã).
Catastrofa a evidenþiat cu brutalitate dis-
funcþionalitãþile sistemului sovietic ºi, fãrã
DOUĂZECI DE POPOARE
îndoialã, a contribuit la prãbuºirea URSS-ului,
intervenitã cinci ani mai târziu. Centrala a fost
închisã în întregime abia în decembrie 2000.
Cucerirea Ucrainei de cãtre germani,
sprijiniþi de români, începe la 22 iunie
1941 ºi se încheie în octombrie, în acelaºi
 an. Ea este urmatã de o reorganizare teri-
torialã: Galiþia Orientalã este inclusã în
76 „Guvernãmântul General“ al Poloniei; Ro-
 mânia recupereazã Bucovina de Nord ºi
Basarabia, primind, în plus, administraþia
Transnistriei (situatã între Nistru ºi Bug),
regiune pur ucraineanã care cuprinde ºi
Odessa; restul þãrii (în cea mai mare parte)
formeazã Reichskommissariatul Ucrainei,
cu centrul la Rovno.
Rapiditatea înaintãrii germane lasã
populaþiile locale fãrã o replicã imediatã.
Einsatzgruppen (a se vedea p. 101) pot
trece astfel la masacrarea evreilor, înche-
iatã la finele anului 1942, moment în care
se accelereazã procesul de recrutare a mâi-
nii de lucru masculine ºi feminine, astfel
cã alãturi de polonezi, ucrainenii consti-
tuie masa acelor Ostarbeiter (muncitori
din Est) transferaþi în lagãrele de muncã
din Germania sau chiar în lagãrele de
76 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
concentrare. Unii dintre ucraineni au
trecut în tabãra germanã: miliþieni ruteni îi
vâneazã pe evreii din Galiþia Orientalã, iar
ucraineni în uniforme negre asigurã paza
lagãrelor de exterminare în Polonia. ªi
totuºi, în Volînia se dezvoltã o miºcare
clandestinã ostilã atât sovieticilor, cât ºi
germanilor. Conducãtorul acesteia este
Stepan Bandera, pe care, în cele din urmã,
germanii îl deporteazã în lagãr. Cu toate
acestea, „banderiºtii“ ºi-au continuat lupta
încã mulþi ani dupã 1945.
Armatele sovietice recuceresc Ucraina,
din august 1943 pânã în iulie 1944. Aceastã
fazã a rãzboiului antreneazã cele mai mari
distrugeri, operate de germani în timpul
retragerii lor.
UCRAINA DUPÃ 1945. Anul 1945 îi aduce, pen-
tru prima datã, pe ucraineni între graniþele
unei singure republici: cei din RSS ante-
belicã, cei deja integraþi în 1939 (teritorii
confiscate Poloniei) sau în 1940 (teritorii
confiscate României) ºi – ultimii sosiþi –
cei din Rutenia Subcarpaticã (a se vedea
p. 111), pe care Cehoslovacia o cedeazã
URSS-ului în iunie 1945. Puþin timp dupã
aceea, peste un milion de polonezi din
Ucraina Occidentalã sunt mutaþi în Polo-
nia, în vreme ce ucrainenii din regiunea
Che¬m (la est de Lublin) trec frontiera în
sens invers.
Ucraina, la fel ca ºi Bielorusia, se nu-
mãrã printre membrii fondatori ai ONU.
Acest fapt nu împiedicã o nouã foamete,
care va marca anii 1946–1947. Mai mult,
represiunea stalinistã se abate acum asupra
foºtilor „colaboratori“, a clerului unit, a
naþionaliºtilor din regiunile apusene...
Se poate vorbi despre o renaºtere cultu-
ralã abia în perioada în care, la Moscova,
se aflã la putere Nikita Hruºciov (1955–
1964), ucrainean de origine. Dar, în 1972,
Leonid Brejnev trece din nou la represalii:
Piotr Celest, suspectat de naþionalism, este
nevoit sã-i lase locul ultraconservatorului
Vladimir Scerbiþki, care se va menþine în
funcþie pânã în anul 1989.
Ucraina independentã
DRUMUL CÃTRE INDEPENDENÞÃ. Noi forþe poli-
tice se afirmã în 1989. Rukh (Miºcarea
Popularã Ucraineanã pentru Restructurare),
fondatã în 1988 de intelectuali, îºi exprimã
opþiunea pentru democraþie ºi indepen-
denþã. Puternicã în vestul ºi centrul þãrii,
aceasta organizeazã în ianuarie 1990 un
lanþ uman de mai bine de 500 km, care
traverseazã republica, pentru a comemora
proclamarea independenþei de cãtre Rada,
în 1918. Miºcarea sindicalã independentã
a minerilor din Donbass, constituitã în
timpul grevelor din iulie 1989, trece brusc
la formularea revendicãrilor politice, la
rândul lor democratice ºi naþionaliste.
În iulie 1990, la o lunã dupã Rusia,
Ucraina îºi proclamã suveranitatea. Leonid
Kravciuk (fost activist pe linie de propa-
gandã al Partidului Comunist al Ucrainei)
este ales preºedinte al Sovietului Suprem.
În martie 1991, majoritatea ucrainenilor
aprobã proiectul noii uniuni, propus de
Moscova. Ca ºi în alte locuri din URSS,
eºecul puciului din august 1991 (a se
vedea p. 34) marcheazã cotitura decisivã:
Ucraina îºi proclamã independenþa în
cursul aceleiaºi luni, în data de 24. La 1 de-
cembrie 1991, un referendum, la care par-
ticipã întreaga populaþie (inclusiv ruºii)
aprobã independenþa, cu peste 90 % din vo-
turi, iar Kravciuk este ales, prin vot univer-
sal, preºedinte al republicii (învingându-l pe
candidatul Miºcãrii Rukh). Dupã o sãptã-
mânã, Rusia, Ucraina ºi Bielorusia pun
capãt existenþei URSS-ului ºi întemeiazã
Comunitatea Statelor Independente (CSI).
ACUMULAREA DIFICULTÃÞILOR. Euforia cu care
ucrainenii au optat pentru independenþã,
ORTODOCªI ªI UNIÞI
Ucrainenii sunt majoritar ortodocºi. Între 1946
ºi 1990, singura recunoscutã a fost Biserica
Ortodoxã Rusã, având în frunte pe mitropolitul
de Kiev, subordonat patriarhului Moscovei.
Astãzi funcþioneazã patru Biserici distincte.
– Biserica Ortodoxã Ucraineanã (fosta Bise-
ricã Ortodoxã Rusã), condusã în continuare
de mitropolitul de Kiev, a rãmas fidelã pa-
triarhului Moscovei... dar numãrul adepþilor
este în scãdere.
– Biserica Ortodoxã Ucraineanã autocefalã a
funcþionat din 1920 pânã la sfârºitul anilor
1930. Reintratã în legalitate în 1990, aceasta
este condusã de patriarhul Kievului (exco-
municat de cel al Moscovei în 1997), reu-
nind tot mai mulþi adepþi.
– O altã Bisericã autocefalã, condusã de mitro-
politul Ternopelului, se manifestã în favoa-
rea reunificãrii.
– Biserica Greco-Catolicã Ucraineanã, numitã
în mod curent „Unitã“, deoarece s-a unit cu
Roma încã din 1596 (a se vedea p. 65), a fost
inclusã forþat în cadrul Bisericii Ortodoxe
Ruse în 1946. Recunoscutã din nou în 1990,
este condusã de mitropolitul Lvovului
(acesta fiind ºi cardinal), având 5 milioane
de credincioºi.
77 CYAN MAGENTA YELLOW
convinºi cã þara lor, bogatã în resurse, avea
sã devinã o putere, a lãsat locul dezamã-
girii. Din 1992, s-au fãcut simþite dificul-
tãþi grave.
• Relaþiile cu Rusia sunt blocate din cauza
a douã probleme, legate una de cealaltã:
cea a statutului Crimeei ºi cea a viitorului
fostei flote sovietice de la Marea Neagrã.
Prima dintre acestea se va rezolva în
1995, iar a doua în 1997 (a se vedea stu-
diul de la p. 75). În ansamblu, Ucraina nu
poate negocia cu marea sa vecinã de pe o
poziþie de forþã. În 1994, sub presiunea
comunã a Rusiei ºi a Statelor Unite ale
Americii, ea este nevoitã sã renunþe la
arsenalul sãu nuclear (moºtenit de la
fosta URSS), amplasat pe teritoriul ucrai-
nean. În schimb va beneficia de un ajutor
american consistent.
• Economia se degradeazã cu repeziciune:
scãderea producþiei industriale, hiperin-
flaþie începând din 1993, prãbuºirea
puterii de cumpãrare (care provoacã o
grevã a minerilor în iunie 1993...). Prin
urmare, conducãtorii þãrii ezitã sã se
angajeze pe calea privatizãrilor, de teama
agravãrii dificultãþilor sociale.
• Unitatea naþionalã, pe care în principiu
nimeni nu o pune în discuþie, se mani-
festã cu greu. În vestul þãrii, majoritatea
populaþiei ar dori ca Ucraina sã se în-
drepte cãtre Europa. În est, dimpotrivã,
aceasta rãmâne ataºatã Rusiei, din mo-
tive etnice (proporþia ridicatã a ruºilor),
economice (Ucraina Orientalã a fost
puternic integratã economiei sovieti-
ce), dar ºi politice (aici, membrii fostei
nomenclaturi sovietice ºi-au pãstrat
puterea).
BLACK
Culorile albastru şi auriu ale
stemelor vechiului principat
al Haliciului (Galiţia) au fost
adoptate de un congres
ucrainean reunit la Lvov în
1848. Republica Ucraina,
independentă de la 1917 la
1920 şi le-a însuşit. După
preluarea puterii de către
bolşevici, drapelul albastru
şi auriu a fost înlocuit cu unul
roşu, ce purta iniţialele
Republicii Sovietice a
Ucrainei (URSS), scrise cu
caractere chirilice. Drapelul
sovietic în roşu şi albastru a
fost utilizat din 1948 până
UCRAINENII
în 1991, dată la care
drapelul albastru-auriu a
devenit, din nou, oficial.
Astăzi, culorile sunt
interpretate drept simboluri
ale cerului şi ale grânelor
coapte. 
77
Cu prilejul alegerilor legislative din
martie-aprilie 1994, candidaþii Rukh au

obþinut majoritatea voturilor în vest, în
vreme ce politicienii proveniþi din vechiul
regim au câºtigat în est, obþinând o slabã
majoritate în Parlament. La alegerile pre-
zidenþiale din iunie 1994, alegãtorii din
vest ºi-au exprimat masiv preferinþa pen-
tru Kravciuk, vãzut ca un naþionalist, dar
un candidat din est, Leonid Kucima, a
reuºit sã câºtige, obþinând ceva mai mult
de 52 % din voturi. (Acesta provenea din
rândurile „clanului de la Dnepropetrovsk“,
susþinut odinioarã de Leonid Brejnev.)
SUB PREªEDINÞIA LUI LEONID KUCIMA. Pentru
eradicarea inflaþiei, Kucima impune o po-
liticã de austeritate, accelerând, totodatã,

DOUĂZECI DE POPOARE
 fluctuantã, din cauza tensiunilor sociale
78
 tinuã, compensat oarecum, ce-i drept, de
Mai vastă decât Franţa,
Ucraina se întinde, de la
vest la est, pe 1 300 km.
Ea cuprinde, din 1945,
majoritatea ucrainenilor,
cu excepţia câtorva
minorităţi frontaliere (din
78 CYAN MAGENTA
Republica Moldova,
Slovacia...) şi a celor care
au emigrat în Rusia şi în
alte zone din fosta URSS
(în număr de câteva
milioane), cei mai mulţi
dintre aceştia
YELLOW BLACK
rusificându-se. Ruşii sunt
mai numeroşi în special în
estul ţării, iar în Crimeea
sunt majoritari. Printre
celelalte minorităţi etnice
se numără maghiarii din
Ucraina Subcarpatică,
UCRAINA
UKRAJINA
Suprafaþã 603 000 km2
Populaþie (anul 2006) 46 557 000 loc.
Capitalã Kiev (Kyïv)
Structura populaþiei (2001)
Ucraineni 77,8 %
Ruºi 17,3 %
Bieloruºi 0,6 %
Români 0,5 %
Tãtari din Crimeea 0,5 %
Religie ortodoxã
privatizãrile. Linia sa politicã este însã
(minerii din Donbass recurg din nou la
grevã, în 1996). Declinul economic con-
avântul economiei „informale“. În 1996,
Kucima obþine din partea Parlamentului
adoptarea unei Constituþii care întãreºte
puterea prezidenþialã. Deºi alegerile legis-
lative nu au evidenþiat formarea unei
majoritãþi clare, Kucima a fost reales în
1999, cu peste 56 % din voturi. În cursul
acestui mandat, politica sa capãtã accente
autoritare: în decembrie 2000, preºedintele
este bãnuit cã ar fi implicat în asasinarea
unui jurnalist de opoziþie. Legislativele din
românii din Bucovina, 2002 marcheazã diminuarea influenþei
bulgarii din Basarabia de taberei prezidenþiale. Totuºi, revigorarea
Sud şi tătarii din Crimeea
(reveniţi aici din 1991).
economicã începutã în 2000 continuã,
astfel încât numãrul ucrainenilor tentaþi sã
sprijine reformele liberale creºte. Consti-
tuþia îl împiedicã pe Kucima sã mai
candideze în 2004 pentru un al treilea
mandat.
EªECUL „REVOLUÞIEI PORTOCALII“. Rezultatele
celui de-al doilea tur de scrutin sunt
contestate de partizanii lui Iuºcenko, al
cãror simbol comun este culoarea
portocalie. În urma unor manifestaþii de
amploare („Revoluþia portocalie“), un al
treilea tur, organizat în decembrie 2004,
determinã alegerea lui Iuºcenko, acesta
dispunând de 56 % din voturi. Dupã cum
era de Iuºcenko, acesta a fost sprijinit masiv
în vest, fiind avantajat de votul acordat în
favoarea sa de alegãtorii din Ucraina
Centralã.
Cu toate acestea, politica noului preºe-
dinte este ezitantã, astfel încât alegerile
legislative din 2006 demonstreazã ero-
darea susþinerii sale parlamentare. În ciuda
unei creºteri economice neîntrerupte din
2000 (stimulate mai ales de cererea de echi-
pamente industriale de pe piaþa chinezã),
modernizarea economiei este încã la început.
79 CYAN MAGENTA YELLOW
POLONEZII
olonia ºi-a pãstrat independenþa
P din jurul anului 1000 ºi pânã în
a doua jumãtate a secolului al
XVIII-lea, când vecinii sãi, Impe-
riul Rus, Prusia ºi Imperiul Habsburgic,
ºi-au împãrþit aceastã þarã în decursul a
trei etape (1772, 1793, 1795), proclamând
„sfârºitul Poloniei“ (Finis Poloniae, în la-
tinã). Cu toate acestea, ea s-a refãcut în
1919, dar a fost din nou dezmembratã
în 1939, apoi a fost devastatã de rãzboi, în
1945 obþinând însã noi frontiere. Astfel,
în zilele noastre, poporul polonez ocupã
aproape acelaºi teritoriu, care i-a aparþinut
acum o mie de ani.
Dacã naþiunea polonezã a reuºit sã su-
pravieþuiascã atâtor încercãri, nu acelaºi
lucru se poate spune ºi despre evreii care,
din secolul al XIV-lea ºi pânã la exter-
minarea lor de cãtre naziºti, au avut drept
patrie Polonia, fie ea independentã sau
dezmembratã (a se vedea p. 97).
Geneza statului polonez
Istoria Poloniei începe în regiunea locuitã
de polani, un trib slav instalat în bazinul
râului Warta. În anul 966, Mieszko, prin-
cipele polanilor, se converteºte la creº-
tinism (în rit catolic), cu scopul norma-
lizãrii relaþiilor cu puternicul sãu vecin,
împãratul german, ºi pentru consolidarea
propriei sale puteri. În 968 este întemeiat
BLACK
un episcopat la Pozna…. Mieszko îºi extinde
autoritatea cãtre nord (în Pomerania), cãtre
est ºi sud (în Silezia). Fiul sãu, Boleslaw
cel Viteaz (992–1026) cucereºte bazinul
superior al Vistulei, inclusiv oraºul Cra-
covia. În anul 1000, el întemeiazã un
arhiepiscopat la Gniezno (astfel cã Polonia
devine o provincie subordonatã ecleziastic
direct Romei), apoi în 1025 obþine recu-
noaºterea titlului sãu regal. Aceasta este
originea dinastiei Piast (denumitã ca atare,
retroactiv, în secolul al XVII-lea).
POLONIA FÃRÂMIÞATÃ. Dupã domnia lui Cazi-
mir Restauratorul (1039–1058), autoritatea
POLONEZII
dinastiei Piast se reduce continuu, cu atât
mai mult cu cât nu au fost fixate reguli stric-
te de succesiune la tron. Boleslaw al III-lea
Gurã Strâmbã (1102–1138) încearcã sã
gãseascã o soluþie: prin testament, acesta 
atribuie fiecãruia dintre fiii sãu un ducat, 79
instituind preeminenþa fiului cel mare, care
domneºte la Cracovia, purtând titlul (latin)

de princeps. Rezultatul acestei decizii este
reprezentat, practic, de fãrâmiþarea Poloniei
între diferitele ramuri ale dinastiei Piast. În
1177, ducii (precum ºi alþi demnitari) ajung
sã îl desemneze colectiv pe princeps. Acum
se pun bazele monarhiei elective poloneze.
Divizaþi ºi slãbiþi, Piaºtii nu reuºesc sã
opunã rezistenþã aristocraþiei funciare de
origine militarã, foarte turbulente, compusã
din marii nobili (care vor fi numiþi mai
târziu „magnaþi“) ºi dintr-un numãr mare de
nobili mici (a se vedea studiul de la p. 83).
Biserica se impune în forþã: în secolele al
XII-lea ºi al XIII-lea, ea trece la creºtinarea
în profunzime a populaþiei poloneze, sus-
þinând unitatea naþionalã.
 Expansiunea germanã cãtre est (a se ve-
dea p. 11), caracteristicã epocii, se manifestã
sub mai multe aspecte. Pomerania Occiden-
talã este anexatã Sfântului Imperiu la înce-
putul secolului al XIII-lea. Ducii polonezi ai
Sileziei încurajeazã instalarea coloniºtilor
germani pe teritoriile controlate de ei, prea
puþin populate, iniþiind astfel o miºcare ce
se va intensifica în a doua jumãtate a seco-
lului al XIII-lea. Totodatã, numeroºi ger-
DOUĂZECI DE POPOARE
mani se stabilesc în oraºele poloneze, care
tind sã se germanizeze. În sfârºit, ducele
Konrad de Mazovia (din regiunea Varºovia)
adoptã, în 1226, o decizie care va avea con-
secinþe considerabile. Pentru a lupta împo-
triva borusienilor, popor baltic pãgân ce ame-
ninþa sã-i ocupe nordul ducatului, ducele de
Mazovia face apel la Cavalerii Teutoni (a se
 vedea p. 16), care se aºazã pe Vistula Infe-
rioarã. În curând, ordinul trece la masacra-
80 rea borusienilor ºi la aducerea de coloniºti
 germani în regiunea care, în curând, va fi
cunoscutã sub numele de Prusia.
RESTAURAREA REGATULUI. În 1241, mongolii
sosiþi dinspre est (a se vedea p. 15), pã-
trund în Polonia, distrug Cracovia, devas-
teazã þara, apoi se îndreaptã cãtre Moravia
ºi Ungaria. Dupã trecerea lor, Mazovia ºi
Silezia se fãrâmiþeazã. Doar Polonia Mare
ºi Polonia Micã (regiunea Cracovia) îºi
mai pãstreazã unitatea. Spre sfârºitul seco-
lului, certurile neîncetate cu privire la atri-
buirea titlului de princeps duc la impune-
rea ideii potrivit cãreia ar fi mai adecvatã
revenirea la un rege încoronat. Neînþele-
gerile dintre Piaºti determinã încoronarea
în anul 1300 a unul ceh, regele Boemiei,
Venceslas al II-lea, care moare în 1305.
80 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Cavalerii Teutoni profitã de reizbucnirea
certurilor dintre Piaºti pentru a ocupa Dan-
zigul (Gdansk) în 1308, apoi întreaga Pome-
relie (regiunea cuprinsã între Pomerania ºi
Prusia). În 1320, Vladislav (W¬adys¬aw) I
cel Scund din dinastia Piast este încoronat
ca rege la Cracovia. În realitate, el nu dom-
neºte decât asupra Micii ºi a Marii Polonii.
Confruntat cu ostilitatea Ordinului Teutonic
ºi a regelui Boemiei, Ioan de Luxemburg
(cu care se aliazã majoritatea ducilor din
Silezia), Vladislav se alãturã ungurilor ºi
lituanienilor.
Lui Vladislav, mort în 1333, îi urmeazã
fiul acestuia, Cazimir al III-lea. În 1340
izbucneºte o crizã în privinþa succesiunii
la conducerea Principatului de Halici
(viitoarea Galiþie), determinatã de dezmem-
brarea statului kievean (a se vedea p. 14),
populat de ruteni ortodocºi. Cazimir trece
la cucerirea regiunii, acþiune care se va
desfãºura pe parcursul a douã decenii.
În schimb, el încheie pacea cu Ordinul
Teutonilor (care pãstreazã Gdanskul ºi Po-
merelia, ºi recunoaºte în 1348 anexarea
Sileziei la Regatul Boemiei (a se vedea
p. 102). Cazimir al III-lea restaureazã auto-
ritatea regalã, motiv pentru care, încã din
timpul vieþii, va fi numit „cel Mare“. De
asemenea, obþine din partea papei recu-
noaºterea întemeierii unei universitãþi la
Cracovia, în 1364, ºi încurajeazã insta-
larea în Polonia a evreilor, proveniþi din
Sfântul Imperiu (a se vedea p. 98).
Lipsit de moºtenitori direcþi, Cazimir
(mort în 1370) l-a desemnat drept succesor
pe nepotul sãu, Ludovic de Anjou, rege al
Ungariei (a se vedea p. 116). În 1374,
nobilimea obþine din partea noului rege
însemnate avantaje fiscale. Acesta nu are
nici el un fiu, dar are douã fete. Dupã
moartea sa (1382), fiica cea mare, Maria,
ajunge reginã a Ungariei iar cea micã,
Hedwiga, reginã a Poloniei, în 1384.
UNIUNEA POLONO-LITUANIANÃ. În 1385, Elisa-
beta (vãduva lui Ludovic de Anjou), împre-
unã cu nobilimea din Polonia Micã, ajung la
un acord cu un pãgân, marele duce al
Lituaniei, Jogaila (sau Jagello, a se vedea p.
61). În anul urmãtor, acesta este botezat
(catolic) la Cracovia, se cãsãtoreºte cu
Hedwiga, fiind apoi încoronat ca rege al
Poloniei, sub numele de Vladislav al II-lea
Jagello. Tratatul de la Vilnius (1401) stipu-
leazã menþinerea pe termen nelimitat a
uniunii personale dintre Polonia ºi Lituania.
În ciuda caracterului sãu ambiguu (polo-
nezii, spre deosebire de lituanieni, considerã
acest moment ca o „includere“ a Lituaniei
în cadrul Poloniei), uniunea devine, la vre-
mea respectivã, o mare putere. Fiecare îºi
gãseºte locul potrivit: nobilii polonezi cato-
lici, lituanienii în plin proces de creºtinare,
nobilii ruteni ortodocºi...
În timpul domniilor lui Vladislav al II-lea
Jagello (1386–1434) ºi a vãrului acestuia,
Vytautas, marele duce al Lituaniei (a se
vedea p. 61), uniunea îºi îndreaptã atenþia
cãtre Ordinul Teutonilor, care ameninþã
Lituania propriu-zisã. La 15 iulie 1410,
polono-lituanienii îi zdrobesc pe teutoni în
bãtãlia de la Grunwald (sau Tannenberg),
dar nu reuºesc sã cucereascã cetatea
Marienburg, sediul ordinului. Conflictul
reizbucneºte în timpul lui Cazimir al IV-lea
Jagello (1445–1492). Polonezii intervin în
1454, atunci când Ordinul Teutonic se con-
fruntã cu revolta oraºelor din Prusia (printre la Toru… (1466), stabileºte cã Ordinul numitã de acum înainte „Prusia regalã“.
care ºi Danzigul) ºi a nobililor polonezi din Teutonic devine vasal al regelui Poloniei ºi Polonia îºi obþine astfel ieºirea la Baltica.
Pomerelia. Începe astfel Rãzboiul de 13 ani, îi cedeazã acestuia Pomerelia, Danzig ºi Membrii familiei Jagello sunt invitaþi sã
care se sfârºeºte printr-o victorie. Tratatul de vestul Prusiei (inclusiv Varmia), regiune domneascã asupra þãrilor vecine. Aºa se
întâmplã cu Vladislav al III-lea, care îi
urmeazã tatãlui sãu, Vladislav al II-lea, pe
1386. Polonia şi Lituania înfrângere în 1410, la legăturile dintre Polonia şi 1629 va reveni Suediei tronul Poloniei: în 1440, el devine rege al
inaugurează sistemul Tannenberg. Limitele Lituania. Cu această (cu excepţia Livoniei Ungariei, dar moare la Varna, în 1444 (a
uniunii personale. Ordinul răsăritene ale Marelui ocazie, ţinuturile rutene din „interioare“). Moştenitoare se vedea p. 116). Unul dintre fiii lui
Teutonilor se află la Ducat al Lituaniei sunt sud (astăzi, ucrainene) trec ale Ordinului Teutonic, Cazimir al IV-lea, Vladislav, revine rege al
apogeu: anexează schimbătoare. Lituanienii în cadrul regatului propriu- ducatele Kurland şi Prusia, Boemiei (Vladislav al II-lea) în anul 1471
Pomerelia la începutul ajung la Marea Neagră zis al Poloniei. În 1466, vasale regelui Poloniei în
secolului al XIV-lea, apoi în secolul al XV-lea. aceasta recapătă accesul realitate sunt indepen- (a se vedea p. 103), apoi al Ungariei, în
ameninţă Lituania. Dar la Marea Baltică. Livonia a dente. Turcii au cucerit 1490 (a se vedea p. 117). Fiul acestuia,
polonezii şi lituanienii îi 1569. Uniunea de la fost anexată de polono-li- Edisanul în 1526. Ludovic, va domni asupra celor douã þãri
administrează o severă Lublin consolidează tuanieni în 1561, dar în din 1516 ºi pânã la moartea sa, în 1526 (a

POLONEZII

81


81 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 se vedea p. 117). Lui Cazimir al IV-lea îi
urmeazã la tron fiii sãi, Ioan Albert
(1492–1501) ºi Alexandru (1501–1506).
Pacea polonezã
„SECOLUL DE AUR“ ªI REFORMA RELIGIOASÃ.
Pacea internã ºi o relativã prosperitate fac
din secolul al XVI-lea o „epocã de aur“,
DOUĂZECI DE POPOARE
cel puþin în ceea ce priveºte nobilimea
(îmbogãþitã de pe urma exportului de
grâne ºi de lemn, în defavoarea þãrãnimii,
adusã în ºerbie).
Avântul intelectual, în condiþiile în care
Universitatea din Cracovia devine (pentru o
vreme) una dintre cele mai strãlucite din
Europa, se manifestã, iniþial, în limba latinã.
 Cu toate acestea, douã miºcãri favorizeazã
utilizarea limbii poloneze ºi transformarea
82 acesteia în limbã literarã: Reforma ºi înflo-
 ritoarea viaþã politicã a „democraþiei nobi-
liare“ (a se vedea studiul de mai jos). Printre
numeroºii scriitori ai epocii se distinge Jan
Kochanowski (1530–1584), primul mare
NICOLAUS COPERNIC
Nimeni nu întruchipeazã mai bine contribuþia
„Secolului de Aur“ al Poloniei la gândirea
europeanã decât Nicolaus Copernic, nãscut la
Toru… în 1473. Dupã studii la Cracovia ºi Bo-
logna, el ajunge canonic în Varmia, se întoarce,
totuºi, în Italia ºi, în sfârºit, se stabileºte în
dioceza sa. Acolo elaboreazã sistemul helio-
centric descris în De revolutionibus orbium
coelestium. Din prudenþã, se fereºte însã sã-l
publice. Prietenii sãi preiau iniþiativa ºi istoria
face ca prima ediþie, tipãritã la Nürnberg, sã-i
parvinã cu numai câteva zile înainte de moartea
sa, în 1543.
82 CYAN MAGENTA YELLOW
poet polonez. Nobilimea lituanianã ºi o parte
a nobilimii rutene adoptã limba polonezã.
Luteranismul, predicat în Polonia Mare
din 1518, se rãspândeºte mai ales în rândul
populaþiei germane (rãmânând apoi domi-
nant în oraºele Prusiei regale). Dupã 1540,
calvinismul progreseazã la rândul sãu,
fiind adoptat de o ºesime din nobilimea
polonezã. Regii Sigismund I (1506–1548)
ºi Sigismund al II-lea August (1548–1572),
deºi rãmân fideli religiei catolice, duc o
politicã tolerantã. Pacea religioasã (perpetuã)
ºi libertatea de conºtiinþã sunt proclamate
solemn în 1572.
Biserica nu va întârzia sã reacþioneze.
Aflaþi în fruntea unei viguroase Contrare-
forme, iezuiþii întemeiazã, în 1570 un cole-
giu la Vilnius (transformat în universitate,
în 1578), îndreptându-ºi eforturile în direc-
þia predicii, a publicãrii lucrãrilor catolice
ºi a consolidãrii catolicismului. Predicato-
rul iezuit Piotr Skarga (1536–1612) exer-
citã o influenþã considerabilã. Cãtre sfâr-
ºitul secolului, calvinismul intrã în declin,
deºi o parte a marii nobilimi îi rãmâne fi-
delã. Simultan, catolicismul reuºeºte sã
atragã de partea sa o parte a rutenilor orto-
docºi, prin Unirea cu Roma, înfãptuitã la
Brest-Litovsk (1596, a se vedea p. 65).
AMENINÞÃRI LA FRONTIERE. În a doua jumãtate
a secolului al XV-lea, la frontierele Uniu-
nii polono-lituaniene se afirmã douã noi
puteri: Imperiul Otoman ºi Moscovia.
Moldova, pe care ungurii ºi polonezii au
încercat în zadar sã o domine, intrã treptat în
orbita Imperiului Otoman (a se vedea p.
129). Pentru a-ºi instaura controlul asupra
Mãrii Negre, otomanii se instaleazã în
BLACK
Crimeea ºi se aliazã cu tãtarii în 1475. În
1526, ei anexeazã Edisanul (situat între
Moldova ºi Hanatul Crimeei), cucerit de
Vytautas cu un secol mai devreme. În
acelaºi an, turcii invadeazã Ungaria: regele
Ludovic al II-lea (un Jagello) îºi pierde viaþa
în bãtãlia de la Mohacs (a se vedea p. 117).
Moscovia înceteazã sã mai plãteascã
tribut tãtarilor din Hoarda de Aur în 1480,
dupã care începe sã se extindã spre vest,
pe seama Uniunii polono-lituaniene. Ea
cucereºte Smolenskul în 1514 (Moscovia
va deveni Rusia atunci când Ivan cel
Groaznic va fi încoronat ca þar, în 1547).
Pe þãrmul Balticii, Ordinul Teutonilor
refuzã, de fapt, sã recunoascã suzeranitatea
regelui Poloniei, în ciuda Tratatului de la
Toru… (1466). Reforma luteranã va permite
ieºirea din acest impas. Marele Maestru,
Albert de Hohenzollern-Ansbach, adoptã
Reforma ºi propune regelui Sigismund I
secularizarea ordinului (în Prusia). În 1525
este încheiat acordul: Albert devine duce
ereditar al Prusiei, vasal regelui Poloniei. În
Livonia (la nord de Lituania, a se vedea p.
57), destrãmarea Ordinului Teutonic (trecut
în cea mai mare parte la luteranism) îl
încurajeazã pe þarul Ivan cel Groaznic sã
încerce cucerirea acestei regiuni. Negoci-
erile dintre regele Poloniei, Sigismund, ºi
ordin se finalizeazã, în 1561, printr-un par-
taj: Marele Maestru, Gotthard Kettler, devi-
ne duce ereditar în Kurland, vasal al regelui
Poloniei, în vreme ce Uniunea polono-litua-
nianã anexeazã Livonia. Mai rãmâne sã fie
alungaþi ruºii, care devasteazã þinutul.
UNIUNEA DE LA LUBLIN. Sigismund August,
fãrã moºtenitori (este ultimul din dinastia
Jagello), doreºte sã consolideze ansamblul
polono-lituanian. În 1569, cu prilejul în-
trunirii, la Lublin, a Dietei poloneze, el îi
invitã sã participe ºi pe reprezentanþii
Lituaniei. În aceste condiþii, polonezii cer
instituirea unei Diete unice, precum ºi drep-
tul de a dobândi pãmânturi în Lituania,
ceea ce nemulþumeºte nobilimea lituania-
nã... Sigismund exercitã presiuni asupra
acesteia, proclamând alipirea Volîniei ºi a
Podlahiei (lituaniene pânã atunci) la co-
roana polonezã. În cele din urmã, printr-un
acord („Uniunea de la Lublin“) este instau-
ratã „Republica celor douã naþiuni, polo-
nezã ºi lituanianã“. Este vorba despre o
uniune perpetuã, sub o singurã coroanã,
având o Dietã comunã ºi un suveran ales
în comun. Totuºi, fiecare naþiune îºi pãs-
treazã ºi instituþii proprii. În 1596, Varºo-
via devine capitala unicã a acestui ansam-
blu, înlocuind astfel Cracovia ºi Vilnius.
SFÂRªITUL PÃCII POLONEZE. Dupã moartea lui
Sigismund August în 1572, cardinalul
primat al Poloniei îndeplineºte atribuþiile de
„interrege“ ºi se cautã, în strãinãtate, o
persoanã potrivitã (practicã menþinutã pânã
în secolul al XVIII-lea). În 1573, francezul
Henric de Valois este ales dar, dupã câteva
luni petrecute la Cracovia, acesta „fuge, la
adãpostul întunericului“ (devenind apoi
regele Franþei, Henric al III-lea). În 1575,
polonezii îl aleg pe ªtefan Báthory, anterior
voievod al Transilvaniei (a se vedea p. 118).
Îi vor urma Sigismund al III-lea Vasa
(1587–1632), fiul regelui Ioan al III-lea
Vasa al Suediei ºi al Caterinei Jagello, apoi
fiii acestuia, Vladislav al IV-lea (1632–
1648) ºi Ioan al II-lea Cazimir (1648–1668).
83 CYAN MAGENTA YELLOW
O „DEMOCRAÞIE NOBILIARÓ?
Nobilimea (szlachta – „ºleahta“) ocupã în istoria
Poloniei un loc deosebit de important, cu atât
mai mult cu cât reprezintã o categorie socialã
numeroasã. Potrivit estimãrilor, ea alcãtuia 6 %
din populaþia polonezã în secolul al XVI-lea,
apoi 12 % în secolul al XVIII-lea. Prin urmare,
nobilimea acoperã aproape toate clasele socie-
tãþii, de la marii aristocraþi deþinãtori ai unor
domenii imense („magnaþii“) pânã la nobilii
mãrunþi cei mai sãraci, numiþi „coate-goale“ la
þarã ºi „haimanale“ în oraºe.
În general, nobilimea se deosebeºte de restul
populaþiei prin privilegiile de care beneficiazã
(îndeosebi de ordin fiscal) ºi, încercând sã
le apere, va juca un rol tot mai însemnat.
Originile monarhiei elective se regãsesc în
secolul al XII-lea (a se vedea p. 79). Marea
nobilime considerã dreptul ei de a alege regele
ca fiind esenþial, amintindu-i fiecãrui rege,
chiar ºi Jagellonilor, condiþia de „aleºi“. Simul-
tan, se formeazã instituþiile. Consiliul Regal
(„Senat“ de la începutul secolului al XVI-lea)
este alcãtuit din „prelaþi ºi baroni“, proveniþi
din rândurile marii nobilimi, în numãr de
câteva zeci. În ceea ce-i priveºte, nobilii mij-
locii ºi cei mici îºi desemneazã delegaþii în adu-
nãrile provinciale, „dietine“, care trimit apoi
reprezentanþi la nivel naþional. Se formeazã
ªtefan Báthory îi alungã pe ruºi din
Livonia ºi îi urmãreºte pânã în Moscovia.
Polonezii reuºesc sã ocupe Smolenskul în
1611, dupã un asediu de doi ani. Tratatul
de la Polanovo (1634) avea sã punã capãt
(provizoriu) rãzboaielor cu Rusia.
În 1592, Sigismund al III-lea îi urmeazã
tatãlui sãu pe tronul Poloniei, unde încearcã
sã reintroducã religia catolicã. Unchiul
sãu, Carol (mai târziu, Carol al IX-lea al
Suediei), conduce revolta suedezilor lute-
rani ºi îl învinge: Sigismund este înlãturat
BLACK
astfel Dieta (Seim), alcãtuitã din Senat ºi Adu-
narea Reprezentanþilor.
Dieta funcþioneazã fãrã reguli precise, decizi-
ile fiind luate prin aclamaþii. Reprezentanþii apar-
þin clientelei diferiþilor mari nobili, fiind manipu-
laþi de aceºtia din urmã.., dacã nu cumva regele nu
cautã sã se sprijine pe deputaþi pentru a contracara
ambiþiile marilor nobili. Aºa se întâmplã în 1505,
când Alexandru Jagello impune adoptarea legii
Nihil novi, care precizeazã cã „nimic nou“ nu va
putea fi decis de rege fãrã consimþãmântul
Senatului ºi al reprezentanþilor, adicã al Dietei în
ansamblul ei. Acesta reprezintã baza libertãþilor
de care se vor bucura, timp de aproape trei
secole, nobilimea micã ºi cea mijlocie, deoarece
POLONEZII
reprezentanþii se vor putea elibera (mai mult sau
mai puþin) de sub tutela marilor aristocraþi.
Totuºi, Dieta nu se transformã într-un Par-
lament asociat exercitãrii puterii ºi responsa-

bilitãþilor ce decurg din aceasta. Dimpotrivã, el
rãmâne o instituþie care apãrã privilegiile împo-
triva monarhiei. Aceastã tendinþã se accentueazã
dupã apariþia, la mijlocul secolului al XVII-lea, 83
a principiului liberum veto, prin care opoziþia
unui singur deputat poate anula deciziile Dietei. 
Dezaprobatã de la început, aceastã practicã va
determina o stare tot mai accentuatã de anarhie
în cursul secolului urmãtor.
de la tron în 1599. Ulterior, el încearcã sã
cucereascã Estonia suedezã, pornind din
Livonia, dar rãzboiul se prelungeºte ºi
continuã în timpul domniei urmaºului lui
Carol al IX-lea, Gustav Adolf, care ocupã
Prusia în 1626. În 1629, armistiþiul de la
Altmark pune capãt pe moment conflictu-
lui: Suedia obþine Livonia, cu excepþia
zonei de sud-est, numitã „Livonia Inte-
rioarã“, care rãmâne polonezã.
În 1618, ramura Hohenzollern-Ansbach, a
ducilor Prusiei, se stinge. În aceste condiþii,
 Sigismund acceptã ca ducatul sã treacã în
posesia electorilor de Brandenburg, adicã
ramura principalã a familiei de Hohenzollern.
Rãzboaie ºi decãdere
În urma evenimentelor din 1648–1676,
Polonia primeºte lovituri foarte puternice,
care-i vor provoca declinul. Criza începe
DOUĂZECI DE POPOARE
cu revolta cazacilor zaporojeni, dar cei de
pe urma cãrora polonezii vor avea ce mai
mult de suferit vor fi suedezii.
Vecini atât cu Polonia (cãreia, teoretic,
îi aparþin), cât ºi cu Rusia ºi cu Hanatul
tãtar din Crimeea, cazacii zaporojeni s-au
organizat de o manierã autonomã în cursul
secolului al XVI-lea (a se vedea p. 70).
 Revolta lor împotriva polonezilor, declan-
84

FECIOARA NEAGRÃ
DE LA CZ˜STOCHOWA
Jasna Góra („colina luminoasã“) dominã oraºul
Cz¨stochowa. În vârful ei, se aflã mãnãstirea ºi
biserica Sfintei Fecioare, care adãposteºte
Fecioara Neagrã. Sanctuarul a fost întemeiat în
1382. Fecioara Neagrã, celebra icoanã pictatã
de Sfântul Luca dateazã, de fapt, din secolul al
XV-lea. Tradiþia atribuie intervenþiei miracu-
loase a acesteia ridicarea asediului Cz¨sto-
chowei de cãtre suedezi, în decembrie 1655, ca
ºi victoria lui Ioan Sobieski asupra otomanilor,
în 1683, în timpul asediului Vienei. În 1717,
Fecioara a fost sfinþitã ca protectoare a Polo-
niei, de papa Clement al XI-lea.
Forþa ei simbolicã se va manifesta ºi în se-
colul al XX-lea. În 1956, la puþin timp dupã
tulburãrile de la Pozna… (a se vedea p. 95),
douã milioane de persoane s-au adunat la
Cz¨stochowa, pentru a comemora 300 de ani de
la rezistenþa în faþa suedezilor.
84 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
ºatã de Hmelniþki în 1648, îi determinã sã
se plaseze, în 1654, sub suzeranitatea
þarului, în vreme ce Rusia intrase în rãzboi
împotriva Poloniei în anul precedent.
VREMEA „POTOPULUI“. Ruºii ocupã Kievul,
Smolenskul, Vilniusul... Ostilitãþile înce-
teazã însã în 1656, cãci, între timp, sudezii
– duºmanii comuni ai polonezilor ºi ruºi-
lor – au invadat Polonia pornind din
Livonia. Regele Suediei, Carol al X-lea,
urmãreºte un dublu obiectiv: þinerea
ruºilor la distanþã de Baltica ºi înfrângerea
ramurii Vasa din Polonia, care continuã sã
revendice tronul Suediei. Din 1655 pânã
în 1658, suedezii ocupã ºi distrug întreaga
þarã, mai puþin Danzigul ºi Lvovul (fiind
înfrânþi în faþa Cz¨stochowei, a se vedea
studiul). Varºovia este cuceritã ºi eliberatã
de ºase ori... În memoria polonezilor, aceºti
trei ani vor rãmâne înscriºi sub denumirea
de „Potopul“. În 1660, Tratatul de la Oliva
confirmã abandonarea Livoniei în mâinile
Suediei. Brandenburgul – care deþine duca-
tul Prusiei începând din 1618 – profitã de
împrejurãri: aliat cu Suedia, el obþine din
partea Poloniei renunþarea la suzeranitatea
exercitatã asupra ducatului.
Din 1658, polonezii au reluat lupta împo-
triva ruºilor, dar fãrã succes. În 1667,
Tratatul de la Andrussovo îi obligã sã aban-
doneze Smolenskul, regiunile de dincolo
de Nipru ºi chiar Kievul. În 1672, otomanii
asediazã Lvovul. Ioan Sobieski (rege în
scurtã vreme), contraatacã vitejeºte, dar în
zadar: otomanii pãstreazã Podolia, pe care
au reuºit sã o cucereascã.
Polonia iese ruinatã din aceste conflicte.
Toate oraºele (cu excepþia Lvovului) au
fost jefuite. Populaþia þãrii a scãzut cu 30 %.
Domnia lui Ioan Sobieski (1674–1696)
este însã una glorioasã. În 1683, atunci
când turcii asediazã Viena, el este cel care
se pune în fruntea unei armate salvatoare
ºi îi înfrânge. Urmeazã un lung rãzboi
între Austria (aliatã cu Veneþia ºi Polonia)
ºi turci. Polonia recupereazã Podolia, în
urma Tratatului de la Karlowitz (1699).
RÃZBOIUL NORDIC. În 1697, polonezii îi aleg
ca rege pe Frederic-August, electorul de
Saxa cunoscut cu numele de August al
II-lea cel Puternic (1697–1733) în istoria
Poloniei. Primul german ales rege al Polo-
niei dispune de o armatã solidã ºi benefi-
ciazã de sprijinul þarului Petru cel Mare.
Însã acesta din urmã, dorind sã obþinã
accesul la Baltica, gãseºte acum un prilej
pentru a constitui împotriva Suediei o
coaliþie împreunã cu regele August al II-lea
(care spera sã recupereze Livonia) ºi cu
Danemarca. Rãzboiul Nordic începe. Din
1700, noul rege al Suediei, Carol al XII-lea,
în vârstã de 18 ani, îi înfrânge pe danezi,
apoi se întoarce împotriva ruºilor, pe care îi
zdrobeºte la Narva. În anul urmãtor învinge
trupele lui August al II-lea în apropiere de
Riga, dupã care pãtrunde în Polonia, în ur-
mãrirea saxonilor. În 1704, Carol al XII-lea
impune Dietei alegerea unui nou rege al
Poloniei potrivit voinþei sale, Stanislas
Leszczy…ski, dupã care îl urmãreºte pe
August al II-lea pânã în Saxa ºi îl con-
strânge sã abdice de pe tronul Poloniei în
1706. Se îndreaptã apoi împotriva Rusiei,
în 1707, aliindu-se cu Ivan Mazeppa,
hatmanul cazacilor (a se vedea p. 70), dar
ruºii îi înfrâng pe amândoi la Poltava, în
 Leszczy…ski, susþinut de Franþa (Ludovic al
XV-lea s-a cãsãtorit cu fiica acestuia, în
1725), ºi fiul lui August al II-lea, susþinut
de Austria ºi Rusia. Stanislas este ales, dar
armata rusã îl alungã, dupã care îl asediazã
în Danzig, de unde reuºeºte sã scape. O
Dietã lipsitã de vlagã îl alege pe celãlalt
candidat, care devine August al III-lea.
(Acesta este, simultan, ºi elector de Saxa,
sub numele de Frederic August al II-lea.)
Dar rãzboiul de succesiune la tronul
Poloniei continuã între Franþa ºi Austria
pânã în 1738. Stanislas renunþã la Polonia
ºi devine duce de Lorena, cu titlu viager.
Livonia Interioarã ºi regiunile nordice ºi
estice ale Bielorusiei actuale. Austria
ocupã Galiþia, locuitã de polonezi (în vest)
ºi de ruteni (în est). Prin ceea ce obþine
(Pomerelia ºi fosta Prusie regalã), Prusia
îºi poate asigura o continuitate teritorialã,
dar Polonia pãstreazã Danzigul. Aceasta
din urmã nu mai are, în acea perioadã,
decât 9 milioane de locuitori, din cele
14 milioane de dinaintea împãrþirii. Aus-
tria anexeazã zonele pe care ea le numeº-
te „Galiþia ºi Lodomeria“, adicã Galiþia
Occidentalã, dintotdeauna polonezã, aflatã
la sud de Vistula, ºi Galiþia Orientalã din
jurul Lvovului, ruteanã ca origine. În fine,

1750. În secolul Kievul şi zona sa de
al XVII-lea, intrarea interior. Ducatul Prusiei
cazacilor zaporojeni în (Prusia Orientală) nu mai
orbita Rusiei a constrâns este vasal Poloniei din
Polonia să abandoneze 1657.
1709, iar Carol al XII-lea este nevoit sã se
refugieze în Turcia.
Cel de-al doilea Rãzboi Nordic nu are
decât un singur învingãtor: Petru cel Mare.
Acesta îl restabileºte pe tron pe August al
II-lea, care îi va rãmâne astfel veºnic înda-
torat. Rusia obþine avantaje teritoriale con-
siderabile: prin Tratatul de la Nystad (1721)
Suedia îi abandoneazã Livonia, Estonia,
Ingria (unde Petru cel Mare a întemeiat deja
Sankt-Petersburgul) ºi Istmul Kareliei. De
aici înainte, frontiera ruso-polonezã formea-
zã un arc de cerc de la Riga pânã la Kiev.
La moartea lui August al II-lea, în
1733, se înfruntã doi candidaþi: Stanislas
Împãrþirile Poloniei
August al III-lea moare în 1763. Stanislas
August Poniatowski (provenit, prin mama sa,
din rândurile influentei familii Czartoryski)
este ales rege al Poloniei în anul urmãtor.
Candidatura sa a beneficiat de susþinerea
Ecaterinei a II-a, împãrãteasã a Rusiei din
1762, al cãrei amant a fost în 1755, dar
obiectivele urmãrite de cei doi sunt dife-
rite: în vreme ce Stanislas îºi propune sã
reformeze regatul, Ecaterina îºi doreºte o
Polonie docilã. În timpul Dietei întrunite
în 1767–1768, aceasta îºi exprimã punctul
de vedere cu o asemenea brutalitate încât
nobilii, reuniþi în Confederaþia de la Bar
(un mic orãºel din Podolia), pun mâna pe
arme. Victoriile Rusiei neliniºtesc Austria...
Pentru a atenua tensiunile, regele Prusiei,
Frederic al II-lea, sugereazã o împãrþire,
mãcar parþialã, a Poloniei. Ecaterina îºi dã
acordul, astfel cã, în 1772 are loc primul
partaj la Sankt-Petersburg. Rusia primeºte
POLONEZII
Rusia preia Livonia Interioarã (pe care
polonezii o pãstraserã în 1629) ºi regiu-
nile septentrionale ºi orientale ale Bielo-

rusiei actuale (Polotsk, Vitebsk, Moghilev,
Gomel). În interiorul Poloniei, care
85
KO¸CIUSZKO, „OSTAª AL LIBERTÃÞII“ 
Tadeusz Ko¯ciuszko, nãscut în Lituania în 1746,
se afirmã, iniþial, în timpul Rãzboiului american
de independenþã. Revenit în Polonia în 1784,
participã în 1792 la (zadarnica) rezistenþã a ar-
matei poloneze în faþa ruºilor. În anul urmãtor se
aflã la Paris unde intrã în legãturã cu liderii
girondini ºi iacobini. Imediat dupã cea de-a doua
împãrþire se întoarce în mod clandestin în Polo-
nia ºi, la 24 martie 1794, declanºeazã insurecþia
de la Cracovia. Aflat în fruntea unei armate
populare, îi înfrânge pe ruºi în aprilie, apoi îi
obligã pe prusaci sã ridice asediul Varºoviei în
septembrie, dar este înfrânt în cursul lunii urmã-
toare, fiind grav rãnit. Astfel ajunge prizonier al
ruºilor. Eliberat în 1794, la ordinul þarului
Pavel I, se întoarce în Statele Unite, dupã care
se instaleazã la Paris în 1798. Dupã refuzul de
a colabora cu Napoleon, în care nu are încredere,
el se retrage în Elveþia, unde moare în 1817.

85 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 supravieþuieºte ca atare, influenþa rusã
rãmâne predominantã.
FINIS POLONIAE. Restrângerea regatului sãu
nu-l descurajeazã pe Stanislas August,
care înfiinþeazã o comisie a educaþiei na-
þionale, primul Minister al Instrucþiunii
Publice din Europa. Epoca sa este marcatã
DOUĂZECI DE POPOARE
de o adevãratã renaºtere literarã. Cu toate
acestea, deciziile importante se iau la
Sankt-Petersburg, unde se formeazã dife-
rite grupãri poloneze rivale. Controlul rus
este atât de eficient, încât Ecaterina îºi
retrage trupele din Polonia în 1780.
Rãzboiul ruso-otoman din 1787–1792
permite un rãgaz polonezilor. În 1788,
Dieta organizeazã un fel de loviturã de stat,
preluând conducerea þãrii. În 1791, aceasta
Toru…ul. Polonia rãmâne cu numai 4 mi-
lioane de locuitori.
În martie 1794, Ko¯ciuszko preia con-
ducerea unei insurecþii care, vreme de mai
multe luni, opune rezistenþã ruºilor ºi pru-
sacilor (a se vedea p. 85). Cea de-a treia
împãrþire nu va întârzia sã se producã, iar
de data aceasta Austria va fi prezentã. În
1795, Rusia anexeazã Lituania, Bielorusia
Occidentalã, Volînia Occidentalã ºi Kurland;

1772. Prima împărţire a
Poloniei atribuie Rusiei
Livonia Interioară şi câteva
teritorii bieloruse, Prusiei,
provinciile maritime
(numite, de acum înainte,
„Prusia Occidentală“), cu
excepţia Danzigului, iar
Austriei, Galiţia.

1793. Prin a doua împăr-
ţire, Rusia îşi alocă partea
86 cea mai însemnată. Prusia
 obţine Polonia Mare
(„Prusia Meridională“) şi
Danzigul.
1795. Cea de-a treia
împărţire şterge Polonia de
pe hartă. Austria ocupă
Polonia Mică („Noua
Galiţie“), inclusiv Cracovia;
Prusia primeşte „Noua
Prusie Orientală“, cu tot cu
Varşovia; Rusia anexează
Kurland, Lituania şi ceea ce
a mai rămas din provinciile
bieloruse şi ucrainene.
adoptã o Constituþie... ºi oferã tronul elec-
torului de Saxa. În anul urmãtor, trupele
ruse pãtrund în Polonia ºi impun la condu-
cerea acesteia o grupare reacþionarã („Con-
federaþia de la Targowica“), care se dove-
deºte incapabilã sã guverneze. Rusia ºi
Prusia recurg la cea de-a doua împãrþire, în
1793, în absenþa Austriei, care luptã în Þãrile
de Jos împotriva Franþei. Rusia îºi atribuie
centrul Bielorusiei de astãzi, Polezia, Volînia
Orientalã ºi Podolia. Prusia anexeazã Polo-
nia Mare (sau Poznania), ca ºi Danzigul ºi
Austria ocupã Polonia Micã, inclusiv
Cracovia ºi Lublin; Prusia obþine Mazovia
(inclusiv Varºovia) ºi Podlahia. Statul po-
lonez nu mai existã. Stanislas August ab-
dicã în noiembrie 1795. Cele trei puteri
semneazã, în 1797, un tratat care procla-
mã sfârºitul Poloniei (Finis Poloniae) ºi
precizeazã: „Necesitatea de a înlãtura tot
ceea ce ar mai putea aminti în viitor de
existenþa Regatului Poloniei fiind recu-
noscutã, denumirea Regatul Poloniei va fi,
de acum ºi pentru totdeauna, desfiinþatã“.

86 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 1809. În 1807,
Napoleon instituie,
plecând de la teritorii
prusace, Marele Ducat al
Varşoviei (Białystokul
revenind Rusiei). În 1809,
Austria, la rândul ei, este
nevoită să cedeze teritorii
marelui ducat (Tarnopolul
trece la Rusia).
1815. Prin raportare la
cel din 1795, partajul
Poloniei efectuat de
Congresul de la Viena
favorizează Rusia, în
cadrul căreia s-a constituit
un „regat al Poloniei“
(numit şi „Regatul
Congresului“). Austria
nu-şi mai regăseşte în
întregime partea sa din
1772 (dar recuperează
Tarnopolul). Prusia îşi
menţine întregul teritoriu
obţinut în 1772 şi o parte
a celui din 1793. Doar
micuţa republică din
Cracovia dispune de o
autonomie reală (până la
anexarea sa de către
Austria, în 1846).

MARELE DUCAT AL VARªOVIEI. Dupã ce Napo-
leon înfrânge Prusia, în 1806, la Varºovia se
instituie o administraþie polonezã provi-
zorie. Principele Jósef Poniatowski (nepotul
lui Stanislas August) preia conducerea
„legiunilor poloneze“. Acestea participã în
1807 la bãtãlia de la Friedland, în care
Napoleon îl învinge pe þarul Alexandru I. În
acelaºi an, pacea de la Tilsit consacrã for-
marea Marelui Ducat al Varºoviei, cuprin-
zând teritoriile obþinute de Prusia cu prilejul
celei de-a doua ºi a celei de-a treia împãrþiri
(cu excepþia oraºului Bia¬ystok, atribuit
Rusiei). Danzigul este proclamat oraº liber,
dispunând de o garnizoanã francezã. Regele
Saxoniei, aliat fidel al lui Napoleon, este
ales ca mare duce. În 1809, Austria, învinsã
la Wagram, este, la rândul ei, nevoitã sã
cedeze teritorii marelui ducat, respectiv
partea sa din cea de-a treia împãrþire ºi o
alta, obþinutã în urma primului partaj (a se
vedea harta). Trupele marelui ducat parti-
cipã activ la campaniile napoleoniene (Spa-
nia printre altele), apoi la dezastruoasa retra-
gere din Rusia. Jósef Poniatowski îºi va gãsi
sfârºitul în bãtãlia de la Leipzig, în 1813.
„REGATUL CONGRESULUI“. Alexandru I, stãpân
asupra Marelui Ducat al Varºoviei în 1814,
l-ar fi pãstrat cu plãcere în întregime, dar este
obligat sã restituie Poznania ºi Toru…ul
Prusiei ºi sã proclame Cracovia oraº liber,
pentru a liniºti Austria. Restul, „reunit pe
vecie cu Imperiul Rusiei“, îºi regãseºte
POLONEZII
numele de „Regatul Poloniei“ (numit ºi
„Regatul Congresului“), în pofida prevede-
rilor tratatului din 1797. Actul final al
Congresului declarã, în plus, cã „M.S. impe- 
rialã îºi rezervã dreptul de a conferi Rega- 87
tului Poloniei extinderea interioarã pe care o
va considera convenabilã“, ceea ce permite

polonezilor sã întrezãreascã speranþa unei
reuniri cu provinciile lituaniene ºi rutene.
Polonia destrãmatã
Începând din 1815, polonezii trãiesc o
istorie diferitã, în funcþie de apartenenþa
lor la Imperiul Rus, austriac sau la Regatul
Prusiei. Micuþa republicã din Cracovia,
care dispune de o Constituþie, se bucurã de
o autonomie realã, chiar dacã se aflã sub
„protecþia“ celor trei puteri.
„ORDINEA DOMNEªTE LA VARªOVIA“. Alexandru
I oferã Regatului Poloniei o Constituþie,

87 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 întemeiazã o universitate la Varºovia (în
1818) ºi menþine o armatã polonezã dis-
tinctã (comandatã de fratele sãu, Constantin
Pavlovici). Metodele de guvernare sunt însã
tot mai autoritare, îndeosebi în anii 1820,
dupã preluarea tronului, în 1825, de cãtre
Nicolae I. Opozanþii formeazã societãþi
secrete. Febra revoluþionarã declanºatã în
Franþa, în 1830, cuprinde ºi Varºovia, în
noiembrie: un grup alcãtuit din ofiþeri tineri
DOUĂZECI DE POPOARE
declanºeazã o insurecþie. Constantin refuzã
sã intervinã. Dieta proclamã cãderea în
dizgraþie a þarului în ianuarie 1831, în vreme
ce Lituania este cuprinsã, la rândul ei, de
revoltã. Din luna februarie 1831 se declan-
ºeazã un adevãrat rãzboi între armata polo-
nezã (80 000 de oameni) ºi trupele ruse co-
mandate de generalul Ivan Paskevici, care
 obþine victoria în septembrie. (Un ministru
francez este cel care declarã în aceste îm-
88 prejurãri: „Ordinea domneºte la Varºovia“.)

Nicolae I îl numeºte pe Paskevici guver-
nator. Dieta ºi armata polonezã sunt supri-
mate, Universitatea din Varºovia, închisã,
iar în 1833 este proclamatã legea marþialã.
O represiune nemiloasã îi loveºte pe polo-
nezii din Lituania ºi din þinutul bielorus:
execuþii, deportarea unor familii întregi...
Autoritãþile închid Universitatea din Vilnius
ºi impun utilizarea obligatorie a limbii ruse
în ºcoli ºi în tribunale.
„ÞINUTUL VISTULEI“.Regimul autoritar reu-
ºeºte sã previnã orice contagiune în 1848
ºi se menþine pânã la moartea lui Nicolae
I (1855) ºi a lui Paskevici (1856). Dupã
1856, autoritãþile acceptã, în Regatul
Poloniei, o anumitã destindere, dar aceasta
nu face decât sã-i încurajeze pe polonezi
88 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
sã revendice mai multã libertate. În 1861
izbucnesc incidente grave la Varºovia.
Þarul Alexandru al II-lea acceptã o serie
de concesii (printre care ºi redeschiderea
universitãþii din oraº), dar fãrã efect. În
ianuarie 1863, „roºiii“ declanºeazã o nouã
insurecþie la Varºovia ºi formeazã un
guvern provizoriu. Miºcarea cuprinde ºi
Lituania în luna mai, iar „albii“ se lasã ºi
ei antrenaþi. Confruntatã cu o armatã rusã
alcãtuitã din 400 000 de oameni, revolta
dureazã mai mult de un an. Liderii „roºii“
sunt capturaþi în aprilie 1864.
Represiunea ulterioarã este mai severã
decât cea de dupã 1832. Chiar ºi numele de
„Regatul Poloniei“ este înlocuit cu cel de
„Þinutul Vistulei“, pentru a sublinia cã, de
acum înainte, cea care primeazã este politica
de rusificare. Ea este impusã la Universitatea
din Varºovia în 1869. Peste tot, învãþãmântul
în limba polonã este îngrãdit, de o asemenea
manierã încât numãrul analfabeþilor trece de
la 62 %, în 1862, la 82 %, în 1910. Represi-
unea vizeazã, printre altele, ºi Biserica Ca-
tolicã: confiscãri de bunuri, închiderea unor
mãnãstiri, dizolvarea asociaþiilor religioase,
întemniþarea sau deportarea episcopilor...
În anii 1880, regimul se relaxeazã într-o
oarecare mãsurã. Revoluþia rusã din 1905
are ecou ºi în Polonia, dar statutul politic al
acesteia nu se modificã. În schimb, limba
polonezã devine din nou oficialã.
GALIÞIA ÎN TIMPUL REGIMULUI AUSTRIAC. Din
punct de vedere etnic, Galiþia Occidentalã
se deosebeºte de Galiþia Orientalã. Populaþia
celei dintâi este aproape în întregime polo-
nezã ºi catolicã. În schimb, în cea de-a doua,
rutenii (uniþi ºi ortodocºi) sunt majoritari,
ADAM MICKIEWICZ, PROFETUL ÎN EXIL
Cel mai cunoscut dintre poeþii polonezi nu a
vãzut niciodatã Varºovia. Nãscut în apropiere
de Novogrudok în 1798, Mickiewicz este ori-
ginar din Lituania, ca ºi Ko¯ciuszko. Student
la Vilnius ºi apoi profesor la Kaunas, publicã
prima sa culegere de poezie în 1822, care îl
transformã imediat în liderul generaþiei
romantice poloneze. Participarea la activitatea
unei societãþi secrete patriotice duce la ares-
tarea sa în 1823. Exilat la Moscova, îl întâlneºte
aici pe Puºkin. Pãrãseºte Imperiul Rus în 1829,
apoi, începând din 1832, trãieºte mai ales la Paris
ºi nu va mai reveni nicicând în þara sa. Moare de
holerã în 1855, la Constantinopol unde, de co-
mun acord cu Napoleon al III-lea, participã la
organizarea unui corp de voluntari polonezi,
pentru a lupta împotriva ruºilor în Rãzboiul
Crimeei.
În ciuda înclinaþiilor sale mesianice ºi mistice
– controversate –, Mickiewicz a contribuit mai
mult decât oricine altcineva la întreþinerea
conºtiinþei naþionale a compatrioþilor sãi. De
altfel, el îi dãdea acesteia o interpretare originalã,
atribuind aportului lituanian un rol–cheie în
ºlefuirea „sufletului“ polonez.
dar polonezii joacã rolul dominant, atât în
oraºe, cât ºi în mediul rural, unde formeazã
aristocraþia funciarã. În plus, Galiþia Orien-
talã adãposteºte o foarte importantã popu-
laþie evreiascã, urbanã ºi ruralã.
Stãpânitã fãrã întrerupere de Austria
încã din 1772, Galiþia este administratã de
un guvernator austriac (având sediul la
Lvov) ºi de o birocraþie de limbã germanã.
Dieta, dominatã de marii proprietari, este
lipsitã de putere realã. Ierarhia catolicã îi
sprijinã pe Habsburgi.
În anii 1840, revoluþionarii polonezi
(proveniþi din rândurile nobilimii) pre-
gãtesc declanºarea unei revolte þãrãneºti
de proporþii, pentru eliberarea Poloniei. Ei
cuceresc puterea la Cracovia, în 1846,
apoi încearcã sã rãscoale Galiþia înveci-
natã. Dar þãranii polonezi se întorc împo-
triva nobililor care îi susþin pe insurgenþi,
transformând miºcarea într-o revoltã
sângeroasã, pe care autoritãþile austriece o
întãrâtã mai întâi... înainte de a o reprima.
În acelaºi an, Austria anexeazã fosta repu-
blicã a Cracoviei. În 1848, naþionaliºtii
polonezi se agitã din nou, întemeind în
scurt timp o „gardã naþionalã“ formatã din
20 000 de membri. Simþindu-se amenin-
þaþi, rutenii, conduºi de Biserica Unitã, cer
sprijinul Vienei împotriva polonezilor,
ceea ce permite forþelor imperiale sã-ºi
reinstaureze controlul asupra Galiþiei. În
aceste condiþii, 4 000 de luptãtori polonezi
vor trece Carpaþii ºi se vor alãtura maghia-
rilor revoltaþi (a se vedea p. 120).
Aristocraþia polonezã se apropie apoi
de Habsburgi, mulþumindu-se cu o autono-
mie limitatã ºi cu o Dietã ce funcþioneazã la
Lvov. Contele Agenor Goluchowski, origi-
nar din Lvov, este numit guvernator în 1850.
(Toþi succesorii acestuia, pânã în 1918, vor
fi polonezi.) În 1861, statutul Galiþiei recu-
noaºte poloneza ca limbã oficialã. Universi-
tãþile din Cracovia ºi Lvov (aceasta din
urmã fondatã în 1784) atrag polonezi din
Prusia ºi din Rusia. Dupã compromisul
austro-ungar din 1867, Galiþia face parte din
Cislethania. Polonezii conservatori formea-
zã un partid în Parlamentul de la Viena ºi
participã la guvernul imperial.
POLONEZII DIN PRUSIA. În 1815, în cadrul Rega-
tului Prusiei se pot deosebi teritoriile luate
Poloniei în 1772 ºi stãpânite apoi fãrã în-
89 CYAN MAGENTA YELLOW
trerupere sub numele de „Prusia Occiden-
talã“ ºi, respectiv, Ducatul Posen (sau Poz-
nania), smuls fostului Mare Ducat al Varºo-
viei. În Prusia Occidentalã, unde aproxi-
mativ jumãtate din populaþie este polonezã,
dupã anexare este impusã germanizarea.
În schimb, în Ducatul Posen, a cãrui popu-
laþie este alcãtuitã în proporþie de douã
treimi din polonezi, limba vorbitã de aceºtia
se pãstreazã în administraþie ºi învãþãmânt.
În 1848, naþionaliºtii polonezi preiau
puterea, pentru scurt timp, la Pozna…,
înainte de intervenþia trupelor prusace.
Ulterior, ducatul este integrat Prusiei, ast-
fel cã germana devine ºi aici limba oficia-
lã. Statutul de supuºi ai regelui Prusiei,
apoi cel de cetãþeni ai Imperiului German,
dupã 1871, le conferã polonezilor obligaþii
(serviciul militar mai ales), dar ºi dreptul
de vot: în Reichstag participã ºi deputaþi
polonezi. În faþa germanizãrii, polonezii
(mai ales cei din Poznania) se strãduiesc
sã-ºi menþinã limba maternã ºi religia
catolicã. În sens invers, autoritãþile de la
Berlin favorizeazã sistematic implantãri
costisitoare de coloniºti germani, ceea ce
stârneºte conflicte în privinþa stãpânirii
asupra pãmânturilor. Politica de germa-
nizare se intensificã în Poznania la înce-
putul secolului al XX-lea.
NAÞIONAL-DEMOCRAÞI ªI SOCIALIªTI. În cursul
ultimului deceniu al secolului al XIX-lea se
contureazã o viaþã politicã polonezã mo-
dernã. În 1891, Roman Dmowski orga-
nizeazã la Varºovia o manifestaþie care
comemoreazã un secol de la adoptarea
Constituþiei din 1791. Deportat în Kurland,
acesta reuºeºte sã fugã, apoi în 1897
BLACK
întemeiazã Partidul Naþional-Democrat.
Naþionaliºti convinºi, ostili socialismului,
naþional-democraþii sunt tentaþi în egalã
mãsurã de antisemitism. Baza lor socialã
este asiguratã de clasele medii. Dmowski
considerã imperialismul german drept
principalul pericol, motiv pentru care na-
þional-democraþii gãsesc un sprijin puter-
nic în Poznania. În schimb, el promoveazã
ideea parteneriatului Poloniei cu Rusia,
mizând pe panslavism. Cu prilejul alege-
rilor din 1906 pentru prima Dumã (Parla-
mentul rus), naþional-democraþii câºtigã
cele 36 de mandate ale „Þinutului Vistulei“.
Partidul Socialist Polonez, întemeiat la
POLONEZII
Paris în 1892, este condus de Józef Pi¬sudski,
care se bazeazã pe proletariat pentru înlã-
turarea regimului þarist ºi pentru reunifi-
carea ulterioarã a Poloniei. Partidul Socia-
list joacã un rol decisiv în evenimentele 
din anul 1905 (greve, activitãþi teroriste) ºi 89
se opune în mod violent naþional-demo-
craþilor. În 1908, Pi¬sudski se instaleazã

în Galiþia ºi constituie aici „legiuni“ care
urmeazã sã lupte, alãturi de austrieci,
împotriva ruºilor.
Polonia reconstituitã
O MIZÃ ÎN RÃZBOI. În 1914, atunci când izbuc-
neºte rãzboiul, mobilizarea se realizeazã
fãrã dificultate: pot fi gãsiþi polonezi în
armatele germanã, austro-ungarã ºi rusã.
Totuºi, din 1915, Puterile Centrale ocupã
„Þinutul Vistulei“. Preocuparea lor devine
aceea a-i atrage pe toþi polonezii în
lupta împotriva ruºilor (dupã exemplul lui
Pi¬sudski, care în 1914 s-a înrolat alãturi de
 IGNACY PADEREWSKI,
PIANIST ªI PATRIOT
Pianist de renume mondial, Paderewski pãrã-
seºte Varºovia, îndreptându-se cãtre SUA în
1914. El întemeiazã, în curând, un comitent de
asistenþã pentru victimele rãzboiului din Polo-
nia, colecteazã sume uriaºe de la cei patru
milioane de americani de origine polonezã ºi
îºi pune imensul prestigiu ºi inepuizabila sa
energie în slujba cauzei independenþei.
Revenit la Varºovia în ianuarie 1919, devine
DOUĂZECI DE POPOARE
preºedinte al guvernului de uniune naþionalã ºi
ministru al Afacerilor Externe. În aceastã cali-
tate semneazã Tratatul de la Versailles în nume-
le Poloniei. Ar fi dorit, de asemenea, sã încheie
pacea cu Rusia bolºevicã dar, în faþa opoziþiei
armatei (conduse de Pi¬ sudski), demisioneazã
în noiembrie 1919 ºi renunþã la viaþa politicã.
În 1940 îºi întrerupe din nou cariera de
pianist, pentru a prezida guvernul polonez în
exil. Aceastã funcþie îl duce la New York, unde
 moare în 1941.
90
 austrieci în fruntea „legiunilor“ sale). Dar
polonezii se aratã reticenþi: campania de
recrutãri din 1917 nu are nici un succes, iar
Pi¬sudski la rândul sãu, din ce în ce mai puþin
cooperant, este întemniþat la Magdeburg.
Este adevãrat cã intenþiile Puterilor Cen-
trale faþã de polonezi au rãmas vagi, în ciuda
unui „manifest“ al celor doi împãraþi care,
în noiembrie 1916, promit crearea unui stat
polonez independent, sub forma unei mo-
narhii ereditare ºi constituþionale, odatã cu
instaurarea pãcii. În ianuarie 1917 este insti-
tuit un consiliu de stat polonez, dar acesta
demisioneazã în iulie, în acelaºi an. În sep-
tembrie îi urmeazã un consiliu de regenþã
care va mai funcþiona ºi în noiembrie 1918.
Simultan, Aliaþii se intereseazã din nou
de cauza polonezã. În aceastã privinþã,
90 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Ignacy Paderewski joacã un rol decisiv în
Statele Unite ale Americii. Cel de-al optulea
dintre „Cele 14 puncte“ ale preºedintelui
Wilson are în vedere „o Polonie indepen-
dentã, cu acces liber la mare“. În 1917 se
reuneºte la Paris Comitetul Naþional Polo-
nez. Începând din mai 1918, la luptele din
Franþa participã ºi o armatã polonezã.
POLONEZII SE ORGANIZEAZÃ. În noiembrie 1918,
Consiliul de Regenþã format în 1917 oferã
depline puteri lui Pi¬sudski, eliberat cu
câteva zile mai devreme din închisoare.
Acesta devine imediat comandant suprem
al armatei poloneze. Fostului regat al Polo-
niei i se alãturã rapid Galiþia Occidentalã,
pe care crearea Cehoslovaciei (a se vedea
p. 107) a rupt-o de Viena.
În ianuarie 1919, sub preºedinþia lui
Paderewski se constituie un cabinet de uni-
une naþionalã, cu participarea polonezilor
care au luptat în vest. Alegerile organizate în
fostul regat ºi în Galiþia Occidentalã permit,
ulterior, reunirea unei Diete, completate cu
deputaþii polonezi din vechiul Reichstag
german ºi, pentru Galiþia Orientalã (disputatã
între polonezi ºi ucraineni), cu cei din vechiul
Parlament de la Viena. În februarie 1919 este
adoptatã o primã Constituþie.
Prioritatea acordatã punerii la punct a
armatei poloneze nu este lipsitã de motiv.
Practic, guvernul bolºevic este ferm decis
sã recupereze teritoriile pierdute de Rusia,
pe mãsura retragerii trupelor germane.
Astfel, din februarie 1919, armata polo-
nezã se regãseºte, la Brest-Litovsk, faþã în
faþã cu Armata Roºie... pe care o respinge.
Oraºele Pinsk ºi Grodno sunt în scurt timp
ocupate. Pi¬sudski intrã în Vilnius, în luna
aprilie. În august, polonezii ajung dincolo
de Minsk. În acelaºi timp, ei ºi-au asigurat,
pe seama ucrainenilor, întregul control
asupra Galiþiei Orientale.
UNDE AR TREBUI FIXATE FRONTIERELE? În vreme
ce polonezii se organizeazã ºi contraatacã,
Aliaþii redeseneazã harta Europei.
Bazându-se pe principiul naþionalitã-
þilor, Tratatul de la Versailles (iunie 1919)
traseazã în vest o frontierã aproape echita-
bilã. Germania cedeazã cea mai mare parte
a Poznaniei, ca ºi Pomerelia (altfel spus,
„coridorul“ ce permite Poloniei accesul la
Marea Balticã). Danzigul, majoritar ger-
man, dar care reprezintã un debuºeu eco-
nomic vital pentru Polonia, este declarat
oraº liber, sub protecþia Societãþii Naþiu-
nilor. Douã sectoare vor face obiectul
„plebiscitelor“ (referendumuri): teritoriile
Marienwerder ºi Allenstein, anterior pru-
sace, dar locuite (cel puþin parþial) de slavi
luterani, care nu sunt cu adevãrat nici
prusaci ºi nici polonezi; Silezia Superioarã,
deja prusacã înainte de 1772, dar unde s-au
stabilit numeroºi polonezi (mineri ºi alþii).
Rãmân, de asemenea, de rezolvat: fron-
tiera rãsãriteanã a Poloniei, pe care Aliaþii
ºi-au luat sarcina sã o stabileascã; teritoriul
Teschen, fragment din fosta Silezie aus-
triacã, pe care polonezii, din raþiuni etnice,
îl disputã cu cehii (a se vedea p. 108).
RÃZBOIUL ÎMPOTRIVA RUªILOR. Unde ar trebui
fixatã frontiera rãsãriteanã a Poloniei?
Aliaþii, începând cu englezii nu doresc sã
o garanteze decât dacã o considerã legi-
timã. Astfel, lordului Curzon, secretar de
stat la Foreign Office, i se încredinþeazã
sarcina de a stabili un traseu care sã deli-
miteze teritoriile „indiscutabil poloneze“.
Rezultatele muncii sale, duse la bun sfârºit
în decembrie 1919 cu cea mai mare com-
petenþã, vor avea totuºi un destin curios.
Pe termen scurt, nu vor servi la nimic, dar
vor fi aplicate în 1939 ºi în 1945, de cãtre
sovietici, pe care „Linia Curzon“ îi mulþu-
mea pe deplin. La est de aceastã linie se
gãsesc, într-adevãr, teritoriile populate în
majoritate de bieloruºi ºi de ucraineni,
între care Galiþia Orientalã, pe care
Austria, prin Tratatul de la Saint-Germain-
en-Laye (1919), a încredinþat-o „puterilor
aliate ºi asociate“ ºi nu Poloniei.
(a se vedea p. 74). Armata Roºie reacþio-
neazã imediat, obligându-i pe polonezi sã
se retragã pe toate fronturile. La 2 iulie,
generalul rus Mihail Tuhacevski emite ce-
lebrul sãu ordin de zi: „Calea incendiului
mondial trece peste cadavrul Poloniei...“.
Dar, chiar în aceastã etapã, douã chestiuni
de frontierã trebuie sã-ºi gãseascã regle-
mentarea. Plebiscitul organizat în districtele
Marienweder ºi Allenstein are loc în iulie
1920: o majoritate considerabilã se pro-
nunþã pentru alipirea la Germania, chiar în
momentul în care Armata Roºie se aflã la
graniþele Prusiei Orientale. Cealaltã pro-
blemã este reprezentatã de Teschen. Alia-
þii, cãrora li s-a cerut sã joace rolul de
arbitri, îºi fac cunoscutã decizia în iulie:
jumãtatea esticã din acest teritoriu revine
Poloniei, jumãtatea vesticã (inclusiv o în-
semnatã minoritate polonezã), Cehos-
lovaciei. Faptul nu duce însã la destinde-
rea relaþiilor dintre cele douã þãri: în timp
ce Armata Roºie se apropie de Toru…,
Cehoslovacia se opune oricãrui tranzit de
arme în direcþia Poloniei!
Polonezii îºi lanseazã contraofensiva în
august, cu sprijinul Franþei. Ei înregis-
treazã un succes imediat („miracolul de pe
Vistula“): Armata Roºie bate în retragere.
Preliminariile pãcii, semnate în octombrie,

POLONEZII
Desigur, polonezii vãd altfel lucrurile:
obiectivul lor este de a se apropia, pe cât
posibil, de frontierele pe care le-au avut în
1772 ºi exact pentru acest motiv recurg la
un rãzboi cu ruºii. Dupã o perioadã de 
acalmie, ei lanseazã o ofensivã în aprilie 91
1920, cu concursul ucraineanului Petliura 
1925: După încheierea (considerată de Aliaţi ca
Primului Război Mondial, limita etnică între
numeroşi polonezi polonezi, pe de o parte,
visează la frontierele din bieloruşi şi ucraineni, pe
1772, pe care le regăsesc de alta). În plus, Polonia
în sud. În ceea ce priveşte mai anexează Vilniusul,
Germania, Polonia obţine pe care-l revendica
acces la mare prin Lituania proaspăt
aşa-numitul „coridor“. independentă. În fine,
Danzigul este proclamat două teritorii nepoloneze
oraş liber administrat de la 1772 intră în
Societatea Naţiunilor. În componenţa Poloniei: o
est, conflictul cu Rusia parte a Sileziei
Sovietică se sfârşeşte prin Superioare (anterior
fixarea unei frontiere prusacă) şi jumătate din
intermediare între cea din regiunea Teschen
1772 şi Linia Curzon (anterior austriacă).

91 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 se finalizeazã prin Tratatul de la Riga (din
martie 1921). Noua frontierã polono-rusã
se situeazã mult la est faþã de Linia Curzon:
este ceva mai avantajoasã pentru polonezi
decât cea stabilitã prin împãrþirea din 1793.
SILEZIA SUPERIOARÃ ªI VILNIUS. Polonia prin-
de contur, dar mai sunt de rezolvat douã
dispute: cu Germania, în privinþa Sileziei
Superioare ºi cu Lituania, pentru Vilnius.
DOUĂZECI DE POPOARE
De la sfârºitul anului 1918, organizaþii
mai mult sau mai puþin clandestine s-au în-
fruntat în Silezia Superioarã: POW (Polska
Organizacja Wojskowa), pe de o parte, ºi
corpurile paramilitare germane, pe de alta. În
februarie 1920, Aliaþii preiau administraþia
zonei supuse plebiscitului. Acesta din urmã
însã, organizat în cursul lunii urmãtoare, a
 oferit rezultate greu de interpretat: 707 000
voturi pentru Germania (care a adus la vot
92 120 000 de germani originari din Silezia
 Superioarã, dar aºezaþi prin alte pãrþi), 478
000 pentru Polonia. Decizia se lasã aºteptatã.
În mai 1920, trupe poloneze neregulate
încearcã o loviturã în forþã, cãreia îi dau
replica trupele paramilitare germane. Aliaþii
sunt nevoiþi sã intervinã din nou ºi, în cele
din urmã, Societatea Naþiunilor este cea care,
în octombrie 1921, efectueazã împãrþirea
Sileziei Superioare între cele douã þãri.
Cea de-a doua disputã priveºte oraºul
Vilnius, unde Pi¬sudski intrase în aprilie
1919. Un an mai târziu, Armata Roºie îi
alungã pe polonezi, iar guvernul sovietic
abandoneazã, în iulie, Vilniusul Lituaniei
(a se vedea p. 62). Dar puternicul contra-
atac lansat în august a permis polonezilor
sã cucereascã oraºul în luna octombrie.
Polonia anexeazã Vilnius în 1922.
92 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
GDA¢SK, ÎN GERMANÃ DANZIG
Acest oraº, numit iniþial „Gyddanzyc“, datea-
zã din secolul al X-lea. În secolul al XIII-lea,
aici s-au instalat numeroºi negustori germani.
În 1308 este ocupat de Ordinul Teutonic, popu-
laþia polonezã a oraºului fiind masacratã cu
acest prilej. Danzigul aderã la Hansã (asociaþia
negustorilor germani) în anul 1361.
Învingãtori împotriva teutonilor, polonezii
recupereazã oraºul în 1466, permiþându-i însã
o largã autonomie. În timpul primei împãrþiri a
Poloniei, din 1772, Prusia anexeazã întregul
litoral, dar Danzigul rãmâne o enclavã polo-
nezã, prusacii ocupându-l în 1793. În 1807,
Napoleon proclamã Danzigul oraº liber, având
o garnizoanã francezã. (Comandatã de gene-
ralul Jean Rapp, aceasta va rezista pânã la 13
decembrie 1813.)
Prusia pãstreazã apoi oraºul pânã în 1919,
când Tratatul de la Versailles îl transformã din
nou în oraº liber, aflat sub protecþia Societãþii
Naþiunilor. La vremea respectivã el era popu-
lat în proporþie de 96 % cu etnici germani. La
1 septembrie 1939, Hitler îl anexeazã Reichului.
În martie 1945, Danzigul, aproape complet
distrus, este ocupat de sovietici. Polonezii îl
vor repopula ulterior.
Gda… skul se afirmã în 1980: greva de la
ºantierele navale de aici, organizatã de Lech
Wa¬ ¨sa, a marcat punctul de pornire al miºcãrii
Solidaritatea (Solidarno¯_).
POLONIA LUI PI SUDSKI. La începutul anilor
1920, Polonia refãcutã ca stat numãra 27 de
milioane de locuitori, dintre care o treime nu
sunt, de fapt, polonezi (ci ucraineni, bielo-
ruºi, germani, fãrã a mai vorbi de evrei).
Constituþia adoptatã în martie 1921 insti-
tuie un regim parlamentar inspirat din cel al
Republicii a III-a franceze. Pi¬sudski (ridicat
la rangul de mareºal în 1920), o considerã
inadecvatã ºi nu candideazã la preºedinþia
republicii. Regimul parlamentar, dominat de
dreapta (moºtenitoarea naþional-democra-
þilor), se dovedeºte ineficient, cu atât mai
mult cu cât þara este afectatã de o gravã crizã
economicã. În 1926, Pi¬sudski recurge la o
loviturã de stat militarã, primitã favorabil,
cel puþin la început, în mediile socialiste ºi
sindicaliste. Prietenul sãu, Ignacy Mo¯cicki,
ajunge preºedinte al republicii. În practicã,
Pi¬sudski exercitã, din acel moment, o
putere dictatorialã, bazându-se pe armatã.
Cu puþin timp înaintea morþii sale (1935) el
impune o Constituþie cu caracter pronunþat
autoritar. Este impusã apoi „dictatura colo-
neilor“, ilustratã în special de mareºalul
Edward Rydz-¸migly, comandant al forþelor
armate, ºi de colonelul Józef Beck, ministru
al Afacerilor Externe, ambii fiind vechi
colaboratori ai lui Pi¬sudski.
Polonia a semnat în 1921 un tratat de
alianþã militarã cu Franþa. Pentru a-ºi con-
solida securitatea, ea semneazã tratate de
neagresiune cu URSS, în 1932, apoi cu
Germania, în 1934. Ulterior, colonelul
Beck încearcã o apropiere de aceasta din
urmã. În septembrie 1938, Polonia parti-
cipã la dezmembrarea Cehoslovaciei, care
este nevoitã sã-i cedeze partea de vest a
teritoriului Teschen (a se vedea p. 109). Cu
toate acestea, din octombrie 1938, Hitler
ridicã problema Danzigului.
Între Hitler ºi Stalin
Polonia este þara în care Hitler declanºeazã
cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Trecerea
de la pace la rãzboi s-a realizat în trei etape.
• În martie 1939, Hitler propune ca Danzigul
sã fie încorporat Reichului (rãmânând însã
 „din punct de vedere economic“ polonez)
ºi ca un culoar german est–vest sã lege Po-
merania de Prusia Orientalã peste „corido-
rul“ polonez. Guvernul de la Varºovia
refuzã: este primul care se opune unei
revendicãri teritoriale susþinute de Hitler.
(Cu acest prilej, Marea Britanie garanteazã
Poloniei sprijinul sãu în caz de agresiune.)
• La 23 august 1939, Molotov ºi Ribbentrop
semneazã, la Moscova, Pactul de neagre-
siune germano-sovietic (a se vedea stu-
diul). Îi este adãugat un protocol secret,
care prevede, de fapt, o împãrþire a Polo-
niei. În acest moment, Hitler a stabilit
deja data invaziei.
• Trupele germane trec frontiera polonezã la
1 septembrie 1939. Operaþiunile militare
(precedate de bombardamente masive) se
desfãºoarã extrem de rapid: germanii
ating linia Narew–Vistula–San pe data de
16. A doua zi, armatele sovietice inva-
deazã provinciile rãsãritene, „pentru a-i
proteja pe ucraineni ºi pe bieloruºi“.
Deoarece germanii au înaintat mai mult
decât era prevãzut, la 23 septembrie 1939
este semnat un al doilea protocol secret:
limita pe care acesta o stabileºte cores-
punde parþial Liniei Curzon, dar lasã ora-
ºele Bia¬ystok ºi Przemy¯l sovieticilor.
Varºovia capituleazã la 27 septembrie 1939.
MARTIRIUL POLONIEI. Teritoriile cucerite de
sovietici sunt împãrþite între RSS Ucrai-
neanã, RSS Bielorusã ºi Lituania (care în
1940 avea sã devinã, la rândul ei, republicã
sovieticã). Populaþia polonezã este supusã
unor mãsuri brutale: jumãtate de milion de
oameni, locuitori ai Bielorusiei ºi Ucrainei,
sunt deportaþi în Siberia ºi în Kazahstan.
93 CYAN MAGENTA YELLOW
Pe de altã parte, în aprilie 1940, peste 20 000
ofiþeri ºi funcþionari polonezi prizonieri sunt
masacraþi din ordinul lui Stalin, dintre care
4 000 la Katyn, în apropiere de Smolensk.
În privinþa Reichului, acesta anexeazã nu
numai provinciile care fãcuserã parte din
Germania în 1914 („coridorul“, Poznania...),
ci ºi o parte din fostul „Regat al Congre-
sului“, inclusiv oraºul odź (care devine
Litzmannstadt). Restul Poloniei formeazã
„Guvernãmântul General al zonei de muncã“
(Arbeitsbereich Generalgouvernement), cu
centrul la Cracovia. În teritoriile anexate,
PROTOCOALELE SECRETE
GERMANO-SOVIETICE DIN 1939
Pactului de neagresiune germano-sovietic sem-
nat la Moscova, la 23 august 1939, de cãtre
Ribbentrop ºi Molotov, i-a fost adãugat un pro-
tocol secret. Punctul 2 al acestuia era formulat
astfel: „În cazul reorganizãrii teritoriale ºi
politice în regiunile care fac parte din statul
polonez, frontiera dintre sferele de interes ale
Germaniei ºi, respectiv, ale URSS-ului va trebui
sã treacã aproximativ de-a lungul râurilor
Narew, Vistula ºi San. Problema existenþei
ulterioare a unui stat polonez independent, care
sã corespundã intereselor celor douã pãrþi, ºi a
graniþelor acestui stat, nu va putea fi definitiv
rezolvatã decât în urma evoluþiei politice
viitoare. Dar, în orice caz, cele douã guverne
vor reglementa amiabil aceastã chestiune.“
De altminteri, primul protocol plasa Fin-
landa, Estonia, Letonia ºi Basarabia în sfera de
interes sovieticã; Lituania intra în sfera de
interes germanã.
Odatã cu înaintarea spre est a armatelor ger-
mane mai mult decât era prevãzut, un al doilea
protocol a fost semnat la 23 septembrie, acesta
precizând o nouã linie de împãrþire a statului
polonez (a se vedea harta); în contrapartidã,
Lituania trecea în sfera de interes sovieticã.
BLACK
autoritãþile naziste supun populaþia (9 mili-
oane de persoane) unei germanizãri inten-
sive, polonezii sunt reduºi la condiþia de
muncitori exploataþi, sunt instalaþi aici colo-
niºti germani veniþi din teritoriile ocupate de
sovietici (Basarabia, þãrile baltice...).
În Guvernãmântul General (cu 12 mili-
oane de locuitori) este instaurat un regim de
teroare, de subalimentaþie ºi de muncã for-
þatã. În total, 2,8 milioane de polonezi sunt
obligaþi sã meargã la muncã în Germania.
Concomitent, naziºtii trec la eliminarea sis-
tematicã a elitei poloneze (cadre universi-
tare, înalþi funcþionari, ofiþeri, medici, ingi-
neri etc.), membrii sãi fiind executaþi sau
POLONEZII
internaþi în lagãre. Cu toate acestea, o miº-
care de rezistenþã se organizeazã, încetul
cu încetul, chiar în Polonia. AK (Armia
Krajowa, Armata din Interior) reprezintã
componenta ei cea mai însemnatã. Consti- 
tuitã din 1939 ºi subordonatã guvernului 93
aflat în exil la Londra (a se vedea mai jos),
aceasta avea în 1944 un efectiv de 360 000

de persoane. La 1 august 1944, în vreme ce
sovieticii se aflã la Praga, de cealaltã parte a
Vistulei, AK declanºeazã o insurecþie gene-
ralã la Varºovia, pe care trupele germane
reuºesc sã o înfrângã abia dupã nouã sãp-
tãmâni. Bilanþul acestei acþiuni este foarte
grav: 250 000 de victime din rândul polone-
zilor, iar oraºul, distrus în totalitate. Trupele
sovietice nu au intervenit deloc, parþial din
lipsa mijloacelor de luptã necesare, parþial
pentru cã Stalin prefera sã asiste la „sinuci-
derea“ patrioþilor polonezi a cãror ostilitate
la adresa ruºilor o cunoºtea.
DOMINAÞIA SOVIETICÃ. În afara þãrii, de la în-
ceputul rãzboiului se instaleazã la Londra
 un guvern polonez în exil, condus de ge-
neralul W¬adis¬aw Sikorski (mort în 1943).
Treptat se formeazã o serie de trupe polo-
neze. Prima dintre acestea trece din Franþa
în Anglia, în 1940. Anul urmãtor, în vir-
tutea unui acord între Moscova ºi Sikorski,
se formeazã o armatã în URSS, sub coman-
da generalului W¬adis¬aw Anders. Compusã
din prizonieri de rãzboi ºi deportaþi din
„teritoriile anexate“, aceasta reuºeºte, nu
DOUĂZECI DE POPOARE
(la Monte Cassino) ºi în Franþa. La îndem-
nul sovieticilor, în 1943 este întemeiatã
o a treia armatã polonezã, numitã „Divizia
Ko¯ciuszko“. Ea intrã în Polonia cu puþin
timp înainte ca sovieticii sã instaleze, la
Lublin (iulie 1944), un „Comitet de Elibe-
rare Naþionalã“.
Acesta din urmã, prezidat de Boles¬aw
Bierut, este conceput de Moscova ca o
prefigurare a unui viitor guvern polonez,
prin „Declaraþia asupra Europei eliberate“
vor avea loc abia în ianuarie 1947: în urma
falsificãrii lor, comuniºtii ºi aliaþii acestora
vor obþine o majoritate zdrobitoare. Temân-
du-se pentru viaþa sa, Stanislas Miko¬ajczyk
va pãrãsi Polonia în scurt timp.
NOILE FRONTIERE. Între timp, teritoriul polo-
nez ºi-a schimbat din nou configuraþia. La
est, Linia Curzon (trasatã în 1919) devine

fãrã dificultãþi, sã ajungã în Occident, în
1942, via Iran. Se va afirma apoi în Italia
1940. Polonia este din nou
împărţită, între Germania,
pe de o parte, şi URSS, pe
de altă parte. Delimitarea

adoptată la 23 septembrie
1939 se situează la est faţă
de cea prevăzută la 23
94 august (linia Narew–
 Vistula–San). În interiorul
Reichului, se constituie
Guvernământul General
al Poloniei.
1942. Guvernământul
General s-a extins, prin
alipirea Galiţiei Orientale.
Teritoriul oraşului Białystok
este încorporat Reichului.
dar care trebuie alcãtuit împreunã cu gu-
vernul aflat în exil, susþinut de englezi ºi
americani. Dupã negocieri dificile, în iunie
1945 Aliaþii ajung la un acord. Stanislas
Miko¬ajczyk, liderul Partidului Þãrãnesc
ºi succesor (pânã în noiembrie 1944) al lui
Sikorski, acceptã sã participe la un „guvern
provizoriu de unitate naþionalã“ alãturi de
Bierut, în ciuda opoziþiei colegilor sãi. Ca
ºi în alte þãri ale Europei de Est, posturile-
cheie ale Internelor ºi Apãrãrii sunt atribuite
comuniºtilor. Alegerile generale prevãzute
frontiera definitivã, aºa cum au convenit
Aliaþii la Ialta în februarie 1945. În vest,
sovieticii au decis sã readucã frontiera po-
lono-germanã pe linia Oder–Neisse. Cu
prilejul Conferinþei de la Potsdam, engle-
zii ºi americanii au acceptat ca sovieticii
sã plaseze „sub administraþie polonezã“
acea parte din zona lor de ocupaþie situatã
la est de linia Oder–Neisse, dar au refuzat
sã recunoascã faptul cã ar putea fi vorba
de o dezmembrare definitivã a Germaniei.
În schimb, în privinþa Prusiei Orientale –
împãrþitã între URSS ºi Polonia –, au declarat
cã vor susþine punctul de vedere sovietic în
timpul negocierilor pentru tratatul de pace.
În practicã, de la jumãtatea anului 1945,
totul se petrece ca ºi cum teritoriile res-
pective ar fi fost pur ºi simplu anexate
Poloniei: în regiunile situate imediat la est
de linia Oder–Neisse, locuitorii germani
sunt expulzaþi. Aceastã mãsurã vine în
continuarea exodului din ultimele luni ale
rãzboiului, din faþa înaintãrii rapide a
armatei sovietice. O parte dintre refugiaþi
s-au îndreptat cãtre þãrmurile Mãrii Bal-
tice, de unde o flotã i-a transportat apoi în
Mecklenburg sau în Schleswig–Holstein.
Alþii au fugit pe uscat, cãtre vest sau în
Boemia–Moravia. Pe teritoriul noii Polonii

94 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

nu mai rãmân decât câteva sute de mii de
germani, stabiliþi mai ales în zonele rurale
ale Sileziei Superioare.
Plecarea germanilor este compensatã prin
sosirea din Uniunea Sovieticã a polonezilor
alungaþi din Bielorusia sau din Ucraina, ori
a celor repatriaþi din exilul la care au fost
obligaþi în 1939, în Siberia sau Kazahstan,
dar ºi a muncitorilor polonezi, mineri sau de
alte meserii, care au preferat sã pãrãseascã
Europa Occidentalã, pentru a se întoarce în
patrie. Acest amestec al populaþiei a deter-
minat, încã o datã, dizlocãri în structurile
tradiþionale ale societãþii poloneze.
Republica popularã
W¬adis¬aw Gomu¬ka, liderul Partidului
Comunist Polonez din 1943, este acuzat
de Stalin de „titoism“ ºi destituit în 1948.
(El va fi întemniþat între anii 1951 ºi 1954.)
În acelaºi an, comuniºtii ºi socialiºtii fuzi-
oneazã, pentru a forma Partidul Munci-
toresc Unit Polonez (PZPR). Puterea este
exercitatã de Bierut, flancat de mareºalul
Konstantin Rokossowski (un sovietic de-
venit cetãþean polonez în 1949), ministru
al Apãrãrii pânã în 1956. Regimul acordã
prioritate dezvoltãrii industriei grele (side-
rurgie, ºantiere navale...), reducând consu-
mul intern. Totodatã, el acþioneazã împo-
triva Bisericii Catolice, care îºi pãstreazã
un prestigiu considerabil. Cardinalului
Stefan Wyszy…ski, primatul Poloniei, îi
este impus domiciliul forþat în Carpaþi, în
1953. Bierut moare în martie 1956. În luna
iunie a aceluiaºi an, se declanºeazã manifes-
taþii de mare amploare la Pozna…, în cursul
95 CYAN MAGENTA YELLOW
cãrora polonezii cer „pâine ºi libertate“.
Armata intervine cu tancurile împotriva
manifestanþilor. În luna august, douã mili-
oane de persoane se adunã la Cz¨stochowa,
pentru comemorarea a trei secole de la
rezistenþa în faþa invadatorilor suedezi (a se
vedea p. 84).
REÎNTOARCEREA LUI GOMU KA. Gomu¬ka este
rechemat la putere în octombrie 1956, cu
acordul lui Nikita Hrusciov. Odatã cu
eliberarea cardinalului Wyszynski, Gomu¬ka
reuºeºte sã ajungã la un modus vivendi cu
Biserica. Dar reformele sale nu reuºesc sã
redreseze situaþia economicã, marcatã în
continuare de penurie. Mai mult, regimul
îºi reia, în scurt timp, caracterul dogmatic
ºi autoritar. În 1968, studenþii manifestã la
Varºovia ºi în toate oraºele universitare.
Guvernul denunþã o acþiune sionistã ºi per-
mite declanºarea unei campanii antisemite.
În 1970, Gomu¬ka acceptã creºterea pre-
þurilor pentru produsele de larg consum,
ceea ce declanºeazã manifestaþiile mun-
citoreºti de la Gda…sk ºi din întreaga þarã.
Armata ºi poliþia deschid focul împotriva
muncitorilor, provocând moartea a peste o
sutã de persoane.
DECENIUL GIEREK. Edward Gierek îl înlocu-
ieºte pe Gomu¬ka în decembrie 1970. Acesta
promite creºterea salariilor ºi îngheþarea
preþurilor pe timp de doi ani. Pentru relan-
sarea economiei, guvernul recurge la cre-
dite masive oferite de þãrile occidentale,
dar inflaþia ajunge sã afecteze nivelul de
trai. În 1976, o nouã creºtere a preþurilor
provoacã manifestaþii violente la Radom,
reprimate cu brutalitate. Biserica îºi con-
BLACK
Culorile aparţin stemei
Poloniei încă din timpul
domniei lui Přemysl
(1290–1296): un vultur alb
pe un fond roşu închis.
solideazã influenþa cu prilejul alegerii ca
papã a lui Karol Wojtyla, arhiepiscopul
Cracoviei, ales papã (Ioan-Paul al II-lea)
în 1978. Confruntându-se cu o situaþie eco-
nomicã tot mai dificilã, guvernul trece în
1979 la o politicã de autoritate, cu scopul
frânãrii inflaþiei. Anul urmãtor, un val de
greve afecteazã ºantierele navale (avan-
POLONEZII
garda miºcãrii), extinzându-se în întreaga
þarã. Un comitet de grevã comun (MKS)
revendicã dreptul la grevã ºi recunoaºterea
sindicatelor libere. Guvernul acceptã sã
negocieze ºi încheie un acord cu MKS 
(semnat la Gda…sk de liderul sindical Lech 95
Wa¬¨sa). În septembrie 1980, Gierek este
înlocuit de Stanis¬aw Kania. Fondatã în

scurt timp, confederaþia sindicalã Solida-
ritatea (Solidarno¯_) este recunoscutã, în
mod oficial, în luna octombrie. Biserica
sprijinã miºcarea, încercând totodatã sã
calmeze spiritele, dar grevele se înmulþesc.
JARUZELSKI ªI SOLIDARITATEA. Generalul
Wojciech Jaruzelski preia conducerea gu-
vernului în februarie 1981. În urma unor
incidente violente petrecute la Bydgoszcz,
tensiunea dintre putere ºi Solidaritatea se
acutizeazã, aceasta din urmã revendicând
organizarea alegerilor libere. În luna oc-
tombrie, Jaruzelski îi urmeazã lui Kania în
fruntea PZPR, astfel încât aparatul politic
ajunge sub controlul armatei. Solidaritatea
 (cu zece milioane de membri) se pregã-
teºte de grevã generalã, împotriva pãrerii
lui Wa¬sa.
La 13 decembrie 1981, Wojciech Jaru-
zelski proclamã „starea de rãzboi“. (Deci-
zia urmãreºte, în acelaºi timp, restaurarea
autoritãþii guvernului ºi prevenirea unei
intervenþii militare sovietice.) Liderii Soli-
daritãþii sunt arestaþi, mii de persoane sunt
întemniþate, sindicatele, suspendate, gre-
DOUĂZECI DE POPOARE
vele, interzise. Solidaritatea, care s-a refã-
cut în clandestinitate, este scoasã în afara
legii în octombrie 1982. Cu toate acestea,
în luna urmãtoare, Jaruzelski anunþã trece-
rea la un proces de „normalizare“, îi eli-
bereazã pe Wa¬¨sa ºi pe ceilalþi lideri ºi
suspendã „starea de rãzboi“. Anul 1983
este marcat de douã evenimente: vizita în
 Polonia a papei Ioan-Paul al II-lea, care
cere aplicarea acordurilor de la Gda…sk
96 (1980) ºi, respectiv, atribuirea Premiului
 Nobel pentru pace lui Lech Wa¬sa. Ma-
joritatea deþinuþilor politici sunt amnistiaþi
în 1984. În 1987, guvernul supune referen-
dumului programul de reforme, dar electo-
ratul îl respinge.
În 1988 izbucnesc, din nou, greve puter-
nice. Revendicãrile privesc anularea inter-
zicerii Solidaritãþii ºi democratizarea vieþii
politice. În 1989, reprezentanþii guvernului
ºi ai opoziþiei se întrunesc cu prilejul unei
„mese rotunde“. Acordul, semnat în aprilie,
prevede libertatea sindicalã ºi reorganizarea
Parlamentului: în Dietã, dar nu ºi în Senat,
65 % din locuri sunt rezervate PZPR-ului.
Alegerile din iunie 1989 marcheazã trium-
ful Solidaritãþii, care câºtigã marea majo-
ritate a locurilor din Senat, precum ºi a celor
ce nu sunt rezervate PZPR-ului, din Dietã.
96 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Jaruzelski este ales preºedinte al republicii
în iulie, dupã care Tadeusz Mazowiecki,
unul dintre consilierii lui Lech Wa¬sa, preia
conducerea guvernului. În decembrie 1989,
amendamentele aduse Constituþiei pun ca-
pãt rolului conducãtor al PZPR.
Polonia dupã 1990
Din 1990 sunt aplicate cu hotãrâre necesa-
rele reforme monetare ºi economice. În
luna noiembrie a aceluiaºi an, Polonia ºi
Germania semneazã un tratat prin care se
recunoaºte linia Oder–Neisse ca frontierã
definitivã între cele douã þãri. În urma
demisiei lui Jaruzelski, Lech Wa¬sa este
ales preºedinte în decembrie 1990. Cu
toate acestea, consensul politic din jurul
Solidaritãþii se erodeazã. Alegerile legis-
lative din 1991 duc la o fãrâmiþare politicã
a Dietei ºi la un guvern minoritar de
centru-dreapta (care continuã însã restruc-
turarea economiei). Biserica se manifestã
tranºant, îndeosebi împotriva avorturilor.
POLONIA
POLSKA
Suprafaþã 312 683 km2
Populaþie (2006) 38 140 000 loc.
Capitalã Varºovia (Warszawa)
Limbã oficialã polonã
Structura populaþiei (2002)
Polonezi 96,7 %
Religie principalã catolicã
Dupã adoptarea unei legi electorale ce
exclude din Dietã partidele care obþin mai
puþin de 5 % din voturi, Lech Wa¬¨sa pro-
voacã noi alegeri în 1993. Acestea sunt
câºtigate de douã formaþiuni provenite din
vechiul regim: Partidul Social-Democrat,
moºtenitorul PZPR-ului ºi Partidul Þãrã-
nesc, fostul aliat al acestuia din urmã.
Astfel, dreapta clericalã îºi pierde spri-
jinul, dar noul guvern continuã cu fermi-
tate politica economicã inauguratã, cu
rezultate remarcabile, în 1990.
PREªEDINÞIA LUI KWA¸NIEWSKI. În 1995, Alek-
sander Kwa¯niewski este ales preºedinte
în urma celui de-al doilea tur de scrutin, cu
51,7 % din voturi, împotriva lui Lech
Wa¬¨sa. Dreapta ºi centrul-dreapta câºtigã
alegerile legislative din 1997, dupã care
noua majoritate este afectatã de conflictele
interne. În 2000, Kwa¯niewski este reales
preºedinte din primul tur de scrutin.
Coaliþia de stânga câºtigã alegerile legis-
lative din 2001. Schimbarea majoritãþii nu
a afectat marile tendinþe ale politicii eco-
nomice ºi nici politica externã, bazatã pe
alianþa cu SUA ºi pe aderarea la Uniunea
Europeanã. Polonia devine membru NATO
în 1997. Începând din 2003, ea participã la
Rãzboiul din Irak, alãturi de Statele Unite
ºi de Marea Britanie. În acelaºi an, adera-
rea la UE este aprobatã printr-un referen-
dum (cu peste 77 % voturi afirmative),
care devine realitate din mai 2004. În
schimb, relaþiile cu Rusia rãmân dificile.
Problemele ce frãmântã societatea polo-
nezã sunt însã cele de ordin intern. Unei
Bisericii, întãrite ºi hotãrâte, i se opune o miº-
care anticlericalã puternicã. Un alt conflict

În 1945, Polonia a suferit
o translaţie către vest. Ea
se integrează, de acum
înainte, între două linii: la
est, Linia Curzon, aşa
cum a fost precizată în
1919; la vest, linia
Oder–Neisse. O parte
importantă a teritoriului
polonez de astăzi a fost
prelevată de la Germania
97 CYAN MAGENTA
în 1945: Silezia,
Pomerania Orientală,
sudul Prusiei Orientale
(regiunea Olsztyn)...
(Nordul Prusiei Orientale,
cu oraşul Königsberg,
devenit Kaliningrad,
aparţine Republicii Rusia.)
Minorităţi poloneze pot fi
întâlnite în Lituania,
Belarus şi Republica Cehă.
YELLOW
priveºte rolul jucat de foºtii responsabili
comuniºti în Polonia, dupã anul 1990: adep-
þilor reconcilierii (susþinute de Kwa¯niewski)
li se opun cei care revendicã o rupere totalã
a legãturilor cu vechiul regim.
VIRAJUL SPRE DREAPTA. Alegerile legislative
din 2005 consacrã victoria unei drepte noi,
conduse de fraþii gemeni Jaros¬aw ºi Lech
BLACK
Kaczy…ski. Exercitând deja douã mandate
succesive, Kwa¯niewski nu mai poate
candida la alegerile prezidenþiale, pe care
Lech Kaczy…ski le câºtigã în acelaºi an.
Fratele sãu devine prim-ministru.
Evreii din fostul regat al Poloniei
Popoarelor autohtone ale Uniunii polono-li-
tuaniene li s-a adãugat, de la sfârºitul Evu-
lui Mediu, populaþia evreiascã. Extermi-
natã de naziºti între 1939 ºi 1945, aceastã
populaþie prezenta trei mari caracteristici.
• Mai întâi, ponderea sa numericã: în jurul
POLONEZII
anului 1900, aproximativ cinci milioane
de evrei locuiau în fostul regat polonez,
adicã trei pãtrimi din evreii din Europa. În
ciuda unei masive emigraþii (mai ales cãtre
America de Nord), un evreu european din 
doi locuieºte încã în teritoriul menþionat în 97
ajunul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
• Toþi aceºti evrei au ca limbã maternã idiºul,

idiom germanic amestecat cu ebraisme,
apãrut cãtre anul 1000 în Renania.
• În sfârºit, din motive de ordin istoric, o
mare parte a acestei populaþii a rãmas
multã vreme ruralã sau semiruralã, rãs-
pânditã în nenumãrate târguºoare numite
shtetl (în idiº). Rãsturnãrile economice
din cea de-a doua jumãtate a secolului al
XIX-lea au proletarizat-o apoi ºi au
împins-o cãtre ghetourile urbane.
EVREII ÎN STATUL POLONO-LITUANIAN. Începând
din secolele XIV–XV, evreii din Europa
Occidentalã (inclusiv din Germania) fac
obiectul acþiunilor de expulzare. În aceeaºi
perioadã, regele Poloniei ºi marele duce al
 Lituaniei urmãresc sã încurajeze dezvolta-
rea oraºelor, a comerþului, a meºteºuguri-
lor... Aºadar, pentru a-i atrage, Cazimir cel
Mare în Polonia (în 1354), imitat apoi de
Vytautas în Lituania, acordã evreilor, un
statut prin care aceºtia sunt plasaþi sub
protecþia sa ºi le oferã toate înlesnirile
pentru a-ºi exercita activitãþile.
DOUĂZECI DE POPOARE
La început, imigraþia evreiascã preia ºta-
feta de la imigraþia germanã care, în peri-
oada anterioarã, asigurase dezvoltarea o-
raºelor poloneze. Dar burghezia urbanã se
opune concurenþei evreilor, astfel încât aceº-
tia din urmã, înlãturaþi din economia urbanã,
devin subordonaþii aristocraþiei poloneze (ºi
aliaþii ei obiectivi). Într-o societate în care
economia ruralã este
încã dominantã, ei în-
giile fãcute de armatele suedeze au deter-
minat, în acelaºi timp, declinul economic
(care a înãsprit concurenþa între evrei ºi
neevrei) ºi slãbirea statului polonez. Toto-
datã, creºterea demograficã se menþine la
acelaºi ritm ºi aceasta nu face decât sã
agraveze fenomenul pauperizãrii. În secolul
al XVIII-lea prãpastia dintre o burghezie
prosperã, dar foarte redusã numeric, ºi o
masã ruralã care are condiþii de viaþã din ce

deplinesc tot soiul de în ce mai precare devine flagrantã în rândul

roluri: arendaºi, inter- evreilor.
mediari, comercianþi,
meºteºugari... SECOLUL AL XIX-LEA. Împãrþirile Poloniei au
Spiritul de toleranþã dus la scindarea comunitãþii evreieºti între
propriu Poloniei în Prusia, Galiþia austriacã, micul regat al
secolul al XVI-lea îl Poloniei, numit „Regatul Congresului“,
îndeamnã, în 1551, provinciile alipite Rusiei.
 pe regele Sigismund
August sã acorde e-
• În Prusia, evreii trec cu uºurinþã de la idiº
la limba germanã ºi se integreazã, mai
98 vreilor o cartã, prin mult sau mai puþin, în cadrul societãþii.
 care se recunoaºte au-
tonomia instituþiilor
Acesta este fenomenul „confesionali-
zãrii“: evreii nu se mai disting de alþii –
lor locale, regionale în principiu – decât prin religia lor.
ºi chiar naþionale. „Se- • În Galiþia austriacã, politica, iniþial inde-
colul de Aur“ al Po- cisã, a autoritãþilor se finalizeazã în 1868
loniei a fost, în egalã prin recunoaºterea egalitãþii în drepturi.
mãsurã, ºi al evreilor În practicã, evreii înstãriþi sunt împinºi
de pe teritoriul sãu. spre confesionalizare, ca ºi în Germania.
În aceeaºi manierã, Ceilalþi înfruntã cum pot criza societãþii
„Potopul“ de la mij- tradiþionale sau iau calea emigrãrii.
locul secolului al • „Regatul Congresului“ cunoaºte, începând
XVII-lea a marcat în- de la mijlocul secolului al XIX-lea, un
cheierea unei epoci avânt industrial remarcabil de care profitã,
fericite. Dupã masa- în acelaºi timp, burghezia polonezã ºi cea
crele comise de caza- evreiascã. Dar acesta determinã, totodatã,
cii lui Hmelniþki (care o prãbuºire a structurilor rurale tradiþio-
i-au afectat cel mai nale, precum ºi afluxul cãtre oraºe a douã
mult pe evrei), rava- categorii de proletari: neevrei ºi evrei,

98 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 aceºtia din urmã adãpostiþi în ghetouri. De
altfel, proletariatul evreiesc este mai puþin
industrial ºi mai ales „terþiar“ (mici meserii
din comerþ ºi servicii) sau artizanal (muncã
la domiciliu). Ca ºi în alte pãrþi ale Impe-
riului Rus, criza izbucneºte în 1881, ime-
diat dupã asasinarea þarului Alexandru al
II-lea: la Varºovia are loc un pogrom chiar
în anul respectiv.
• În Rusia propriu-zisã, evreii se trezesc deo-
datã, cantonaþi în interiorul unei „zone de
rezidenþã“, care corespunde provinciilor
preluate din fostul regat al Poloniei (ºi, în
plus, Tauridei ºi Crimeei). Politica apli-
catã de Nicolae I (1825–1855) are în vede-
re rusificarea lor forþatã ºi, în acelaºi timp,
expulzarea lor din zonele rurale cãtre
oraºe. Domnia lui Alexandru al II-lea
marcheazã o anumitã relaxare în aceste
privinþe dar, începând din 1881, antisemi-
tismul capãtã un caracter oarecum oficial:
în 1887, evreii fac obiectul unui numerus
clausus în licee ºi universitãþi; în 1889,
accesul la exercitarea anumitor profesiuni
le este interzis. Pe scurt, evreii au dreptul
de a alege între asimilarea pur ºi simplu,
emigrarea sau suprapopularea în ghetouri
ºi shtetl din ce în ce mai mizere. Mulþi
emigreazã. Unii adoptã limba rusã ºi se
„confesionalizeazã“. Alþii se angajeazã pe
o cale mai originalã, întemeind în 1897
Bund, „Uniunea generalã a muncitorilor
evrei din Lituania, Polonia ºi Rusia“, care
îºi traseazã ca obiectiv: „Nici asimilare, nici
emigrare, ci luptã la faþa locului, împreunã
cu muncitorii ºi socialiºtii din alte grupuri
naþionale care trãiesc în Rusia“. Bund-ul îºi
exprimã astfel ambivalenþa: din punct de
vedere social ºi politic revoluþionar, dar
99 CYAN MAGENTA YELLOW
PATRU DESTINE GERMANE DE EVREI DIN POLONIA
Din secolul al XIX-lea, numeroºi evrei din
Imperiul Rus au adoptat limba rusã. Cei din
Polonia au resimþit cu tãrie atracþia Berlinului
ºi Vienei, dupã cum o aratã destinele diferite a
patru personalitãþi excepþionale.
ROSA LUXEMBURG, nãscutã la Zamo¯_ în
1870, ºi-a petrecut tinereþea la Varºovia ºi a
studiat la Zürich. Sositã la Berlin în 1898, ea
devine o militantã ºi o teoreticianã importantã
a Partidului Social-Democrat German, partici-
pând, totodatã, la activitatea (în mare parte
clandestinã) unuia dintre partidele socialiste
din Polonia. Adoptã poziþii revoluþionare ºi
internaþionaliste ºi respinge orice legãturã cu
Bund-ul evreiesc. Moare la Berlin, în ianuarie
1919, fiind ucisã în timpul represiunii împo-
triva revoluþiei spartakiste.
ERNST KANTOROWICZ, nãscut în 1895, la
Posen (Pozna… ). Cetãþean german în 1914, este
un patriot convins. Dupã o participare strãlucitã
la rãzboi, în 1919 face parte din trupele para-
militare naþionaliste germane. Ca istoric, a scris
o operã importantã despre împãratul Frederic
al II-lea. Cu toate acestea, este nevoit sã pãrã-
seascã Germania în 1938, pentru a se îndrepta
ataºat ideii ca evreii sã rãmânã o „naþio-
nalitate“ în sensul etnic al termenului.
PERIOADA INTERBELICÃ. În Rusia, Revoluþia
din Octombrie recunoaºte foarte devreme
evreilor egalitatea drepturilor civile. Dar
rãzboiul civil (1919–1921) este însoþit de
pogromuri teribile, comise atât de arma-
tele ucrainene comandate de Petliura, cât
ºi de armatele ruse „albe“ (a se vedea p.
74). Armata Roºie este singura care reu-
ºeºte sã înfrâneze orice manifestare antise-
mitã în rândurile sale.
BLACK
spre SUA, unde îºi continuã cercetãrile istorice
ºi se opune maccarthismului. Moare în 1963.
JOSEPH ROTH, nãscut în 1896 în Galiþia, se
înroleazã în 1916 în armata austriacã, apoi se
lanseazã în jurnalismul politic. Scrie numeroase
romane, între care Marºul Radetzky, în 1932, iar
în 1938, Cripta capucinilor, considerate de isto-
rici ca fiind cea mai remarcabilã evocare a
Austro-Ungariei, apoi a Austriei interbelice.
Stabilit în Franþa, în 1933, moare deznãdãjduit ºi
alcoolic în 1939, fiind omagiat deopotrivã de
monarhiºtii ºi de socialiºtii austrieci.
MANES SPERBER, nãscut în 1905 în Galiþia, a
POLONEZII
fost mai întâi asistent al medicului ºi psihologului
Alfred Adler, la Viena, înainte de a adera, în 1927,
la Partidul Comunist German. Arestat în 1933 la
Berlin ºi expulzat, ca austriac, el se stabileºte în
Franþa ºi lucreazã pentru Comintern, apoi rupe
legãturile cu Stalin în 1937. Perioada rãzboiului
ºi-o petrece în Franþa, în clandestinitate, ºi scrie 
aici trilogia ªi crângul devine cenuºã, care se 99
bucurã ulterior de un succes considerabil în
Germania. Moare la Paris, în 1984. 
Berlinul ºi Viena i-au respins la fel ca pe mulþi alþii.
Dupã stabilizarea frontierelor, contextul
politic din URSS nu le oferã altã opþiune
evreilor decât asimilarea ºi laicizarea.
Pânã în 1991, evreii din URSS vor fi
catalogaþi drept o „naþionalitate“ (în sensul
sovietic al termenului), chiar dacã cei mai
mulþi dintre ei au rusa ca limbã maternã.
ªi totuºi, cea mai mare parte a popula-
þiei evreieºti se gãseºte în perioada inter-
belicã, în Republica Polonia, numãrul lor
fiind între 2,5 ºi 3 milioane. Din noiembrie
1918, naþionalismul polonez renãscut se
manifestã prin comiterea de pogromuri. În
 Tratatul de la Versailles apar, desigur (la
cererea organizaþiilor evreieºti britanice ºi
americane), clauze care garanteazã pro-
tecþia evreilor din Polonia, dar ele rãmân
fãrã efect ºi vor fi denunþate, începând din
1934, de guvernul polonez. În general,
„doctrina“ care prevaleazã în Polonia în
aceastã perioadã este cea a unei diferenþe
între polonezi, stãpânii þãrii, ºi evrei,
„oaspeþi aflaþi în trecere“.
DOUĂZECI DE POPOARE
EXTERMINAREA EVREILOR DIN POLONIA. La
sfârºitul lunii septembrie 1939, Polonia
este împãrþitã în trei: teritoriile occidentale
încorporate Reichului; Guvernãmântul
General; teritoriile rãsãritene anexate de
URSS (pe care germanii le vor invada în
iunie 1941).
 Evreii din teritoriile încorporate sunt fie
expulzaþi cãtre Guvernãmântul General,
100
 cursul primului semestru al anului 1942
100 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
fie duºi în ghetouri. La sfârºitul anului
1941, toþi evreii din teritoriile încorporate
ºi din Guvernãmântul General sunt închiºi
în ghetouri (cu excepþia celor care se aflã
în lagãrele de muncã). Aici, mortalitatea
atinge un nivel considerabil.
În teritoriile încorporate, exterminarea
se desfãºoarã de la sfârºitul anului 1941 pânã
în martie 1943 în lagãrul de la Chelmno,
unde sunt utilizate camioanele de gazare.
Aceasta vizeazã întreaga populaþie din
ghetourile din aceste teritorii, cu excepþia
a 70 000 de evrei din odź, care vor fi tri-
miºi la Auschwitz în 1944.
„Operaþiunea Reinhard“ – punerea în
practicã a „soluþiei finale“ – începe în mar-
tie 1942. (Numele face referire la Reinhard
Heydrich, asasinat în Boemia în mai 1942,
pe care Goering îl însãrcinase cu aplica-
rea mãsurii.) Ea îi are în vedere pe toþi
evreii din Guvernãmântul General. În
sunt puse în funcþiune trei lagãre de exter-
minare echipate cu instalaþii de gazare, la
Belzec, Sobibor ºi Treblinka. Lagãrul de la
Majdanek (aflat la porþile oraºului Lublin)
este echipat cu încãperi de gazare, la scurt
timp dupã aceea. Din cei 380 000 de
locuitori ai ghetoului din Varºovia, 300 000
aveau sã disparã la Treblinka în lunile
august ºi septembrie 1942. Toate ghetou-
rile vor dispãrea ulterior, pe mãsurã ce
locuitorii lor vor fi transferaþi în lagãrele
de exterminare. Dupã insurecþia din ghe-
toul varºovian (aprilie–mai 1943), unii
supravieþuitori vor reuºi sã se ascundã,
însã ceilalþi vor fi la rândul lor extermi-
naþi în acelaºi lagãr. Câþiva evrei reuºesc
sã evadeze în 1943 de la Treblinka ºi
AUSCHWITZ
Numãrul evreilor uciºi la Auschwitz este eva-
luat la un milion, iar cel al polonezilor la
aproape 250 000.
Lagãrul de la Auschwitz (în polonã O¯wi¨cim)
era situat în acea parte a Poloniei încorporate
Reichului, în Silezia Superioarã. Administrat ca
ºi celelalte lagãre din Reich, nu fãcea parte din
dispozitivul pus la punct în Guvernãmântul
General, în cadrul operaþiunii Reinhard. În plus,
nu a existat un singur lagãr la Auschwitz, ci trei:
lagãrul de concentrare iniþial, întemeiat în mai
1940 (I); lagãrul de exterminare de la Birkenau
(II); lagãrul „industrial“ de la Monowitz (III),
asociat unei uzine ºi altor lagãre de muncã.
În lagãrul I a fost deportat un numãr impor-
tant de cetãþeni neevrei din diferite þãri (între
care Franþa), dar în special polonezi neevrei,
fapt care explicã de ce, inclusiv pentru polo-
nezi, Auschwitzul reprezintã un simbol. Gazã-
rile au fost experimentate în toamna anului
1941, pe prizonieri ruºi. Apoi a fost stabilit
lagãrul II, unde au fost deportaþi evreii adunaþi
din cele mai diverse þãri: Slovacia, Grecia,
teritoriile poloneze încorporate, Franþa, Olanda
ºi, în cele din urmã, Ungaria, în 1944. Dupã
„selecþie“, cea mai mare parte dintre ei erau
imediat gazaþi. Ceilalþi erau supuºi muncii
forþate într-unul dintre cele trei lagãre sau afarã
în Kommandos.
Camerele de gazare au funcþionat pânã în no-
iembrie 1944. În ianuarie 1945, în ajunul sosirii
trupelor sovietice, rãmãseserã la Auschwitz
67 000 de deþinuþi. Unii dintre ei au murit la
puþinã vreme dupã aceea, în timpul evacuãrii.
Sobibor: ei vor povesti, dupã rãzboi, cele
trãite. În acelaºi an, instalaþiile celor trei
lagãre sunt dezafectate în întregime, iar
terenurile acestora sunt plantate cu arbori.
Cel de la Majdanek funcþioneazã încã în
iulie 1944, atunci când armata sovieticã
ajunge la Lublin.

MASACRAREA EVREILOR DIN UNIUNEA SOVIE-
TICÃ. Aceastã acþiune a fost programatã în
primãvara anului 1941, în acelaºi timp cu
invadarea URSS, chiar înainte de a se
pune problema „soluþiei finale“. Au fost
constituite patru Einsatzgruppen (grupuri
de intervenþie), care vor urma îndeaproape
înaintarea trupelor germane, având drept
sarcinã esenþialã exterminarea evreilor.
Einsatzgruppen au procedat la început la
împuºcarea victimelor, dar de la sfârºitul
anului 1941 au utilizat camioanele cu gaz.
Operaþiunile militare au fost urmate de
masacre: la Odessa în octombrie 1941, la
Kiev (masacrul de la Babi-Yar), în Cri-
meea... Armata românã în Transnistria, ca
ºi miliþiile lituaniene la Vilnius, au parti-
cipat ºi ele la aceste ucideri. Numãrul vic-
timelor anului 1941 este estimat la 500 000,
iar numãrul evreilor care au putut fugi
cãtre est la 1 500 000.
Un al doilea val al exterminãrilor a avut
loc în 1942. Forþele germane care au fost
afectate acestei acþiuni au beneficiat de
sprijinul unor unitãþi militare suplimentare
locale (Schutzmannshaft sau Schuma),
coordonându-ºi activitatea cu cea a unitã-
þilor SS care luptau împotriva partizanilor.
La sfârºitul anului 1942, nu mai existau,
pentru a spune astfel, evrei în teritoriile
sovietice ocupate.
101 CYAN MAGENTA YELLOW
C E H I I ª I
S L O VA C I I
euniþi în cadrul aceluiaºi stat la
R
sfârºitul Primului Rãzboi Mon-
dial, cehii ºi slovacii au trãit din
totdeauna separaþi, cu toate cã
Habsburgii au domnit, începând din 1526,
ºi asupra unora, ºi asupra celorlalþi. De
fapt, cehii au întemeiat de timpuriu presti-
giosul regat al Boemiei, în timp ce slovacii
nu erau decât unul dintre popoarele peri-
ferice ale Regatului Ungariei.
Limbile cehã ºi slovacã sunt însã apro-
piate. Astfel, nu era lipsitã de logicã reuni-
rea, în 1918, a ceea ce istoria separase
pentru o perioadã atât de îndelungatã. Fapt
care nu a împiedicat particularismul slo-
vac sã rãmânã extrem de puternic. Dupã ce
ºi-a luat în 1990 numele de „Republica Fe-
BOEMIA. MORAVIA, „CEHIA“
Boii, populaþie celticã, au transmis numele lor
Boemiei. Slavii, sosiþi mai târziu, îºi spuneau
cehi (¹eší, la singular ³ech ºi numeau Boemia,
¹echy). Populatã, la rândul ei, de cehi, Mora-
via, anexatã Coroanei Boemiei în secolul al
XIII-lea, a avut ulterior aceeaºi istorie ca ºi
vecina ei.
În zilele noastre, aceste trei provincii cehe
formeazã o republicã unitarã care, în mod
bizar, nu este desemnatã în mod curent [în
statele occidentale, n.tr.] cu numele de Cehia
(¹esko), în vreme ce, din 1918, se vorbeºte
fãrã ezitare de Slovacia (Slovensko).
BLACK
derativã Cehã ºi Slovacã“, Cehoslovacia
s-a separat în douã state independente la
1 ianuarie 1993.
Boemia înainte de Habsburgi
Conform legendei, prin-
DINASTIA PØEMYSL.
þesa Libuše, descendenta lui ¹ech, l-a ales
drept soþ pe Pøemysl Plugarul. Primul lor
urmaº cunoscut, ducele Boemiei, Boøivoj,
se aliazã cu Svatopluk, regele Moraviei
CEHII ŞI SLOVACII
Mari (a se vedea p. 12), apoi este botezat
de Metodiu, în anul 883, în acelaºi timp cu
soþia sa, Ludmila. Lui Boøivoj îi urmeazã
fiul acestuia, Vratislav, care moare în 921.
Creºtinii ºi pãgânii sunt încã în conflict:
vãduva lui, Drahomira, încã pãgânã, a dat
ordin ca Ludmila sã fie asasinatã. Venceslas
(în cehã, Václav), fiul lui Vratislav ºi al 
Drihomirei (pe care Ludmila l-a crescut în 101
credinþa creºtinã) devine duce al Boemiei.
Dar fratele sãu, Boleslav, zis cel Crud, îl

ucide în 935 ºi îl înlocuieºte la tron, dupã
care trece ºi el la creºtinism. Venceslas ºi
Ludmilla vor fi, în cele din urmã, cano-
nizaþi ºi vor deveni sfinþii protectori ai
Regatului Boemiei.
Încoronarea lui Otto I în anul 962 mar-
cheazã începutul Sfântului Imperiu Ro-
mano-German (a se vedea p. 12), care in-
clude ºi Boemia. Boleslav cel Pios, fiul lui
Boleslav cel Crud, obþine în 973 înfiinþa-
rea episcopatului de Praga, dependent de
Arhiepiscopia din Mainz. Membrii dinas-
tiei Pøemysl vor cãuta apoi sã devinã regi,
ca ºi vecinii lor din Ungaria ºi Polonia. Unii
dintre ei obþin din partea împãratului, cu
titlu personal, coroana regalã, dar Boemia
 ajunge definitiv regat abia la începutul
secolului al XIII-lea, în timpul lui Otakar I.
În 1222, Otakar I anexeazã Moravia. Ne-
potul sãu, Otakar al II-lea, reuºeºte sã intre
în stãpânirea celei mai mari pãrþi a Aus-
triei actuale ºi urmãreºte obþinerea tronului
imperial. Dar electorii îl gãsesc mult prea
puternic ºi îl preferã, în 1273, pe obscurul
Rudolf de Habsburg, care odatã ales con-
testã drepturile lui Otakar. Dupã bãtãlia de
DOUĂZECI DE POPOARE
la Dürnkrut (la nord-est de Viena), din
1278, în care Otakar este ucis, Austria va
rãmâne în mâinile Habsburgilor pânã în
1918. Odatã cu Venceslas al III-lea, asasi-
JAN HUS, EROU NAÞIONAL CEH
Nãscut în jurul anului 1372, într-un sat din

sudul Boemiei, Jan Hus studiazã la Praga ºi
devine preot în 1400. Începând din 1402,
predicã (în limba cehã) reformarea Bisericii.
102 În urma sãu refuzului de a condamna operele
 lui Wycliff, este excomunicat în 1410. Cu
toate acestea, el continuã sã predice, în 1412,
împotriva indulgenþelor antipapei Ioan al
XXIII-lea ºi, de aceastã datã, face obiectul
unei excomunicãri majore (Praga se vede
lovitã de interdicþie atâta vreme cât Hus se
aflã acolo). Pãrãseºte aºadar oraºul, apoi
merge sã înfrunte Conciliul de la Constanþa
(Konstanz, Elveþia). Moartea sa pe rug va
declanºa o insurecþie naþionalã.
Ian Hus rãmâne una dintre marile persona-
litãþi ale istoriei cehe, dar aprecierile privind
opera sa diferã. Pentru unii, el a fost, înainte de
toate, un patriot, un apãrãtor înflãcãrat al limbii
cehe, pe care o va dezvolta prin scrierile sale,
de o mare valoare literarã. Pentru alþii, Hus a
fost, în principal, un precursor al Reformei (dupã
cum avea sã sublinieze ºi Luther) ºi apãrãtor al
unei valori morale, „Adevãrul învinge“ (Pravda
vitezi), deviza Republicii Cehe.
102 CYAN MAGENTA YELLOW
nat în 1306 ºi care nu are niciun moºteni-
tor, dinastia Pøemysl se încheie.
APOGEUL BOEMIEI. La moartea lui Rudolf, în
1291, partizanii ºi adversarii Habsburgilor
intrã în conflict. Printre împãraþii care se
succed la tron se numãrã ºi Henric de
Luxemburg, ales în 1308, care dupã doi
ani asigurã tronul Boemiei fiului sãu, Ioan,
cãsãtorit cu Elisabeta, sora lui Venceslas
al III-lea. Ioan îºi lasã soþia sã guverneze
alãturi de nobilimea cehã ºi pleacã sã se
rãzboiascã în Europa. κi va gãsi sfârºitul
în bãtãlia de la Crécy, din 1346. Fiul sãu,
Carol, nãscut la Praga, dar crescut la curtea
Franþei, îi urmeazã la tron în Boemia ºi
ajunge împãrat în 1355, cu numele de
Carol al IV-lea.
Domnia acestuia reprezintã apogeul
regatului ceh. Carol se stabileºte la Praga,
pe care o transformã – pentru o vreme – în
capitala Sfântului Imperiu. „Bula de Aur“,
pe care o emite în 1356, stabileºte sistemul
de alegere a împãratului. În acelaºi timp,
el îºi extinde regatul prin alipirea Sileziei,
a Luzaciei ºi a Brandenburgului. Praga se
numãrã în acel moment printre cele mai
mari oraºe ale Europei, sediu al unui
arhiepiscopat începând din anul 1344. Cu
sprijinul papei Clement al VI-lea (care i-a
fost profesor la curtea Franþei), Carol înte-
meiazã în 1348 Universitatea de la Praga,
prima din Sfântul Imperiu ºi din Europa
Centralã.
VENCESLAS AL IV-LEA ªI IAN HUS.Lui Carol,
mort în 1378, îi urmeazã la tron fiul sãu,
Venceslas al IV-lea, rege al Boemiei ºi
împãrat (neîncoronat). În acelaºi an sunt
BLACK
aleºi doi suverani pontifi rivali, unul la
Roma ºi celãlalt la Avignon. Este începutul
„Marii Schisme [a Occidentului]“, cãreia îi
va pune capãt Conciliul de la Constanþa
(Elveþia), din 1415–1417. Într-un context
internaþional dificil, Venceslas nu reuºeºte
sã-ºi impunã autoritatea. Biserica ºi marea
nobilime din Boemia se îndepãrteazã de el,
la fel ºi fratele sãu mai mic, Sigismund (rege
al Ungariei din 1387), împreunã cu electorii
Sfântului Imperiu, care îi retrag titlul im-
perial în 1400 (desemnându-l ca succesor pe
Rupert de Wittelsbach).
Tensiunile se acutizeazã în Boemia. Ierar-
hiei ecleziastice opulente (Biserica deþine
o treime din pãmânturile arabile), majo-
ritar germane ºi având legãturã cu marea
nobilime, i se opun mica nobilime ºi bur-
ghezia cehe, dornice de reforme, puternic
ataºate limbii ºi culturii proprii. Conflictul
prinde contur la Universitatea din Praga,
pe tema tezelor teologului englez John
Wycliffe (cca 1330–1384), extrem de critic
la adresa Bisericii din vremea sa: profe-
sorii germani le condamnã, în vreme ce,
susþinuþi de Venceslas, cehii le aprobã.
Printre aceºtia din urmã se numãrã Jan
Hus (a se vedea studiul), împreunã cu prie-
tenul sãu, Ieronimus din Praga. În 1409,
Jan Hus devine rectorul universitãþii, dar
este excomunicat în cursul anului urmãtor.
κi continuã însã predicile, apoi, citat în
faþa Conciliului de la Constanþa (Elveþia),
decide sã se prezinte acolo, sub protecþia
unui salvconduct oferit de împãratul
Sigismund (ales în 1410, dupã moartea lui
Rupert). Cu toate acestea, la 6 iulie 1415
este arestat ºi ars de viu. Ieronimus de
Praga va avea aceeaºi soartã anul urmãtor.
RÃZBOAIELE HUSITE. Din 1415, partizanii lui
Jan Hus (numiþi „husiþi“ de adversarii lor)
formeazã o ligã, opusã Uniunii Catolice,
întemeiate puþin mai târziu. Atunci când
Biserica interzice comuniunea sub cele
douã aspecte (al pâinii ºi al vinului), con-
flictul se agraveazã. În 1419, husiþii furioºi
aruncã pe fereastra castelului din Praga
notabilitãþile catolice: este prima „defenes-
trare“. Venceslas al IV-lea moare dupã
câteva zile.
Uniþi în convingerile lor religioase, hu-
siþii se împart, din punct de vedere politic,
în douã tabere. Moderaþii (burghezii ºi
nobilii) revendicã secularizarea bunurilor
bisericeºti ºi primatul cehilor în adminis-
traþia de stat. Extremiºtii (micii orãºeni ºi
þãranii) doresc reforme sociale mai pro-
funde (cum ar fi abolirea ºerbiei). În 1419,
cei din urmã întemeiazã oraºul Tabor, la
sud de Praga (fiind apoi numiþi „taboriþi“).
Lui Venceslas îi urmeazã fratele sãu,
Sigismund, pe care papa Martin al V-lea
îl însãrcineazã cu stârpirea ereziei. Dar
cãpetenia militarã husitã Jan Žižka îl în-
frânge pe Sigismund, la Vitkov (în apro-
piere de Praga), în 1420. Husiþii fac apel,
în aceste condiþii, la un membru al dinas-
tiei Jagello, Sigismund Korybut, pentru a
exercita o regenþã. În acelaºi an, ei adoptã
„Cele Patru Articole de la Praga“: libera
predicã a cuvântului Domnului; comuniu-
nea sub cele douã aspecte; reîntoarcerea la
o Bisericã sãracã; reprimarea publicã ºi
egalã a pãcatelor de moarte. În 1421, o
dietã trece la confiscarea bunurilor clerului
ºi ale Coroanei.
Dupã moartea lui Žižka, în 1424, opo-
ziþia dintre moderaþi ºi taboriþi se accen-
103 CYAN MAGENTA YELLOW
tueazã. În vreme ce taboritul Prokop cel
Mare lanseazã o serie de raiduri în þãrile
învecinate Boemiei, moderaþii încep sã
negocieze cu Sigismund, în 1429. Aliaþi ai
catolicilor, ei îi înving pe taboriþi la Lipany
(la est de Praga). Prokop îºi pierde viaþa
în luptã. În sfârºit, în 1436, Sigismund
confirmã pierderea bunurilor Coroanei ºi
ale clerului ºi acceptã utraquismul în Boe-
mia ºi Moravia. (Acordul este cunoscut
sub numele latin de Compactata) Recu-
noscut imediat rege, Sigismund moare
în 1437.
HABSBURGII INTRÃ ÎN SCENÃ. Albert de Habs-
burg, ginerele lui Sigismund, ajuns împã-
rat, rege al Boemiei ºi al Ungariei, moare
în 1439, având drept moºtenitor un fiu
postum, Ladislau. Un alt Habsburg (Fre-
deric al III-lea) este ales împãrat în aceste
condiþii. În Boemia este instituitã o regen-
þã dar în 1452, un nobil ceh utraquist,
Gheorghe de Pod½brady, preia puterea în
calitate de administrator general al rega-
tului. Încoronat în 1453, Ladislau moare
în 1457. Gheorghe de Pod½brady este ales
rege anul urmãtor. În 1462, atunci când
papa Pius al II-lea denunþã Compactata,
Pod½brady face apel la toleranþã, dar în
zadar. În 1466, papa îl excomunicã, apoi
predicã organizarea unei cruciade împo-
triva acestuia, pe care o va conduce, în
1468, regele Ungariei, Matei (Mathias)
Corvin. Acesta din urmã, proclamat rege
al Boemiei de cãtre nobilimea catolicã,
ocupã Moravia, Silezia ºi Luzacia. Gheor-
ghe de Pod½brady moare în 1471, dupã
ce l-a desemnat ca succesor pe Ladislau,
fiul regelui Poloniei, Cazimir cel Mare,
BLACK
UTRAQUISMUL
Toþi husiþii primesc împãrtãºania credincioºilor
sub cele douã aspecte (al pâinii ºi vinului), în
latinã sub utraque specie (de unde termenul de
„utraquism“), în vreme ce în ritul catolic, doar
preotul, prin intermediul vinului din caliciu
[„potir“], împãrtãºeºte, dar numai sub cel de-al
doilea aspect. Inauguratã în 1414 ºi aprobatã de
Jan Hus, aceastã practicã liturgicã i-a deter-
minat pe husiþi sã adopte caliciul drept simbol
al credinþei lor.
Husiþii moderaþi sunt numiþi „calixtini“ sau
„utraquiºti“, deoarece în „Cele Patru Articole
CEHII ŞI SLOVACII
de la Praga“ (1420), aceºtia sunt tentaþi sã acor-
de importanþã aproape exclusiv ritului, spe-
rând, pentru restul problemelor, sã ajungã la un
compromis cu Biserica Romano-Catolicã.
ales imediat (Vladislav al II-lea). Cei doi
regi rivali ajung la un acord în 1478– 
1479: Matei îºi pãstreazã cuceririle, 103
dar renunþã la Boemia. La moartea lui
Matei, în 1490, situaþia se schimbã: Vla-

dislav, ales rege al Ungariei (a se vedea
p. 81), poate acum sã refacã Regatul
Boemiei. Moare în 1516, fiind urmat la
tron de fiul sãu, Ludovic, în Boemia ºi în
Ungaria.
Cu toate acestea, Habsburgii nu aban-
doneazã partida. Printre strãnepoþii lui
Frederic al III-lea (mort în 1493) se nu-
mãrã – în afara lui Carol Quintul – Ferdi-
nand (care în 1521, se cãsãtoreºte cu Ana,
sora lui Ludovic) ºi Maria (care, în 1522,
se mãritã cu Ludovic, fiul lui Vladislav).
În 1526, Ludovic îºi pierde viaþa în bãtãlia
de la Mokács (vezi p. 117). Ferdinand de
Habsburg devine în aceastã situaþie rege al
Boemiei ºi, cu ceva efort, al Ungariei.
 Boemia sub stãpânire
Habsburgicã
AFIRMAREA PROTESTANTISMULUI. Compactata,
lege organicã din 1485, garanteazã libertatea
religioasã a catolicilor ºi a utraquiºtilor, dar
nu ºi pe cea a altor confesiuni (printre care se
numãrã Fraþii cehi, a se vedea studiul). Însã,
din anii 1520, reforma se rãspândeºte cu re-
DOUĂZECI DE POPOARE
peziciune printre germani, dar ºi printre cehi,
majoritar utraquiºti, care, în scurt timp, se
împart în „calixtini vechi“, apropiaþi catoli-
cilor, ºi „neocalixtini“, atraºi de luteranism.
Ferdinand (ajuns împãratul Ferdinand I
dupã abdicarea lui Carol Quintul, în 1556),
îi favorizeazã pe catolici ºi îi încurajeazã pe
iezuiþi, care întemeiazã, la Praga, un colegiu

rival universitãþii (utraquiste). Politica sa
rãmâne totuºi prudentã, cu atât mai mult cu
104
cât Regatul Boemiei furnizeazã în perioada

respectivã douã treimi din veniturile Habs-
burgilor. Maximilian al II-lea (1564–1576)
continuã pe aceeaºi cale: el ratificã (prin viu
grai) „Confesiunea cehã“ (Confessio Bohe-
mica) din 1575, care pecetluieºte apropierea
dintre luterani ºi neoutraquiºti, rãspunzând
astfel voinþei majoritãþii populaþiei.
Urmaºul sãu, Rudolf al II-lea, se stabileºte
definitiv la Praga începând din 1582. Spirit
original, protector al artelor ºi ºtiinþelor, el
reuneºte în jurul sãu pe astronomii protes-
tanþi Tycho Brahe ºi Johannes Kepler ºi sfâr-
ºeºte prin a acorda tuturor reformaþilor liber-
tatea de cult în 1609. Rudolf moare în 1612.
DEFENESTRAREA DE LA PRAGA ªI BÃTÃLIA DE LA
MUNTELE ALB. Între catolici ºi protestanþi,
tensiunea sporeºte în timpul domniei lui
104 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Mathias (1611–1619), fratele ºi succesorul
lui Rudolf. În urma închiderii a douã lãca-
ºuri de rugãciune, o întrevedere la castelul
din Praga între protestanþi ºi locotenenþii
generali (catolici) ai regatului degenereazã,
la 23 mai 1618, în aºa-numita „defenestrare“.
Cei doi locotenenþi ºi un secretar, a cãror
cãdere a fost amortizatã de un frunzar, sunt
rãniþi uºor. Catolicii vãd în acest episod
un miracol pentru care trebuie sã-i mulþu-
meascã Fecioarei... ªi astfel începe Rãz-
boiul de 30 de ani.
Habsburgul Ferdinand de Styria, desem-
nat din 1618 pentru a-i urma lui Mathias,
este, de fapt, un catolic intransigent. La
moartea acestuia din urmã, în 1619, devine
împãrat, cu numele de Ferdinand al II-lea,
dar Dieta Boemiei îl respinge ºi îl alege ca
rege pe electorul palatin Frederic al V-lea,
de confesiune calvinã. Acþiunea este ris-
cantã: cehii îl au ca singur aliat pe princi-
pele (calvin) al Transilvaniei, Gabriel
Bethlen (a se vedea p. 118). Mai mult,
Frederic al V-lea se dovedeºte mediocru,
iar trãdãrile sunt numeroase. Armata impe-
rialã îi învinge pe insurgenþi, la 8 noiem-
brie 1620, la Muntele Alb (la vest de Praga).
Frederic al V-lea fuge. Bethlen va fi
respins spre Transilvania, în anul urmãtor.
„TENEBRELE“. Represiunea nu se lasã aºtep-
tatã: în 1621, 27 de membri ai Dietei sunt
decapitaþi la Praga. O serie de mãsuri vi-
zeazã eliminarea tuturor elementelor ce îi
caracterizau pe cehi din vremea lui Jan
Hus, atât pe plan religios, cât ºi politic. În
vreme ce predicatorii protestanþi sunt
expulzaþi, universitatea intrã sub controlul
iezuiþilor. În 1627, singura religie permisã
este cea catolicã: 30 000 de familii, nobile
ºi burgheze, care au refuzat sã se conver-
teascã, au fost nevoite sã ia calea exilului.
Amenzile ºi confiscãrile afecteazã mai
cu seamã mica nobilime de tradiþie utra-
quitã, în favoarea nobililor cehi fideli
Habsburgilor sau a unor strãini: se consti-
tuie astfel o mare nobilime dominantã,
catolicã, germanizatã în scurt timp. Coroana
Boemiei îºi pierde autonomia: cancelaria
(administraþia) are sediul la Viena înce-
pând din 1624, în vreme ce Dieta nu mai
pãstreazã decât competenþa fiscale. În
1627 se stabileºte succesiunea ereditarã la
tron, astfel cã Boemia este legatã definitiv
de Habsburgi.
FRAÞII CEHI
În cadrul miºcãrii husite apare, în secolul
al XV-lea, Uniunea fraþilor legii lui Hristos,
numiþi „Fraþii cehi“ sau, mai des, „Fraþii mo-
ravi“. Nonviolenþa ºi spiritul lor de toleranþã
atrag numeroºi adepþi, dar nu întârzie sã-i ex-
punã persecuþiilor atât din partea catolicilor, cât
ºi din cea a „patrioþilor“ husiþi. Fraþii cehi
exercitã o considerabilã influenþã moralã ºi
intelectualã, chiar pânã în secolul al XX-lea.
Unul dintre episcopii lor, Jan Blahoslav (1523–
1571), este autorul unei celebre Gramatici cehe
(1571) ºi al unei traduceri a Noului Testament,
integrate ulterior Bibliei de la Kralice (1579–
1593), traduse de Fraþii celui care va juca timp
îndelungat rolul de normã lingvisticã.
În cursul anilor 1620, atunci când au fost
constrânºi sã se exileze, Fraþii au fost conduºi
de Jan Komenský (1592–1670), mai cunoscut
sub numele latinizat de Comenius, a cãrui
lucrare Marea Didacticã (editatã în cehã în
1649, în latinã în 1657) a pus bazele pedago-
giei moderne. Jules Michelet îl considera un
„Galilei al educaþiei“.
 În acest rãstimp, Rãzboiul de 30 de ani,
care a izbucnit în Boemia, cuprinde în
curând întreaga Germanie: Ferdinand îl
urmãreºte pe Frederic al V-lea, principii
protestanþi se angajeazã în luptã, intervin
suedezii... Praga este ocupatã de suedezi în
1631–1632, în 1647, în 1648. În acest din
urmã an, tratatele din Westfalia readuc
pacea. Boemia ºi Moravia au suferit foarte
mult de pe urma rãzboiului: populaþia de
aici a scãzut de la 2 600 000 locuitori la
circa 1 500 000.
Retrospectiv, naþionaliºtii cehi au numit
perioada dintre anii 1620–1740 Temno,
„Tenebrele“. În realitate, este vorba, înainte
de toate, de reintroducerea controlului Bi-
sericii Catolice asupra populaþiei, la început
prin forþã, apoi prin persuasiune: iezuiþii,
promotorii unei superbe arte baroce finan-
þate de marea nobilime au jucat, sub acest
aspect, un rol cheie.
ADMINISTRAÞIA AUSTRIACÃ. Rãzboiul pentru
succesiunea la tronul Austriei (1740–1748)
va marca o nouã cotiturã. Prusacii invadeazã
în 1740 Silezia (care aparþine coroanei
Boemiei începând din secolul al XIV-lea).
Împãrãteasa Maria Tereza decide un con-
traatac, dar trupele sale sunt învinse în
1741. În 1741–1742, trupe franceze ºi bava-
reze, aliate cu prusacii, ocupã Praga, unde
sunt bine primite. În 1744, prusacii devas-
teazã însã acest oraº. În cele din urmã,
Tratatul de la Dresda (1745) atribuie Pru-
siei Silezia, cu excepþia teritoriilor numite,
de atunci, „Silezia austriacã“ (a se vedea
harta de la p. 108).
Acest eºec va determina monarhia habs-
burgicã, în vremea împãrãtesei Maria
105 CYAN MAGENTA YELLOW
Tereza, sã iniþieze anumite reforme, mai
ales pe plan administrativ. Fiul ºi succe-
sorul acesteia, Iosif al II-lea (1780–1790),
se dovedeºte, în schimb, foarte preocupat de
modernizare. Din 1781, el va desfiinþa ºer-
bia (dar nu ºi legãturile feudale), permi-
þându-le þãranilor libertatea de strãmutare,
mãsurã foarte apreciatã în Boemia. Este rein-
trodusã toleranþa religioasã, fãrã un efect
imediat, ce-i drept: mai puþin de 80 000 de
persoane trec la protestantism, mãrturie a
succesului Bisericii Catolice în þinuturile
cehe.
Constrângerile împotriva evreilor sunt
ridicate, astfel încât aceºtia pot pãrãsi ghe-
tourile. Simultan, administraþia este centra-
lizatã, privilegiile nobilimii atenuate etc.
Toate acestea lezeazã anumite interese ºi
stârnesc duºmãnii, dar încurajeazã mobili-
tatea socialã, factor important al „Redeºte-
ptãrii naþionale“ cehe.
REDEªTEPTAREA NAÞIONALÃ. Bazele acestui
proces istoric se pun în anii 1770–1780. În
1773, desfiinþarea Companiei lui Iisus a
pus capãt hegemoniei intelectuale a iezui-
þilor. În aceastã perioadã, germana a deve-
nit limba principalã vorbitã în oraºe,
zonele rurale pãstrând însã limba cehã.
Din timpul domniei lui Iosif al II-lea,
mobilitatea socialã provoacã un aflux de
þãrani cãtre mediul urban ºi revenirea la
bilingvism. Concomitent sunt publicate
opere ce susþin limba cehã, consideratã an-
terior ca un mijloc de rãspândire a ereziei
husite (fiind deci cenzuratã). Miºcarea se
amplificã la începutul secolului al XIX-lea,
când se constituie o elitã burghezã de
limbã cehã. Autorii cehi îºi gãsesc astfel
BLACK
publicul, ceea ce face ca literatura sã ia
avânt. Cel mai influent autor este însã un
istoric, František Palacký. Între 1836 ºi
1876, acesta va publica o monumentalã Is-
torie a cehilor din Boemia ºi Moravia (ce se
va opri la anul 1526!). Palacký se implicã
profund în viaþa politicã începând din 1848.
În 1848 au loc alegeri pe baza votului
universal în întreaga Confederaþie Germa-
nã, din care fac parte Boemia ºi Moravia.
Responsabilii cehi, între care se numãrã ºi
Palacký, refuzã sã participe la acestea,
CEHII ŞI SLOVACII
spre deosebire de germanii din Boemia ºi
Moravia, care sperã într-o alipire la o
Germanie unificatã. Palacký organizeazã
un congres slav la Praga, în iunie (la care
participã cehi, slovaci, polonezi...). Oraºul
cunoaºte trei zile de tulburãri, cãrora le pune
capãt generalul Alfred de Windischgrätz.
Simultan, la Viena se reuneºte o Adunare 
a tuturor statelor stãpânite de Habsburgi, 105
cu excepþia Ungariei. Numeroºi deputaþi
slavi sunt prezenþi în cadrul sãu. Abolirea

ºerbiei ºi a privilegiilor feudale este votatã
în septembrie. În urma rãzmeriþelor, gu-
vernul ºi Adunarea sunt mutate în Mora-
via. Se încearcã elaborarea unei Constituþii
care sã respecte drepturile naþionalitãþilor,
dar Franz-Iosif, împãrat din decembrie
1848, ºi cancelarul Felix de Schwartzenberg
se opun. În martie 1849, Adunarea este
dizolvatã. Regimul autoritar instituit ulte-
rior se bazeazã pe Bisericã, pe armatã ºi,
ceva mai mult, pe birocraþie (inclusiv pe
poliþie).
CEHII, ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI FRANZ-IOSIF.
Înfrângerile de la Solferino (în 1859, în
faþa francezilor, în Italia) ºi de la Sadova
 (în 1866, în faþa prusacilor) au condus la
compromisul austro-ungar din 1867 (a se
vedea p. 121), cãruia cehii îi fac o proastã
primire. Noul sistem, potrivit cãruia ei fac
parte din Cisleithania (jumãtatea austriacã
a imperiului) nu le acordã, de fapt, niciun
fel de autonomie, în condiþiile în care Boe-
mia – subliniazã ei –, la fel ca ºi Ungaria,
este legatã de imperiu doar printr-o uniune
personalã. În 1871, Partidul Naþional,
DOUĂZECI DE POPOARE
întemeiat de Palacký (numit, mai târziu,
al „Bãtrânilor Cehi“), obþine din partea
guvernului un compromis, potrivit cãruia
Franz-Iosif, încoronat la Praga, ar recu-
noaºte cu acest prilej drepturile Regatului
Boemiei. Dar, în faþa opoziþiei maghia-
rilor, susþinãtori ai unui singur „dualism“
ºi a germanilor din Boemia, care refuzã
 orice înþelegere cu cehii, împãratul aban-
doneazã proiectul.
106 În 1874 se constituie Partidul Naþional
 Liber Cugetãtor, numit al „Junilor Cehi“,
care se va afirma în anii 1880. Manifesta-
þiile patriotice se înmulþesc, deteriorând
relaþiile dintre comunitãþile cehã ºi ger-
manã (aceasta din urmã reprezentând o
treime din populaþia Boemiei ºi a Mora-
viei). Fiecare dintre cele douã dispune de
propriul sãu sistem de învãþãmânt.
Chiar dacã, în ajunul anului 1914, cehii
nu beneficiazã încã de autonomia politicã,
totuºi, bilanþul secolului al XIX-lea este
pozitiv pentru ei. Indiferent dacã este
vorba de gradul de instruire, de produc-
tivitatea agriculturii sau de dezvoltarea
industrialã (un exemplu: uzinele Škoda,
fondate la Plze², în 1859), þara lor se
situeazã la nivelul Europei Occidentale.
De asemenea, s-a format ºi o importantã
106 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
categorie muncitoreascã: la alegerile din
1911, Partidul Social-Democrat va câºtiga
37 % din voturi. Pe de altã parte, cehii ºi-au
regãsit autonomia culturalã ºi nu sunt ex-
cluºi de la putere, cel puþin pe plan local,
în Boemia ºi Moravia: în 1914, 95 %
dintre funcþionari sunt cehi (practicând
bilingvismul ceh-german).
Þara este bine administratã, poate chiar
prea bine, dacã ar fi sã judecãm dupã
literatura satiricã. Þinutul ceh din perioada
La Belle Epoque l-a inspirat pe Jaroslav
Hašek pentru Aventurile bravului soldat
Švejk. Tot el l-a modelat pe evreul praghez
Franz Kafka, cel care a preferat sã se
exprime în germanã.
Slovacii în Regatul Ungariei
În condiþiile în care ungurii pun capãt
existenþei Regatului Moraviei Mari (a se
vedea p. 12) chiar la începutul secolului al
X-lea, teritoriul Slovaciei actuale trece,
încetul cu încetul, sub controlul lor. Cãtre
sfârºitul secolului al XI-lea, el este în
întregime supus ºi, datoritã faptului cã este
vorba de o zonã muntoasã, va fi de aici
înainte cunoscut sub numele de Ungaria
Superioarã. Faptul cã þara este populatã în
majoritate de slavi nu o împiedicã sã fie
administratã la fel ca ºi restul regatului.
Nobilimea maghiarã ocupã o poziþie do-
minantã, chiar dacã existã ºi o micã nobi-
lime slovacã.
Începând din secolul al XIII-lea, germa-
nii se instaleazã în Ungaria Superioarã,
mai ales pentru a-i exploata minele ºi a
dezvolta aici oraºe. Exploatãrile miniere
(de aur, argint, cupru) se dezvoltã în timpul
domniei lui Matei Corvin (a se vedea p. 116).
În aceastã perioadã, slovacii adoptã ceha ca
limbã scrisã, eventual sub o formã „slovacã“.
Invazia turcã din secolul al XVI-lea
nu afecteazã decât tangenþial Ungaria Supe-
rioarã, care rãmâne integratã Ungariei
„regale“, conduse de Habsburgi (a se vedea
p. 117), ce are capitala, din 1536, la Pozsony
(în germanã Pressburg, astãzi Bratislava).
Reforma (luteranã ºi, într-o mãsurã mai
redusã, calvinã) este adoptatã de o mare
parte a populaþiei, atât germanã, cât ºi slo-
vacã. Contrareforma, întreprinsã de iezuiþi
(care întemeiazã o universitate la Trnava,
în 1653), recâºtigã terenul pierdut abia în
secolul al XVII-lea.
La începutul secolului al XVIII-lea,
atunci când turcii sunt nevoiþi sã se retragã
din Ungaria, numeroºi slovaci (în special
protestanþi) participã la repopularea teri-
toriilor devastate din câmpia ungarã, unde
urmaºii lor trãiesc încã ºi astãzi.
SLOVACII ªI UNGURII. În anii 1830, în con-
diþiile afirmãrii naþionalismului maghiar,
începe sã se dezvolte ºi patriotismul slo-
vac, acesta având, înainte de toate, un
caracter lingvistic. În aceastã epocã,
Ludovit Štúr (1815–1856) fixeazã slovaca
din regiunea Banská Bystrica (destul de
diferitã de cehã) ca bazã a limbii literare.
În 1848, Štúr elaboreazã Cererile naþiunii
slovace, dar guvernul maghiar condus de
Kossuth (a se vedea p. 120) lanseazã
imediat un mandat de arestare pe numele
sãu. Ulterior, slovacii luptã alãturi de
forþele imperiale împotriva insurgenþilor
maghiari.
 În 1867, în urma instaurãrii dublei
monarhii, slovacii sunt integraþi Regatului
Ungariei. Din 1868, Parlamentul de la Bu-
dapesta voteazã o lege prin care maghiara
devine singura limbã a statului. Limbile
altor popoare, precum slovaca, nu sunt
recunoscute decât în învãþãmântul primar
ºi în administraþia localã.
În timpul guvernului Kálmán Tisza
(1875–1890), maghiarizarea se accen-
tueazã. În regiunea slovacã, aproape toþi
funcþionarii sunt maghiari. În vreme ce
numãrul ºcolilor slovace scade constant,
învãþãmântul secundar este finanþat numai
în limba maghiarã (sau în germanã). În
1910, mai puþin de 2 000 de absolvenþi ai
Bacalaureatului se declarã slovaci!
Cu toate acestea, încep sã se organizeze
acþiuni politice. Publicaþia Hlas („Vocea“)
susþine cooperarea cu cehii. În 1905, un
preot, Andrej Hlinka, întemeiazã Partidul
Popular Slovac, catolic, motiv pentru care
este condamnat la doi ani de închisoare.
Milan Hodža, liderul Partidului Agrarian,
se apropie de alte minoritãþi din Regatul
Ungariei (români, sârbi) ºi promoveazã
ideea federalizãrii imperiului.
Formarea Cehoslovaciei
Mobilizarea cehilor ºi a slovacilor în armata
austro-ungarã se desfãºoarã în 1914 fãrã
dificultate. Anumiþi lideri politici rãmân
fideli imperiului condus de Habsburgi.
Alþii îºi îndreaptã speranþele spre Rusia,
precum cehul Karel Kramáø, condamnat la
moarte în 1915 pentru spionaj în favoarea
inamicului, fãrã a fi însã executat. Alþii
107 CYAN MAGENTA YELLOW
aºteaptã sprijinul Occidentului, aºa cum se
întâmplã cu Tomáš Masaryk ºi cu Edvard
Beneš, care întemeiazã la Paris, în 1916,
Consiliul Naþional Ceh. Li se alãturã slo-
vacul Milan Štefanik, iar în cursul anului
urmãtor, consiliul îºi ia numele de „ceho-
slovac“.
Acþiunea Consiliului Naþional se mani-
festã prin crearea, împreunã cu voluntari ºi
foºti prizonieri, a unor trupe cehoslovace
care luptã pe fronturile francez ºi italian,
apoi a unei Legiuni cehoslovace în Rusia,
a cãrei istorie va fi foarte zbuciumatã.
Dupã ce a participat la ofensiva rusã din
iulie 1917, Legiunea s-a retras spre Sibe-
ria, pentru a se îmbarca la Vladivostok.
Dar relaþiile cu bolºevicii se deterioreazã
pânã într-acolo încât, timp de mai multe
luni, 50 000 de legionari cehoslovaci blo-
cheazã linia feratã transsiberianã. Ei nu
vor fi repatriaþi decât în 1919–1920.
În vreme ce Parisul se aratã favorabil
cauzei cehoslovace, Londra ºi Washingtonul
adoptã o atitudine mai rezervatã. Cehii ºi
slovacii emigraþi în Statele Unite ale
Americii (în total peste un milion de per-
soane) joacã un rol important. Încã din
1915 reprezentanþii lor au semnat la
Cleveland un acord în vederea organizãrii
de acþiuni comune. Dar, în „Cele 14
puncte“ (ianuarie 1918), preºedintele ame-
rican Wilson nu prevede decât „posi-
bilitatea unei dezvoltãri autonome pentru
popoarele Austro-Ungariei“, fãrã alte
precizãri.
Momentul de cotiturã se produce la 6 ia-
nuarie 1918: deputaþii cehi din Parlamentul
de la Viena adoptã „Declaraþia Epifaniei“,
prin care revendicã independenþa.
BLACK
În luna mai 1918, Masaryk semneazã la
Pittsburgh un acord cu slovacii din SUA.
Aliaþii recunosc oficial caracterul repre-
zentativ al Consiliului Naþional Ceho-slo-
vac în cursul verii. În octombrie 1918,
atunci când înfrângerea Austro-Ungariei
devine inevitabilã, evenimentele încep sã
se precipite. Consiliul Naþional proclamã
MASARYK, BENEŠ ªI ŠTEFÁNIK
Formarea Cehoslovaciei se datoreazã acti-
vitãþii a trei oameni.
CEHII ŞI SLOVACII
Thomáš Masaryk (1850–1937), nãscut în
Moravia dintr-un tatã slovac ºi o mamã cehã,
într-un mediu foarte modest, exercitã diverse
meserii mãrunte înainte de a ajunge student la
Viena, apoi la Leipzig, unde se cãsãtoreºte cu
o americanã descendentã a hughenoþilor. El
însuºi se converteºte la protestantism. În 1882
este numit profesor de filosofie la Univer-
sitatea Carol. Ales deputat al junilor cehi în 
1891, Masaryk devine mai întâi apãrãtorul 107
naþionaliºtilor, al dreptului la grevã, al votului
universal... Este ºi astãzi cel mai popular dintre
toþi marii reprezentanþi ai istoriei cehe.

Studentul sãu de la Universitatea Carol,
Edvard Beneš (1884–1948), originar din
nord-vestul Boemiei, obþine un doctorat în
drept la Dijon în 1908, dupã care predã la Paris,
începând din 1909. Devine secretarul Con-
siliului Naþional Ceho-Slovac, cu sprijinul is-
toricului francez Ernest Denis (1849–1921),
eminent specialist în perioada lui Jan Hus ºi a
rãzboaielor husite (acesta numãrându-se printre
personalitãþile pe care cehii le omagiazã pentru
contribuþia lor la obþinerea independenþei).
Slovacul Milan Štefánik (1880–1919) stu-
diazã astronomia la Universitatea Carol, este
angajat în 1905 la Observatorul din Meudon ºi
obþine cetãþenia francezã. În timpul rãzboiului
se dedicã problemelor militare ºi devine
general de brigadã în armata francezã. κi
pierde viaþa într-un accident de avion, în 1919.
 constituirea Republicii Ceho-Slovace în
data de 18. La Praga se constituie un
guvern provizoriu de uniune naþionalã la
31 octombrie 1918.
STABILIREA FRONTIERELOR. Aceastã problemã
nu este abordatã în aceeaºi manierã în
Cehia ºi, respectiv, în Slovacia.
• Cehii considerã ca fiind evident faptul cã
þara lor corespunde teritoriilor „istorice“
DOUĂZECI DE POPOARE
ale Coroanei Boemiei, ºi anume Boemia
 Austro-Ungarie în miniaturã). În cursul
108
 fapt, în funcþie de limba maternã, dupã
108 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
propriu-zisã, Moravia ºi Silezia fostã
„austriacã“. Aliaþii le dau dreptate ºi
refuzã sã acorde germanilor din Sudeþi
dreptul de a organiza un referendum în
vederea alipirii lor la o Germanie extinsã
prin încorporarea Austriei. Polonia, la
rândul ei, revendicã teritoriul Teschen,
parte a fostei Silezii austriece, unde locu-
ieºte o populaþie polonezã. Chestiunea
declanºeazã un contencios grav între cele
douã þãri. Acesta va fi tranºat prin arbi-
trajul interaliat din 1920, care va împãrþi
teritoriul în douã.
• În interiorul fostului regat al Ungariei,
delimitarea Slovaciei nu se putea baza pe
argumente istorice. Se face deci referire
la criteriile etnice, cãrora le sunt adãu-
gate consideraþiile economice ºi strate-
gice. Prin Tratatul de la Trianon (1920),
Cehoslovacia obþine o frontierã situatã
mult spre sud, în bunã parte pe Dunãre,
ºi încorporeazã astfel o importantã mino-
ritate maghiarã. În plus, Tratatul de la
Trianon îi atribuie partea rãsãriteanã a
fostei Ungarii Superioare, numitã Rute-
nia Subcarpaticã, populatã în majoritate
de ucraineni.
Astfel constituitã, Cehoslovacia este
un stat multietnic (sau, cum spun unii,
anilor 1920, populaþia (aproximativ 15 mi-
lioane de persoane) se repartizeazã, de
cum urmeazã: cehã sau slovacã, 66 %
(din care slovacii reprezintã 16–17 %);
1914. Ţările Coroanei 1925. Ţările fostei
Boemiei: Moravia, Boemia coroane a Boemiei sunt în
propriu-zisă, Silezia întregime incluse în cadrul
„austriacă“ (partea Cehoslovaciei, cu excepţia
Sileziei care nu a fost estului teritoriului Teschen,
cedată Prusiei în 1745) atribuit Poloniei în 1920.
fac parte din Cislethania,
jumătatea austriacă a 1925. Întreaga regiune
Imperiului Austro-Ungar. numită înainte de 1914
„Ungaria Superioară“
1914. În cadrul Imperiului este inclusă în Cehoslo-
Austro-Ungar, regiunile vacia, adică Slovacia
slovace fac parte din propriu-zisă şi Rutenia
Transleithania, adică din Subcarpatică.
Regatul Ungariei.
germanã, 22 % (îndeosebi în Boemia ºi
Moravia); maghiarã, 5 %; ucraineanã,
4 %; polonezã, 1 %; idiº, 1 %.
Cehoslovacia
între 1920 ºi 1992
Din 1920, anul adoptãrii Constituþiei, ºi
pânã în 1938, Cehoslovacia are un regim
de democraþie parlamentarã, reprezentând
prin aceasta o excepþie în Europa Centralã.
Masaryk, preºedinte al republicii începând
din noiembrie 1918, se retrage în 1935 (la
vârsta de 85 de ani). Îi urmeazã Beneš,
ministru de Externe fãrã întrerupere din
1918. El a jucat deja un rol foarte impor-
tant: dupã ce constituie în 1920–1921
„Mica Antantã“, împreunã cu Iugoslavia ºi
România, în 1924 semneazã cu Franþa o
alianþã cu caracter defensiv. În 1935 înche-
ie un pact de asistenþã mutualã cu URSS.
În interiorul þãrii, protecþia minoritã-
þilor, cerutã prin tratatele de pace, este asi-
guratã într-o manierã precisã ºi eficace,
ceea ce este tot o excepþie în Europa Cen-
tralã interbelicã. Nu a fost reþinutã nicio
plângere depusã înaintea Comisiei mino-
ritãþilor din cadrul Societãþii Naþiunilor.
ªi totuºi, tensiunile se fac simþite între
cehi ºi slovaci: aceºtia din urmã au primit
cu neplãcere, dupã 1919, „invazia“ func-
þionarilor cehi. Foarte uniþi, cehii acceptã
cu greu particularismele slovace. Partidul
Populist al lui Andrej Hlinka, în care Josef
Tiso (preot catolic, la fel ca ºi Hlinka)
joacã un rol crescând, se situeazã pe pozi-
þii autonomiste. Problema germanã este la
109 CYAN MAGENTA YELLOW
GERMANII DIN SUDEÞI
În epoca dinastiei Pøemysl, coloniºtii germani
au venit sã defriºeze masivele forestiere
mãrginaºe ale Boemiei ºi Moraviei (ca de pildã
cel din Sudeþi, în nord) ºi sã exploateze minele.
La fel ca în Polonia ºi Ungaria, germanii joacã
un rol-cheie ºi în dezvoltarea oraºelor. La
sfârºitul Evului Mediu, Boemia ºi Moravia se
regãsesc astfel populate cu cehi, în centrul lor,
ºi cu germani, de jur-împrejur. Aceastã situaþie
va dura pânã la sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial.
Antagonismul etnic a apãrut cu adevãrat în
secolul al XIX-lea, odatã cu afirmarea naþiona-
lismului. Germanii nu doresc ca Boemia sã se
sustragã comunitãþii germanice, cãreia îi apar-
þine din momentul intrãrii ei în istorie. Cehii,
dimpotrivã, doresc o Boemie autonomã, în care
ei vor juca rolul principal.
Punctul de vedere ceh obþine câºtig de cauzã
în 1918–1919; punctul de vedere german în
1938–1939. În 1945–1946, expulzarea celei
mai mari pãrþi a germanofonilor a pus punct
celor 700 de ani de coexistenþã care a fost, în
ansamblu, paºnicã.
fel de îngrijorãtoare. Trecutã pe planul al
doilea în cursul anilor 1920, ea reizbuc-
neºte ulterior sub impulsul pronazistului
Konrad Henlein al cãrui partid obþine – în
rândul electoratului de limbã germanã –
douã treimi din voturi în anul 1935.
DEZMEMBRAREA DIN 1938–1939. „Criza cehos-
lovacã“ din anul 1938 urmeazã la puþin
timp dupã anexarea Austriei de cãtre
Germania (Anschluss), care a avut loc
cursul lunii martie. În înþelegere cu Hitler,
Henlein accentueazã progresiv presiunea
asupra guvernului de la Praga, care iniþial
tergiverseazã, dupã care, în septembrie, se
BLACK
vede nevoit sã reprime o serie de acþiuni
violente organizate de acesta. Prim-minis-
trul britanic, Neville Chamberlain (care se
teme de un rãzboi european în cazul în care
Franþa ar susþine Cehoslovacia), recurge la
negocieri cu Hitler. Astfel se ajunge la
semnarea acordurilor de la München,
din 30 septembrie 1938, încheiate între
Hitler, Mussolini, Chamberlain ºi france-
zul Édouard Daladier.
În urma aplicãrii acestor acorduri, Ceho-
slovacia abandoneazã Germaniei terito-
CEHII ŞI SLOVACII
riile germanofone din Boemia, Moravia ºi
Silezia (teritoriile sudete). Consecinþele se
þin lanþ: din 30 septembrie, Polonia obþine
printr-un ultimatum ca Cehoslovacia sã-i
cedeze vestul teritoriului Teschen. La 5 oc-
tombrie, Beneš demisioneazã ºi pleacã în

Statele Unite ale Americii. Va fi înlocuit
dupã o scurtã vreme de un magistrat, Emil
Hácha. La 6 octombrie, Tiso proclamã 109
autonomia Slovaciei ºi a Ruteniei. La 2 no-
iembrie, primul „Arbitraj de la Viena“

atribuie Ungariei sudul Slovaciei ºi al
Ruteniei. Slovacia, al cãrei regim, sub pre-
siunea lui Hitler, adoptã o linie de tip fas-
cist, intrã în conflict cu Praga: la 14 martie
1939, þara îºi proclamã independenþa,
sub protecþia Reichului. În noaptea de 14
spre 15, preºedintele Hácha se prezintã la
Berlin. Sub ameninþarea cu declanºarea
unui rãzboi iminent, el semneazã un docu-
ment care „aºazã... statul ceh în mâinile
Führerului...“. Pe data de 15, Hitler sem-
neazã la castelul din Praga decretul care
încorporeazã Reichului „Protectoratul
Boemia–Moravia“. Ultimul act al destrã-
mãrii: în zilele urmãtoare, maghiarii ocupã
Rutenia Subcarpaticã.
 AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL. De-a lungul
întregii perioade a rãzboiului, þinuturile
cehe sunt strict controlate de autoritãþile
naziste. În ianuarie 1941, ocupantul in-
stituie serviciul muncii obligatorii: sute de
mii de cehi sunt trimiºi în uzinele germane.
O serie de opozanþi, indiferent de orientãri,
ajung în lagãrele de concentrare, prin-
tre care viitorii preºedinþi Zápotocký ºi
Novotný sau viitorul arhiepiscop de Praga,
DOUĂZECI DE POPOARE

Monseniorul Jozef Beran. Odatã cu sosirea

la Praga în calitate de „protector“, în sep-
tembrie 1941, a lui Reinhard Heydrich,
adjunctul direct al lui Himmler, repre-
siunea se accentueazã. Dupã asasinarea sa,
la 27 mai 1942, locuitorii din Lidice sunt
masacraþi, drept represalii, la 10 iunie
1942.

110
 1938. Sudeţii (regiuni
mărginaşe ale Boemiei şi
Moraviei populate de
1938. Sudul Slovaciei şi
sudul Ruteniei (populate
de o majoritate maghiară)
germanofoni), sunt sunt anexate de Ungaria
anexaţi Germaniei în în noiembrie 1938.
octombrie 1938.
1942. Restul regiunilor 1942. Slovacia formează
cehe formează „Protec- un stat. Ungaria a anexat
toratul restul Ruteniei Subcar-
Boemia–Moravia“, patice în martie 1939.
încorporat la Reich în
martie 1939. 1969–1992. În 1945,
frontierele slovace din
1969–1992. În 1945, perioada interbelică au
frontierele din perioada fost restabilite, dar Uniunea
interbelică au fost Sovietică a anexat Rutenia
restabilite. Ţările fostei Subcarpatică (integrată
coroane a Boemiei RSS Ucraina). Republica
formează între 1969 Socialistă Slovacă
şi 1990, Republica (1969–1990) a luat,
Socialistă Cehă ulterior, numele de
(Republica Cehă, ulterior). Republica Slovacă.

110 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Amplasarea geograficã a Boemiei a pus
þara la adãpost de operaþiunile militare
terestre pânã în mai 1945. Atunci, o insu-
recþia declanºatã la Praga precede cu câte-
va zile sosirea armatelor sovietice, în vreme
ce americanii ocupã poziþii pânã la Plze….
Slovacia condusã de Tiso – care pune în
aplicare cu sârguinþã mãsurile privitoare la
evrei cerute de Reich – se vede antrenatã
în rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice. În
august 1944, totodatã, rezistenþa partiza-
nilor antinaziºti (pe care relieful îi favori-
zeazã) se transformã, în jurul localitãþii
Ba…ská Bystrica, într-o insurecþie care
dureazã mai multe luni. Trupele sovietice
ajung la Košice la sfârºitul lunii martie
1945 ºi la Bratislava în aprilie.
Beneš (instalat la Londra începând din
1939) a înfiinþat, în octombrie 1939, un
Comitet Naþional Ceh. Redevenit preºe-
dinte al republicii, el pune bazele unui
guvern pe care Uniunea Sovieticã îl recu-
noaºte dupã luna iunie 1941. În decembrie
1943, Beneš semneazã la Moscova un
tratat de prietenie ºi asistenþã mutualã ºi
se întâlneºte acolo cu liderul comunist
Klement Gottwald. În martie 1945, Beneš
transferã autoritãþile cehe de la Londra la
Košice. Se formeazã un nou guvern, având
ca preºedinte pe social-democratul Zden½k
Fierlinger ºi ca vicepreºedinte pe Klement
Gotwald (care a petrecut întreaga perioadã
a rãzboiului la Moscova). Programul nu-
mit „de la Košice“, adoptat în aprilie 1945,
prevede o alianþã cu Uniunea Sovieticã,
adoptarea unei reforme agrare ºi impor-
tante naþionalizãri.
Restabilirea pãcii este însoþitã de reve-
nirea la frontierele din 1937. Totuºi, Ceho-
111 CYAN MAGENTA YELLOW
slovacia este nevoitã sã cedeze Rutenia
Subcarpaticã Uniunii Sovietice, printr-un
acord semnat în iunie 1945 (a se vedea
p. 76). De asemenea, Conferinþa interaliatã
de la Potsdam (august 1945) autorizeazã
expulzarea populaþiei germanofone din
Cehoslovacia. De la sfârºitul anului 1947,
mai rãmân în þarã doar în jur de o sutã de
mii de germani.
„LOVITURA DE LA PRAGA“ ªI URMÃRILE ACESTEIA.
În mai 1946 sunt organizate alegeri libere
în Cehoslovacia. Partidul Comunist a ieºit
pe primul loc, obþinând 38 % din voturi.
Preºedintele Beneš îl însãrcineazã pe
Klement Gottwald cu formarea unui nou
guvern de uniune naþionalã (un comu-
nist deþine portofoliul Internelor, iar Jan
Masaryk, fiul lui Tomáš pe cel al Aface-
rilor Externe).
Criza se declanºeazã în 1947: guvernul,
care în luna iulie a aceluiaºi an a acceptat
planul Marshall, este obligat sã-l respingã
la intervenþia Moscovei. Totodatã, Partidul
Social-Democrat refuzã sã accepte fuziu-
nea cu Partidul Comunist, în ciuda efortu-
rilor lui Fierlinger.
Pentru a protesta împotriva intrigilor
ministrului de Interne, 12 miniºtri neco-
muniºti demisioneazã în februarie 1948.
La îndemnul lui Antonin Zápotocký, con-
ducãtorul sindicatelor, este declanºatã
imediat o grevã generalã: este momentul
„Loviturii de la Praga“. Beneš cedeazã în
faþa presiunilor, iar înlocuirea miniºtrilor
demisionari accentueazã controlul comu-
niºtilor asupra guvernului. Ulterior, lucru-
rile se desfãºoarã cu rapiditate: în martie,
Jan Masaryk se sinucide; în aprilie este
BLACK
SOARTA EVREILOR
DIN CEHOSLOVACIA
Evreii din Boemia ºi Moravia, de multã vre-
me germanizaþi, au fost trataþi ca ºi evreii
Reichului. La început internaþi, apoi deportaþi
la Auschwitz ºi în lagãrele din Polonia, ei au
fost în cea mai mare parte exterminaþi. În 1942,
naziºtii au golit de locuitori micuþul oraº
Theresienstadt (în cehã, Terezín), pentru a
instala aici un lagãr de concentrare „demon-
strativ“ pentru Crucea Roºie, în care erau
internaþi foºti combatanþi evrei ai Reichului ºi
câteva notabilitãþi. Dar, în cele din urmã, foarte
puþini dintre ei au scãpat de gazare la
CEHII ŞI SLOVACII
Auschwitz.
În ceea ce-i priveºte pe evreii din Slovacia,
foarte apropiaþi de cei din Ungaria, aceºtia
s-au numãrat printre primii care au fost supuºi
selecþiei ºi muncii forþate la Auschwitz, în
1942. Au existat foarte puþini supravieþuitori.

adoptatã o lege care determinã naþiona- 111
lizãri masive; în mai, o nouã Constituþie
instituie o „republicã de democraþie popu-

larã“. O nouã Adunare este aleasã în scurt
timp, pe liste unice. În iunie 1948, Beneš
demisioneazã. Gottwald ajunge preºedinte
al republicii, iar Zápotocký ºef al guver-
nului. Regimul comunist este instaurat.
În 1951, Partidul Comunist este lovit de
o acþiune de epurare. Ea îi vizeazã îndeo-
sebi pe Rudolf Slánský (secretar general al
Partidului Comunist din 1945) ºi pe
Vladimir Clementis (slovac, fost ministru
al Afacerilor Externe între 1948–1950),
care vor figura printre cei 11 condamnaþi
la moarte din 1952, dar ºi pe Gustav
Husák (fostul lider al Partidului Comunist
Slovac) ºi alþii. Mulþi dintre acuzaþi sunt
evrei (între care Slánský); unul dintre ei,
 Artur London, va relata mai târziu ororile
procesului în opera sa Mãrturisirea.
Succesiunea lui Gottwald (mort în 1953)
la preºedinþia republicii este asiguratã de
cãtre Zápotocký (mort în 1957), apoi de
Novotný (printre altele primul secretar
general al Partidului Comunist). În cursul
anilor ’50, nu se manifestã niciun semn al
destalinizãrii, chiar dimpotrivã: procla-
mându-se „republicã socialistã“ în 1960,
DOUĂZECI DE POPOARE
Cehoslovacia îºi afirmã înaintarea pe calea
comunismului.
DE LA „PRIMÃVARA DE LA PRAGA“ LA „REVOLUÞIA
DE CATIFEA“. În 1963 intervine un uºor dez-
gheþ, odatã cu reabilitarea lui Clementis ºi
a lui Slánský ºi cu eliberarea arhiepis-
copului de Praga, Monseniorul Beran,
 cãruia i se fixase domiciliul forþat începând
din 1948. În cursul anului 1967, criticile
112 sunt exprimate deschis, pânã într-acolo
 încât, în ianuarie 1968, Alexander Dub³ek,
prim-secretar al Partidului Comunist Slo-
vac, îl înlocuieºte pe Novotný în fruntea
partidului. Preºedintele republicii demi-
sioneazã în martie. În februarie 1968,
Dub³ek obþine adoptarea unui program
reformator, care defineºte „calea Cehoslo-
vaciei cãtre socialism“: aceasta este „Pri-
mãvara de la Praga“. Criticile sovietice,
imediate, se transformã în iulie în presiuni
puternice, având sprijinul guvernelor Bul-
gariei, Ungariei, Poloniei ºi Republicii
Democrate Germane. Alexander Dub³ek
refuzã sã cedeze. La 20 ºi 21 august, trupele
sovietice ºi aliaþii lor invadeazã Cehoslo-
vacia ºi impun revenirea la „normalitate“.
Cu toate acestea, agitaþia antisovieticã îºi
urmeazã cursul (Jan Palach îºi dã foc în
112 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
ianuarie 1969) pânã în aprilie 1969 când
Husák (reabilitat în 1963) îl înlocuieºte pe
Dub³ek în fruntea partidului. La 1 ianuarie
1969, Cehoslovacia a devenit o republicã
federalã, compusã din Republica Socia-
listã Cehã ºi Republica Socialistã Slovacã.
Husák trece la epurarea partidului ºi la
reprimarea oricãrei forme de opoziþie. În
1977, un grup de intelectuali (printre care
se numãra ºi Václav Havel) lanseazã
„Charta 77“, revendicând garanþii împo-
triva arestãrilor arbitrare, libertatea reli-
gioasã ºi de conºtiinþã... Se declanºeazã o
represiune severã: Havel, întemniþat în
1977, va fi din nou închis în 1979–1983 ºi
în 1989. Spre sfârºitul anilor 1980, ostili-
tatea faþã de regim se manifestã tot mai
deschis. Dupã înãbuºirea unei manifestaþii
studenþeºti organizate la Praga în noiem-
brie 1989, Forumul Civic, întemeiat la
iniþiativa lui Havel, obþine din partea pu-
terii începerea unor negocieri. „Revoluþia
de catifea“ se desfãºoarã apoi cu rapidi-
tate; la sfârºitul aceleiaºi luni, Partidul
Comunist renunþã la rolul sãu conducãtor,
iar Havel este ales preºedinte în decembrie
1989.
DESPÃRÞIREA. În aprilie 1990, Cehoslovacia
îºi ia numele de „Republica Federativã
Cehã ºi Slovacã“. În cursul anului urmãtor
se afirmã douã forþe politice. În partea
cehã, ministrul Finanþelor, Václav Klaus,
în fruntea Partidului Democratic Civic
(ODS), susþine un liberalism economic net
(împotriva pãrerilor lui Václav Havel), iar
punctul sãu de vedere obþine câºtig de
cauzã. În Slovacia, Vladimir Me³iar, fon-
datorul Miºcãrii pentru o Slovacia Demo-
craticã (HZDS), profitã, demagogic, de
nemulþumirile slovacilor faþã de o politicã
elaboratã la Praga. ODS ºi HZDS câºtigã
alegerile din mai 1992. În iulie, Slovacia
îºi proclamã suveranitatea. Dupã demisia
preºedintelui Václav Havel (ostil divizãrii
þãrii), Klaus ºi Me³iar negociazã despãr-
þirea dintre cele douã state, care devine
definitivã de la 1 ianuarie 1993. Acest mo-
ment stârneºte regrete ºi de o parte ºi de
cealaltã, cu atât mai mult cu cât popu-
laþiile nu au fost consultate printr-un
referendum.
Republica Cehã
Václav Havel, foarte popular în continuare,
este ales preºedinte în 1993 (fiind reales
în 1998). Prim-ministrul Václav Klaus
continuã liberalizarea economiei, dar re-
zultatele negative înregistrate în 1997 îl
determinã sã demisioneze. Partidul So-
cial-Democrat (¹SSD) câºtigã alegerile
din 1998. Pentru a guverna, este obligat
însã la formarea unei coaliþii (încheind un
Drapelul ceh bicolor, care
datează de la sfârşitul
secolului al XIX-lea,
reproduce culorile stemei
Boemiei: un leu argintiu pe
un fond roşu. Adoptat în
1920, drapelul (tricolor) al
Cehoslovaciei era cel al
cehilor căruia i s-a adăugat
un triunghi albastru, simbol
al slovacilor. Republica
Cehă a păstrat acest drapel
după divizare.
 sã obþinã majoritatea mandatelor. În 2007,
Mirek Topolanek (ODS) reuºeºte sã al-
cãtuiascã guvernul, în alianþã cu demo-
crat-creºtinii ºi cu Verzii.

O frontieră foarte
veche – cea care a Republica Slovacã
aparţinut Sfântului
Imperiu – separă Dupã divizare, liderul HZDS, Vladimir
cele două republici. Me³iar, aflat la putere pânã în 1998,
În Republica Cehă a
mai rămas o adoptã o politicã populistã ºi naþionalistã,
minoritate de limbă cãutând o apropiere de Rusia ºi îndepãr-

CEHII ŞI SLOVACII
polonă (în fostul tând Ungaria prin nerespectarea dreptu-
teritoriu Teschen). rilor minoritãþii maghiare, ceea ce avea sã
Cea mai mare parte ducã la izolarea externã a þãrii.
a germanilor din
Sudeţi, în schimb, au O coaliþie formatã din democrat-creº-
fost expulzaţi în tini, social-democraþi ºi partidele maghiare
1945–1946. câºtigã alegerile legislative din 1998. Anul
urmãtor, democrat-creºtinul Rudolf Schuster

acord cu ODS). Dupã criza din 1997–1999, 113
REPUBLICA CEHà þara îºi reia creºterea economicã. Totuºi, o
parte a populaþiei rãmâne ostilã „libera-
SLOVACIA

¹ESKÁ REPUBLIKA lismului“, dând un numãr însemnat de SLOVENSKO

Suprafaþã 78 866 km2 voturi Partidului Comunist care, caz ex- Suprafaþã 49 037 km2
Populaþie (2006) 10 189 000 loc. cepþional în Europa Centralã, îºi continuã Populaþie (2006) 5 388 000 loc.
Capitalã Praga (Praha) activitatea ca atare. Capitalã Bratislava
Limbã oficialã cehã Republica Cehã a devenit membrã a Limbã oficialã slovacã
Organizaþiei Tratatului Atlanticului de Nord
Structura populaþiei (2001) Structura populaþiei
Cehi * 94,2 % (NATO) în 1999. În 2002, social-democra- Slovaci * 86 %
Slovaci 1,9 % þii câºtigã din nou alegerile legislative, Maghiari 9,7 %
Polonezi 0,5 % apoi formeazã o coaliþie de guvernãmânt Cehi 0,8 %
Germani 0,4 % cu democrat-creºtinii, Partidul Comunist ºi Ucraineni/ruteni 0,6 %

Religie principalã catolicã

* Inclusiv romi, care nu sunt recenzaþi separat
ºi care formeazã între 2 % ºi 2,5 % din
populaþia totalã.
ODS trecând în opoziþie. Ales la un scor
strâns, Klaus îi urmeazã lui Havel în
funcþia de preºedinte în 2003. Republica
Cehã devine membru al Uniunii Europene
în mai 2004. La alegerile legislative din
2006, ODS devanseazã ¹SSD, fãrã a reuºi
Religie principalã catolicã
* Inclusiv romi, care nu sunt recenzaþi separat
ºi care formeazã, potrivit estimãrilor, între 5 %
ºi 9 % din populaþia totalã.

113 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


DOUĂZECI DE POPOARE
 Numãrându-se printre statele învinse în
114 câºtigã alegerile prezidenþiale, învingân-
 du-l pe Me³iar cu peste 57 % din voturi.
Slovacia se orienteazã cu hotãrâre cãtre
Occident. Consolidatã în urma alegerilor
legislative din 2002, coaliþia majoritarã îºi
accentueazã ulterior politica liberalã. Slo-
vacia devine membru NATO ºi al Uniunii
Europene în mai 2004. În acelaºi an, dupã
eliminarea neaºteptatã a coaliþiei majo-
ritare încã din primul tur de scrutin, Ivan
114 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Tricolorul slovac, care îşi
are originea la 1848,
reuneşte culorile pan-
slave, la fel ca şi cel rus.
De aceea, i s-a adăugat
stema Slovaciei, pe care
figurează Munţii Tatra,
Matra şi Fatra, deasupra
cărora se află o cruce
patriarhală (la fel cu cea
de pe stema Ungariei).
În sudul Slovaciei există şi
astăzi o puternică mino-
ritate de limbă maghiară.
Gašparovi³ (retras din HZDS), câºtigã ale-
gerile prezidenþiale contra lui Me³iar.
Cu toate acestea, liberalizarea economiei
provoacã tensiuni, care se manifestã cu
prilejul alegerilor legislative din 2006: par-
tidul populist de stânga, Smer („Direcþia“),
obþine cel mai bun rezultat ºi formeazã o
coaliþie cu HZDS ºi cu Partidul Naþional
Slovac (ostil maghiarilor). Robert Fico,
liderul Smer, devine prim-ministru.
U N G U R I I
egatul Ungariei – aºa cum a fost
R el constituit de Sfântul ªtefan
în jurul anului 1000 ºi apoi re-
constituit în cadrul Imperiului
Austro-Ungar de la 1867 pânã la Primul
Rãzboi Mondial, corespundea, în mare,
bazinului panonic, o câmpie vastã delimi-
tatã de Alpi (la vest), de Carpaþi (la nord ºi
la est) ºi de lanþul dinaric (la sud). La drept
vorbind, acesta includea un foarte însemnat
procent de alogeni, pe care ungurii au
încercat fãrã menajamente, spre sfârºitul
secolului al XIX-lea, sã-i maghiarizeze.
Primul Rãzboi Mondial, Ungaria a cedat,
prin Tratatul de la Trianon (1920), peste
douã treimi din teritoriul deþinut pânã atunci.
Prin urmare, situaþia s-a inversat: peste 2,7
milioane de vorbitori ai limbii maghiare
sunt astãzi cetãþeni ai statelor vecine (Ro-
mânia, Slovacia, Serbia, Ucraina).
De la cele ºapte triburi
la epoca de aur
EPOPEEA ARPADIENILOR. Începând din secolul
al V-lea, în bazinul panonic se perindã
hunii, apoi popoarele germanice (gepizii ºi
longobarzii), ulterior avarii (de origine
turco-mongolã). Înfrânþi de Carol cel Mare,
aceºtia din urmã vor dispãrea cãtre anul
800. Populaþiile slave din regiune pot, cu
acest prilej, sã se emancipeze: se dezvoltã
astfel Moravia Mare (a se vedea p. 12).
În anul 895, ungurii – care-ºi spun ma-
ghiari – pãtrund, la rândul lor, în bazinul
panonic, cei mai numeroºi venind prin
trecãtorile de nord-est ale Carpaþilor, iar
alþii traversând Carpaþii Meridionali. Ei
sunt conduºi de Árpád, cel care a unit cele
ºapte triburi. Noii invadatori, de limbã
fino-ugricã, originari se pare din Siberia
apuseanã, au migrat treptat cãtre vest,
ajungând în regiunea Volgãi Mijlocii în
jurul anului 600. Dupã ce trec Carpaþii, îºi
stabilesc aceleaºi obiective ca ºi predece-
sorii lor: sã supunã populaþiile locale ºi sã
jefuiascã þãrile vecine. Moravia Mare dis-
pare în primii ani ai secolului al X-lea.
Acum începe ceea ce maghiarii numesc
„Vremea aventurii“, marcatã de zeci de
expediþii de jaf, întreprinse în vestul
Europei. Regele Germaniei ºi viitorul îm-
pãratul Otto I reuºeºte sã organizeze o
rezistenþã comunã în faþa lor: maghiarii
suferã o înfrângere severã la Lechfeld, în
apropiere de Augsburg, în 955.
Dupã aceastã înfrângere, maghiarii se
sedentarizeazã, absorbind treptat popu-
laþiile (îndeosebi pe cele slave) sosite
înaintea lor. Un descendent al lui Árpád,
Géza, exercitã puterea între anii 972 ºi
997. El încheie pacea cu Otto I, susþine
(eventual prin forþã) misiunile creºtine ºi,
în anii 980, primeºte botezul în acelaºi
timp cu fiul sãu, care îºi ia numele de
ªtefan (István). Dupã ce se cãsãtoreºte cu
Gisèle, fiica regelui Bavariei, ªtefan îi
urmeazã la tron tatãlui sãu, în 997. În 1001
este încoronat ca rege al Ungariei, cu apro-
barea împãratului ºi a papei (a se vedea
115 CYAN MAGENTA YELLOW
studiul p. 116). Aceastã dublã recunoaºtere
– religioasã ºi politicã – situeazã definitiv
Ungaria printre marile state creºtine. ªtefan
va fi canonizat din anul 1083.
ORGANIZAREA REGATULUI. Suveranii arpa-
dieni vor domni în Ungaria pânã în 1301.
ªtefan I (mort în 1038) impune legi, insti-
tuie un Senat (format din marii nobili,
printre care comitele palatin, însãrcinat cu
administrarea justiþiei), douã episcopate,
la Esztergom ºi Kalocsa, precum ºi divi-
ziuni teritoriale, numite „comitate“. În linii
mari, Regatul Ungariei va cãpãta în aceastã
perioadã configuraþia pe care o va pãstra
pânã în anul 1918. Dacã pânã atunci fu-
sese o regiune locuitã de populaþii migra-
toare puse pe jaf, Ungaria va deveni scutul
Occidentului catolic împotriva populaþiilor
turce ale pecenegilor, iar apoi ale cuma-
nilor. În aceastã acþiune defensivã, Transil-
vania va îndeplini rolul unui bastion înaintat.
Regatul se extinde ºi cãtre sud. În 1091,
László I (viitorul sfânt Ladislau), ocupã
nordul Croaþiei. Fiul acestuia, Kálmán,
care îi urmeazã la tron în 1095, îl învinge
pe ultimul rege croat (a se vedea p. 143) ºi
cucereºte restul þãrii, inclusiv Dalmaþia.
Încheiatã în 1102 cu reprezentanþii celor
12 triburi croate, Pacta conventa instituie
uniunea personalã dintre regatele Ungariei
ºi Croaþiei, acesta din urmã pãstrându-ºi o
autonomie extinsã. Uniunea va rãmâne în
vigoare pânã în 1918.
Din perioada Arpadienilor, Regatul Un-
gariei reuneºte populaþii diferite. În Tran-
silvania convieþuiesc (a se vedea p. 127)
secuii (de limbã maghiarã), saºii (germani)
imigraþi de la mijlocul secolului al XII-lea,
BLACK
dar ºi românii, populaþia majoritarã, de
religie ortodoxã; locuitorii din nord, sau
din Ungaria Superioarã, sunt slovaci (cato-
lici) ori ruteni (ortodocºi). Coloniºtii ger-
mani pun în valoare periferia apuseanã a
regatului, la frontiera cu Sfântul Imperiu.
Germanii asigurã, în bunã mãsurã, avântul
iniþial al oraºelor, la care participã în mod
egal ºi italienii. În general, aceºti citadini
sunt asimilaþi treptat în vreme ce coloniº-
tii, dimpotrivã, îºi pãstreazã caracteristi-
cile particulare, dovedindu-se însã loiali
faþã de suveranul maghiar.
INVAZIA MONGOLÃ. Dupã ce au trecut Volga
UNGURII
în 1239, mongolii (a se vedea p. 15) pã-
trund în Galiþia în 1241, apoi se împart în
douã grupuri: unul traverseazã Carpaþii,
celãlalt înfrânge o armatã polono-germanã
în Silezia, apoi se îndreaptã cãtre sud. În- 
treaga Ungarie se gãseºte sub controlul lor, 115
în vreme ce regele Bela al IV-lea (1235–
1270) se refugiazã pe coasta dalmatã. În

decembrie 1241 însã, mongolii se întorc
spre Asia Centralã, devastând Ungaria ºi
ucigând aproximativ jumãtate din popu-
laþie. Pentru a reface þara, Bela al IV-lea se
sprijinã pe nobilime, care va juca un rol tot
mai însemnat.
ÎN LIPSA UNEI DINASTII. Dinastia Arpadianã se
stinge în 1301. Dupã câþiva ani de ezitãri, în
1308 nobilii maghiari îl aleg pe Carol-Robert
de Anjou, (Carol I al Ungariei), nepotul lui
Carol al II-lea de Anjou – rege al Siciliei, ºi
al Mariei, o prinþesã arpadianã. Carol-Robert
reuºeºte sã restaureze autoritatea regalã
împotriva marilor nobili. El se aliazã cu
regele Poloniei, Cazimir al III-lea cel Mare,
 cu a cãrui sorã, Elisabeta, s-a cãsãtorit, ºi
cu regele Boemiei, Ioan de Luxemburg,
reuºind sã lase la moartea sa, în 1342, o
þarã consolidatã de deplin. Lui Carol îi
urmeazã fiul sãu, Ludovic I cel Mare, care
se cãsãtoreºte cu o prinþesã bosniacã,
Elisabeta Kotromanici, apoi luptã împo-
triva Veneþiei, pentru a apãra suzeranitatea
maghiarã asupra Dalmaþiei. În 1370 îi
urmeazã unchiului sãu, Cazimir cel Mare,
DOUĂZECI DE POPOARE
la tronul Poloniei, dar este vorba exclusiv
de o uniune personalã.
Ludovic moare în 1382 fãrã a avea un
moºtenitor masculin direct. Fiica sa, Maria,
este încoronatã „rege“ al Ungariei (la
vârsta de 11 ani). Dupã voinþa tatãlui sãu,
aceasta se cãsãtoreºte în 1385 cu Sigismund,
de Luxemburg (nepotul lui Ioan), care
 ajunge rege al Ungariei în 1387. Sigismund
reuºeºte cu greu sã se impunã în faþa noii
116 aristocraþii, promovate de Angevini. Mai
 mult, el suferã ºi o serie de înfrângeri:
Veneþia cucereºte astfel litoralul dalmat. În
1396, cruciada pe care o lanseazã împo-
triva otomanilor se soldeazã cu grava
înfrângere de la Nicopole (în Bulgaria).
Dupã 1404, Sigismund reuºeºte sã guver-
neze ca un suveran. Rãmânând rege al
Ungariei, devine împãrat în 1411 ºi rege al
Boemiei în 1419 (a se vedea p. 103).
Înainte de a muri, în 1437, Sigismund
l-a desemnat pe ginerele sãu, Albert de
Habsburg, sã-i urmeze la tron ca împãrat,
rege al Boemiei ºi al Ungariei. Dar Albert
moare în 1439, lãsând un fiu postum,
Ladislau. În aceste condiþii, nobilimea
maghiarã cautã un suveran capabil sã-i
înfrunte pe otomani. Aceasta îl alege pe
Ladislau al III-lea Jagello, rege al Poloniei
116 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
COROANA SFÂNTULUI ªTEFAN
Data încoronãrii lui ªtefan I rãmâne încã su-
biect de dezbatere: potrivit tradiþiei este vorba
de ziua de 25 decembrie a anului 1000, dar
istoricii înclinã sã o plaseze mai degrabã la
1 ianuarie 1001, dacã nu cumva la 15 august,
în acelaºi an... Coroana i-a fost trimisã lui
ªtefan I de împãratul Otto al III-lea ºi de papa
Silvestru al II-lea, dar aceasta a dispãrut în
cursul secolului al XI-lea.
Sfânta Coroanã, numitã a Sfântului ªtefan,
care existã ºi astãzi, este în realitate mai nouã:
ea se constituie dintr-o parte inferioarã, oferitã
în 1073 de împãratul bizantin Mihail al VII-lea
Dukas, ºi o parte superioarã („latinã“), care
dateazã probabil din secolul al XIII-lea.
„Doctrina Sfintei Coroane“, în virtutea cãreia
þara aparþine naþiunii simbolizate de nobilime
ºi reprezentate de Coroanã, a apãrut în secolul
al XV-lea. Regele, prin urmare, nu-ºi exercitã
prerogativele decât în temeiul deþinerii acesteia.
Încredinþatã americanilor în 1945, pentru a
fi pusã la adãpost (respectiv la Fort Knox),
coroana a fost restituitã Ungariei în 1978.
din 1434 (a se vedea p. 81), care, în 1440,
ajunge ºi rege al Ungariei. Ajutat de Iancu
de Hunedoara, acesta preia conducerea
unei cruciade predicate de papalitate, dar
este ucis în 1444, în lupta împotriva oto-
manilor victorioºi la Varna (în Bulgaria).
Ladislau al V-lea, zis „Postumul“ îi urmeazã
la tron, deºi are numai cinci ani.
Iancu de Hunedoara (cca 1407–1456)
aparþine unei familii de origine românã din
Transilvania. Comandat militar de geniu,
acesta a dispus de o avere considerabilã.
Începând din 1441, luptã împotriva oto-
manilor, ca voievod al Transilvaniei. De-
vine apoi regent al Ungariei între 1446 ºi
1452, în timpul minoratului lui Ladislau
al V-lea. Înfrânt de otomani la Kosovopolje,
în 1448, Iancu îºi ia revanºa în 1456, dar
moare puþin mai târziu de ciumã. În 1457,
Ladislau al V-lea, influenþat de intrigile
nobilimii, se întoarce împotriva fiilor lui
Iancu – Ladislau este executat, iar Matei
întemniþat.
DE LA MATIA CORVIN LA DEZASTRUL DE LA MOHÁCS.
În 1458, nobilii îl aleg ca rege pe Mathias
Hunyadi (nãscut în 1440), fiul lui Iancu de
Hunedoara, al cãrui nume, „Corvin“, a
fost explicat, printr-o genealogie miticã,
prin descendenþa din romanul Valerius
Corvinus. Acesta se cãsãtoreºte cu Ecate-
rina, fiica regelui Boemiei, Gheorghe de
Pod½brady (a se vedea p. 103).
Matia Corvin duce o politicã externã
activã ºi ambiþioasã. Din 1464 opreºte îna-
intarea otomanilor în Bosnia. Dupã moartea
Ecaterinei, se întoarce în 1468 împotriva
lui Gheorghe de Pod½brady ºi conduce o
cruciadã împotriva husiþilor (a se vedea
p. 103). Proclamat rege al Boemiei de no-
bilimea catolicã a acestei þãri, cucereºte
Moravia, Silezia ºi Luzacia, apoi ajunge la
un acord cu Vladislav Jagello, succesorul
lui Gheorghe de Pod½brady: Matia pãs-
treazã cuceririle deja obþinute ºi renunþã
la Boemia. În anii 1480, luptã împo-
triva lui Frederic al III-lea de Habsburg:
dupã ce cucereºte estul Austriei, ocupã în
1485 Viena, unde se va stinge din viaþã
în 1490.
Domnia lui Matia Corvin este în mod
curent consideratã drept „Epoca de Aur“ a
Ungariei. Este adevãrat cã acesta îºi impune
autoritatea în faþa nobilimii, consolidea-
zã administraþia, îmbunãtãþeºte sistemul
juridic... Dar, totodatã, accentueazã fisca-
litatea, pentru a putea finanþa nenumãra-
tele rãzboaie, precum ºi o Curte somptuoasã.
În 1476, Matia s-a cãsãtorit cu fiica regelui
Neapolelui, Beatrice de Aragon, care încu-
rajeazã rãspândirea culturii italiene. Regele
Ungariei întemeiazã la Buda o universitate
ºi, mai ales, foarte bogata Bibliotheca Cor-
viniana. Cea dintâi Cronicã a ungurilor
(scrisã în limba latinã), este tipãritã la
Buda în 1473.
Matia nu are ca descendent decât un fiu
nelegitim, Ioan Corvin, cãruia Beatrice i se
opune. Nobilii îl aleg ca rege pe Vladislav
Jagello totodatã ºi rege al Boemiei din
1471. Personalitate slabã, acesta nu rezistã
în faþa presiunilor baronilor ºi permite
dezagregarea statului: veniturile fiscale se
prãbuºesc, armata se dizolvã. În schimb,
nobilimea exercitã o dominaþie tot mai
puternicã asupra þãranilor, ceea ce deter-
minã apariþia unei noi forme de ºerbie
(care va fi desfiinþatã abia în 1848). În
1514, nobilii, conduºi de Ioan Zápolya
(voievodul Transilvaniei), reprimã în
mod feroce o mare rãscoalã þãrãneascã.
Vladislav Jagello moare în 1516. Fiul sãu,
Ludovic, în vârstã de zece ani, îi urmeazã
la tron în Ungaria ºi în Boemia. În 1521,
sora acestuia, Anna, se cãsãtoreºte cu
Ferdinand de Habsburg, fratele lui Carol
Quintul. Ludovic se cãsãtoreºte cu sora
celor doi, Maria, în anul urmãtor. Otoma-
nii ameninþã însã din nou: ei cuceresc
Belgradul în 1521. În 1526, sultanul
Soliman Magnificul îi zdrobeºte pe unguri
la Mohács (la 29 august). Ludovic al II-lea
moare înecat, în vreme ce încerca sã fugã
de pe câmpul de luptã.
117 CYAN MAGENTA YELLOW
Ungaria destrãmatã
La puþin timp dupã moartea lui Ludovic al
II-lea, o Dietã întrunitã la Székesfehérvár
îl alege drept succesor al acestuia pe Ioan I
Zápolya, în vreme ce o Dietã rivalã, des-
fãºuratã la Pozsony, îl alege pe Ferdinand I
de Habsburg (care devine, totodatã, ºi rege
al Boemiei, a se vedea p. 104). Ulterior,
Soliman luptã împotriva lui Ferdinand
susþinându-l pe Ioan I, pe care îl instaleazã
la Buda, în 1529, ºi pe care îl transformã,
de facto, într-un vasal. Ioan I se cãsãto-
reºte cu Isabella Jagello, fiica regelui
Poloniei. El moare în 1540, anul naºterii
fiului lor, Ioan Sigismund.
În 1541, trupele lui Ferdinand asediazã
zadarnic Buda. Soliman o trimite pe Isabella,
împreunã cu fiul ei, în Transilvania, ocupã
Buda ºi instaleazã aici un paºã otoman. În
1556, cu sprijinul lui Soliman, Ioan Sigis-
mund este proclamat principe al Transil-
vaniei. Ferdinand încheie un armistiþiu cu
otomanii în 1562, dupã care moare, în 1564.
Divizarea Ungariei avea sã dureze pânã
la sfârºitul secolului al XVII-lea. În aceastã
perioadã se pot distinge trei teritorii (a se
vedea harta de la p. 118): Ungaria „regalã“,
pãstratã de Habsburgi; Ungaria otomanã;
principatul Transilvaniei, autonom, sub su-
zeranitatea Imperiului Otoman, cãruia îi plã-
teºte un tribut anual. Prin urmare, ungurii se
aflã într-o situaþie ambiguã. Obiectivul pe
care îl vor urmãri va fi recâºtigarea unitãþii
ºi a independenþei sub conducerea unui
suveran pe care sã-l aleagã chiar ei, de pre-
ferinþã maghiar. Dar cum sã lupte împotriva
otomanilor fãrã sprijinul Habsburgilor? În
sens invers, cum sã se apere de Habsburgi
BLACK
fãrã a face apel la otomani? În funcþie de
împrejurãri, vor aplica politici diferite.
CONTINUAREA OSTILITÃÞILOR. Maximilian al
II-lea (1564–1576), succesorul lui Ferdinand,
încalcã armistiþiul din 1562. În 1566,
Soliman lanseazã o campanie militarã de
anvergurã în Ungaria ºi îºi pierde viaþa în
timpul unui asediu. Un tratat de pace sem-
nat în 1568 traseazã limita teritoriului ocu-
pat de otomani. De-a lungul acesteia, im-
perialii (trupele habsburgice) îºi stabilesc
poziþii fortificate. Pacea însã este departe,
cãci raidurile sunt tot mai numeroase, atât
de o parte, cât ºi de cealaltã. Lui Maxi-
UNGURII
milian îi urmeazã la tron Rudolf, rege al
Ungariei între 1576 ºi 1608. În 1591, o
serie de incidente grave duc la declanºarea
Rãzboiului de 15 ani, care se va încheia în
1606, dupã ce va produce pagube imense 
Ungariei. 117
UNGARIA OTOMANÃ. Delimitatã pentru prima

datã în 1568, aceasta va atinge maxima ei
întindere în 1664. Pentru otomani este
vorba, înainte de toate, de un teatru de
operaþiuni militare ºi de o þarã ce poate fi
exploatatã. Trecerea trupelor otomane (alcã-
tuite adeseori din slavi balcanici) este
însoþitã de jafuri ºi de distrugeri. Sudul
Ungariei este depopulat grav.
Totuºi, acest tablou trebuie nuanþat, cãci
numeroºi nobili maghiari rãmân în con-
tinuare pe pãmânturile lor. Administraþia,
condusã de un bei, se preocupã înainte de
toate de colectarea impozitelor ºi ºtie sã
dea dovadã de supleþe. Nu se manifestã în
niciun fel prozelitismul musulman (aºa
cum se întâmplã în Bosnia) ºi nici nu se
 încearcã o colonizare durabilã. Altfel spus,
dacã regimul otoman exploateazã economia,
acesta nu afecteazã societatea maghiarã:
restabilirea ei rapidã în secolul al XVIII-lea
va reprezenta o mãrturie în acest sens.
UNGARIA REGALÃ ÎN SECOLUL AL XVI-LEA. Habs-
burgii pãstreazã partea cea mai populatã ºi
mai bogatã a Ungariei. Ferindu-se sã punã
în discuþie autonomia Coroanei Sf. ªtefan
DOUĂZECI DE POPOARE
(a se vedea p. 116) ºi a instituþiilor aces-
teia, ei se sprijinã pe marea nobilime
privilegiatã. Aceasta, la rândul ei, se aratã
cu atât mai docilã cu cât Habsburgii finan-
þeazã majoritatea cheltuielilor legate de
apãrare, inclusiv întreþinerea a circa o sutã
de fortificaþii ºi a 20 000 de soldaþi. Ungaria
regalã nu plãteºte decât a zecea parte a
 acestor cheltuieli...
118 REFORMA. Luteranismul se rãspândeºte în
 rândul germanilor din oraºe ºi a saxonilor
din Transilvania încã din anii 1520. În ceea
ce priveºte calvinismul, acesta se extinde
în rândul maghiarilor dupã 1540. Se pot
evidenþia mai multe cauze ale succesului
celor douã confesiuni: dificultãþile cu care
se confruntã Biserica Romano-Catolicã în
urma invaziei turce (episcopii fãrã titulari,
mãnãstiri distruse etc.); opoziþia faþã de
Habsburgi (numiþi „papistaºi“); rolul nobi-
lilor, care îi determinã pe supuºii lor sã se
converteascã; indiferenþa autoritãþilor oto-
mane... Oricum, reforma cuprinde majo-
ritatea populaþiei, îndeosebi în estul þãrii
(Debreþinul devine o citadelã a protestan-
tismului) ºi în Transilvania.
Odatã cu Reforma se înmulþesc colegiile
ºi tipografiile. În 1590 este tipãritã o primã
118 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
1640. Ungaria este Centrală, ocupată de
împărţită în trei: Ungaria turci; Transilvania, practic
„regală“, guvernată de independentă, dar
Habsburgi; Ungaria condusă de maghiari.
traducere completã a Bibliei. Se afirmã
numeroase genuri literare: poemul istoric,
tragedia, poezia liricã...
TRANSILVANIA. Aceastã regiune se caracte-
rizeazã prin diversitatea ei etnicã (a se
vedea p. 127) ºi religioasã. O mare parte a
maghiarilor trece de la catolicism la con-
fesiunea calvinã. Secuii preferã unitaria-
nismul (care neagã dogma Trinitãþii), dar
mulþi rãmân catolici. Saxonii trec la lute-
ranism. Românii rãmân fideli ortodoxiei.
În 1568, Dieta de la Turda decide liber-
tatea de religie pentru catolici ºi protes-
tanþi (aceºtia din urmã fiind împãrþiþi în
trei confesiuni). Chiar dacã nu este recu-
noscutã oficial, ortodoxia este toleratã: în
1572 este instalat un mitropolit la Cluj. În
1570, Maximilian, regele Ungariei, ºi
Ioan Sigismund, principele Transilvaniei,
se recunosc reciproc. Transilvania rãmâne
însã sub suzeranitatea otomanã. Lui Ioan
Sigismund (mort în 1571) îi urmeazã la
tron ªtefan (István) Báthory, ales rege al
Poloniei în 1576 (a se vedea p. 83), apoi,
în 1586, fiul acestuia din urmã, Sigis-
mund. La începutul Rãzboiului de 15 ani,
Sigismund Báthory se alãturã lui Rudolf
de Habsburg, dar otomanii îi înfrâng în
1596. Sigismund abdicã. În 1598, impe-
rialii ocupã Transilvania. ªtefan (István)
Bocskai preia conducerea „haiducilor“
(soldaþi liberi, organizaþi dupã modelul
cazacilor) ºi organizeazã o mare rãscoalã
în 1604. Ales principe al Transilvaniei,
obþine din partea Vienei recunoaºterea
independenþei acestei þãri (care continuã
sã plãteascã tribut sultanului), dar moare
în acelaºi an.
Dupã o perioadã de instabilitate, în 1613
este ales principe, la presiunea otomanilor,
Gabriel (Gábor) Bethlen. Guvernarea sa
eficientã ºi energicã aduce þãrii o relativã
prosperitate. În 1619, Bethlen îi sprijinã pe
cehi împotriva lui Ferdinand al II-lea de
Habsburg (a se vedea p. 104). El moare în
1629. Gheorghe (Györgi) Rákóczi I (1630–
1648) promoveazã o politicã prudentã:
deºi protestant fervent, evitã sã se implice
prea mult în Rãzboiul de 30 de ani. Fiul
acestuia, Gheorghe (Györgi) Rákóczi al
II-lea (1648–1660), mult mai înclinat spre
aventurã, intervine în Polonia, alãturi de
regele Suediei, Carol al X-lea (a se vedea
p. 84), dar este înfrânt de polonezi. Oto-
manii pãtrund în Transilvania în anul
1658, apoi îl impun ca principe pe secuiul
Mihail (Mihály) Apafi (1661–1690).
UNGARIA REGALÃ ÎN SECOLUL AL XVII-LEA. În
1608, Mathias îl înlãturã pe fratele sãu,
Rudolf, de la tronul Ungariei. Domnesc,
apoi, Ferdinand al II-lea (1619–1637), Fer-
dinand al III-lea (1637–1657) ºi Leopold I
(1657–1705). Sub conducerea iezuitului
Péter Pázmány (1570–1637), primatul Un-
gariei din 1616 (ºi mare scriitor), este im-
pusã, nu fãrã brutalitate, Contrareforma.
Majoritatea nobililor din Ungaria regalã
revin la catolicism.
Dupã încheierea Rãzboiului de 30 de
ani, numeroºi unguri sperã în reluarea
luptei împotriva otomanilor, dar Ferdinand
al III-lea preferã sã semneze pacea cu
sultanul. La începutul anilor 1660, când
otomanii reiau ostilitãþile, contele Miklós
Zrinyi (1620–1664), poet ºi general foarte
popular, conduce campaniile împotriva
acestora dar, în ciuda victoriei sale la
Saint-Gothard (în sud-vestul þãrii), din
1664, Leopold semneazã din nou pacea.
Dupã eºecul unei conspiraþii nobiliare în-
dreptate împotriva Habsburgilor, în 1667,
regimul adoptã un caracter autoritar. Pre-
dicatorii protestanþi sunt alungaþi, conco-
mitent dezvoltându-se miºcarea curuþilor
(victime ale represiunii, soldaþi lãsaþi la
vatrã...). Un nobil, Imre Thököly, preia
conducerea acestora, îºi impune controlul
asupra Ungariei Superioare, apoi se alãturã
otomanilor. Aceºtia din urmã asediazã Viena
în 1683, dar sunt înfrânþi la Kahlenberg de
imperiali ºi de polonezii lui Ioan Sobieski
(a se vedea p. 84). Ulterior, imperialii îna-
inteazã rapid: ocupã Buda în 1686, Bel-
gradul în 1688 ºi pãtrund în Serbia (a se
vedea p. 147). Totuºi, din 1689, otomanii
trec la o contraofensivã puternicã, respin-
119 CYAN MAGENTA YELLOW
gând armata imperialã la nordul Dunãrii.
Dupã o nouã campanie ºi dupã victoria lui
Eugeniu de Savoia la Zenta, în 1697, oto-
manii semneazã în 1699 pacea la Karlowitz
ºi abandoneazã cea mai mare parte a Un-
gariei (a se vedea harta de la p. 21).
Francisc (Ferenc) Rákóczi al II-lea
(nepotul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea)
conduce ultima rãscoalã împotriva Habs-
burgilor. În fruntea insurgenþilor maghiari,
acesta cucereºte o mare parte a þãrii în
1703, proclamã detronarea Habsburgilor
în 1707, dar este înfrânt de imperiali, în
cursul anului urmãtor. Conflictul se în-
cheie în 1711 (pacea de la Satu Mare).
Coabitarea cu Austria
UN MOZAIC DE POPOARE. Eliberatã în întregime
de sub stãpânirea otomanã prin Tratatul de
la Passarowitz (1718), Ungaria îºi vede
frontiera sudicã definitiv fixatã (cel puþin
pânã în 1918) prin Tratatul de la Belgrad
(1739). De-a lungul acestei frontiere vor fi
constituite, în anii urmãtori, regimentele
grãnicereºti (a se vedea p. 23). De aseme-
nea, apare necesitatea repopulãrii sudului
câmpiei maghiare, rãvãºit de rãzboaie: în
aceste împrejurãri se constituie acel extraor-
dinar mozaic de popoare ce caracterizeazã
ºi astãzi aceastã regiune (a se vedea p. 42).
Diversitãþii etnice i se adaugã o mare di-
versitate religioasã, favorizatã de pãstrarea
libertãþii cultelor. Alãturi de catolici (croaþi,
slovaci, majoritatea maghiarilor, în special
în vestul þãrii), se regãsesc calvini (mai ales
printre ungurii din regiunea Debreþin ºi din
Transilvania) ºi luterani (saºii din Transil-
BLACK
vania, germanii din Ungaria Superioarã). În
ceea ce-i priveºte, creºtinii de rit oriental se
împart în „uniþi“ ºi ortodocºi propriu-ziºi.
În 1649, rutenii din Ungaria Superioarã au
urmat exemplul rutenilor din Polonia care,
în 1596, au recunoscut autoritatea papei,
pãstrându-ºi însã ritul, formând o Bisericã
„Unitã“ (a se vedea p. 65).
Dupã acelaºi model, în 1698 s-a con-
stituit o Bisericã Unitã a românilor din
Transilvania sub autoritatea mitropolitului
de Alba Iulia (Gyulafehérvár). Dar, în
vreme ce Viena îi îndemna pe ortodocºii
ruteni ºi români sã accepte autoritatea papei,
ea ducea ºi o politicã favorabilã Bisericii
UNGURII
Ortodoxe Sârbe. Mitropolitul acesteia, sta-
bilit la Sremski Karlovci (Karlowitz) ajunge
chiar, în secolul al XVIII-lea, conducã-
torul tuturor ortodocºilor din Regatul
Ungariei, inclusiv al românilor ºi rutenilor, 
care nu acceptaserã „unirea“. 119
DE LA PACEA DIN 1711 LA RENAªTERE. Pacea

de la Satu Mare, semnatã de împãratul
Carol al VI-lea (Carol al III-lea în Ungaria,
1711–1740), instituie un compromis: dacã
nobilimea maghiarã, ca reprezentantã a
naþiunii, depune armele, Carol acceptã sã
guverneze în conformitate cu legile þãrii.
Practic, aceasta însemna cã va respecta or-
dinea deja stabilitã, bazatã pe prerogativele
Dietei (dominate de nobilime), privilegiile
juridice ºi fiscale ale nobililor ºi aservirea
þãranilor. În schimb, Dieta îi oferã satis-
facþie lui Carol, în 1722–1723, atunci când
recunoaºte „Pragmatica Sancþiune“ din
1713, care permite fiicei împãratului, Maria
Tereza, sã-i urmeze acestuia la tron. Ea
este, de altfel, încoronatã ca „rege“ al
 Ungariei la Pozsony, în 1741. În acelaºi
an, Dieta îi acordã împãrãtesei un con-
tingent de 60 000 de oameni, care sã lupte
împotriva prusacilor în Silezia. Caracterul
absolutist al regimului devine evident în
timpul domniei lui Iosif al II-lea (1780–
1790), ale cãrui reforme favorabile þãra-
nilor nemulþumesc nobilimea, ºi, mai mult,
în timpul lui Francisc al II-lea (Francisc I
în Ungaria, 1792–1835), extrem de reac-
DOUĂZECI DE POPOARE
þionar. Ungaria a participat la efortul de
rãzboi împotriva lui Napoleon, fiind însã
feritã de lupte purtate pe teritoriul propriu.
Renaºterea maghiarã se manifestã, mai
întâi de toate, în literaturã. Ferenc Kazinczy
(1759–1831) întreprinde o reformã a limbii
maghiare, pe care o adapteazã normelor
moderne. Ulterior începe sã se afirme o
 nouã generaþie de scriitori din rândul cãreia
face parte poetul Mihály Vörösmarty
120 (1800–1855). Aceasta se înscrie în contex-
 tul european marcat de romantism, deter-
minând accentuarea naþionalismului. În
1840, maghiara înlocuieºte latina în cali-
tate de limbã oficialã a regatului. Renaºte-
rii culturale i se adaugã avântul economic,
simbolizat de activitatea contelui István
Széchenyi (1791–1860). Aristocrat cu ve-
deri liberale, acesta întemeiazã Academia
de ªtiinþe, promoveazã navigaþia vaselor
cu aburi pe Dunãre, construieºte un pod
suspendat între Buda ºi Pesta etc. Totodatã,
el preconizeazã desfiinþarea relaþiilor de
tip feudal, dar se opune oricãror acþiuni
revoluþionare. Rivalul sãu, Kossuth (1802–
1894), se remarcã în anii 1840 printr-un
discurs pronunþat naþionalist, care atrage
mai ales mica nobilime devenitã foarte
numeroasã (4 % din întreaga populaþie).
120 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
KOSSUTH, EROU NAÞIONAL
CONTROVERSAT
Lajos Kossuth se naºte în 1802 într-o familie
de origine slovacã, aparþinând micii nobilimi
protestante. Urmeazã o carierã de avocat, se
lanseazã în politicã ºi conduce, începând din
1841, Gazeta de Pesta, în care publicã edito-
riale înflãcãrate. Revendicând independenþa
politicã ºi economicã a Ungariei, el se impune
ca lider al aripii de stânga a liberalilor.
Intransigenþa de care dã dovadã în 1848–1849
îi atrage critici severe din partea clerului
catolic ºi a marilor proprietari ºi îl face detestat
de minoritãþi. Pãrãsind þara în 1849, el refuzã
orice reconciliere ºi condamnã compromisul
din 1867. În 1879 îi este anulatã naþionalitatea
maghiarã ºi moare în exil la Torino în 1894, nu
înainte de a-ºi fi revizuit – în cele din urmã –
opinia cu privire la naþionalitãþi, preconizând
constituirea unei federaþii danubiene.
REVOLUÞIA DE LA 1848–1849. În martie 1848,
atunci când se declanºeazã revoluþia la
Viena, manifestanþii (printre care se aflã ºi
poetul Sándor Petöfi), revendicã, la Pesta,
adoptarea unor reforme radicale. Ulterior,
Kossuth reuºeºte sã convingã Dieta, reu-
nitã la Poszony, sã voteze aceste reforme:
instaurarea unui regim parlamentar ºi a
votului universal, abolirea completã a
ºerbiei etc. Viena le acceptã. Noul guvern
se instaleazã la Pesta, unde, din luna iulie
1848, se va întruni ºi Adunarea Naþionalã.
Preluarea puterii de cãtre maghiari stârneºte
neliniºtea populaþiilor de alte etnii (slovaci,
români, sârbi...), dar Kossuth refuzã sã
þinã seama de acest fapt. Croaþia reprezintã
un caz particular (a se vedea p. 144): deºi
aparþine Regatului Ungariei, aceasta este
guvernatã de un ban (bán), numit de suveran
(adicã de împãrat). Or, banul Josip Jella³i_,
un general croat, respinge cooperarea cu
noile autoritãþi maghiare.
Din iulie 1848, Adunarea de la Pesta
voteazã recrutarea a 200 000 de oameni. În
septembrie, dispunând de sprijinul Vienei
(care a reuºit sã reprime miºcarea revo-
luþionarã), Jella³i_ pãtrunde în Ungaria în
fruntea unor trupe pe care forþele maghiare
reuºesc sã le respingã în direcþia Austriei.
În octombrie izbucneºte la Viena o nouã
insurecþie. Kossuth, care a primit din partea
Adunãrii puteri aproape dictatoriale, lan-
seazã o campanie militarã împotriva capi-
talei austriece, dar armata sa este înfrântã.
Autoritatea imperialã este restabilitã pe
deplin în decembrie 1848, când tronul îi
revine lui Franz-Iosif. Trupele austriece ºi
croate ajung la Buda la sfârºitul anului
1848, Kossuth ºi Adunarea retrãgându-se
la Debreþin. Maghiarii obþin totuºi o serie de
victorii, astfel cã, în aprilie 1849, Kossuth
convinge Adunarea sã proclame detrona-
rea Habsburgilor. Franz-Iosif acceptã aju-
torul oferit de o armatã rusã comandatã de
generalul Ivan Paskevici (a se vedea p. 88).
Aceasta intervine în iulie 1849, dinspre
Galiþia ºi Þara Româneascã, în vreme ce
austriecii atacã dinspre vest. Sándor Petöfi
moare în lupta cu ruºii, la vârsta de 26 de
ani. Artúr Görgey, comandantul armatei
maghiare – cãruia Kossuth i-a transmis
prerogativele sale înainte de a emigra –
capituleazã la Világos [ªiria – n.tr.], la
13 august 1849.
DE LA „SISTEMUL BACH“ LA COMPROMISUL
AUSTRO-UNGAR. Din august 1849, o represiune
crâncenã se abate asupra revoluþionarilor
maghiari. Franz-Iosif instituie un regim
„neoabsolutist“, sub conducerea lui Ale-
xander von Bach: este vorba despre „sis-
temul Bach“, birocratic ºi poliþienesc,
dublat de o politicã de germanizare. Un-
gurii preferã sã opunã o rezistenþã pasivã.
Înfrângerea austriecilor la Solferino, în
1859, în faþa lui Napoleon al III-lea, îl
determinã pe Franz-Iosif sã treacã la o
politicã mai suplã. La iniþiativa lui Ferenc
Deák, Adunarea maghiarã elaboreazã, în
1866, proiectul unui „compromis“. În ace-
laºi an, austriecii suferã o gravã înfrângere
la Sadova, în faþa prusacilor. Viena accep-
tã, în aceste condiþii, un acord cu maghia-
rii. Adoptat în 1867, compromisul constã
într-o serie de legi votate simultan, la
Viena ºi la Pesta. Imperiul este divizat
între Regatul Ungariei (inclusiv Croaþia),
sau „Transleithania“ ºi restul posesiunilor
MODERAÞII: DEÁK ªI ANDRÁSSY
Temperamentului excesiv al lui Kossuth i se
opun realismul ºi abilitatea diplomaticã a lui
Ferenc Deák (1803–1876) ºi Gyula Andrássy
(1823–1890). Primul, ºef al liberalilor mode-
raþi, se þine la distanþã de evenimentele de la
1848. Cel de-al doilea, legat de Kossuth, parti-
cipã la ele, dar jucând numai un rol secundar;
emigrat apoi, dupã capitularea de la Világos,
condamnat la moarte în contumacie, este gra-
þiat în 1858 ºi revine, în scurt timp, în Ungaria.
Începând din 1865, atât unul, cât ºi celãlalt
poartã la Viena negocieri, care se vor încheia
prin compromisul din 1867. Andrássy va fi
primul preºedinte al Consiliului maghiar, de la
1867 la 1871. Ministru al Afacerilor Externe
ale imperiului între 1871 ºi 1879, el va fi arti-
zanul instaurãrii ocupaþiei austro-ungare în
Bosnia-Herþegovina, în 1878.
121 CYAN MAGENTA YELLOW
Habsburgilor, sau „Cisleithania“. Ungaria
dispune de Parlament ºi guvern proprii etc.
Douã domenii rãmân în continuare sub
control imperial: Afacerile Externe ºi
armata. Franz-Iosif este încoronat rege al
Ungariei la Buda, în iunie 1867. În 1868,
croaþii obþin un compromis similar, în
cadrul Ungariei (a se vedea p. 144).
UNGARIA ÎNTRE ANII 1867 ªI 1914. În general,
maghiarii aprobã compromisul din 1867.
Autorii lui formeazã, la scurt timp dupã
aceea, Partidul Liberal, care va domina
Parlamentul pânã în 1905, avându-l în
frunte pe Kálmán Tisza, un nobil calvin,
ºef al guvernului între 1875 ºi 1890. Opo-
ziþia se reuneºte în Partidul Independenþei,
fidel concepþiilor lui Kossuth. Sistemul
electoral censitar (doar 24 % dintre bãrbaþi
beneficiazã de dreptul de vot) pãstreazã
intactã influenþa nobilimii – care acapa-
reazã posturile din administraþie ºi din ar-
matã – pe seama þãrãnimii ºi a populaþiilor
de alte etnii. Economia ºi finanþele sunt
controlate de o burghezie alcãtuitã, în
mare parte, din evrei maghiarizaþi.
Liberalismul politic intrã în declin spre
sfârºitul secolului, mai ales în timpul
guvernului Deszö Bánffy (1895–1899),
care reprimã revendicãrile populaþiilor
nemaghiare. În 1896, celebrarea fastuoasã
a mileniului împlinit de la cucerirea arpa-
dianã a þãrii agraveazã tensiunile interne.
Dupã înfrângerea Partidului Liberal, în
1905, represiunea se accentueazã. Princi-
pala personalitate a perioadei este István
Tisza (fiul lui Kálmán), care va guverna în
mod autoritar între 1913 ºi 1917, sfârºin-
du-ºi viaþa asasinat, în 1918.
BLACK
BUDAPESTA
Capitala Ungariei se formeazã în 1872, din
fuziunea a trei oraºe: pe malul drept al Dunãrii,
Buda, fost sediu regal, ºi Óbuda, întemeiat
cândva de germani; pe malul stâng al fluviului,
Pesta, centru administrativ, comercial ºi indus-
trial, caracterizat printr-o dezvoltare rapidã în
secolul al XIX-lea.
Populaþia Budapestei evolueazã constant: în
1850, peste jumãtate dintre cei 178 000 de locui-
tori vorbeau germana. În 1910, Budapesta are
aproape 900 0000 de locuitori, dintre care 85 %
de limbã maghiarã. Acesta reprezintã rezultatul
afluxului de maghiari spre capitalã, cât ºi al ma-
ghiarizãrii germanilor ºi evreilor, care la vremea
respectivã reprezentau 23 % din populaþie.
Aglomeraþia urbanã a Budapestei are astãzi
UNGURII
2,4 milioane de locuitori.
CHESTIUNEA LINGVISTICÃ. Dupã adoptarea, în
1868, a legii privind instrucþiunea publicã 
(la iniþiativa ministrului József Eötvös, de 121
altfel, un mare scriitor), rata analfabetis-
mului scade vertiginos. Învãþãmântul este

deschis tuturor, fãrã discriminare, în dife-
rite limbi materne (cel puþin la nivelul
ºcolii primare). În aparenþã liberale, preve-
derile legii implicã mari dificultãþi, din
douã considerente.
– Regatul Ungariei, în sens strict (fãrã
Croaþia), este un stat unitar, având drept
limbã oficialã maghiara. Autoritãþile
maghiare (ca ºi cele franceze, germane
sau britanice în aceeaºi perioadã), con-
siderã învãþãmântul în limba oficialã un
factor de unitate naþionalã, limbile
minoritãþilor fiind recunoscute doar la
nivel local.
– Totuºi, Regatul Ungariei (fãrã Croaþia),
prezintã o trãsãturã particularã: populaþiile
 care vorbesc o altã limbã maternã decât
maghiara sunt majoritare în cadrul sãu.
La începutul secolului al XX-lea, ma-
ghiarii reprezintã 49 %, românii 17 %, ger-
manii 13 %, slovacii 13 %, sârbo-croaþii
4 %, rutenii 2 %, iar alte 2 procente aparþin
unor minoritãþi mai puþin numeroase.
Obiectivul asimilãrii, chiar ºi treptate, a
unei proporþii atât de ridicate de cetãþeni
nemaghiari este cu totul nerealist, cu atât
DOUĂZECI DE POPOARE
mai mult cu cât, dincolo de frontierele
Ungariei, unele popoare sunt în plin proces
de emancipare: România ºi Serbia îºi obþin
independenþa deplinã în 1878. Dar, în faþa
revendicãrilor tot mai puternice venite din
partea populaþiilor nemaghiare, conducãto-
rii unguri îºi înãspresc atitudinea: o lege
din 1907, care instituie gratuitatea învãþã-
 mântului primar, întãreºte totodatã învãþã-
mântul în limba maghiarã.
122
 Ungaria izolatã
În 1914, Austro-Ungaria intrã în rãzboi.
Recrutarea soldaþilor, atât în rândul maghia-
rilor, cât ºi al altor etnii, se realizeazã fãrã
probleme deosebite. Trupele provenite din
Regatul Ungariei participã îndeosebi la
luptele de pe frontul rusesc, apoi începând
din 1915, la cele de pe frontul italian, su-
ferind pierderi grele: 661 000 de morþi, peste
700 000 de rãniþi ºi tot atâþia prizonieri,
dintr-un total de 3,8 milioane de soldaþi
mobilizaþi. În acelaºi timp, teritoriul Unga-
riei nu este direct implicat în operaþiunile
militare, pânã în momentul în care Ro-
mânia intrã în rãzboi alãturi de Aliaþi ºi, în
august 1916, declanºeazã luptele în Tran-
122 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
silvania. Relativ repede înfrânþi, românii se
retrag din conflict (Tratatul de la Bucureºti,
din 7 mai 1918) ºi nu vor relua ostilitãþile
decât la 10 noiembrie 1918! La acea datã,
ce-i drept, Austro-Ungaria nu mai existã:
la 3 noiembrie ea a semnat armistiþiul de
la Villa Giusti, care stipuleazã demobili-
zarea armatei sale. Slavii de sud, pe de o
parte, cehii ºi slovacii pe de altã parte, îºi
formeazã state independente. Aflat în
fruntea unui guvern provizoriu maghiar,
contele Mihály Károly proclamã republica
la 16 noiembrie 1918.
La 13 noiembrie, Károly a semnat cu
generalul francez Franchet d’Esperey, la
Belgrad, un armistiþiu care delimiteazã
teritoriile ungare ce vor fi ocupate de tru-
pele aliate, inclusiv de cele sârbe ºi ro-
mâne. Din acest punct de vedere, situaþia
evolueazã rapid: Regatul sârbilor, croaþilor
ºi slovenilor este proclamat la 1 decembrie
(a se vedea p. 150), iar Transilvania se
uneºte cu România. În cursul lunii martie
1919, Aliaþii cer o extindere a zonelor
1914. În interiorul către guvernul de la
Austro-Ungariei, regatul Budapesta.
„istoric“ al Ungariei a 1925. În 1920, Ungaria
fost reconstituit în 1867. a fost nevoită să cedeze
Croaţia beneficiază de
o anumită autonomie.
multe teritorii vecinelor
sale: Cehoslovacia,
Portul Fiume este România, Iugoslavia şi
administrat direct de chiar Austria.
ocupate. În aceste condiþii, Károly preferã
sã transmitã puterea „proletariatului“.
DE LA BÉLA KUN LA AMIRALUL HORTHY. „Repu-
blica Sfaturilor“, bazatã pe dictatura prole-
tariatului, reprezintã rezultatul fuziunii
dintre Partidul Social-Democrat, întemeiat
în 1878, ºi Partidul Comunist, constituit de
prizonierii de rãzboi din Rusia. Condu-
cerea miºcãrii este preluatã de un ziarist
maghiar apropiat de Lenin, Béla Kun.
Naþionalizãrile masive impuse de noua
putere sunt însoþite în scurt timp de penurie
ºi inflaþie. În faþa nemulþumirii crescânde,
regimul recurge la mãsuri de teroare. Cu
toate acestea, reuºeºte sã formeze o „Armatã
Roºie“ în momentul în care forþele ceho-
slovace atacã Ungaria (aprilie, 1919). Alia-
þii ordonã încetarea luptelor în iunie 1919,
apoi armata românã înainteazã, la rândul
ei, pe teritoriul Ungariei. Béla Kun ºi apro-
piaþii acestuia pãrãsesc þara la 1 august.
(Stabilit în URSS, Kun îºi va pierde viaþa
ca urmare a epurãrilor staliniste din 1938.)
Românii pãtrund în Budapesta la 3 august,
retrãgându-se abia la 15 noiembrie, într-o
atmosferã marcatã de ostilitate.
La 16 noiembrie, amiralul Miklós Horthy
(fost comandant-ºef al flotei austro-ungare)
ajunge la Budapesta. Acesta a preluat, la
Szeged, conducerea forþelor contrarevo-
luþionare susþinute de Aliaþi. „Teroarea
roºie“ este înlocuitã cu „teroarea albã“,
impregnatã de antisemitism (cãci mulþi
dintre liderii revoluþionari erau evrei). În
martie 1920, o Adunare îl desemneazã pe
Horthy „regent al regatului“, dar Aliaþii se
opune revenirii la tron a lui Carol de
Habsburg (care i-a urmat lui Franz-Iosif în
1917). Horthy se va afla în fruntea statului
maghiar pânã în 1944.
„DICTATUL“ DE LA TRIANON. Între timp, Ungaria,
complet izolatã, nu are altã soluþie decât
semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie
1920), pe care-l considerã un veritabil
„dictat“: din 283 000 de km2 deþinuþi înainte
de rãzboi (fãrã Croaþia), ea se vede brusc
redusã la o suprafaþã de 93 000 km2. Zonele
locuite masiv de populaþii nemaghiare nu
puteau fi, în mod evident, pãstrate: Slova-
cia propriu-zisã, bordura germanofonã
(Burgenland, alipitã Austriei). Regiunile
cu populaþie relativ amestecatã, Transil-
123 CYAN MAGENTA YELLOW
vania ºi Banatul mai ales, ridicau o serie
de probleme [regiuni locuite majoritar de
români, acestea douã au optat în 1918
pentru unirea cu Regatul României, fapt
confirmat de tratatele semnate în cadrul
Conferinþei de la Paris, din 1919–1920,
n.tr.]. În ceea ce priveºte populaþia maghiarã
propriu-zisã, aceasta forma în mijlocul
regatului o masã compactã, pe care Ungaria
proaspãt delimitatã putea spera mãcar sã o
cuprindã în întregime.
În favoarea noilor aliaþi (Cehoslovacia,
România, Iugoslavia), învingãtorii acceptã
sã încalce principiul naþionalitãþilor la care
SOARTA EVREILOR DIN UNGARIA
Guvernul ungar adoptã, din 1938, mãsuri discri-
minatorii la adresa evreilor (numerus clausus
pentru anumite profesii), apoi organizeazã în
1941 batalioane de muncitori evrei în uniformã,
care însoþesc diviziile ungare pe frontul rusesc.
În acelaºi timp, Miklós Kállay rezistã presiu-
nilor Berlinului ºi refuzã sã-i predea pe evrei.
Începând din martie 1944, când germanii
ocupã Ungaria, o grupã specialã de intervenþie
SS, comandatã de Adolf Eichmann, organizeazã
deportarea cãtre Auschwitz a evreilor din Unga-
ria ºi din teritoriile anexate (nordul Transilvaniei,
Rutenia...). În perioada iulie–octombrie 1944,
intervenþia lui Horthy izbuteºte sã întrerupã
deportarea celor din Budapesta. Crucile cu
sãgeþi se dedau la masacre în Budapesta încer-
cuitã, dar numeroºi evrei vor fi, în fine, elibe-
raþi, datoritã sosirii sovieticilor.
În total, din peste 700 000 de evrei care
trãiau în Ungaria la începutul rãzboiului, numai
144 000 scapã cu viaþã. Unii dintre aceºtia au
plecat în Israel dupã rãzboi, însã astãzi în
Ungaria continuã sã existe cea mai importantã
comunitate evreiascã din Europa Centralã, în
totalitate maghiarizatã.
BLACK
chiar ei fãceau referire. Cehoslovacia obþine
o frontierã pe Dunãre, deºi prin aceasta
erau separaþi de þara lor sute de mii de
maghiari, care locuiau pe malul stâng al
fluviului. În afarã de Transilvania pro-
priu-zisã, pe care o pãstreazã în totalitate,
România obþine o serie de oraºe din vestul
þãrii (Timiºoara, Arad, Oradea, Satu Mare),
legate printr-o axã rutierã ºi feroviarã, ºi
încorporeazã astfel o importantã porþiune
cu populaþie maghiarã. Stabilirea frontierei
iugoslave în sectorul Bacika–Baranya are
consecinþe similare. În urma Tratatului de
la Trianon, aproximativ 275 000 maghiari
se transformã în resortisanþi ai altor þãri,
UNGURII
dintre care 1 500 000 în România, 750 000
în Cehoslovacia, 500 000 în Iugoslavia.
Un singur plebiscit este organizat, la cere-

rea Italiei, în privinþa oraºului Sopron ºi a
împrejurimilor sale, atribuite iniþial Austriei;
majoritatea voturilor sunt în favoarea Un- 123

gariei (decembrie 1921).
PE URMELE GERMANIEI. Contele István Bethlen,
conservator moderat, conduce guvernul
între anii 1921 ºi 1931. Succesorii sãi sunt
autoritarul general Gyula Gömbös (1932–
1936) ºi contele Pál Teleki (1938–1941),
care va cãuta zadarnic sã înlãture hegemo-
nia germanã ºi va sfârºi prin a se sinucide.
Începând din 1938, iniþiativele guvernu-
lui nazist nu pot lãsa Ungaria indiferentã:
acesteia îi este dificil sã nu se lase antre-
natã pe urmele Germaniei, de vreme ce se
iveºte ocazia de a se reveni asupra pierde-
rilor provocate de Tratatul de la Trianon.
Aceastã ocazie apare în patru rânduri.
– Dupã anexarea Sudeþilor de cãtre Ger-
mania (a se vedea p. 108), Ungaria obþine
 în noiembrie 1938 întreaga limitã sudicã
a Slovaciei ºi a Ruteniei, cuprinzând cea
mai însemnatã parte a minoritãþii ma-
ghiare din Cehoslovacia.
– Odatã cu dispariþia, în martie 1939, a
Cehoslovaciei ºi înlocuirea cu Protec-
toratul Boemia–Moravia ºi cu statul
slovac (a se vedea p. 110), Ungaria ocupã
restul Ruteniei (cu o populaþie majoritar
ucraineanã).
DOUĂZECI DE POPOARE
– Cea de-a treia ocazie permite cea mai în-
semnatã revanºã: la 30 august 1940 arbi-
trajul germano-italian de la Viena oferã
Ungariei Transilvania de Nord-Vest, care
înglobeazã ºi întregul þinut al secuilor.
[Este vorba despre suprafaþã de aproxi-
mativ 44 000 km2, cu o populaþie majo-
ritar româneascã. – n.tr.]
 – Invadarea Iugoslaviei de cãtre Germania
furnizeazã Ungariei ultima ocazie pentru
124 a se extinde: în aprilie 1941, ea recupe-
 reazã districtul Mur, sudul zonei Baranya
ºi Bacika.
Ungaria este antrenatã în iunie 1941 în
rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice, în
acelaºi timp cu Slovacia ºi România. La
începutul anului 1943, armata maghiarã
pierde, în regiunea Voronej, la sud de
Moscova, zeci de mii de soldaþi, uciºi sau
cãzuþi prizonieri. Guvernul condus de
Miklós Kállay (martie 1942–martie 1944)
încearcã negocieze, ulterior, cu Aliaþii. În
martie 1944, Hitler obþine înlocuirea lui
Kállay cu Döme Sztójay. Germanii ocupã
imediat þara, instaurându-ºi controlul asu-
pra economiei acesteia. În august, Horthy
se debaraseazã de Sztójay, pentru ca în
octombrie 1944 sã încheie un acord de ar-
mistiþiu cu Moscova. Germanii îl aresteazã
124 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
pe regent (care avea sã se stingã din viaþã
în Portugalia, în 1957), conferindu-i pute-
rea lui Ferenc Szálasi, liderul miºcãrii
fasciste Crucile cu Sãgeþi. În vreme ce se
dezlãnþuie teroarea, armata maghiarã con-
tinuã sã lupte împotriva sovieticilor care,
în decembrie 1944 instaleazã un guvern
provizoriu maghiar la Debreþin. În peri-
oada decembrie 1944–februarie 1945 se
desfãºoarã lupte extrem de violente la Bu-
dapesta. Sovieticii ocupã Ungaria în între-
gime în cursul lunii aprilie 1945.
Simultan sunt restabilite frontierele de
dinainte de 1938, fapt ce va fi confirmat de
Tratatul de pace de la Paris, din februarie
1947. Existã însã o noutate: Rutenia, care
1942. Cu sprijinul
Germaniei şi Italiei,
1946. Ungaria a revenit,
în 1945, la configuraţia
Ungaria a putut prelua sa de dinainte de anul
sudul Slovaciei, Rutenia
Subcarpatică,
Transilvania de Nord,
1938. O singură noutate:
frontiera comună cu
Uniunea Sovietică, în
Bacika şi districtul Mur. nord-est.
fusese cehoslovacã, trece în componenþa
Uniunii Sovietice, ceea ce face ca Ungaria
sã devinã vecina Uniunii Sovietice.
Ungaria începând din 1945
Încã înainte de sfârºitul rãzboiului, gu-
vernul provizoriu prosovietic a trecut la
înfãptuirea unei reforme agrare ºi la insta-
larea propriilor oameni în posturile-cheie
ale poliþiei ºi armatei. Dar alegerile gene-
rale de la 5 noiembrie 1945 sunt totuºi
libere: Partidul Micilor Proprietari Inde-
pendenþi câºtigã 57 % din voturi, iar Par-
tidul Comunist, 17 %. Mareºalul sovietic
Kliment Voroºilov, preºedintele comisiei
interaliate, impune însã un guvern de coa-
liþie, ca ºi atribuirea portofoliului Inter-
nelor unui comunist (pânã la sfârºitul
anilor ’40, postul va fi ocupat, succesiv, de
Imre Nagy, László Rajk ºi János Kádár).
Mátyás Rákosi, secretarul general al
Partidului Comunist, pune atunci în aplicare
„tactica salamului“, care constã în a
dezorganiza, a dezmembra ºi a decapita
celelalte formaþiuni politice. La jumãtatea
anului 1947, coaliþia este doar o ficþiune.
De asemenea, în cursul alegerilor antici-
pate din august 1947, Partidul Comunist se
prezintã ca fiind singura forþã capabilã de
acþiune. Tot ceea ce mai rãmâne din cele-
lalte partide se va gãsi, în mai puþin de un
an, absorbit sau eliminat. Începând din
martie 1948, Partidul Comunist exercitã
singur puterea. Politica acestuia este ex-
trem de brutalã: colectivizarea agriculturii,
epurãri ºi arestãri masive, atacuri îndrep-
tate împotriva clerului (cardinalul Jósef

Mindszenty, primatul Ungariei, este con-
damnat la muncã forþatã)... În 1949, la
instigarea lui Stalin, László Rajk ºi alþi
lideri comuniºti sunt acuzaþi de „titoism“
ºi executaþi la capãtul unui proces rãsunãtor.
PATRU DECENII DE DEMOCRAÞIE POPULARÃ.
Moartea lui Stalin duce la zdruncinarea au-
toritãþii lui Rákosi. Imre Nagy, devenit ºef al
guvernului în iulie 1953, ia mãsuri în vede-
rea liberalizãrii: amnistie, închiderea lagãre-
lor de muncã, oprirea colectivizãrii agricul-
turii, toleranþã religioasã... Kremlinul obþine
demisia sa în primãvara anului 1955, dar
intelectualitatea comunistã îl acuzã pe Rákosi,
care, sub presiune sovieticã, se vede con-
strâns sã abandoneze conducerea partidului
în iulie 1956 (se va refugia în octombrie
1956 în URSS.). Este înlocuit de Ernö Gerö.
Funeraliile lui Rajk – reabilitat în 1955 –
apoi evenimentele din Polonia (revenirea lui
Gomu¬ka la putere, la 19 octombrie 1956, a
se vedea p. 95), aprind scânteia: la 23 oc-
tombrie 1956, o giganticã manifestaþie se
transformã în cursul serii în insurecþie. Re- Severa restrângere
gimul mai este sprijinit doar de poliþia poli- teritorială impusă Ungariei
ticã. Gerö face apel la forþele sovietice sta- în 1920 a plasat în afara
frontierelor sale însemnate
þionate în apropierea capitalei, dar „coctei- minorităţi de limbă
lurile Molotov“ opresc înaintarea tancurilor maghiară. Unele dintre
ruseºti. Deºi este vorba de numai câteva mii acestea sunt frontaliere: în
de insurgenþi, luptele vor face ravagii în Slovacia de Sud, în
Budapesta ºi în alte oraºe timp de cinci zile. Ucraina Subcarpatică, în
nord-vestul României, în
Imre Nagy preia conducerea guvernului Voivodina (nordul Serbiei).
la 24 octombrie 1956. János Kádár îi ia Secuii maghiari instalaţi în
locul lui Gerö. În cursul zilelor urmãtoare, inima Transilvaniei de zece
UNGURII

125

secole probabil se găsesc,
în schimb, izolaţi în mijlocul
românilor. Toate popu-
laţiile maghiare, inclusiv
secuii, aparţineau Regatului
Ungariei până în 1918. În
interiorul Republicii
Ungaria, minorităţile de
limbă germană şi slovacă
îşi au originea în
repopulările din secolul al
XVIII-lea, consecutive
refluxului turcilor.

125 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Nagy promite amnistierea insurgenþilor, acþiune severã de represiune pânã în 1963.
dar revolta a ajuns prea departe... Pe data (Imre Nagy, refugiat la Ambasada Iu- UNGARIA
de 28 octombrie, Nagy proclamã o încetare goslaviei, o va pãrãsi înarmat cu un per-
unilateralã a focului, dizolvarea poliþiei mis de liberã trecere, dar va fi imediat MAGYARORSZÁG
politice ºi revenirea la pluripartidism. arestat de KGB, apoi condamnat ºi exe- Suprafaþã 93 030 km2
Luptele înceteazã. Liderii sovietici îºi cutat, în 1958.) Ulterior, încetul cu încetul, Populaþie (2006) 10 058 000 loc.
declarã disponibilitatea pentru negocieri el aplicã un sistem original Europa de Est: Capitalã Budapesta
dar, la 31 octombrie 1956, în momentul în atotputernicia Partidului Comunist – care Limbã oficialã maghiara
care Nagy face publicã intenþia Ungariei nu este pusã în discuþie – este într-o oare- Structura populaþiei (2001)
de a se retrage din Pactul de la Varºovia, care mãsurã contrabalansatã de o anume Unguri 95 %
DOUĂZECI DE POPOARE

Kremlinul (dupã cum se va afla mai târziu) liberalizare, relativã dar realã, a econo- Romi 2,15 % *
decide intervenþia militarã. miei. Germani 1,2 %
La 1 noiembrie 1956, Nagy proclamã Slovaci 0,4 %
neutralitatea þãrii. Pe data de 4 noiembrie, UNGARIA DEMOCRATICÃ. Îndepãrtat de la pu- Religii catolicã, protestantã (calvinã)
se anunþã formarea unui contra-guvern, tere în 1988, Kádár se stinge din viaþã în
condus de Kádár (care a ajuns la Moscova cursul anului urmãtor. Frontiera cu Austria * Potrivit unor estimãri, romii ar constitui
pe data de 1), în vreme ce tancurile sovie- este deschisã în mai 1989. În iunie, fune- 4,5 % pânã la 6 % din populaþia totalã.
tice pãtrund în Ungaria prin Ucraina raliile lui Imre Nagy prilejuiesc ieºirea în
 Transcarpaticã. Revoluþia maghiarã este
zdrobitã în câteva zile. Kádár conduce o
stradã a sute de mii de persoane. Odatã cu
abandonarea de cãtre Partidul Comunist a vecinãtate, dar situaþia maghiarilor din
126 rolului sãu conducãtor, „republica popu- Slovacia nu se schimbã. Un tratat similar,
 larã“ este desfiinþatã la 23 octombrie 1989,
ziua aniversarã a revoluþiei din 1956.
semnat cu România anul urmãtor, pro-
voacã o destindere evidentã a relaþiilor
În martie–aprilie 1990, alegerile legis- dintre cele douã þãri (a se vedea p. 135).
lative conduc la formarea unei coaliþii de Alegerile legislative din 1998 aduc la pu-
centru-dreapta conduse de József Antall tere o coaliþie de centru-dreapta condusã
(liderul Partidului Micilor Proprietari, de Viktor Orbán, În acelaºi an, schimbarea
Stema Ungariei este com- care câºtigase alegerile în 1945). Dez- majoritãþii politice în Slovacia (a se vedea
pusă din culorile roşu baterile politice sunt apoi dominate de p. 113) duce la îmbunãtãþirea relaþiilor
(culoarea stindardului lui douã mari chestiuni: liberalizarea econo- dintre cele douã þãri. Ungaria devine mem-
Árpád), alb (crucea patriar- miei ºi apãrarea drepturilor minoritãþilor bru NATO în 1999. Socialiºtii obþin
hală, care simbolizează
convertirea la creştinism... maghiare de pe teritoriile statelor vecine. victoria în alegerile legislative din 2002,
şi puterea regală) şi verde. Antall moare în 1993. Alegerile din cu sprijinul Alianþei Democraþilor Liberi.
Dispunerea acestor culori 1994 sunt câºtigate de Partidul Socialist Noul prim-ministru, Peter Medgyessy,
în benzi orizontale îşi are (al foºtilor comuniºti reformatori). Noul lasã locul lui Ferenc Gyurcsany, în 2004.
originea în timpul revoluţiei drapelului tricolor. Ele au
fost înlocuite cu emblema
prim-ministru, Gyula Horn, continuã libe- Ungaria este admisã în Uniunea Euro-
de la 1848. Până în 1949,
stema tradiţională, încunu- republicii populare, ruptă ralizarea economiei, în ciuda presiunilor peanã, în luna mai a aceluiaºi an. Alegerile
nată cu coroana Sfântului de revoluţionarii din 1956, sindicale. În 1995, Ungaria semneazã cu din 2006 pãstreazã la guvernare coaliþia
Ştefan, figura în centrul suprimată oficial în 1957. Slovacia un tratat de cooperare ºi de bunã de stânga.

126 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


„Naþiunile“ Transilvaniei
egiunea numitã Transilvania sau Ardeal
R în limba românã, Erdély în maghiarã,
Siebenbürgen în germanã, este astãzi
parte integrantã a României, dupã ce a apar-
þinut, din secolul al X-lea pânã la 1918, Unga-
riei. [Mai precis, Transilvania a fost organizatã
ca voievodat autonom în cadrul regatului ma-
ghiar pânã la 1541, apoi a avut statutul de
principat autonom sub suzeranitate otomanã,
de la sfârºitul secolului al XVII-lea a fost
principat al Imperiului Habsburgic, în 1867
fiind anexatã Ungariei cu ocazia compro-
misului austro-ungar. – n.tr.] Începând din
Evul Mediu, ea adãposteºte patru populaþii:
secui, germani (sau saºi), maghiari ºi români.
• Secuii, de limbã maghiarã, ocupã interiorul
arcului carpatic. Originea lor (probabil tur-
cicã) rãmâne misterioasã. Se pare cã au sosit
în acelaºi timp cu maghiarii, ca trupe auxi-
liare ale acestora. Însãrcinaþi de timpuriu cu
apãrarea frontierelor rãsãritene ale regatului,
ei ºi-au pãstrat multã vreme organizarea de
clan, bazatã pe o comunitate de oameni liberi.
• În schimb, originea saºilor este clarã: la în-
demnul regilor Ungariei, ei au colonizat, de
la mijlocul secolului al XII-lea, centrul Tran-
silvaniei. Deºi numiþi „saxoni“, aceºtia pro-
veneau mai ales din Renania ºi din Flandra.
Organizarea lor judecãtoreascã în ºapte
scaune a dat numele german al regiunii,
Siebenbürgen. Printre oraºele de origine sã-
seascã, cele mai importante sunt astãzi Bra-
ºovul (Kronstadt) ºi Sibiul (Hermannstadt).
• Maghiarii propriu-ziºi s-au stabilit în
Transilvania, ca ºi în restul Ungariei, în
secolul al X-lea.
127 CYAN MAGENTA YELLOW
• Românii erau prezenþi în Transilvania în
secolul al XII-lea ºi fãrã îndoialã – dupã câte
se pare – chiar cu mult timp mai devreme, ca
descendenþi ai populaþiei romanizate a Daciei
(a se vedea p. 128).
În orice caz, la sfârºitul Evului Mediu, se
pot distinge trei „naþiuni“: maghiarii, a cãror
nobilime deþine poziþia dominantã în þarã, se-
cuii ºi saºii, aceste ultime douã populaþii bucu-
rându-se de statute speciale recunoscute de
regii maghiari. Cele trei naþiuni sunt repre-
zentate în Dieta Transilvaniei. Românii, în
schimb, nu formeazã o „naþiune“ [În sensul
medieval al termenului, n.tr.]: ei constituie
masa populaþiei þãrãneºti, mai mult sau mai
puþin aservitã de aristocraþia maghiarã. În ceea
ce priveºte (mica) nobilime româneascã, atâta
câtã existã, aceasta se maghiarizeazã parþial.
Dupã cucerirea Ungariei centrale de cãtre
turci, atunci când Transilvania devine auto-
nomã, maghiarii continuã sã conducã þara.
Conºtiinþa naþionalã a românilor din Transil-
vania se afirmã în special din secolul al
XIX-lea: în 1848–1849, ei revendicã recunoaº-
terea lor ca „naþiune“. Dar statul maghiar
format în urma compromisului din 1867 nici nu
vrea sã audã de aºa ceva. Integral inclusã
în cadrul României dupã Primul Rãzboi Mon-
dial, Transilvania face, în 1940, obiectul unui
partaj [dictatul de la Viena – n.tr.]: nord-vestul
(inclusiv secuii) reintrã în componenþa Unga-
riei; sudul (inclusiv saºii) continuã sã aparþinã
României.
În 1945, toþi locuitorii Transilvaniei au rede-
venit cetãþeni români. Printre aceºtia se numãrã
vorbitorii de limbã maghiarã, în numãr de
1,5 milioane în zilele noastre. Saºii însã au
emigrat, în majoritate, în Germania.
BLACK
R O M Â N I I
ominaþi, de o parte a Carpaþilor,
D de maghiari, de cealaltã parte, de
otomani (din secolul al XV-lea),
românii au jucat un rol relativ
modest în istorie înainte de secolul al
XIX-lea. Independenþa realã ºi durabilã a
fost obþinutã în jurul anului 1880. Reuniþi în
cadrul aceluiaºi stat (numit „România Mare“)
în perioada interbelicã, ulterior s-au regã-
sit divizaþi între Republica România pro-
ROMÂNII
priu-zisã ºi Republica Moldova, aceasta
din urmã inclusã în Uniunea Sovieticã
pânã în 1991.

Începuturile 127
ORIGINEA CONTROVERSATÃ A ROMÂNILOR. Dacii

reprezentau ramura nordicã (nord-dunã-
reanã) a tracilor indo-europeni. În secolul I
î.Hr., sub conducerea regelui Burebista,
aceºtia ºi-au constituit un stat cu centrul la
Sarmizegetusa, în sud-vestul Transilvaniei
de astãzi. Spre sfârºitul secolului urmãtor, în
timpul domniei lui Decebal (Diurpaneus),
dacii au intrat în conflict cu romanii. În
urma rãzboaielor din 101–102 ºi 105–106,
împãratul roman Traian cucereºte Dacia, o
parte a acesteia devenind provincie romanã
(a se vedea harta de la p. 10). Resursele pro-
vinciei (aur, fier, sare) sunt exploatate cu
ajutorul coloniºtilor, care se amestecã, trep-
tat, cu populaþia autohtonã. Însã provincia se
dovedeºte greu de apãrat în faþa presiunilor
 popoarelor barbare. În 271, împãratul Aure-
lian decide abandonarea Daciei în faþa
goþilor, armata, administraþia ºi, probabil, o
parte a populaþiei romanizate deplasându-se
la sudul Dunãrii. În fosta Dacie romanã se
succed apoi valurile de migratori. Dintre
acestea, mai importante sunt cele ale hunilor
(secolele IV–V), ale avarilor (sec. VI–VII)
ºi ale slavilor (sec. VI–VII). Pânã în secolul
al XIII-lea, informaþiile scrise despre popu-
DOUĂZECI DE POPOARE
laþia romanicã autohtonã sunt relativ puþine.
Ce s-a întâmplat între timp?
Românii – la fel ca ºi majoritatea istori-
cilor – considerã (pe baza dovezilor arheo-
logice ºi a surselor scrise) cã descendenþii
populaþiilor romanizate ale Daciei au rãmas

LIMBA ROMÂNÃ
Primul text cunoscut în limba românã dateazã
128 din 1521: este o scrisoare trimisã de boierul

Neacºu [din Câmpulung, n.tr.] judelui Bra-
ºovului, Johannes Benkner, un „sas“. Acesta,
preocupat de problema educaþiei religioase,
cheamã ulterior la Braºov pe Coresi, un tipo-
graf originar din Valahia, care va tipãri psaltiri,
evanghelii, într-o limbã pe care a unificat-o,
pentru a putea fi înþeleasã de toþi românii.
Aceste texte, traduse din slavonã (limba litur-
gicã a ortodocºilor slavi, dar ºi a celor români)
erau transcrise cu caractere chirilice.
Întemeierea unei Biserici Unite, în 1698, a
marcat o altã etapã importantã: românii din
Transilvania îºi redescoperã, cu aceastã ocazie,
prin legãturile cu catolicii ºi în urma cãlãtoriilor
la Roma, latinitatea. ªi, totuºi, a fost necesar sã
se aºtepte pânã în secolul al XIX-lea pentru ca
limba românã modernã sã fie definitiv con-
stituitã, sub influenþa limbii franceze mai ales:
se vorbeºte, în aceastã privinþã, de o anumitã
„relatinizare“. În aceeaºi perioadã, de asemenea,
alfabetul latin îl înlocuieºte pe cel chirilic.
128 CYAN MAGENTA YELLOW
pe loc (în special în Transilvania) de-a
lungul secolelor, chiar dacã s-au refugiat în
munþi (Carpaþii Meridionali) în perioada
migraþiilor. Dimpotrivã, susþinând aºa-nu-
mita „teorie imigraþionistã“, maghiarii con-
siderã cã populaþia romanizatã nu a supra-
vieþuit invaziilor la nordul Dunãrii ºi cã
valahii (vorbitori ai unei limbi romanice, a
se vedea p. 38), veniþi din Peninsula Balca-
nicã, ar fi migrat spre nord dupã trecerea
mongolilor, în secolul al XIII-lea, ajungând,
deci, în Transilvania, la patru secole dupã
sosirea aici a ungurilor!
AFIRMAREA VALAHIEI ªI A MOLDOVEI. Creºtinis-
mul slavon se rãspândeºte la nordul Dunãrii
în perioada creºterii puterii bulgarilor, dupã
secolul al VII [religia creºtinã pãtrunzând
în secolele II–III d.Hr. – n.tr.]. Regiunea
intrã sub autoritatea pecenegilor (de origine
turcicã) pânã in 1122, apoi a cumanilor (de
aceeaºi origine), fiind devastatã de mongoli
între 1240–1242. Ulterior, Valahia [Þara
Româneascã – n.tr.] intrã sub controlul ma-
ghiarilor, care încearcã astfel sã se apere în
faþa tãtarilor din Hanatul Hoardei de Aur. În
jurul anului 1270, aici se dezvoltã o miºcare
de rezistenþã împotriva maghiarilor. Voie-
vodul Basarab I, obþine independenþa, prin
victoria [de la Posada, n.tr.] din 1330, îm-
potriva regelui Ungariei, Carol I [Carol
Robert de Anjou – n.tr.]. În 1359 se înte-
meiazã o mitropolie ortodoxã la Argeº (la
nord-vest de Bucureºti). În 1385 [de fapt
sfârºitul secolului al XIV-lea – n.tr.] capitala
este mutatã la Târgoviºte.
Moldova (regiunea dintre Carpaþi ºi Nis-
tru) a fost chiar mai mult afectatã de invaziile
migratorilor. Dupã trecerea mongolilor,
BLACK
Hoarda de Aur îi impune plata unui tribut (la
fel ca ºi principatelor ruse). Ungaria ºi Po-
lonia rivalizeazã în privinþa controlului asu-
pra nordului Moldovei, în secolul al XIV-lea.
În 1359, voievodul Bogdan obþine indepen-
denþa de sub suzeranitatea maghiarã deve-
nind astfel primul voievodat al Moldovei.
Voievodul Petru I [Muºat, n.tr.] (cca 1375–
1391) consolideazã instituþiile statului, a
cãrui capitalã este fixatã la Suceava, dar
Hoarda de Aur continuã sã reprezinte o
ameninþare realã. Prin urmare, Petru se
recunoaºte, în 1387, vasal al regelui Polo-
niei, Vladislav al II-lea Jagello (a se vedea
p. 80). Suceava devine ºi centrul Mitro-
poliei Ortodoxe a Moldovei, recunoscutã
de Patriarhia din Constantinopol în 1401.
Românii sub tutelã
DOMINAÞIA OTOMANÃ. Dupã ce otomanii pã-
trund în Europa, la mijlocul secolului al
XIV-lea, aceºtia cuceresc Bulgaria, apoi
atacã Valahia, în 1394. Doi ani mai târziu,
ei înfrâng la Nicopole (pe malul bulgãresc
al Dunãrii) o cruciadã creºtinã lansatã îm-
potriva lor (a se vedea p. 116). Ulterior, þara
intrã sub dominaþia Imperiului Otoman:
voievozii trebuie sã plãteascã un tribut
anual, începând din prima jumãtate a se-
colului al XV-lea. Aceºtia încearcã sã-ºi
recâºtige independenþa deplinã, mai ales în
timpul lui Iancu de Hunedoara (a se vedea
p. 116), dar în 1444 înfrânte la Varna, arma-
tele creºtine nu izbutesc sã-i alunge pe oto-
mani din Europa. Vlad Þepeº, voievodul
Þãrii Româneºti (cel ce va inspira legenda
despre Dracula), va refuza sã plãteascã
 1750 POLONIA Bu suzeranitatea otomanã asupra þãrii. Capitala 1699 (a se vedea p. 21). Pentru a-ºi întãri
g
Ni s
t ru
RUSIA este mutatã de la Suceava la Iaºi în 1552. controlul, ei impun domnitori fanarioþi
(mulþi dintre aceºtia, de origine greacã) pe
MOLDOVA
ÎNTRE OTOMANI ªI HABSBURGI. În timpul domi- tronul Moldovei (în 1711) ºi al Valahiei (în

sa
Ti Pr
u
Iaºi
STATELE

t
naþiei otomane, Valahia ºi Moldova îºi pãs- 1716). Fanarioþii, al cãror nume provine de
AUSTRIECE
Bugeac treazã un statut aparte: trupele otomane nu la cartierul Fanar, locuit de greci în Istanbul,

Si r e
Transilvania
M u r eº

t
Ol t staþioneazã pe teritoriul lor, iar musulmanii sunt în general nobili, prelaþi sau comer-
nu se pot instala aici. Însã turcii supra- cianþi înstãriþi aparþinândacestei comunitãþi
VALAHIA
vegheazã, ºi chiar manipuleazã, desemnarea care, din secolul al XVII-lea, îndeplinesc
Belgrad Bucureºti Marea
Du n ãr ea
Neagrã voievozilor, „aleºi“, în principiu, de boieri. diferite atribuþii în sistemul administrativ al
Doar Mihai Viteazul, voievod al Valahiei acestui stat – a se vedea p. 181. Fanarioþii
200 km IMPERIUL OTOMAN
începând din 1593, se revoltã împotriva (care poartã ºi titlul de „hospodar“) se
România actualã Moldova actualã dominaþiei otomane, îi învinge pe turci, îºi succed în cele douã Principate pânã la 1821.
impune autoritatea asupra Transilvaniei Practic, o domnie fanariotã dura în medie
(1599) ºi a Moldovei (1600), dar este 2–3 ani.

ROMÂNII
1750. Începând din otomanii au anexat asasinat în 1601. Pentru români, Mihai este
secolul al XV-lea, Valahia teritoriile moldave
ºi Moldova sunt vasale riverane Mãrii Negre un erou, fiind primul care a reuºit, chiar ºi INTRAREA RUªILOR ÎN SCENÃ. Rusia devine din
otomanilor. În 1538 („Bugeac“). pentru o scurtã perioadã de timp, sã reali- ce în ce mai interesatã, cãtre mijlocul seco-
zeze unitatea naþionalã.
Eºecul asediului Vienei, în 1683, mar-
1800. Austria a anexat în 1815. Rusia a anexat în
5
cheazã reculul otomanilor: austriecii cuce- 1775 Bucovina, desprinsã 1812 Basarabia, adicã
129
tributul în 1459, dar îºi va pierde tronul, trei
ani mai târziu. Þara Româneascã se va afla
resc Ungaria ºi Transilvania, fapt confirmat
de turci prin Tratatul de la Karlowitz, din
de Moldova. Bugeacul ºi jumãtate din
Principatul Moldovei.
6
apoi sub suzeranitate otomanã pânã în
secolul al XVIII-lea. (Capitala este stabilitã
al Bucureºti în 1659.)
În 1456, cu sprijinul tãtarilor, otomanii 1800 RUSIA 1815 RUSIA
Ni s Ni s
Bucovina t ru t ru
impun Moldovei plata tributului. Cu toate Bu Bu

acestea, din 1457 noul voievod, ªtefan cel MOLDOVA

g
Ba
sa

sa
Ti Pr Ti Pr

sa
u u
Iaºi Iaºi

ra
Mare, refuzã sã-l mai plãteascã. În 1475 el STATELE Odessa IMPERIUL Odessa

t
b ia
AUSTRIECE HABSBURGIC MOLDOVA
obþine la Vaslui [Podul Înalt, n.tr.] o victo- Bugeac

Si r e

Si r e
M u r eº
Transilvania M u r eº
Transilvania
rie strãlucitã împotriva turcilor dar, lipsit de
t

t
Ol t Ol t
sprijinul aliaþilor sãi [Ungaria ºi Polonia,
n.tr.], în 1480 este obligat sã plãteascã din VALAHIA VALAHIA
Bucureºti Marea Bucureºti Marea
nou tribut. El moare în 1504. Sultanul Belgrad
Neagrã
Belgrad
Neagrã
Du n ãr ea Du n ãr ea
Soliman Magnificul (învingãtorul maghia-
rilor la Mohács, în 1526, a se vedea p. 117), 200 km IMPERIUL OTOMAN
IMPERIUL OTOMAN
atacã Moldova în 1538, anexeazã regiunea
România actualã Moldova actualã
litoralã (Bugeac, în turcã) ºi reinstaureazã
 lului al XVIII-lea, de þãrmurile Mãrii Negre,
stãpânite de turci ºi de aliaþii acestora, tãtarii
din Crimeea. În urma declanºãrii conflic-
tului, în 1768, armatele ruseºti cuceresc
Bugeacul, Moldova, Valahia ºi pãtrund în
1772 în Bulgaria. În afara unor teritorii în
Ucraina, tratatul de la Kuciuk-Kainargi
(1774) acordã Rusiei un „drept de interven-
þie“, pe lângã sultan, în privinþa Principa-
telor. Anul urmãtor, Austria profitã de îm-
DOUĂZECI DE POPOARE
prejurãri pentru a-i convinge pe otomani
sã-i cedeze Bucovina, smulsã Moldovei (a
se vedea studiul). Rãzboiul dintre ruºi ºi
turci reizbucneºte în 1787. Înfrânþi din nou,
aceºtia din urmã sunt nevoiþi sã cedeze
teritoriile deþinute dincolo de Nistru, astfel
încât Rusia devine vecina Moldovei. În
1802, otomanii îl detroneazã pe domnitorul
 Þãrii Româneºti, Constantin Ipsilanti,
considerat prea favorabil ruºilor. Acest fapt
130 determinã un nou rãzboi, declanºat în 1806:

trupele ruse invadeazã Principatele. Prin
Tratatul de la Bucureºti (1812), Rusia obþine
Basarabia, adicã Bugeacul, precum ºi
jumãtatea Moldovei, situatã între Prut ºi
Nistru. Astfel, o parte a populaþiei româneºti
intrã sub stãpânirea þarului (Basarabia
rãmânând în cadrul Imperiului Rus pânã la
Primul Rãzboi Mondial).
„CONDOMINIUMUL“ RUSO-TURC. Tulburãrile care
afecteazã Moldova ºi Þara Româneascã în
1821 au o dublã origine. Pe de o parte,
Alexandru Ipsilanti (fiul domnitorului
fanariot destituit în 1802) se sprijinã pe o
societate secretã greceascã, Eteria (care îºi
are cartierul general la Odessa), pentru a
încerca eliberarea ortodocºilor din Balcani,
scontând pe ajutorul Rusiei. Pe de altã
130 CYAN MAGENTA YELLOW
BUCOVINA
În 1772, cu ocazia primei împãrþiri a Poloniei,
Austria primeºte Galiþia (a se vedea p. 85).
Trei ani mai târziu, obþine din partea turcilor
nord-vestul Moldovei (incluzând vechea capi-
talã, Suceava), adicã Bucovina.
Fondul populaþiei rurale din regiune este
format din ruteni, în nord, ºi din români, în sud,
aceºtia fiind amestecaþi în principalul oraº al
regiunii, Cernãuþi (Czernowitz, în germanã).
Numeroºi germanofoni se stabilesc aici, iar
populaþia evreiascã localã trece progresiv la
limba germanã. La est de Carpaþi se constituie
astfel un leagãn de culturã germanã.
Odatã cu destrãmarea Austro-Ungariei, la
sfârºitul anului 1918, Bucovina revine Ro-
mâniei Mari. Dar oraºul Cernãuþi îºi pãstreazã
populaþia amestecatã, formatã din evrei – cei
mai numeroºi –, români, ruteni (ucraineni) ºi
germani.
În iunie 1940, România este obligatã sã ce-
deze Uniunii Sovietice, apoi RSS Ucraina,
Bucovina de Nord, inclusiv capitala acesteia,
care devine Cernovcy. În urma unui acord
încheiat între guvernul sovietic ºi cel german,
toþi germanofonii neevrei sunt transferaþi în
Reich. În ceea ce-i priveºte pe evrei, în
momentul revenirii armatei române în regiune,
în 1941–1944, aceºtia sunt uciºi sau dispersaþi.
În 1944, secesiunea este desãvârºitã: Bucovina
de Nord este anexatã Ucrainei, iar Bucovina de
Sud rãmâne României.
parte, Tudor Vladimirescu, a cãrui bazã se
aflã în vestul Þãrii Româneºti [în Oltenia,
n.tr.], declanºeazã o revoltã socialã ºi na-
þionalã. Aflat, fiecare, în fruntea trupelor
proprii, Ipsilanti ºi Vladimirescu ajung la
Bucureºti, intrând apoi în conflict. Acuzat de
trãdare de cãtre Ipsilanti, Tudor Vladimirescu
este ucis. Rusia, neliniºtitã de evoluþia
evenimentelor, oferã mânã liberã turcilor
pentru a restabili ordinea.
BLACK
Aflaþi din nou în rãzboi împotriva tur-
cilor, ruºii ocupã în 1828 Moldova ºi Þara
Româneascã. Anul urmãtor, Tratatul de la
Adrianopol stabileºte cã cele douã Princi-
pate vor fi conduse ulterior de principi
aleºi pe viaþã. În vreme ce trupele ruse
rãmân în cele douã þãri (de unde se vor
retrage în 1834), se trece la elaborarea
Regulamentelor Organice, care reprezintã
primele documente cu rol de Constituþie
aplicate în Þara Româneascã ºi Moldova
(din 1831, respectiv, 1832). Acestea im-
pun, în ambele principate, o serie de insti-
tuþii: Adunarea Obºteascã (alcãtuitã din
boieri), Consiliul de miniºtri... În 1834,
sultanul îºi dã acordul pentru numirea
primilor „domni regulamentari“. Sunt aleºi:
Mihail Sturdza în Moldova ºi Gheorghe
Bibescu în Þara Româneascã. Aceºtia dom-
nesc sub supravegherea consulilor ruºi.
EVENIMENTELE DIN 1848–1849. În cursul anilor
1830–1840, tinerii români (printre care se
numãrã Alexandru Ioan Cuza ºi Ion Brã-
tianu) îºi fac studiile la Paris, visând la o
România unitã ºi independentã, cu un regim
monarhic constituþional. Efervescenþa stâr-
nitã de revoluþia declanºatã la Paris în fe-
bruarie 1848 se face simþitã la Iaºi, în
martie: patrioþii care revendicã adoptarea
reformelor (printre care ºi Al.I. Cuza) sunt
arestaþi de domnitorul Mihail Sturdza. La
Bucureºti, revoluþia este declanºatã în iunie.
Principele Bibescu acceptã cererile patrio-
þilor, dupã care abdicã ºi pleacã în Austria.
Þarul condamnã agitaþiile revoluþionare. În
septembrie 1848, trupele otomane ºi ruse
(acestea din urmã trecând prin Moldova)
pãtrund în Bucureºti.
 Convenþia ruso-otomanã de la Balta
Liman (1849) suspendã Regulamentele
Organice ºi restabileºte sistemul domnito-
rilor numiþi. Numeroºi revoluþionari pleacã
în exil, se instaleazã la Paris ºi se strãduiesc
sã atragã atenþia lui Napoleon al III-lea
pentru cauza naþionalã româneascã.
AUTONOMIA. În condiþiile în care ruºii inva-
deazã din nou Principatele în 1853, Turcia
le declarã rãzboi, alãturi de ea aflându-se,
de aceastã datã, Franþa ºi Anglia. Începe
Rãzboiul Crimeei (a se vedea p. 75). Prin
Tratatul de la Paris (1856), Rusia cedeazã
ROMÂNII DIN TRANSILVANIA
Transilvania [voievodat autonom sub suzerani-
tatea Regatului Ungariei în Evul Mediu, n. tr.]
(a se vedea p. 127), este locuitã de patru popu-
laþii: secuii (înrudiþi cu maghiarii), saºii (ger-
mani), ungurii propriu-ziºi ºi românii. Secuii ºi
saºii se bucurã de statute distincte. Þãranii (ma-
joritari) ºi nobilii sunt atât români, cât ºi unguri.
Dupã invazia mongolã, atunci când regalitatea
maghiarã îºi reinstaureazã controlul asupra
Transilvaniei, nobilimea românã se maghiari-
zeazã parþial. (Acesta este, de exemplu, cazul
lui Voicu, tatãl lui Iancu de Hunedoara ºi buni-
cul lui Matia Corvin.) Cu timpul, populaþia ro-
mâneascã devine majoritar ruralã, pãstrându-ºi
limba ºi confesiunea ortodoxã, fãrã a fi recunos-
cutã însã în mod oficial.
Autonomia Transilvaniei (dupã cucerirea
Ungariei centrale de cãtre otomani, a se vedea
p. 118) nu aduce schimbãri în situaþia româ-
nilor. Toleranþa religioasã specificã epocii per-
mite, totuºi, instalarea unui mitropolit ortodox
la Alba Iulia (Gyulafehérvár) în 1572. În 1698,
mitropolitul recunoaºte autoritatea papei, fon-
dând astfel Biserica Unitã cu Roma (Greco-Ca-
tolicã), pe care însã o parte a credincioºilor ºi
a clerului o respinge. Recucerirea Transilvaniei
131 CYAN MAGENTA YELLOW
Moldovei zona de sud a Basarabiei, care
obþine astfel ieºire la Marea Neagrã.
Totodatã, „protectoratul“ exercitat de aceasta
asupra Principatelor este desfiinþat, menþi-
nându-se statutul distinct al celor douã þãri
(spre regretul patrioþilor români) ºi suzera-
nitatea otomanã. Totuºi, pentru fiecare prin-
cipat este prevãzutã alegerea câte unui
„divan ad-hoc“, care sã revizuiascã Regu-
lamentele Organice. Ori, cu prilejul ale-
gerilor din 1857, „unioniºtii“ triumfã atât
în Moldova cât ºi în Þara Româneascã.
Convenþia de la Paris (1858) opteazã pen-
tru un compromis: „Principatele Unite ale
de cãtre Habsburgi, definitivã din 1711, nu îm-
bunãtãþeºte cu nimic soarta þãranilor români: în
1784 avea sã izbucneascã o mare rãscoalã.
În contextul declanºãrii insurecþiei maghiare
(a se vedea p. 120), românii organizeazã în mai
1848, la Blaj, în apropiere de Alba Iulia, o mare
adunare, la care participã prelaþii uniþi ºi cei
ortodocºi. Prin „Petiþia Naþionalã“, adoptatã cu
acest prilej, ei revendicã recunoaºterea „naþi-
unii“ române, egalã cu celelalte trei naþiuni ale
Transilvaniei, dar fãrã rezultat. Ulterior, ca
urmare a declanºãrii conflictului cu maghiarii,
românii se organizeazã în „legiuni“ comandate
de Avram Iancu ºi de prefecþi. Luptele cu ma-
ghiarii vor dura pânã în 1849. Armatele ruse,
pãtrunse în Ungaria în iulie 1849, pun capãt
revoluþiei maghiare în cursul lunii urmãtoare.
Compromisul austro-ungar din 1867 suprimã
autonomia Transilvaniei. Dupã 1875, guvernul
de la Budapesta trece la impunerea politicii de
maghiarizare. În 1881 se formeazã Partidul
Naþional Român [din Transilvania ºi Banat, n.tr.]
care încearcã sã se opunã acestei politici. Interzis
în 1892, el îºi va relua activitatea în 1905. La
începutul secolului al XX-lea, românii alcãtuiau
55 % din populaþia Transilvaniei.
BLACK
Moldovei ºi Valahiei“ vor avea, fiecare, un
principe autohton, un guvern ºi o Adunare,
Curtea de Justiþie fiind comunã. Dar, în
1859, cele douã Adunãri îl aleg ca domni-
tor pe Alexandru Ioan Cuza în ambele þãri.
Unirea este astfel, de facto înfãptuitã. Sul-
tanul recunoaºte faptul împlinit în 1861.
Alexandru Ioan Cuza adoptã o serie de
reforme rapid, mai ales în domeniul agrar,
apoi obþine o modificare a Constituþiei,
care instituie un regim autoritar. O coaliþie
formatã din conservatori ºi liberali îl obligã
pe Cuza sã abdice în 1866. Este necesarã
gãsirea unui nou domnitor. Germanul
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (înrudit
ROMÂNIA
cu regele Prusiei ºi, prin mama sa, cu
Napoleon al III-lea) acceptã tronul, fiind
proclamat principe în mai 1866 sub nu-
mele de Carol I. O nouã Constituþie este
adoptatã în luna iulie a aceluiaºi an, iar 
„Principatele Unite“ capãtã numele de 131
România. Suzeranitatea otomanã se pãs-
treazã în continuare.

ION BRÃTIANU
Ion C. Brãtianu joacã un rol esenþial în viaþa
politicã româneascã din a doua jumãtate a
secolului al XIX-lea. Dupã studii întreprinse la
Paris, Brãtianu participã la Revoluþia din 1848
din Þara Româneascã (fiind membru al guver-
nului provizoriu), dupã care se reîntoarce la
Paris, ca refugiat politic. Revenit la Bucureºti
în 1856, contribuie la înlãturarea lui Alexan-
dru I. Cuza ºi îl convinge apoi pe Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen sã preia tronul.
Ministru între 1866 ºi 1870, formeazã în 1876
un guvern liberal ºi reuºeºte sã se menþinã la
putere pânã în 1888 (cu o scurtã pauzã în 1881).
În prezenþa sa, la Congresul de la Berlin din
1878, este recunoscutã independenþa României.

DOUĂZECI DE POPOARE
1860. După războiul 1878. România îşi obţine
Crimeei, Rusia cedează independenţa. Ea restituie
Moldovei o zonă de acces Rusiei zona de la nord de
 la mare, la nord de Dunăre.
În 1859, cele două prin-
Dunăre, dar primeşte
Dobrogea, cedată de
132 cipate s-au reunit de facto. Imperiul Otoman.
 Românã devine autocefalã (mitropolitul
INDEPENDENÞA. Carol I resimte, în scurt timp,
vasalitatea faþã de Imperiul Otoman ca pe un
anacronism umilitor. Astfel, în 1877, atunci
când Rusia (ca urmare a masacrelor din
Bulgaria a se vedea p. 170) intrã din nou în
rãzboi împotriva turcilor, România trece de
partea ei. Prin Tratatul de la Berlin (1878) ea
este nevoitã sã cedeze Rusiei teritoriile din
Basarabia de Sud, care i-au fost atribuite de
Moldova în 1856, primind în contrapartidã
Dobrogea, cedatã de Imperiul Otoman. Re-
cunoaºterea internaþionalã deplinã a inde-
pendenþei survine însã abia în 1880, dupã
suprimarea unei clauze din Constituþia din
1866 [revizuirea art. 7, n.tr.] , care stipula cã
132 CYAN MAGENTA YELLOW
„numai strãinii de religie creºtinã pot obþine
calitatea de români“. Acesta nu era com-
patibil cu prezenþa numeroºilor musulmani
în Dobrogea. Carol I este încoronat ca rege
al României în mai 1881. Biserica Ortodoxã
având sediul la Bucureºti) în 1885.
România nu se implicã în primul rãzboi
balcanic (octombrie 1912–mai 1913) îm-
potriva Turciei, dar participã la cel de-al
doilea (iunie–august 1913), împotriva Bul-
gariei, ºi obþine, în urma pãcii de la Bucu-
reºti, Dobrogea de Sud (Cadrilaterul).
ÎNFRÂNGEREA DIN 1916. Odatã cu izbucnirea
Primului Rãzboi Mondial, România adoptã
iniþial poziþia de neutralitate. Dupã moartea
lui Carol I, în octombrie 1914, cãruia îi
urmeazã nepotul sãu de frate, Ferdinand I,
conducãtorii români, din ce în ce mai mult
supuºi presiunilor, se vãd divizaþi: Puterile
Centrale le promit Basarabia, Aliaþii, Tran-
silvania. Aceºtia din urmã obþin câºtig de
BLACK
cauzã în 1916, preconizând trasarea mult
cãtre vest a unei frontiere cu Ungaria (linia
Debreþin–Szeged). La 27 august, România
declarã rãzboi Austro-Ungariei. Trupele
sale pãtrund în Transilvania, ocupã Braºo-
vul, apoi sunt nevoite sã se retragã, din
septembrie. Puterile Centrale lanseazã o
puternicã contraofensivã: armatele ger-
mane, maghiare ºi bulgare cuceresc oraºul
Bucureºti în decembrie 1916 ºi ocupã
Oltenia, Muntenia ºi Dobrogea. Guvernul
român, retras la Iaºi, nu mai pãstreazã decât
Moldova, fiind sprijinit de armatele ruse.
Dupã Revoluþia bolºevicã, România,
izolatã, este obligatã sã încheie cu Germania
ºi Austro-Ungaria un armistiþiu (la Focºani,
9 decembrie 1917). Prin Tratatul de la Bu-
cureºti (mai 1918), ea este nevoitã sã cedeze
Dobrogea de Sud Bulgariei, în vreme ce
zona de sud, aflatã în continuare sub ocu-
paþie, trebuie sã asigure aprovizionarea cu
cereale ºi petrol a Germaniei ºi Austro-Un-
gariei. Simultan, graniþa României se mo-
dificã spre est: în martie 1918, la Chiºinãu
este proclamatã Republica Democraticã
Moldoveneascã (Basarabia), care îºi declarã
independenþa ºi apoi unirea cu România luna
urmãtoare. În Ucraina situaþia devine con-
fuzã (a se vedea p. 73). România recupereazã
astfel Basarabia, anexatã de Rusia în 1812.
CONSTITUIREA „ROMÂNIEI MARI“. Odatã cu prã-
buºirea Imperiului Austro-Ungar, în noiem-
brie 1918, România reintrã în rãzboi, iar
trupele sale pãtrund în Transilvania. Pe
data de 28 noiembrie, Bucovina îºi pro-
clamã unirea cu România. La 1 decembrie
1918, Marea Adunare a românilor din
Transilvania ºi din Ungaria, întrunitã la
Alba Iulia, proclamã unirea Transilvaniei
ºi a regiunilor învecinate cu România.
Saºii îºi exprimã adeziunea, dar nu ºi
secuii. În ianuarie 1919, Parlamentul de la
Bucureºti ratificã proclamaþiile de unire,
inclusiv pe cea a Basarabiei (pe care URSS,
nu a recunoscut-o însã niciodatã).
Mai rãmân de stabilit frontierele. În
1919, Tratatul de la Saint-Germain, sem-
nat cu Austria, recunoaºte încorporarea
Bucovinei, iar cel de la Neuilly, cu Bul-
garia, specificã revenirea Dobrogei de Sud
în componenþa României. Dar în privinþa
Ungariei, situaþia rãmâne conflictualã.
Românii revendicã linia Debreþin–Szeged
ce le-a fost promisã, în 1916, de cãtre
Aliaþi. Însã aceºtia, prin armistiþiul pe care
l-au încheiat la 13 noiembrie 1918, nu au
prevãzut decât cedarea Transilvaniei pro-
priu-zise. De asemenea, românii ºi iugo-
slavii îºi disputã Banatul.
Instaurarea la Budapesta, în martie 1919,
a unui guvern revoluþionar comunist condus
de Béla Kun (a se vedea p. 122) ºi politica
acestuia faþã de România determinã luna
urmãtoare intervenþia armatei române în
Ungaria. Dupã ce Béla Kun abandoneazã
puterea la 1 august 1919, românii ocupã
Budapesta pe care o vor elibera abia în
noiembrie 1919. Aceasta nu face decât sã
agraveze conflictul dintre cele douã þãri.
Preluarea puterii în Ungaria de cãtre ami-
ralul Horthy (a se vedea p. 123) duce, în
sfârºit, la semnarea Tratatului de la Trianon
(iunie 1920): României îi sunt recunoscute,
pe lângã Transilvania propriu-zisã, jumãtate
din Banat precum ºi o zonã largã în vest,
care include printre altele oraºele Arad,
Oradea ºi Satu-Mare.
133 CYAN MAGENTA YELLOW
România începând din 1920
PERIOADA INTERBELICÃ. Dacã „România
Mare“, constituitã în 1919–1920, are un
teritoriu mai mult decât dublu faþã de 1914,
în schimb, ea ºi-a pierdut omogenitatea
etnicã: românii reprezintã doar 72 % din
populaþie. Printre alogeni se regãsesc ma-
ghiari (8 %, inclusiv secuii), germani (4 %,
saºii din Transilvania, ºvabii din Banat),
evrei (4 %, în special în Basarabia, Moldova
ºi Bucovina), ucraineni (3 %, în Bucovina
de Nord), ruºi (în Basarabia), bulgari ºi
turci (în Dobrogea ºi în Basarabia), þiganii...
Se adaugã ºi o mare diversitate religioasã:
pe lângã 73 % ortodocºi, sunt recenzaþi ca-
tolici, uniþi, calvini, luterani, musulmani...
ºi evreii deja amintiþi. Constituþia din 1923
garanteazã respectarea drepturilor minori-
tãþilor, dar dezagregarea rapidã a democra-
þiei române se va manifesta prin diferite
dificultãþi în privinþa aplicãrii lor ºi prin
numeroase plângeri la Societatea Naþiunilor.
Scurtei perioade reformatoare postbelice
(marcate printr-o importantã reformã
agrarã) îi urmeazã mai mulþi ani caracteri-
zaþi printr-un regim parlamentar din ce în
ce mai puþin eficace. Se vor adãuga ºi pro-
bleme dinastice: Ferdinand I moare în
1927. Principele Carol renunþase în 1925
la prerogativele sale de moºtenitor al tro-
nului. Fiul sãu, Mihai, în vârstã de ºase ani
este numit moºtenitor de Parlament. Este
instituit un Consiliu de Regenþã, prezidat
de patriarhul ortodox de la Bucureºti. În
1930, printr-o acþiune de forþã, Carol al II-lea
revine în þarã ºi obþine proclamarea sa ca
rege de cãtre Parlament. Pânã în 1938, el
apeleazã la diferiþi politicieni, pe care-i
BLACK
lasã sã se discrediteze, concomitent conso-
lindându-se influenþa miºcãrii fasciste,
Garda de Fier, conduse de Corneliu Zelea-
Codreanu. În februarie 1938, Carol al II-lea
preia întreaga putere, suspendã partidele
politice – înlocuite cu Frontul Renaºterii
Naþionale – ºi decide arestarea lui Codreanu
ºi a unora dintre partizanii sãi. Ei vor fi
asasinaþi în noiembrie 1938.
CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL. În septem-
brie 1939, atunci când Hitler invadeazã
Polonia, România adoptã o atitudine de
neutralitate (care nu o împiedicã, totuºi, sã
adãposteascã 100 000 de refugiaþi polonezi).
ROMÂNII
De la 23 august 1939, protocolul secret
anexat Pactului germano-sovietic (a se
vedea p. 93) a lãsat Uniunii Sovietice mânã
liberã în Basarabia. În iunie 1940, aceasta
adreseazã României un ultimatum, prin 
care reclamã nu numai cedarea Basarabiei, 133
ci ºi a Bucovinei de Nord (teritoriu care nu
fusese prevãzut în protocol). Imediat, tru-

pele sovietice ocupã teritoriile. Basarabia
centralã a devenit RSS Moldoveneascã,
iar celelalte teritorii au fost alipite RSS
Ucrainene. Carol al II-lea încearcã, în
aceste condiþii, sã se apropie de Germania
ºi îl introduce în guvern pe Horia Sima,
noul lider al Gãrzii de Fier. Dar, din iulie
1940, Hitler ridicã problema Transilvaniei.
Arbitrajul [dictatul – n.tr.] germano-italian
de la Viena, din august 1940, oferã soluþia:
România este obligatã sã cedeze Ungariei
Transilvania de Nord-Vest. În fine, în
septembrie 1940, Bulgaria obþine retroce-
darea Dobrogei de Sud.
Pierderile teritoriale provoacã o mare
emoþie. Generalul Ion Antonescu, chemat
 la putere în septembrie 1940, îl constrânge
pe Carol al II-lea sã abdice în favoarea
fiului sãu, Mihai, ºi sã se exileze. Anto-
nescu devine Conducãtor al statului. Trupe
germane sunt cantonate în România. În
ianuarie 1941, Garda de Fier încearcã sã dea
o loviturã de stat ºi organizeazã masacre
(mai ales împotriva evreilor) la Bucureºti.
DOUĂZECI DE POPOARE
 Nord, iar Dobrogea de Sud va rãmâne în
134
 1920. „România Mare“
134 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Dar Antonescu, sprijinit de germani, reu-
ºeºte sã restabileascã ordinea, prin inter-
mediul armatei: Garda de Fier este anihilatã.
În iunie 1941, România se lasã antrenatã
în rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice.
Antonescu devine mareºal. Armatele ro-
mâne luptã în Ucraina ºi apoi ajung pânã la
Stalingrad, unde suferã pierderi conside-
rabile. România recupereazã Basarabia ºi
Bucovina de Nord. Mai mult, Hitler îi încre-
dinþeazã administrarea Transnistriei (zona
dintre Nistru ºi Bug), inclusiv a Odessei.
Ajunse la graniþele României în aprilie
1944, trupele sovietice pãtrund pe teri-
toriul acesteia la 20 august 1944. Din data
de 23, în urma unei lovituri de stat, pu-
terea este preluatã de regele Mihai ºi
Antonescu este arestat din ordinul aces-
tuia, România întorcând armele: ea intrã
în rãzboi împotriva Germaniei ºi Unga-
riei. Armatele române luptã, alãturi de cele
sovietice, în Transilvania (eliberatã în
octombrie), apoi în Ungaria ºi Slovacia.
Între timp, un armistiþiu semnat la Mos-
cova, în septembrie 1944, precizeazã cã
URSS va pãstra Basarabia ºi Bucovina de
componenþa Bulgariei. Dintre teritoriile
1942. Intrată în război
cuprinde: Dobrogea de împotriva URSS, în 1941,
Sud, cedată de Bulgaria în România a recuperat
1913, şi, din nou, în Basarabia şi Bucovina de
1918; Basarabia, prove- Nord şi a primit, în plus,
nită din fostul Imperiu Rus; Transnistria, desprinsă de
Bucovina, provenită din Ucraina.
fosta Austrie; Transilvania
şi o parte a Banatului, 1955. La sfârşitul
cedate de Ungaria. războiului, România a
recuperat Transilvania de
1940. Din iunie şi până în Nord-Vest, dar a fost din
septembrie 1940, România nou obligată să cedeze
a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice Bucovina
Basarabia şi Bucovina de de Nord şi Basarabia,
Nord către URSS; nord-ves- unde RSS Moldovenească
tul Transilvaniei, Ungariei, a fost imediat reconstituită.
iar Bulgariei, Dobrogea de Regiunea autonomă
Sud. RSS Moldova a fost maghiară, creată în 1952,
instituită în 1940. va fi desfiinţată în 1968.

SOARTA EVREILOR DIN ROMÂNIA
Evreii din România – cu excepþia celor din
Transilvania de Nord-Vest, care au avut acelaºi
destin cu cei din Ungaria, în 1944 – au scãpat
în general de exterminarea de cãtre naziºti.
Autoritãþile române au dus, succesiv, o serie
de politici contradictorii. În vara anului 1941,
ele au decis transferarea dincolo de Nistru a
evreilor din Bucovina, din nordul Moldovei ºi
din Basarabia; numãrul celor decedaþi în
timpul transportului ºi în locurile de detenþie a
fost considerabil. Supravieþuitorii care au scã-
pat de masacrele trupelor germane ºi române,
în 1944, au fost eliberaþi, iar unii dintre urmaºii
lor trãiesc ºi astãzi în Moldova.
În privinþa restului României, aici au avut loc
tratative, în 1942, în vederea unei deportãri a
evreilor spre Auschwitz. În cele din urmã,
românii au refuzat sã-i predea pe cetãþenii lor.
Cvasitotalitatea evreilor români astfel salvaþi a
putut ajunge apoi în Israel, graþie acordurilor
dintre guvernele celor douã þãri.
pierdute în 1940, România nu va putea
recupera decât Transilvania de Nord-Vest.
Tratatul de la Paris (1947) va confirma
aceste clauze.
REGIMUL COMUNIST. Armistiþiul semnat în
septembrie 1944 conferã, practic, întreaga
putere, autoritãþilor sovietice de ocupaþie.
În martie 1945, ele impun un guvern con-
dus de Petru Groza, care trece imediat la
aplicarea unei reforme agrare, la demobi-
lizarea armatei române ºi îºi dã acordul (la
presiunile SUA ºi Marii Britanii) pentru
organizarea de alegeri în noiembrie 1946.
Rezultatele, date publicitãþii la trei zile
dupã scrutin, exprimau victoria detaºatã a
comuniºtilor ºi a aliaþilor acestora: ele
fuseserã, în mod evident, falsificate. La 30
135 CYAN MAGENTA YELLOW
decembrie 1947, regele Mihai se vede
obligat sã abdice: în aceeaºi zi, este pro-
clamatã republica popularã. Comunizarea
þãrii dupã modelul sovietic se desfãºoarã
apoi într-un ritm foarte rapid, pe mãsura
dispariþiei urmelor vechiului regim. În
1948, uniþii din Transilvania sunt reîncor-
poraþi cu forþa în Biserica Ortodoxã Românã
[se aniversau 250 de ani de la „actul uni-
unii“ din 1698 – n. tr.].
Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul Parti-
dului Comunist din 1945 ºi pânã la moartea
sa, în 1965, dominã scena politicã. Sub con-
ducerea lui, România începe sã se delimi-
teze de URSS, cãtre sfârºitul anilor 1950.
În 1958, Gheorghiu-Dej obþine retragerea
trupelor sovietice. La puþin timp dupã
aceea, România respinge împãrþirea sarci-
nilor pe care o preconiza Nikita Hruºciov
în cadrul CAER ºi care ar fi limitat-o la
specializare în domeniul agriculturii.
Dimpotrivã, ea se lanseazã într-o politicã
de intensã industrializare ºi, prin aceasta,
reuºeºte sã obþinã un sprijin din ce în ce
mai amplu din partea Occidentului.
Dupã 1965, Nicolae Ceauºescu continuã
ºi adânceºte politica inauguratã de prede-
cesorul sãu. În 1967, România recunoaºte
Republica Federalã Germania; în 1968, ea
refuzã sã participe la intervenþia împotriva
Cehoslovaciei. Independenþã nu înseamnã
însã ºi liberalizare. Ceauºescu întãreºte
dominaþia partidului ºi a poliþiei politice
(Securitatea) asupra statului, conferind un
caracter ultranaþionalist regimului sãu.
Dificultãþile economice îºi fac apariþia la
sfârºitul anilor ’70 ºi se agraveazã apoi con-
tinuu datoria externã a României devenind
foarte apãsãtoare. În consecinþã este adoptatã
BLACK
o politicã de restricþii din ce în ce mai severe
ºi de „sistematizare“ forþatã, unul dintre
aspectele acesteia din urmã fiind distrugerea
satelor, pentru a-i înghesui pe þãrani în
habitate colective.
ROMÂNIA DUPÃ 1989. În decembrie 1989 izbuc-
neºte revolta la Timiºoara. La 22 decembrie,
MINORITÃÞILE MAGHIARÃ ªI GERMANÃ
În 1952, regimul comunist înfiinþeazã o regiune
autonomã maghiarã (a se vedea harta), însã
aceastã politicã nu a durat mult. Treptat, din
1959, autoritãþile române trec la restrângerea
învãþãmântului în limba maghiarã la Cluj.
ROMÂNII
Regiunea autonomã este desfiinþatã în 1968.
Minoritatea maghiarã este nevoitã apoi sã accepte
politica naþionalistã a regimului Ceauºescu.
În 1990 la Târgu Mureº izbucnesc conflicte
interetnice, care determinã intervenþia armatei,
dar, totodatã, se constituie Uniunea Democratã 
a Maghiarilor din România (UDMR), care adoptã 135
o politicã moderatã. Tratatul semnat în 1995
între România ºi Ungaria marcheazã un mo-
ment de cotiturã: în vreme ce Ungaria renunþã

la orice revendicare teritorialã asupra Transil-
vaniei, România se angajeazã sã protejeze mino-
ritatea maghiarã. Începând din 1996, UDMR
participã la toate coaliþiile de guvernãmânt, ob-
þinând, treptat, restabilirea autonomiei lingvis-
tice ºi culturale pentru maghiarii din România.
Populaþia de limbã maghiarã se ridica în 2002
la 1 432 000 de persoane, dintre care aproxi-
mativ 670 000 de secui.
Germanofonii (saºii din Transilvania ºi ºvabii
din Banat) erau în numãr de 380 000 în 1956.
Dupã recunoaºterea Republicii Federale Germa-
nia de cãtre România, în 1967, li s-a dat posi-
bilitatea revenirii în þara de origine (de altfel,
foarte îndepãrtatã în timp!), ceea ce mulþi dintre
ei au preferat sã facã. Miºcarea s-a accelerat dupã
1989, astfel încât numãrul acestora a scãzut de la
110 000 în 1992 la 60 000 în 2002.
 Ceauºescu, confruntat cu opoziþia populaþiei
la Bucureºti în timpul unui miting, fuge,
împreunã cu soþia sa, Elena. Prinºi la scurt
timp de armatã, sunt condamnaþi dupã un
proces sumar de un tribunal [militar – n.tr.]
ad-hoc ºi împuºcaþi la 25 decembrie. Ime-
diat este constituit Frontul Salvãrii Naþionale
[FSN], a cãrui conducere este preluatã, fãrã
întârziere, de fostul demnitar comunist Ion
Iliescu, postul de prim-ministru revenindu-i
DOUĂZECI DE POPOARE
siunea minerilor, Roman este obligat sã
demisioneze, în 1991. În acelaºi an este
aprobatã o nouã constituþie prin referendum.
Iliescu, reales preºedinte în 1992, cu 66 %,
pare sã se sprijine pe forþele moºtenite din
timpul regimului comunist (nomenclatura,
marile întreprinderi de stat, sindicatele
minerilor etc.), reprezentate de Partidul
Democraþiei Sociale din România (PDSR).
Anii mandatului sãu sunt marcaþi de ritmul
lent al reformelor (în special privatizarea
marilor întreprinderi industriale), pentru a
evita ºocurile sociale, ºi de dezvoltarea co-
rupþiei. Totuºi, dupã dificilul an 1993 (rece-
siune, inflaþie etc.), începe sã se observe
relansarea treptatã a economiei.
Opoziþia, grupatã în cadrul Convenþiei
Democratice, câºtigã alegerile din 1996.

lui Petre Roman. Deºi prezentatã ca o „revo-

luþie“, aceastã înlãnþuire de evenimente pare
sã fi fost legatã de un complot pus la cale de
membrii fostei nomenclaturi avându-l în
frunte pe Ion Iliescu.
În mai 1990, Iliescu este ales preºedinte
al republicii (cu 85 % din voturi) în vreme
ce alegerile legislative oferã o largã majo-
 ritate Frontului. În cursul lunii urmãtoare,
minerii din Valea Jiului, sosiþi la Bucureºti,
136 se confruntã violent cu manifestanþii antico-
 muniºti (majoritatea studenþi). Petre Roman,
care promisese aplicarea reformelor, nu a
reuºit sã le ducã la îndeplinire, în vreme se
situaþia economicã s-a degradat. Sub pre-

În perioada interbelică, populate aproape exclusiv

toată populaţia de limbă
română aparţinea „Româ-
niei Mari“ (cu excepţia
redusei minorităţi din
Iugoslavia). Ea este astăzi
repartizată între două state:
România şi Republica
Moldova. Arcul muntos al
Carpaţilor Orientali şi al
Carpaţilor Meridionali (sau
Alpii Transilvaniei) împarte
România în două:
– la est şi sud, câmpiile
Moldovei şi Munteniei sunt
de românofoni; – la vest, în
schimb, Transilvania
adăposteşte, începând din
Evul Mediu, populaţii de
limbă română, maghiară şi
germană.
Foarte importantele
minorităţi ucrainene (şi
ruse) din (fosta) Moldovă
sovietică au fost implantate
aici după 1945. Găgăuzii
au migrat în regiune,
în secolele al XVIII-lea şi
al XIX-lea.

136 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

Candidatul acesteia, Emil Constantinescu,
reuºeºte sã câºtige alegerile prezidenþiale
împotriva lui Ion Iliescu. Guvernul depune
eforturi pentru stabilizarea þãrii, dar anii
1997–1999 sunt marcaþi de o nouã recesi-
une. Cu toate acestea, în anul 2000 încep
negocierile pentru aderarea la UE.
Dupã victoria Partidului Social-Democrat
(PSD, ex-PDSR) în alegerile legislative din
2000, Corneliu Vadim Tudor, liderul Parti-
dului ultranaþionalist „România Mare“, se
claseazã al doilea în alegerile prezidenþiale,
dupã Ion Iliescu. Prezentându-se ca un
adevãrat „salvator al naþiei“, acesta din urmã
obþine peste 66 % din voturi în al doilea tur
de scrutin. Noul prim-ministru, Adrian
Nãstase (PSD), aplicã o politicã economicã
prin care convinge comunitatea internaþio-
nalã. Creºterea economicã este reluatã. În
anul 2004, România devine membru NATO.
Legislativele din 2004 oferã un scor
strâns al voturilor, apoi Traian Bãsescu,
candidatul Alianþei Dreptate ºi Adevãr
(rivalã PSD) câºtigã alegerile preziden-
þiale. Cãlin Popescu-Tãriceanu preia porto-
foliul de prim-ministru. România devine
membru al Uniunii Europene în ianuarie
2007, concomitent cu Bulgaria.
benzi orizontale, în
1848, apoi verticale,
începând din 1867. Până
la instaurarea regimului
comunist, stema regală
figura în centrul
Culorile drapelelor drapelului. Emblema
Principatelor Moldova statului comunist, care a
(albastru şi roşu) şi Ţara urmat stemei regale, a
Românească (galben şi fost oficial suprimată la
roşu) au fost reunite în 22 decembrie 1989.
137 CYAN MAGENTA YELLOW
ROMÂNIA
ROMÂNIA
Suprafaþã 237 500 km2
Populaþie (2006) 21 532 000 loc.
Capitalã Bucureºti
Structura populaþiei (2002)
Români 89,5 %
Maghiari 6,6 %
Romi 2,5 % *
Religii ortodoxã (românii)
Catolicã ºi protestantã (maghiarii)
* Conform responsabililor comunitãþii lor, romii
ar reprezenta între 8 ºi 11 % din populaþie, ceea
ce ar diminua proporþia românilor la 81–84 %.
Republica Moldova
Anexarea Basarabiei de cãtre Imperiul
Rus, în 1812, a despãrþit în douã Princi-
patul Moldovei ºi a inaugurat, pentru o
parte a populaþiei româneºti, o istorie dife-
ritã de cea a restului naþiunii. Încorporatã
„României Mari“ în 1918, Basarabia a fost
ocupatã de URSS în 1940, a revenit în
componenþa României în 1941, pentru a
redeveni sovieticã în 1944. În cadrul
URSS-ului, partea Basarabiei populatã de
români (numiþi moldoveni în regimul
sovietic) a format RSS Moldoveneascã. În
schimb, aceastã RSS încorpora ºi „Republi-
ca Autonomã Moldoveneascã“ creatã în
1924 pe malul stâng al Nistrului ºi depen-
dentã de RSS Ucraineanã pânã în 1940.
Problema alfabetului rezumã, practic,
istoria þãrii. În secolul al XIX-lea, atunci
BLACK
când românii au adoptat alfabetul latin,
moldovenii s-au vãzut constrânºi de auto-
ritãþile þariste sã pãstreze alfabetul chirilic.
Integraþi României, au utilizat alfabetul latin
începând din 1918, pânã în 1940 ºi din nou
în 1944, atunci când autoritãþile sovietice
le-au impus revenirea la alfabetul chirilic.
Nu este deci de mirare cã una dintre primele
manifestãri ale naþionalismului, în martie
1989, a fost publicarea ziarului Glasul, scris
cu caractere latine. Acestea au devenit, din
1991, singurele utilizate oficial.
În general, dupã cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial, Moldova sovieticã a fãcut obiectul
unei veritabile colonizãri: afluenþã de ucra-
ROMÂNII
ineni ºi de ruºi (aceºtia reprezentau, în
1989, 27 % din populaþie); dominaþie a
ruºilor ºi ucrainenilor asupra aparatului
politico-administrativ (Leonid Brejnev, de
pildã, a fost secretar general al Partidului 
Comunist din Moldova, în 1951–1952); 137
restrângerea drasticã a învãþãmântului ro-
mânesc, în favoarea celui în limba rusã, ri-

dicatã la rangul de limbã oficialã (româna
a devenit din nou limbã oficialã abia în
septembrie 1989).
INDEPENDENÞA. Sub presiunea Frontului
Popular din Moldova, fondat în 1989, par-
tizan al unirii cu România, Parlamentul
Moldovei proclamã în iulie 1990 suverani-
tatea RSS Moldova. Drept rãspuns la aceasta,
gãgãuzii reacþionezã (a se vedea p. 138), în
vreme ce rusofonii de pe malul stâng al Nis-
trului proclamã „Republica Transnistria“,
având drept capitalã oraºul Tiraspol.
La 27 august 1991, la trei zile dupã Ucra-
ina, Moldova îºi declarã independenþa. În
decembrie 1991, Mircea Snegur, moldovean
 ºi fost preºedinte al Sovietului Suprem al
Moldovei sovietice este ales preºedinte al
republicii. Tensiunile din zona Nistrului
degenereazã într-un conflict armat, la
începutul anului 1992. Moldova ºi Rusia
reuºesc sã ajungã la un acord de principiu
în luna iulie: rusofonii din Transnistria vor
rãmâne în cadrul Moldovei independente,
beneficiind de un statut special; în schimb,
dacã Republica Moldova s-ar uni cu
DOUĂZECI DE POPOARE
România, aceºtia ar avea „dreptul de a-ºi
stabili singuri viitorul“. În octombrie
1992, Republica Moldova ºi Ucraina au
semnat un tratat de prietenie, prin care
ºi-au recunoscut reciproc intangibilitatea
frontierelor.
Primele alegeri pluraliste, organizate în
1994, dovedesc deruta Frontului Popular
 ºi victoria lui Snegur, partizanul indepen-
138
 GÃGÃUZII
Nici români ºi nici slavi, gãgãuzii sunt creºtini
(ortodocºi) de limbã turcã, ce au trãit în
Bulgaria pânã în secolul al XVIII-lea ºi apoi au
migrat cãtre nord, dincolo de gurile Dunãrii. În
mod tradiþional, limba lor era transcrisã cu
caractere greceºti, dar au trecut la alfabetul
chirilic în 1958. Incluºi în România Mare între
1918 ºi al Doilea Rãzboi Mondial, gãgãuzii nu
au pãstrat o amintire prea bunã din acea peri-
oadã. În 1990, când RSS Moldova ºi-a afirmat
suveranitatea, ei au recurs la proclamarea
„Republicii Gãgãuze“, opunându-se apoi cu în-
dârjire ideii de unire a Republicii Moldova cu
România.
Constituþia adoptatã în 1994 recunoaºte auto-
nomia gãgãuzilor. În cursul anului urmãtor, a fost
instituitã o unitate teritorialã autonomã (Gagauz
Yeri), care dispune de o Adunare Popularã ºi este
condusã de un guvernator (gãgãuz).
138 CYAN MAGENTA YELLOW
denþei, al cãrui slogan este „Un popor, REPUBLICA MOLDOVA
douã state“. Cu prilejul unui referendum,
95 % dintre votanþi resping unirea cu Ro- Republica MOLDOVA
mânia, apoi aderarea Republicii Moldova
la Comunitatea Statelor Independente (CSI) Suprafaþã 33 843 km2
este aprobatã de Parlament. Printr-o nouã Populaþie (2006) 3 833 000* loc.
Capitalã Chiºinãu
Constituþie, limba rusã primeºte un statut Limbã oficialã moldoveneascã (românã)
oficial, alãturi de „limba moldoveneascã“
(de fapt, românã). Aceasta recunoaºte, Structura populaþiei
totodatã, principiul autonomiei gãgãuzilor Moldoveni (români) 72 %
Ucraineni 11,2 %
(a se vedea studiul) ºi al Transnistriei (unde
Ruºi** 9,4 %
negocierile se aflã în impas). În 1996, Petru Gãgãuzi 4%
Lucinschi, recunoscut ca rusofil, este ales Bulgari 1,9
preºedinte contra lui Snegur. Acesta reia
negocierile cu Rusia ºi cu Ucraina în Religie ortodoxã.
problema Transnistriei. Un acord încheiat
* Dintre care 555 000 în Transnistria
în 1999 prevede retragerea definitivã a ** Ucrainenii ºi ruºii reprezintã 59 % din popu-
trupelor ruse (Armata a 14-a, înainte de laþia Transnistriei.
sfârºitul anului 2002).
Dupã victoria Partidului Comuniºtilor
din Republica Moldova în alegerile legis- vene. Cu toate acestea, comuniºtii câºtigã
lative din 2001, liderul acestuia, Vladimir
Voronin este ales preºedinte. În acelaºi an,
alegerile legislative din 2005. Reales,
Voronin pare sã doreascã o orientare cãtre
el semneazã un tratat de prietenie ºi coope- Occident, dar posibilitatea sa de miºcare
rare cu Rusia care, printre altele, prevede este restrânsã. Republica Moldova a de-
promovarea limbii ruse în învãþãmânt, în venit cea mai sãracã þarã din Europa.
ciuda voinþei majoritãþii populaþiei moldo- Numeroºi moldoveni pleacã la muncã în
strãinãtate, asigurând astfel cele necesare
traiului familiilor rãmase acasã. Simultan,
Rusia exercitã presiuni asupra Chiºinãului
prin intermediul Transnistriei. Regimul de
la Tiraspol, bazat pe un sistem de tip
mafiot (trafic de arme) respinge, practic,
orice dialog cu autoritãþile moldovene.
Drapelul roşu şi verde a tricolorul românesc,
aparţinut RSS Moldo- având în centru stema
veneşti până în 1991. Moldovei, pe care
Devenită independentă, figurează un cap de
republica a adoptat bour.
BLACK

Slavii de sud
ultã vreme neclare, distincþiile dintre
M slavii de sud reprezintã rezultatul
aplicãrii unor criterii variate. Dife-
renþelor lingvistice – clarificate în secolul al
XIX-lea dacã nu chiar în secolul al XX-lea – li
se suprapun, de fapt, deosebirile religioase,
sau chiar cele pur istorice. Astãzi se pot dis-
tinge, de la vest la est:
– slovenii, de religie catolicã, aceºtia fiind cel
mai bine individualizaþi din punct de vedere
lingvistic (ºi istoric);
– grupul popoarelor de limbã sârbo-croatã,
care îi include pe croaþii catolici, pe orto-
docºii sârbi ºi muntenegreni (istoriceºte
diferiþi de sârbi) ºi pe musulmani (care nu
sunt nici croaþi ºi nici sârbi, în fond),
numeroºi în Bosnia-Herþegovina;
– macedonenii, ortodocºi, apropiaþi cultural
de bulgari, a cãror specificitate lingvisticã
nu a fost recunoscutã decât dupã 1945;
– bulgarii, ortodocºi.â
Toate aceste popoare – cu excepþia bulga-
rilor – s-au reunit la sfârºitul anului 1918 pen-
tru a forma un singur stat: Iugoslavia (iugoslav
înseamnã, în sens literal, „slav de sud“). Acest
stat nu era atât de eterogen precum pãrea sã
fie: 70 % dintre locuitorii sãi vorbeau aceeaºi
limbã: sârbo-croata. Dar înþelegerea lingvis-
ticã reciprocã nu a putut estompa clivajele
dintre comunitãþi.
Expusã tensiunilor încã din momentul naºterii
sale, Iugoslavia nu a putut opune ameninþã-
rilor cu secesiunea decât antidotul autoritãþii:
„dictatura regalã“ în perioada interbelicã;
regimul comunist dupã 1945.
139 CYAN MAGENTA YELLOW
În 1991, Federaþia Iugoslavã, instituitã
în 1946, s-a prãbuºit. Rãzboiul a izbucnit în
Croaþia, apoi s-a extins în anul urmãtor în
Bosnia. În principal, el a fost determinat de
refuzul populaþiilor sârbe din aceste douã þãri
de a aparþine unor state conduse de altcineva
decât de sârbi. Acesta este, de altfel, motivul
pentru care Slovenia, foarte omogenã sub
aspect etnic, ºi Macedonia, unde nu trãiesc
decât foarte puþini sârbi, au putut rãmâne la
adãpost de conflict.
În definitiv, printre slavii de sud, istoria
impune tratarea separatã, la vest, a slovenilor,
la est, a bulgarilor. Macedonenii, chiar dacã
sunt o naþiune de datã recentã, pot, de aseme-
nea, sã fie deosebiþi fãrã nicio dificultate de
vecinii lor. În schimb, destinele croaþilor, mu-
sulmanilor de limbã sârbo-croatã, ale sârbilor
ºi muntenegrenilor sunt, în secolul al XX-lea,
atât de strâns îmbinate, încât aceºtia nu pot fi
separaþi.
BLACK
S L O V E N I I
a fel ca ºi cehii, slovenii au apar-
L þinut vreme îndelungatã Sfântului
Imperiu ºi au trãit în cadrul
monarhiei austriece.
Instalaþi în actuala Slo-
SLOVENII ÎN AUSTRIA.
venie cãtre sfârºitul secolului al VII-lea,
cei mai apuseni dintre slavii de sud,
ameninþaþi de avari, s-au pus în secolul
urmãtor sub protecþia bavarezilor. Îm-
SLOVENII
preunã cu aceºtia din urmã, ei au fost
înglobaþi, dupã puþin timp, în imperiul lui
Carol cel Mare ºi, ulterior, în Sfântul
Imperiu Romano-German, constituit în
secolul al X-lea. Creºtinarea lor face 
progrese rapide, sub îndrumarea patriar- 139
hului de Aquileia (zonã aflatã în regiunile 
LIMBA SLOVENÃ
Includerea slovenilor în Sfântul Imperiu i-a
izolat mult timp de alþi slavi de sud. De aceea,
limba lor a rãmas apropiatã de graiurile slave
originale ºi bogatã în arhaisme, ca de exemplu,
prezenþa unui dual (dualul implicã forme
particulare pentru nume, adjective ºi verbe
atunci când este vorba de douã persoane).
Primele texte cunoscute dateazã din jurul
anului 1000. Clerul catolic a contribuit substan-
þial la pãstrarea limbii, dar scriitorii protestanþi au
fost cei care au codificat-o ºi i-au stabilit
ortografia, în secolul al XVI-lea. În 1584, apare
prima traducere a Bibliei ºi prima gramaticã.
France Prešeren, autorul Poemelor (Poezije),
publicate în 1847, este considerat de cãtre
sloveni „pãrintele“ literaturii lor.

PROVINCIILE ILIRICE
Napoleon, care în 1805 (Tratatul de la Press-
burg) a determinat Austria sã renunþe la Istria
ºi Dalmaþia, obþine în 1809 (Tratatul de la
Viena) diferite alte teritorii: Carintia Supe-
rioarã, Carniola, Trieste ºi Croaþia de la sud de
Sava. Totul, împreunã cu Ragusa, formeazã
Provin-ciile Ilirice, alipite Imperiului Francez.
Capitala lor este Ljubljana ºi sunt puse sub
autoritatea unui guvernator general: mareºalul
Auguste Marmont, duce de Ragusa între 1809
DOUĂZECI DE POPOARE
„Provinciile Ilirice“, desprinse din Impe-
riul Austriac (a se vedea studiul).
În cadrul dublei monarhii austro-ungare,
slovenii, care fac parte din Cisleithania, sunt
reprezentaþi prin deputaþi în Parlamentul de
la Viena. La începutul secolului al XX-lea,
aceºtia din urmã aparþin cu toþii Partidului
Popular Sloven, formaþiune politicã de
inspiraþie catolicã, în fruntea cãreia se aflã
preotul ºi deputatul Anton Korošec.
o minoritate de circa 400 000 de sloveni
(pe care regimul mussolinian se va strã-
dui sã-i asimileze).
În cadrul Regatului Iugoslaviei, Slovenia
nu formeazã o entitate autonomã politic,
dar limba slovenã are statutul de limbã
oficialã. Korošec joacã un rol politic
important la nivel naþional, ajungând
prim-ministru în 1928 (singurul membru
al altei etnii decât cea sârbã care a ocupat

ºi 1811, apoi generalul Bertrand, între 1811 ºi
1813.
Provinciile Ilirice includ populaþii de limbã
germanã (în nord) ºi italianã (pe litoral), dar
mai ales slavi: sloveni, croaþi ºi sârbi (în regi-
mentele grãnicereºti, a se vedea p. 23). Admi-
nistraþia francezã se aratã în general bine-
voitoare, eficace (construcþia de drumuri) ºi
novatoare.
Acesta este punctul de plecare al „ilirismu-
 lui“, miºcare favorabilã unirii slavilor de sud,
care va activa pe durata întregului secol al
INTEGRAREA ÎN CADRUL IUGOSLAVIEI. În timpul
Primului Rãzboi Mondial, slovenii s-au do-
vedit fideli Habsburgilor, Korošec revendi-
când, în 1917, constituirea în cadrul impe-
riului a unui stat al slavilor de sud. Dar
prãbuºirea dublei monarhii habsburgice im-
pune o opþiune radicalã. În octombrie 1918
se constituie la Zagreb Comitetul Naþional,
prezidat de Korošec, din care fac parte slo-
acest post în perioada interbelicã).
Destrãmarea Iugoslaviei în 1941 se
manifestã printr-o împãrþire a Sloveniei
între Germania ºi Italia. Dupã capitularea
Italiei (septembrie 1943), Slovenia de Sud
va fi administratã de germani pânã în
1945, o „gardã albã“ slovenã luptând
împotriva partizanilor lui Tito (a se vedea
p. 152).

140 XIX-lea în Imperiul Habsburgic.
 se va ralia monarhiei sârbe, ceea ce va duce
de la sud de Drava) ºi a arhiepiscopului de
Salzburg (în nord).
La sfârºitul secolului al XIII-lea, þinu-
turile slovene intrã sub controlul Habsbur-
gilor. Calificaþi uneori drept „austrieci de
limbã slavã“, slovenii vor duce apoi o
existenþã liniºtitã. Slovenii alcãtuiesc baza
populaþiei în Carniola ºi se întind în Styria,
Carintia ºi în regiunile Gorizia ºi Trieste.
Invaziile otomane nu-i afecteazã pe
sloveni, aflaþi în spatele adãpostului oferit
de Croaþia. În privinþa protestantismului,
chiar dacã joacã un rol eminent în evoluþia
limbii slovene, Contrareforma nu va întâr-
zia sã-i reducã influenþa. Primele tulburãri
apar în 1809, când Napoleon întemeiazã
veni, croaþi ºi alþi slavi din imperiu. Acesta
la proclamarea, la 1 decembrie 1918, a
Regatului sârbilor, croaþilor ºi slovenilor
(sau Iugoslavia, a se vedea p. 150).
Frontierele sunt trasate în 1920.
– Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria ce-
deazã Iugoslaviei districtul Mur, locuit
în nord de o populaþie slovenã.
– În teritoriul contestat al Carintiei Supe-
rioare (regiunea Klagenfurt), în august
1920 se organizeazã un plebiscit, care
oferã majoritatea voturilor Austriei,
aceasta angajându-se totodatã sã prote-
jeze drepturile minoritãþii slovene.
– Noul regat al Iugoslaviei, nu poate, în
schimb, sã reziste în faþa ambiþiilor
Italiei care, prin Tratatul de la Rapallo,
obþine vestul Sloveniei ºi încorporeazã

140 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

SLOVENIA ÎNTRE 1945 ªI 1991. În 1946, Slovenia dar nu oferã o soluþie tranºantã cazului 1900. Ţinutul sloven face Slovenia, cu excepţia
parte din Austria, cu districtului Mur (în nord),

SLOVENII
devine o republicã popularã în interiorul oraºului Trieste ºi a împrejurimilor sale, excepţia districtului Mur reluat de Ungaria.
federaþiei iugoslave. Cu Ungaria, ea îºi declarate „teritoriu liber“. Problema nu (în nord), care aparţine
regãseºte frontiera antebelicã. În privinþa va fi rezolvatã decât în 1954 (a se vedea p. Ungariei. 1947. Cea mai mare
Croaþiei, graniþa este cât se poate de clarã:
ea corespunde celei multiseculare, care a
156), când Slovenia va primi acces la mare
prin Koper. O minoritate slovenã (în jur de 1925. Cea mai mare
parte a teritoriului sloven
parte a regiunii slovene
formează Republica
Slovenia, membră a

aparþinut Sfântului Imperiu. În privinþa 50 000 de persoane) trãieºte în Italia, în 141

este integrată Regatului federaţiei iugoslave.
Italiei, dimpotrivã, amestecul comunitãþilor apropierea graniþei. Iugoslaviei. Restul a fost Teritoriul liber Trieste,
slovenã ºi italianã face ca orice fel de În federaþia iugoslavã, Republica Socia- alipit în 1920 Italiei. instituit în 1947 (a se
delimitare sã fie foarte dificilã. Prin Tratatul listã Slovenia se bucurã de cel mai ridicat vedea 156), include o
1942. Germania şi Italia minoritate slovenă.
de la Paris (1947) este stabilitã o frontierã nivel de trai. Proporþional, ea este cea care şi-au împărţit între ele
care atribuie Sloveniei valea superioarã a contribuie cel mai mult la ajutorul federal
râului Isonzo ºi taie în douã oraºul Gorizia, oferit regiunilor mai puþin dezvoltate din
sud. Prin urmare, în cursul anilor ’80 apar
tensiuni puternice între Ljubljana ºi În decembrie 1990, un referendum refe-
Belgrad. Din ianuarie 1989, în Slovenia ritor la independenþã (în cazul în care o
este înfiinþat un partid politic independent reformã a federaþiei nu ar fi fost adoptatã
urmat la scurt timp de altele. Odatã cu în ºase luni) oferã 95 % voturi favorabile
instituirea pluripartidismului, în aprilie acesteia.
Tricolorul sloven datează independenţei figurează 1990 s-a trecut la susþinerea alegerilor: o
de la 1848. De la 1946 şi Muntele Triglav (2 864 m, coaliþie de centru-dreapta câºtigã (cu un INDEPENDENÞA. În condiþiile proclamãrii
până la 1991, el a purtat cel mai înalt din ţară),
scor strâns) majoritatea parlamentarã, în independenþei la 25 iunie 1991, armata
în centru steaua roşie a simbol al Sloveniei. Cele
federaţiei iugoslave. Pe două linii ondulate albastre vreme ce Milan Ku³an, lider al Ligii federalã iugoslavã se retrage, în cursul
blazonul naţional, adăugat fac trimitere la Marea Comuniºtilor din Slovenia din 1986 pânã verii, dupã câteva confruntãri. Recunoscutã
după obţinerea Adriatică. în 1989, este ales preºedinte al republicii. de Germania, în decembrie 1991, ºi de

141 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 SLOVENIA
POPOARELE
SLOVENIJA

20 273 km2
D E L I M B Ã
SÂRBO-CROATÃ
Suprafaþã
Populaþie (2006) 2 001 000 loc.
Capitalã Ljubljana
Limba oficialã slovena

Structura populaþiei
DOUĂZECI DE POPOARE

(estimare, 2002) roaþia, Bosnia, Muntenegru ºi

Slovenia, devenită
independentă în 1991,
prezintă o mare
omogenitate etnică.
Sloveni
Croaþi
Sârbi

Religie
91 %
2%
2%

celelalte þãri componente ale Comunitãþii
 Europene în ianuarie anul urmãtor, Slovenia
devine membrã a ONU în aprilie 1992.
142 Milan Ku³an este reales preºedinte atât
 în 1992, cât ºi în 1997. Devenitã o de-
mocraþie parlamentarã, Slovenia se bucurã
de stabilitate politicã: Janez Drnovšek,
politician de centru, ocupã funcþia de
prim-ministru aproape fãrã întrerupere,
catolicã
între 1992 ºi 2002, când îi urmeazã lui
Ku³an la preºedinþie. În 2003, printr-un
referendum, 90 % dintre votanþi se pro-
nunþã în favoarea aderãrii la Uniunea
Europeanã. Aceasta devine realitate în
mai 2004, la puþin timp dupã admiterea
Sloveniei ca membru NATO. În ianuarie
2007, Slovenia se integreazã Uniunii
Monetare Europene („zona euro“).
C Serbia aparþin aceluiaºi domeniu
lingvistic, acest ansamblu fiind
intermediar între slovenã ºi bul-
garo-macedoneanã. Dialectele sale se îm-
part în trei grupuri: kaikavian în regiunea
Zagreb; ceakavian în Istria ºi în insule;
ºtokavian în alte regiuni (Slavonia, Dalmaþia
Interioarã, Bosnia, Serbia, Muntenegru).
Pânã la începutul secolului al XIX-lea,
limba sârbã scrisã (cu caractere chirilice)
era foarte apropiatã slavonei, limba litur-
gicã a Bisericii Ortodoxe Sârbe, fiind net
diferitã de limba vorbitã. În schimb, dia-
lectele limbii croate vorbite erau scrise, în
virtutea obiºnuinþei – de vreme ce vorbi-
torii erau catolici –, cu caractere latine.
La începutul secolului al XIX-lea,
atunci când Ljudevit Gaj a început sã
elaboreze normele limbii croate, el a luat
drept model nu kaikaviana din Zagreb, ci
ºtokaviana din Dubrovnik. În aceeaºi
perioadã, Vuk Karadži_ punea la punct o
limbã scrisã sârbã modernã, bazatã ºi ea pe
acest dialect. Astfel erau întrunite condiþiile
pentru reunirea celor douã într-o singurã
limbã. În 1850 s-a convenit ca dialectul din
Herþegovina Orientalã – plasatã în punctul
de contact al þinuturilor croate ºi sârbe – sã

142 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

serveascã drept model general. Devenea
astfel disponibilã o limbã unicã – sârbo-croa-
ta –, care putea fi scrisã atât cu caractere
chirilice, cât ºi cu caractere latine. (Tran-
scrierea limbii sârbo-croate în caractere
arabe, multã vreme practicatã de musul-
manii din Bosnia, a cãzut în desuetudine.)
Dar extinderea vocabularului, impusã
de lumea modernã, va suscita în curând
noi divergenþe. În vreme ce sârbii acumu-
lau fãrã reticenþã neologisme strãine,
croaþii formau cuvinte noi pe baza rãdãci-
nilor slave. De atunci a devenit posibilã
distincþia, în cadrul limbii sârbo-croate, a
unei utilizãri croate faþã de o utilizare
sârbã. Destrãmarea Iugoslaviei a accentuat
aceastã tendinþã. Astãzi se pot distinge trei
limbi oficiale: sârbã, croatã ºi bosniacã.
O ISTORIE COMPLEXÃ. Deºi cele patru po-
poare de limbã sârbo-croatã au trãit, din
Evul Mediu pânã la 1918, istorii diferite,
destinele lor au fost puternic legate între
ele în cadrul Iugoslaviei, înainte de a se
despãrþi, din nou, la începutul anilor 1990.
Cu alte cuvinte se poate vorbi despre trei
etape succesive: pânã în anul 1918 este
nevoie de patru prezentãri diferite, peri-
oada iugoslavã poate fi cuprinsã într-una
singurã, iar apoi este nevoie de trei de-
scrieri, având în vedere faptul cã Serbia ºi
Muntenegru s-au despãrþit abia în 2006.
Croaþii pânã la 1918
REGATUL CROAÞIEI. Ajunºi pe malurile Dravei
ºi ale Savei în secolul al VII-lea, sub ame-
ninþarea avarilor, strãmoºii croaþilor au
143 CYAN MAGENTA YELLOW
acceptat în secolul urmãtor tutela francilor,
pentru a se emancipa în secolul al IX-lea.
Trpimir (845–864) poartã titlul de dux
Croatorum (prima menþiune a croaþilor
sub acest nume); Tomislav (910–928) îºi
ia în 925 titlul de rex Croatorum, pe care
papa îl recunoaºte.
Încã de la început, regii Croaþiei au o
dublã preocupare: în nord, sã reziste în
faþa maghiarilor (sosiþi la sfârºitul seco-
lului al IX-lea, a se vedea p. 115); în sud,
sã controleze coasta dalmatã, împotriva
bizantinilor, apoi a moºtenitorilor aces-
tora, veneþienii. Convertirea la creºtinism
provoacã o luptã pentru influenþã între
discipolii lui Metodiu. Catolicismul obþine
în cele din urmã câºtig de cauzã ºi va
constitui, de acum înainte, o trãsãturã
fundamentalã a identitãþii naþionale croate.
Asasinarea regelui Dmitãr Zvonimir
(1076–1089) provoacã o crizã. Vãduva
acestuia, sora unuia dintre regii Ungariei,
face apel la maghiari, împotriva diferiþilor
pretendenþi la tronul Croaþiei. În cele din
urmã, regele Ungariei, Kálmán, încheie în
1102 un aranjament – documentele Pacta
conventa: coroana Croaþiei revine regelui
Ungariei (uniune personalã perpetuã),
în timp ce croaþii îºi pãstreazã autono-
mia, guvernatorul (ban) ºi propria Dietã
(Sabor).
În perioada celor ºapte secole urmã-
toare, istoria Croaþiei este marcatã de o
asimetrie geograficã. În vest, frontiera cu
Sfântul Imperiu nu se va modifica: ºi în
zilele noastre, ea separã Croaþia de Slove-
nia. În sud ºi în est, în schimb, conflictele
sunt permanente. Veneþienii, instalaþi de
timpuriu în Istria ºi în insule, cautã sã-ºi
BLACK
impunã controlul asupra litoralului dalmat,
confruntându-se cu regii Ungariei. Situaþia
devine stabilã la începutul secolului al
XV-lea: Veneþia pãstreazã oraºele Zadar ºi
Split, precum ºi împrejurimile acestora.
Suveranii maghiari se strãduiesc, totodatã,
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
fãrã prea mare succes, sã-ºi impunã suze-
ranitatea asupra Bosniei. Otomanii cuce-
resc Bosnia în 1463, apoi, dupã înfrân-
gerea ungurilor la Mohács, în 1526 (a se
vedea p. 117), pãtrund în Croaþia.
RAGUSA,
ALIAS DUBROVNIK
Întemeiatã în secolul al VII-lea, aºezare latinã
(ca ºi Italia în perioada respectivã), Ragusa trece
sub suzeranitatea Bizanþului, apoi a Veneþiei, de
la 1205 la 1358, moment în care regele Unga-
riei, Ludovic I cel Mare, îi alungã pe veneþieni. 
Dupã modelul Veneþiei, oraºul ºi-a înfiinþat 143

instituþii specifice unei republici urbane. A reuºit
sã-ºi impunã stãpânirea asupra regiunii încon-
jurãtoare, inclusiv asupra populaþiei slave (care
numeºte oraºul, Dubrovnik).
Flota comercialã ragusanã se dezvoltã dupã
plecarea veneþienilor. În 1458, Ragusa devine
vasalã sultanului (cãruia îi plãteºte un tribut
anual), dar, profitând de avantajele sale
comerciale, otomanii nu vor ocupa niciodatã
oraºul. Acest statut va fi pãstrat pânã în 1806.
În secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, la Ra-
gusa/Dubrovnik se dezvoltã literatura în limba
slavã. Redescoperitã în secolul al XIX-lea,
aceasta îi va aduce renumele de „Atena slavilor
de sud“. Ulterior, oraºul intrã într-un declin
agravat de cutremurul de pãmânt din 1667.
Cu scopul de a preveni o intervenþie rusã,
Napoleon îºi impune, în 1806, protectoratul
asupra republicii, care este în cele din urmã
alipitã Provinciilor Ilirice. Începând din 1815
este anexatã de Austria.
 mult, ea pãstreazã Istria ºi Dalmaþia,
ocupate pentru prima datã în 1797.

COMPROMISUL CU UNGARIA. În martie 1848,

atunci când revoluþia izbucneºte în
Ungaria (a se vedea p. 120), croatul Josip
Jella³i_ (colonel în armata austriacã), este
numit ban al Croaþiei. Acesta convoacã la
Zagreb un sabor (Dieta), care revendicã
unirea Dalmaþiei cu Croaþia–Slavonia.
DOUĂZECI DE POPOARE

Guvernul de la Viena îl destituie pe

Jella³i_ în iunie, dar apoi, aflat în cãutarea
unui sprijin împotriva intransigenþei ma-
ghiarilor, îl repune în funcþie, în septem-
brie 1848. Trupele croate luptã din acel
moment alãturi de austrieci împotriva
maghiarilor pânã la capitularea acestora
din urmã, în 1849.

Secolul al XVIII-lea. 1908. Istria, Dalmaţia şi Slavoniei, în 1718 (Tratatul de la Compromisul austro-ungar din 1867 (a
Croaţia actuală aparţine Ragusa, alipite cu un
o parte domeniului secol înainte Austriei, fac Passarowitz). În acelaºi timp, Veneþia îºi se vedea p. 121) împarte imperiul în douã:
144 Habsburgilor (Croaţia parte din Cisleithania; consolideazã poziþiile în Dalmaþia. Croaþia–Slavonia aparþin Transleithaniei,
 propriu-zisă, Slavonia), o
parte Republicii veneţiene
Croaţia şi Slavonia
aparţin de Regatul
Croaþia capãtã imediat, pentru monarhia
habsburgicã, o mare însemnãtate stra-
adicã Regatului Ungariei, în vreme ce
Istria ºi Dalmaþia – Cisleithaniei. Invocând
(Istria, Dalmaţia). Ragusa Ungariei (Transleithania).
(Dubrovnik) este o
tegicã în faþa Imperiului Otoman, a cãrui Pacta conventa din 1102, croaþii obþin, la
republică autonomă. stãpânire este încã solidã în Bosnia. Iatã rândul lor, un „compromis ungaro-croat“, în
de ce, în 1702, în Slavonia, apoi, în 1737, 1868. Croaþia îºi pãstreazã Dieta ºi limba
în Croaþia propriu-zisã, sunt înteme- proprie, conducând în mod autonom in-
iate regimentele grãnicereºti (a se vedea strucþiunea publicã, cultele, justiþia; pentru
p. 23). Totodatã, dupã retragerea turcilor, a trata în afacerile comune, Dieta croatã
CROAÞIA ÎN TIMPUL STÃPÂNIRII HABSBURGICE. va fi necesarã recolonizarea anumitor desemneazã o serie de deputaþi în Parlamen-
Dupã 1526, otomanii ocupã estul Croaþiei teritorii: autoritãþile fac apel atât la croaþi, tul ungar. Oraºul Fiume (Rijeka) – singurul
ºi Slavonia. Vestul þãrii, inclusiv oraºul cât ºi la sârbi (acest proces aflându-se la port maritim al Transleithaniei – este admi-
Zagreb, aparþin Ungariei „regale“ (a se originea populaþiilor sârbe din Croaþia). nistrat de autoritãþile de la Budapesta.
vedea p. 117), intratã sub stãpânirea Între 1809 ºi 1813, toate þinuturile croate Sub conducerea banului Ivan Mažurani_
Habsburgilor. de la sud-vest de Sava fac parte din Pro- (mare poet croat), primii ani ai noului sis-
Dupã eºecul asediului Vienei, în 1683, vinciile Ilirice, create de Napoleon (a se tem par a fi promiþãtori. În 1874 la Zagreb
otomanii se retrag: Croaþia propriu-zisã vedea p. 140). Monarhia habsburgicã re- este întemeiatã o universitate. Dar, în 1878,
ºi nordul Slavoniei sunt eliberate în 1699 stabileºte statu quo ante în Croaþia ºi în în urma ocupãrii Bosniei-Herþegovina de
(Tratatul de la Karlowitz), apoi sudul Slavonia, dupã plecarea francezilor. Mai cãtre Austro-Ungaria, are un efect contrar

144 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

ºi tensiunea creºte. Guvernul maghiar obþine
din partea Vienei desfiinþarea regimentelor
grãnicereºti ºi, odatã cu ele, a privilegiilor
„grãnicerilor“, care se simt trãdaþi de
Habsburgi. În 1883, Budapesta suspendã
compromisul din 1868, numindu-l ban al
Croaþiei pe contele Khuen-Héderváry, un
mare proprietar funciar maghiar din Sla-
vonia. Acesta va duce, timp de zece ani, o
politicã deosebit de represivã.
Unii croaþi, precum episcopul de Diakovo
(Slavonia Orientalã), Josip Štrosmajer,
susþin, în aceste condiþii, unirea slavilor de
sud. Alþii, printre care se numãrã Ante
Star³evi_, dimpotrivã, apãrã un naþiona-
lism strict croat, dar aceºtia sunt în mino-
ritate. În 1915, croaþii partizani ai uniunii
cu sârbii formeazã un „Comitet Iugoslav“,
cu sediul la Londra (a se vedea p. 150).
Bosniacii pânã în 1918
Slavii instalaþi în munþii Bosniei au suferit,
în funcþie de împrejurãri, diferite influenþe,
concurente între ele: cea catolicã, a croaþilor
ºi apoi a maghiarilor; cea ortodoxã a Bizan-
þului, a Bulgariei sau a Serbiei. În secolele al
XIII-lea ºi al XIV-lea, o „Bisericã a Bos-
niei“, consideratã ereticã atât de catolici, cât
ºi de ortodocºi, a cãpãtat o anumitã impor-
tanþã. Deseori, adepþii sãi au fost calificaþi
drept „bogomili“, cãci unii dintre istorici au
vãzut în aceastã bisericã o prelungire a
ereziei cu acelaºi nume apãrutã cu douã
secole mai devreme în Bulgaria, ipotezã
foarte contestatã în zilele noastre.
În secolul al XIV-lea, dinastia localã
Kotromani_ a reuºit sã se impunã: Tvrtko
145 CYAN MAGENTA YELLOW
I, aflat la putere din 1353, se proclamã
rege în 1377, fiind înfrânt de otomani la
Kosovopolje în 1389, împreunã cu Lazar,
cneazul sârbilor (a se vedea p. 147). Dupã
moartea sa, în 1391, regatul se destramã,
în timp ce papalitatea cheamã la cruciadã
împotriva Bisericii din Bosnia. În acelaºi
timp se accentueazã presiunea otomanã:
din 1435, Bosnia trebuie sã plãteascã
tribut. La începutul anilor 1460, otomanii
cuceresc cea mai mare parte a þãrii. În sud,
voievodul Stevan Vuk³i_ îºi ia în 1448
titlul de herþeg (duce, din germanul
Herzog), de unde provine denumirea de
Herþegovina. El rezistã în faþa otomanilor
pânã în 1482.
Consecinþa cuceririi otomane este con-
vertirea unei pãrþi a populaþiei la islam.
Acestui fenomen îi sunt oferite diverse
explicaþii: primirea fãcutã de „bogomili“
unei religii care îi diferenþia de catolici ºi
BLACK
de ortodocºi (aceasta fiind cea mai popu-
larã versiune în rândul musulmanilor de
azi, dar nu ºi cea mai plauzibilã, deoarece,
în 1460, Biserica din Bosnia nu mai exista,
de fapt); dorinþa feudalilor bosniaci de a-
ºi pãstra privilegiile; preocuparea oto-
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
manilor de a dispune de susþinãtori fideli
într-o regiune de mare importanþã strate-
gicã. Cert este cã, de la sfârºitul secolului
al XV-lea, bosniacii se împart în trei religii,
aºa cum sunt ºi astãzi de altfel.
Recucerirea Ungariei ºi a Croaþiei ºi
Slavoniei de cãtre austrieci, la sfârºitul
secolului al XVII-lea ºi la începutul seco-
lului al XVIII-lea, nu a afectat Bosnia-
Herþegovina, care rãmâne otomanã (aus-
triecii nu stãpânesc limita nordicã a þãrii
decât între 1718 ºi 1739). Frontierele nu se
vor mai modifica pânã la 1918.

„CRIZELE BOSNIACE“. În secolul al XIX-lea, 145
Bosnia-Herþegovina se repliazã: tentativele
de reformare iniþiate de otomani se lovesc

de rezistenþa oligarhiei feudale, care ali-
menteazã, astfel revoltele. Omer Paºa, un
sârb provenit din Croaþia, restabileºte or-
dinea în 1850, impune o administraþie cen-
tralizatã ºi un sistem fiscal draconic. În
1862, populaþiile creºtine se rãscoalã. În
1875, în Herþegovina izbucneºte o revoltã
þãrãneascã apoi în Bosnia, susþinutã de sârbi
ºi de muntenegreni. Acesta este momentul
de început al unei crize internaþionale
1900. Bosnia-Herţegovina,
ocupată de Austro-Ungaria
din 1878, va fi anexată de
aceasta din urmă în 1908.
 cãreia îi va pune capãt Congresul de la
Berlin din 1878. Austro-Ungaria ocupã
ºi administreazã, de atunci („în numele
sultanului“), Bosnia-Herþegovina ºi preia
controlul asupra sangeacului Novi Pazar,
care separã Serbia de Muntenegru.
Cea de-a douã „crizã bosniacã“, de la
începutul secolului al XX-lea, este rezul-
tatul unei conjuncturi internaþionale, pe
care guvernul austro-ungar se decide sã o
DOUĂZECI DE POPOARE
exploateze: în condiþiile proclamãrii inde-
pendenþei Bulgariei (a se vedea p. 171),
acesta decreteazã, pur ºi simplu, anexarea
Bosniei-Herþegovina (ºi restituirea san-
geacului Novi Pazar Imperiului Otoman).
Serbia îºi manifestã indignarea, dar aliata
sa, Rusia, slãbitã în urma evenimentelor
din 1905 (înfrângerea în faþa Japoniei
 ºi revoluþia), preferã sã accepte faptul
împlinit.
146 Bosnia-Herþegovina nu este alipitã nici
 Cisleithaniei ºi nici Transleithaniei: ea for-
meazã un fel de condominium administrat
aparte. La Viena, unii conducãtori preco-
nizeazã constituirea, la momentul potrivit,
a unui stat sârbo-croat, compus din Croaþia
ºi Bosnia, dar anexarea i-a exasperat pe
naþionaliºtii sârbi ºi pe adepþii lor bosniaci.
La 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Fer-
dinand – prinþul moºtenitor, nepotul împã-
ratului Franz-Iosif – ºi soþia sa, aflaþi în vi-
zitã oficialã la Sarajevo, scapã dintr-un
prim atentat ºi cad victime celui de-al
doilea. Autorul sãu este un sârb bosniac,
Gavrilo Princip. Atentatele au fost pre-
gãtite la Belgrad, cu ajutorul unei societãþi
secrete, Mâna neagrã, conduse de colo-
nelul Dragutin Dimitrijevi_, ºeful servi-
ciului de informaþii al Statului-Major Sârb.
146 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Guvernul de la Viena, care nu are cunoº-
tinþã atunci de acest aspect (el nu va fi
fãcut cunoscut decât în 1919), adreseazã,
totuºi, un ultimatum Serbiei. În decurs de
o lunã, jocul alianþelor duce la declanºarea
Primului Rãzboi Mondial.
Muntenegrenii pânã în 1918
Þara muntenegrenilor, cunoscutã la înce-
put sub numele de Zeta, se afirmã în isto-
rie, în secolul al XI-lea, odatã cu cneazul
(knez) Mihail, care obþine titlul regal din
partea papei în 1077. Zeta se aflã apoi în
dependenþã faþã de Rascia (a se vedea mai
jos). Þara devine din nou autonomã în
secolul al XIV-lea, apoi cneazul Ivan cel
Negru (1465–1490), învins de turci, se sta-
bileºte la Cetinje, pe înãlþimi. Principatul
va fi de atunci cunoscut sub numele de
Crna Gora (Muntele Negru), Montenegro
pentru veneþieni.
În 1516, episcopul (ortodox) de Cetinje
îºi atribuie titlul de cneaz, astfel cã, ulterior,
un ºir de cnezi-episopi va conduce þara.
Otomanii încearcã sã le impunã acestora,
fãrã prea mare succes, plata unui tribut.
Începând cu principele-episcop Danilo,
funcþia este pãstratã în familia Petrovi_
Njegoš. În 1711, Danilo stabileºte relaþii
cu Rusia lui Petru cel Mare; Muntenegru
va beneficia începând din acel moment de
subsidii ruseºti regulate.
Principele-episcop Petru al II-lea (1813–
1851) este poet, autorul epopeii Podoaba
munþilor, odã adusã poporului sârb (cãruia
muntenegrenii susþin cã îi aparþin) ºi cre-
dinþei ortodoxe.
În 1851, Danilo I secularizeazã puterea:
el pãstreazã funcþia de cneaz, dar nu ºi pe
cea de episcop. În aceeaºi perioadã izbuc-
nesc conflicte cu otomanii, învinºi în
1858, la Grahovo. Nepotul lui Danilo,
Nikita, ajunge pe tron în 1860. În urma
revoltei care izbucneºte în Bosnia-Herþe-
govina în 1875, Muntenegrul declarã în
1876 rãzboi otomanilor. Devenitã euro-
peanã, criza ia sfârºit odatã cu Congresul
de la Berlin (1878), care recunoaºte inde-
pendenþa Muntenegrului ºi îi acordã teri-
torii cãtre nord ºi est, precum ºi o ieºire la
mare prin zona Bar (Antivari), care va fi
completatã în 1881 prin dobândirea
oraºului Ulcinj (Dulcigno).
În 1912, Muntenegru devine regat. În
acelaºi an participã la primul rãzboi balca-
nic, împotriva turcilor (alãturi de Serbia,
Grecia ºi Bulgaria). Tratatul de la Bucu-
reºti (1913) acordã Muntenegrului jumã-
tatea sudicã a sangeacului Novi Pazar ºi a
regiunii Pe_ (a se vedea harta de la p. 148).
Intratã în rãzboi din august 1914, alãturi
de Serbia, armata muntenegreanã o înso-
þeºte pe cea sârbã în retragerea ei (a se
vedea p. 150): oraºul Cetinje este evacuat
la 27 decembrie 1915.
Sârbii pânã în 1918
Slavii aºezaþi între Dunãre ºi Adriatica se
convertesc la creºtinismul ortodox în
secolul al IX-lea, în cadrul Imperiului
Bizantin. Dupã anul 1000 prind formã douã
mici state: Zeta, în regiunea Muntenegrului
de astãzi ºi Rascia (Raºka), având capitala
la Raš (la nord de actualul Novi Pazar).
 În timpul celei de-a doua jumãtãþi a
secolului al XII-lea, ªtefan Nemanja, mare
jupan (župan) al Rasciei, reuºeºte sã ali-
peascã Zeta ºi sã înlãture suzeranitatea
Bizanþului. Se retrage apoi lângã fiul sãu
cel mic, Sava, cãlugãr la Muntele Athos ºi
cedeazã puterea fiului sãu cel mare. În
1217, un legat papal îl încoroneazã ca rege
pe acesta, sub numele de ªtefan I. ªi totuºi,
Serbia rãmâne fidelã ortodoxiei: Sava
întemeiazã în 1219 o Bisericã Sârbã auto-
cefalã (cu sediul la Pe_) ºi, devenit arhie-
piscop, îl încoroneazã în 1221 pe fratele
sãu dupã ritul ortodox. Se instaureazã
astfel dinastia Nemanja. La puþin timp
dupã aceea, Sava va fi canonizat ºi va
devenit protectorul Serbiei.
Regatul nemanid opune rezistenþã bul-
garilor ºi bizantinilor ºi atinge apogeul
evoluþiei sale în timpul domniei lui ªtefan
Dušan (Duºan), capitala fiind stabilitã la
Skoplje. În 1346, arhiepiscopul de Pe_,
devenit patriarh, îl încoroneazã pe Dušan
„împãrat al sârbilor ºi al grecilor“. Dar
Dušan moare în 1355, fãrã a-ºi fi înde-
plinit marele proiect: cucerirea Constanti-
nopolului. Imperiul sãu se fãrâmiþeazã în
principate rivale.
DOMINAÞIA OTOMANÃ. Dupã ce au pãtruns pe
malul european al Dardanelelor, în 1354,
otomanii cuceresc Adrianopolul, unde îºi
fixeazã capitala (din 1365). Simþindu-se
ameninþaþi, principii sârbi, aliaþi cu regele
Ungariei, Ludovic I cel Mare, lanseazã în
1371 o campanie antiotomanã, care se în-
cheie printr-un eºec. Pericolul se accen-
tueazã din 1382, când otomanii îi supun pe
bulgari. Principele nemanid Lazar încearcã
147 CYAN MAGENTA YELLOW
sã reziste, dar este învins ºi ucis de oto-
mani, în bãtãlia de la Kosovopolje, în
1389. Acest moment marcheazã sfârºitul
independenþei Serbiei.
Fiul lui Lazar, ªtefan Lazarevi_, vasal
al sultanului, purtând titlul (grecesc) de
despot, asigurã þãrii o relativã prosperitate
ºi stabileºte capitala la Belgrad. El moare
în 1427. Dupã el, Gheorghe Brankovi_
cedeazã Belgradul Ungariei ºi se strãdu-
ieºte sã menþinã un echilibru între unguri ºi
otomani. Aceºtia din urmã anexeazã sudul
þãrii (Zeta ºi Raºka) în 1455. În 1456 sunt
înfrânþi la Belgrad de Iancu de Hunedoara
(a se vedea p. 116), dar atât acesta din
BLACK
urmã, cât ºi Brankovi_ îºi pierd viaþa în
acelaºi an. În 1459, otomanii includ fostul
despotat în cadrul imperiului lor ºi suprimã
patriarhatul de Pe_ (care va fi restabilit în
1557 de un mare vizir de origine sârbã, în
favoarea fratelui sãu, ortodox).
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
În 1521, otomanii cuceresc Belgradul,
apoi îi înfrâng pe unguri la Mohács, în
1526, ºi anexeazã o mare parte a Ungariei
(a se vedea p. 117). Prin urmare, toþi sârbii
ajung sã facã parte din Imperiul Otoman.
ÎNTRE OTOMANI ªI HABSBURGI. Înfrângerea
turcilor în faþa Vienei, în 1683, inaugu-
reazã o perioadã de tulburãri pentru sârbi.
În 1688, armatele austriece cuceresc Bel-
gradul, apoi înainteazã pânã în regiunea
Kosovo, îndemnându-i pe sârbi sã se re-
volte. Reacþia otomanã îi constrânge pe
austrieci, în 1689–1690, sã se retragã cãtre 
nord, însoþiþi de patriarhul de Pe_ ºi de 147
37 000 de familii sârbe, care se instaleazã
la nord de Sava ºi de Dunãre; în 1694 va

urma un alt val de refugiaþi. Conflictul
reizbucneºte apoi, încheindu-se în 1739
prin Tratatul de la Belgrad. De atunci ºi
pânã la Primul Rãzboi Mondial, frontiera
stabilitã pe Sava ºi pe Dunãre nu va mai
suferi modificãri.
Aceste evenimente au consecinþe du-
rabile. Dupã plecarea celor aproximativ
200 000 de sârbi din regiunea Kosovo
(numitã de acum înainte „Vechea Serbie“),
acolo se instaleazã alte populaþii, mai ales
de origine albanezã (a se vedea p. 157). În
ceea ce-i priveºte, sârbii vor trãi acum
împãrþiþi între douã imperii.
– Cei care trãiesc în sudul Regatului Un-
gariei, posesiune habsburgicã, se aflã
 sub ascultarea mitropolitului de la
Sremski Karlovci (Karlowitz), retras la
Pe_ în 1690. Din aceastã perioadã,
Leopold I le garanteazã acestora auto-
nomia bisericeascã. Unii þãrani sârbi au
fost aserviþi de aristocraþii maghiari, în
vreme ce alþii se înroleazã în Regimen-
tele grãnicereºti, migrând cãtre vest,
spre Slavonia ºi Croaþia.
– Sârbii sunt mai numeroºi în Imperiul
DOUĂZECI DE POPOARE
Otoman, unde trãiesc în comunitãþi ru-
rale relativ autonome. Musulmanii (ade-
seori bosniaci) care administreazã þara
pot fi întâlniþi mai ales în oraºe. Sârbii
rãmân credincioºi Bisericii lor, dar
patriarhatul de Pe_ (condus de greci,
începând din 1690), duce o existenþã
 1830. În cadrul Imperiului
148

148 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
dificilã, fiind în cele din urmã desfiinþat
în 1765. Atmosfera devine tot mai
tensionatã cãtre sfârºitul secolului al
XVIII-lea: ienicerii se instaleazã la Bel-
grad ºi în împrejurimi, hãrþuindu-i pe
þãranii din zonã.
OBÞINEREA AUTONOMIEI. În 1804, Gheorghe
Petrovi_, numit Karagheorghe („Gheorghe
cel Negru“) declanºeazã o revoltã a sâr-
bilor împotriva ienicerilor. Aceºtia rezistã
în faþa asaltului otomanilor, ocupã Bel-
gradul în 1806, apoi îl proclamã pe Ka-
ragheorghe principe ereditar în 1808. Prin
Tratatul de la Bucureºti, din 1812, Rusia
obþine din partea sultanului statutul de
autonomie pentru Serbia, ce-i drept, foarte
limitat. Refuzând sã se supunã, sârbii sunt
zdrobiþi de otomani în 1813. Kara-
gheorghe se refugiazã în Ungaria. Epo-
peea acestuia va fi consideratã, mai târziu,
drept evenimentul fondator al noului stat
sârb.
În 1815 se declanºeazã o nouã insu-
recþie, sub conducerea lui Miloš Obre-
novi_. Sârbii obþin o serie de succese, iar
Obrenovi_ acceptã sã poarte negocieri cu
otomanii. În 1816, el obþine o serie de
privilegii pentru poporul sârb ºi, pe aceste
baze, instituie un stat sârb autonom,
consolidându-ºi, în acelaºi timp, puterea
personalã. În 1817, când Karagheorghe
revine ºi pregãteºte o revoltã, Obrenovi_ îl
asasineazã. Rusia devine din nou activã în
Otoman, Muntenegrul se
bucură de o reală autono-
mie de multă vreme. Cea a
Serbiei datează din 1829.
1885. Serbia şi Muntene-
gru, independente din
1878, s-au extins: Serbia,
către sud (regiunea Niš),
Muntenegrul către nord, est
şi spre coasta adriatică.
1913. Victorioase asupra
turcilor în primul război
balcanic, Serbia şi
Muntenegrul se extind şi
mai mult: una primeşte
nordul sangeacului Novi
Pazar şi o mare parte
din Kosovo şi Macedonia
de astăzi; cealaltă
obţine sudul sangeacului
şi regiunea Peć.
Balcani în 1825. Înfrânþi de aceasta,
otomanii semneazã în 1829 Tratatul de la
Adrianopol, care prevede printre altele
autonomia Serbiei. În 1830, Obrenovi_
este recunoscut „principe ereditar al sâr-
bilor“, rãmânând însã vasalul sultanului.
Graniþele principatului, extinse în 1833, nu
se vor mai modifica pânã în 1878. În 1832,
arhiepiscopul de Belgrad devine „mitro-
polit al întregii Serbii“.
PRINCIPATUL SERBIA. În vreme ce Obrenovi_
guverneazã în mod autoritar, se orga-
nizeazã o miºcare de opoziþie. În 1838,
o Constituþie inspiratã de Rusia înfiin-
þeazã un consiliu cu membri numiþi pe
viaþã, care îl supravegheazã pe Obrenovi_.
Acesta din urmã pleacã în exil, în anul
urmãtor. Fiul sãu, Mihail (minor), îi
urmeazã în fruntea þãrii, dar o loviturã
de stat îl înlãturã în 1842. În locul aces-
tuia, Adunarea (Skupština) îl alege pe
Alexandru Karagheorghevici, fiul lui
Karagheorghe. Puterea aparþine însã Con-
siliului, care intrã în conflict cu Alexandru.
Dupã 1848, liberalii revendicã adoptarea
reformelor. Dupã un deceniu, cei rãmaºi
fideli lui Milos Obrenovi_, aliaþi cu li-
beralii, obþin convocarea Adunãrii. Dupã
fuga din þarã a lui Alexandru, Miloš (în
vârstã de 78 de ani) revine la putere ºi
moare în 1860. Fiul acestuia, Mihail, re-
venit în fruntea statului, este sprijinit de
armata modernizatã între timp ºi obþine, în
1867, retragerea ultimelor garnizoane
otomane.
În 1868, membrii familiei Karagheor-
ghevici pun la cale asasinarea lui Mihail,
dar armata intervine ºi impune desem-
149 CYAN MAGENTA YELLOW
narea ca principe a nepotului lui Miloš
Obrenovi_, Milan, în vârstã de 14 ani, pus
sub autoritatea unei regenþe prezidate
de liberalul Jovan Risti_. În aceeaºi pe-
rioadã se formeazã miºcarea radicalã, sub
conducerea lui Nikola Paši_. Având ca
bazã socialã þãrãnimea, aceasta revendicã
votul universal ºi îºi exprimã orientarea
spre Rusia.
Insurecþia din Bosnia (a se vedea p.
146) îl încurajeazã pe Milan sã intre în
rãzboi împotriva otomanilor, în 1876, dar
trupele sale sunt înfrânte. În 1877, atunci
când Rusia se implicã în conflict, aceasta
îi sprijinã mai mult pe bulgari, decât pe
sârbi (a se vedea p. 170). În cadrul Con-
gresului de la Berlin (1878), Austro-Un-
garia pledeazã pentru cauza Serbiei, care
îºi obþine independenþa ºi se extinde spre
sud, pe seama Imperiului Otoman. Este
adevãrat însã cã, în acelaºi timp, Aus-
tro-Ungaria primeºte în administrare
Bosnia-Herþegovina, blocând expansiunea
Serbiei cãtre vest. În 1882, Serbia este
proclamatã regat.
REGATUL SERBIEI. Milan se confruntã cu
opoziþia radicalilor rusofili, implicaþi în-
tr-o revoltã þãrãneascã, pe care armata o
zdrobeºte în 1883. Paši_, fugit din þarã,
este condamnat la moarte. În 1885, Milan
declarã rãzboi Bulgariei, dar, înfrânþi,
sârbii sunt salvaþi prin intervenþia Austriei.
O nouã Constituþie, adoptatã în 1888, in-
stituie un regim parlamentar. Anul ur-
mãtor, Milan abdicã în favoarea fiului sãu,
Alexandru, în vârstã de 13 ani. În vreme
ce Risti_ exercitã din nou regenþa, Paši_
revine din exil. Radicalii dominã în struc-
BLACK
turile aparatului de stat, iniþiind apropierea
de Rusia. În 1893, Alexandru se declarã
major ºi preia puterea, dar tatãl sãu, Milan,
revine în Serbia ºi îi devine rival... Im-
popularitatea familiei Obrenovi_ atinge
punctul culminant în 1900, atunci când
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
Alexandru se cãsãtoreºte cu amanta sa. În
1903, ofiþerii pun la cale un complot:
Alexandru ºi soþia acestuia sunt uciºi, iar
corpurile lor sunt aruncate pe ferestrele
palatului.
Complotiºtii aveau legãturi cu Petru
Karagheorghevici, nepotul lui Karagheor-
ghe. (Nãscut în 1844, exilat în Franþa,
acesta a fost elev al ªcolii Militare de la
Saint-Cyr, luptând în armata francezã
în 1870–1871.) Adunarea (Skupština) îl
proclamã rege ºi reintroduce Constituþia
din 1888. Radicalii lui Paši_, dominanþi în
viaþa politicã, se apropie de Rusia, în 
vreme ce Petru I se preocupã de întãri- 149
rea armatei. Constrânsã la recunoaºterea
anexãrii Bosniei-Herþegovina de cãtre

Austro-Ungaria în 1908 (de vreme ce nici
ruºii n-au fost capabili sã se opunã), Serbia
se întoarce cãtre sud. Alianþele încheiate
cu Bulgaria, Grecia ºi Muntenegru duc la
adoptarea unei declaraþii de rãzboi contra
Turciei, în octombrie 1912. Sârbii ocupã
Macedonia Occidentalã ºi preconizeazã
obþinerea unei ieºiri la mare prin teritoriile
albaneze. Conferinþa de la Londra (mai
1913) pune capãt conflictului: Imperiul
Otoman renunþã la cea mai mare parte a
posesiunilor sale europene, situaþia Alba-
niei fiind tratatã separat (a se vedea p.
176). Învingãtorii îºi împart prada. În iunie
1913, bulgarii îºi atacã foºtii aliaþi, fiind
înfrânþi (a se vedea p. 171). Tratatul de la
 Bucureºti (august 1913) atribuie Serbiei
actualele Kosovo ºi Macedonia, precum ºi
nordul sangeacului Novi Pazar.
SÂRBII ÎN TIMPUL PRIMULUI RÃZBOI MONDIAL. În
urma atentatului de la Sarajevo (28 iunie
1914, a se vedea p. 146), Austro-Ungaria
adreseazã un ultimatum foarte sever Ser-
biei, apoi îi declarã rãzboi la 28 iulie.
Rusia trece de partea Serbiei, Germania,
DOUĂZECI DE POPOARE
de partea Austro-Ungariei ºi astfel se
declanºeazã Primul Rãzboi Mondial...
Iniþial, armata sârbã rezistã. Dar, în
septembrie 1915, atunci când Bulgaria
intrã în luptã de partea Puterilor Centrale,
sârbii sunt prinºi ca într-un cleºte. În
octombrie 1915, austriecii ºi germanii pe
de o parte, bulgarii, de cealaltã, organi-
 zeazã atacuri masive ºi reuºesc sã facã
joncþiune în regiunea Kosovo. Armata
150 sârbã se retrage spre sud-vest, trecând
 munþii pentru a ajunge pe litoralul Munte-
negrului. Retragerea, la care participã re-
gele Petru I, guvernul, Statul-Major etc., se
realizeazã în condiþii tragice: în jur de
20 000 de persoane îºi pierd viaþa pe drum.
Navele aliate reuºesc sã îi salveze pe
supravieþuitori. În vreme ce guvernul lui
Paši_ ºi Statul-Major se instaleazã în Corfu,
trupele sârbe sunt transferate în Tunisia.
Austriecii ºi bulgarii ocupã întreaga Serbie,
la începutul anului 1916. O armatã sârbã,
refãcutã cu ajutorul Franþei, se alãturã, la
Salonic, în iulie 1916, armatei Orientului
(a se vedea p. 183). În septembrie 1918,
aceasta din urmã îi învinge pe bulgari în
Macedonia. Este astfel deschis drumul
cãtre Belgrad, armata sârbã ajungând în
acest oraº la 1 noiembrie 1918.
150 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Regatul Iugoslaviei
(1918–1941)
CONSTITUIREA REGATULUI SÂRBILOR, CROAÞI-
LOR ªI SLOVENILOR. În 1915, croaþii, adepþi
ai unirii cu sârbii, au format la Londra un
„Comitet iugoslav“. Negocierile purtate
cu Alexandru (fiul lui Petru I, asociat la
putere din 1914) se finalizeazã în 1917,
prin semnarea acordului din insula Corfu,
care prevede crearea unui regat al sârbilor,
croaþilor ºi slovenilor, sub conducerea
dinastiei Karagheorghevici.
În octombrie 1918 este înfiinþat, la Za-
greb, Consiliul Naþional al Slavilor de Sud
(din Austro-Ungaria). Format din croaþi,
sloveni ºi sârbi, acesta negociazã cu gu-
vernul Serbiei un acord de uniune, cãruia
Adunarea din Muntenegru i se alãturã,
dupã detronarea regelui Nicolae. La 1 de-
cembrie 1918, Alexandru proclamã „Regatul
unit al sârbilor, croaþilor ºi slovenilor“.
Numele de „Iugoslavia“, utilizat în mod
curent din aceastã perioadã, devine oficial
în 1929.
DETERMINAREA FRONTIERELOR. Noul regat
include patru teritorii distincte înainte de
rãzboi: Serbia, Muntenegru, Bosnia–Her-
þegovina ºi Croaþia–Slavonia. Extinderea
se va realiza pe seama þãrilor învinse
(Austria, Ungaria ºi Bulgaria), determi-
nând divergenþe cu alte þãri învingãtoare.
– Prin Tratatul de la Neuilly (1919), Bul-
garia cedeazã câteva teritorii de graniþã.
– În sudul Ungariei, regiune cu populaþie
amestecatã (a se vedea p. 42), trasarea
noii frontiere provoacã discuþii între
Iugoslavia ºi România, fiecare reven-
dicând Banatul. Prin Tratatul de la
Trianon (1920), Iugoslavia obþine jumã-
tatea vesticã a Banatului, o parte din
Bacika ºi sudul regiunii Baranya. De
asemenea, primeºte districtul Mur,
locuit de croaþi ºi sloveni.
– Prin Tratatul de la Saint-Germain
(1919), Austria abandoneazã þinutul
sloven (a se vedea p. 140), dar ºi Istria
ºi Dalmaþia, pe care Italia ºi Iugoslavia
ºi le disputã înainte de a recurge la un
partaj (Tratatul de la Rapallo, 1920):
Iugoslavia obþine cea mai mare parte a
Dalmaþiei; Italia primeºte Istria, câteva
insule învecinate ºi oraºul Zara (Zadar).
– Oraºul Fiume (Rijeka), ce aparþinuse Un-
gariei înainte de rãzboi, va avea o situaþie
deosebitã. Ocupat în 1919 de voluntarii
italieni conduºi de Gabriele D’Annunzio,
devine oraº liber în 1920, apoi este ocupat
de Italia, în 1922. Iugoslavia recunoaºte
anexarea acestuia în 1924.
VIAÞA POLITICÃ ÎNTRE ANII 1919 ªI 1929. Alexandru
îi urmeazã lui Petru I, mort în 1921. Noul
regat este relativ omogen, cu atât mai mult
cu cât trei pãtrimi din populaþie este de limbã
sârbo-croatã. Dar definirea ansamblului
sârbo-croat ridicã ºi o serie de probleme (mai
ales cã din acesta fac parte ºi macedonenii,
numiþi „sârbi de sud“). Or, este vorba de
probleme de ordin politic, deoarece se
confruntã douã concepþii despre stat.
– Sârbii tind sã considere Iugoslavia ca o
„Serbie Mare“, reducând diferenþele din-
tre sârbi, croaþi ºi bosniaci la aspectele
religioase. Convinºi de rolul istoric al
poporului sârb (lupta împotriva otoma-
 nilor, eroismul din 1914–1918...), ei
sunt adepþii unui stat unitar, cu centrul
la Belgrad. Partidul Radical al lui Paši_
simbolizeazã acest punct de vedere.
– Dimpotrivã, croaþii se considerã o na-
þiune în deplinul înþeles al cuvântului.
Ei considerã Iugoslavia ca pe o asociere
liber consimþitã, ceea ce implicã un stat
de tip federal, aºa cum revendicã Par-
tidul Þãrãnesc Croat, condus de Stjepan
Radi_.
151 CYAN MAGENTA YELLOW
În cursul alegerilor din 1920, organizate
în vederea formãrii Adunãrii Constituante,
sunt votate patru partide principale: Parti-
dul Radical, Partidul Democrat (al sârbilor
moderaþi), Partidul Comunist ºi Partidul
Þãrãnesc Croat, ai cãrui deputaþi refuzã sã
participe la lucrãrile Adunãrii. Postul de
prim-ministru îi revine lui Paši_. Constituþia
din 1921, foarte centralistã, instituie o singu-
rã Camerã, Skupština. În acelaºi an, Partidul
Comunist este scos în afara legii, ca urmare
BLACK
a unor atentate. El va rãmâne în ilegalitate
pânã la cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.
În 1924, Radi_ se alãturã lui Alexandru,
pentru cã preluarea puterii de cãtre Musso-
lini stârneºte temerea faþã de expansio-
nismul italian în direcþia Dalmaþiei. În
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
1926, dupã moartea lui Paši_, se confruntã
douã blocuri politice: cel al aºa-numiþilor
Pre_iani („de dincolo de fluviu“), pro-
veniþi din fosta Austro-Ungarie, ºi cel al
sârbilor centraliºti. În 1928, în plenul
Adunãrii, un deputat radical muntene-
grean deschide focul ºi îi ucide pe Radi_
ºi pe doi dintre colegii acestuia. Lui Radi_
îi urmeazã Vladimir Ma_ek.
DE LA DICTATURA REGALÃ LA REGENÞA LUI PAUL.
În 1929, Alexandru dizolvã Adunarea
(Skupština) ºi abrogã Constituþia. Începe
astfel „dictatura regalã“, care accentueazã 
hegemonia sârbã. În 1930, croatul Ante 151
Paveli_ întemeiazã, în Italia, organizaþia
teroristã ustaºã (Ustaša, din croatul ustaš,

„rebel“). Ma_ek revendicã autonomia
Croaþiei, fapt pentru care este condamnat
la trei ani de închisoare. În 1934, un ustaº
îi ucide, la Marsilia, pe regele Alexandru
ºi pe ministru francez de Externe Louis
Barthou). Deoarece regele Petru al II-lea
are 12 ani, prinþul Paul, vãrul lui Alexandru,
asigurã regenþa. Acesta din urmã poartã
negocieri cu Ma_ek, dar problema reli-
gioasã învenineazã din nou viaþa politicã.
Pentru a oferi satisfacþie croaþilor ºi slove-
nilor, Belgradul semneazã un concordat
cu Vaticanul, în 1935. Patriarhia Bisericii
Ortodoxe, care se aratã ostilã acestuia, îi
excomunicã pe toþi deputaþii care au votat
ratificarea textului în cauzã...

DOUĂZECI DE POPOARE
 Pãtrunderea germanilor în Praga, în
martie 1939 (a se vedea p. 110), provoacã
152 un adevãrat ºoc iugoslavilor. Regentul ºi
 Ma_ek ajung la un acord, în luna august a
aceluiaºi an, prin care se constituie o mare
„banovinã“ (provincie) autonomã a
Croaþiei. Ma_ek devine vicepreºedintele
Consiliului de Miniºtri iugoslav.
Iugoslavia destrãmatã
(1941–1945)
În septembrie 1939, când germanii inva-
deazã Polonia (a se vedea p. 93), Iugoslavia
îºi proclamã neutralitatea. La începutul
anului 1941, Hitler îi cere sã adere la
Pactul Tripartit (încheiat între Germania,
Italia ºi Japonia). Guvernul de la Belgrad
acceptã, la 25 martie. Douã zile mai târziu,
152 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
generalul Dušan Simovi_ organizeazã o
loviturã de stat: Petru al II-lea este procla-
mat major, iar regentul Paul este nevoit sã
plece în exil. În timp ce populaþia din Bel-
grad manifestã împotriva Pactului, Hitler
decide invadarea Iugoslaviei. Începând din
6 aprilie 1941, germanii, împreunã cu aliaþii
lor italieni, bulgari ºi maghiari, atacã þara
din toate direcþiile. Belgradul, puternic bom-
bardat, se predã în data de 11 aprilie. Armata
iugoslavã capituleazã la 17 aprilie. Petru al
II-lea se refugiazã la Londra, formând aici
un guvern recunoscut imediat de Aliaþi.
ÎMPÃRÞIREA DIN 1941. Partajul realizat de
Hitler ºi de Mussolini determinã formarea
a trei tipuri de teritorii: anexate, ocupate ºi,
respectiv, recunoscute ca state indepen-
dente (a se vedea harta).
– În vreme ce Germania anexeazã nordul
regiunii slovene (a se vedea p. 141),
Italia anexeazã sudul acesteia, ca ºi
centrul Dalmaþiei ºi gurile Kotorului.
De asemenea, ea obþine o extindere a
Albaniei (a se vedea p. 177). Ungaria
recupereazã Bacika, sudul provinciei
Baranya ºi districtul Mur. Bulgaria ane-
xeazã cea mai mare parte a Macedoniei
(a se vedea p. 167).
– Germanii ocupã Serbia (redusã teritorial)
ºi Banatul de Vest (administrat separat).
– Sunt recunoscute ca independente Cro-
aþia (care include Bosnia-Herþegovina)
ºi Regatul Muntenegru (protectorat ita-
lian).
Generalul Milan Nedi_ (ministru de Rãz-
boi între 1938 ºi 1941) guverneazã Serbia
sub controlul autoritãþile germane de ocu-
paþie. Banatul de Vest este administrat de
populaþia germanã localã. În 1941–1942,
naziºtii exterminã la faþa locului evreii din
Serbia, destul de puþin numeroºi.
Proclamat în aprilie 1941, la iniþiativa lui
Ante Paveli_, „Statul Independent Croaþia“
este, de fapt, ocupat de trupele germane ºi
italiene. Un italian, ducele de Spoleto
(membru al familiei de Savoia), devine rege
al þãrii, sub numele de Tomislav al II-lea,
dar nu se va duce niciodatã în Croaþia.
Paveli_ îºi ia titlul de poglavnik (echiva-
lent cu cele de Duce sau Führer) ºi, cu
sprijinul ustaºilor (membrii organizaþiei
ustaºe), instituie un regim de teroare. Sunt
recunoscuþi drept croaþi doar catolicii ºi
musulmanii (aceºtia din urmã consideraþi
drept „floarea naþiunii croate“), în vreme
ce ortodocºii (adicã sârbii) ºi evreii sunt
supuºi unor mãsuri discriminatorii severe.
Din primãvara anului 1941, ustaºii trec la
masacrarea sistematicã a sârbilor. Totodatã,
sârbii, evreii, þiganii ºi croaþii care se opun
regimului sunt trimiºi în lagãre. Numãrul
victimelor ustaºilor este foarte greu de
estimat. Este vorba, cel mai probabil, de
aproximativ 250 000 de persoane.
LUPTA DE REZISTENÞÃ. Colonelul Draža Mihai-
lovi_ ºi alþi ofiþeri organizeazã un grup de
rezistenþã în nordul Bosniei, în primãvara
anului 1941. Membrii acestuia îºi spun
³etnici (din termenul sârbesc ³eta, „bandã
înarmatã“). În iunie 1941, atunci când
Germania atacã Uniunea Sovieticã, Parti-
dul Comunist se mobilizeazã sub conduce-
rea lui Tito, care îºi fixeazã cartierul general
la Užice (la nord de actualul Kosovo),
reunind aici „partizanii“. Cele douã miºcãri
sunt complet diferite. Cetnici sunt sârbi,
monarhiºti, anticomuniºti ºi adversari ai
croaþilor. Ei nu cautã atât sã lupte împo-
triva ocupantului, cât mai ales sã constituie
o forþã care, la momentul potrivit, sã îi
ajute pe Aliaþi sã elibereze þara. Dim-
potrivã, partizanii fac apel la toþi iugosla-
vii, fãrã deosebire, pentru a duce o luptã
antifascistã imediatã.
Ostilitatea dintre cele douã miºcãri se
manifestã din noiembrie 1941. Germanii îi
153 CYAN MAGENTA YELLOW
atacã pe partizani, care se retrag în Bosnia
de Est, în vreme ce Mihailovi_ se menþine
pe poziþii în nord. În cursul verii anului
1942, partizanii cuceresc Bosnia Centralã
ºi de Vest. În noiembrie 1942, la Biha_,
Tito înfiinþeazã Armata Naþionalã de
Eliberare (ANE) ºi Consiliul Antifascist.
Dar, ulterior, forþele germane, italiene ºi
croate îi obligã pe partizani sã se retragã,
în condiþii extrem de dificile, pânã în
Bosnia Orientalã ºi în Muntenegru.
BLACK
Italienii se retrag din momentul capitu-
lãrii Italiei (septembrie 1943). În noiem-
brie 1943, Consiliul Antifascist se tran-
sformã într-o Adunare, care desemneazã
Comitetul de Eliberare Naþionalã (tran-
sformat într-un guvern de facto), Tito fiind
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
ridicat la rangul de mareºal al Iugoslaviei.
Favorabili iniþial cetnicilor, britanicii de-
cid în cele din urmã sã-i susþinã pe par-
tizani, cãutând sã ajungã la un acord între
Petru al II-lea ºi Tito, care pune o serie de
condiþii. Petru al II-lea le acceptã: în
august 1944, printr-un mesaj radiodifuzat,
el le cere supuºilor sãi sã se alãture ANE,
recunoscându-l pe Tito drept comandantul
forþelor combatante iugoslave. Unii cet-
nici trec la partizani; alþii (printre care
ºi Mihailovi_), preferã sã colaboreze cu
germanii.
Forþele sovietice (aflate în drum spre 
Ungaria) ºi partizanii elibereazã Belgradul 153
în septembrie 1944. Generalul Nedi_, aflat
în fruntea cetnicilor, a încercat sã reziste,

dar sovieticii l-au predat partizanilor.
Acesta se va sinucide în detenþie în 1946.
Mihailovi_, capturat în martie 1945, va fi
împuºcat în 1946. Luptele continuã în
vest, împotriva germanilor ºi a croaþilor
din „statul Independent“, încheindu-se
în Slovenia, la 15 mai. Ante Paveli_ fuge
în Austria, reuºind sã scape. Refugiat în
1945 în Argentina, avea sã moarã la
Madrid, în 1959.
MASACRELE. Cei patru ani de rãzboi au fost
devastatori: la nivelul populaþiei iugo-
slave, numãrul celor morþi este estimat la
aproximativ 1,7 milioane de persoane,
dintre care peste 300 000 de combatanþi.
 Printre civili se numãrã ºi victimele
nenumãratelor masacre. Ustaºii sunt prin-
cipalii responsabili pentru înfãptuirea lor,
dar nu ºi singurii. Cetnicii, veniþi în
ajutorul sârbilor din „Statul Independent“,
au masacrat, la rândul lor, croaþi ºi
musulmani. Germanii au recurs la repre-
salii masive: o sutã de ostatici executaþi
pentru fiecare soldat german ucis. Par-
tizanii au manifestat o brutalitate extremã,
DOUĂZECI DE POPOARE
îndeosebi cãtre sfârºitul rãzboiului: masa-
crul cetnicilor din Belgrad, în septembrie
1944 ºi, mai ales, în mai 1945, masacrarea
a zeci de mii de croaþi (ºi sloveni) care,
fugind cãtre Austria, au fost blocaþi de
TITO
 Cu un tatã croat ºi o mamã slovenã, Iosip Broz
s-a nãscut într-o familie þãrãneascã din împre-
jurimile Zagrebului. Mobilizat în armata
154

austro-ungarã, luptã în 1914 pe frontul sârbesc,
apoi pe frontul rusesc, unde este fãcut pri-
zonier. În momentul izbucnirii Revoluþiei din
Octombrie, el se gãseºte în Siberia, unde intrã
în legãturã cu bolºevicii. Revenit în Iugoslavia,
devine militant al Partidul Comunist (clan-
destin) ºi este condamnat, în 1928, la cinci ani
de muncã forþatã. Ulterior, cãlãtoreºte de mai
multe ori în URSS, adoptã supranumele de Tito
ºi se impune, în 1937, în fruntea partidului.
Dupã ce a fost liderul Rezistenþei iugoslave,
Tito va fi conducãtorul Iugoslaviei pânã la
moarte, în 1980. Extrem de popular datoritã
rolului pe care l-a avut în timpul rãzboiului (ºi
a intransigenþei sale faþã de Stalin), Tito a ºtiut
în timpul vieþii sã menþinã coerenþa Iugo-
slaviei, permiþând însã ºi o anumitã libertate.
Cu toate acestea, în prezent i se reproºeazã de
a fi încurajat prea mult sciziunile pentru a putea
guverna ºi de a fi contribuit astfel la reapariþia
disputelor etnice.
154 CYAN MAGENTA YELLOW
forþele britanice la graniþã. Violenþa gene-
ralizatã i-a determinat pe numeroºi iugo-
slavi, inclusiv croaþi, sã se alãture parti-
zanilor, dar dimensiunea adeseori „etnicã“
a acesteia a lãsat rãni adânci.
Federaþia iugoslavã
(1945–1991)
Dupã eliberarea Belgradului, Petru al II-lea
(absent din þarã) este reprezentat de o
regenþã. În vreme ce Tito conduce guver-
nul, poliþia politicã trece la epurãri brutale.
În noiembrie 1945, partidele de opoziþie
boicoteazã alegerile pentru Adunarea
Constituantã, astfel încât singurii deputaþi
sunt aleºii „Frontului Popular“. Aceasta
voteazã abolirea monarhiei ºi adoptã o
Constituþie, care instituie o republicã popu-
larã federativã.
FEDERAÞIA. Potrivit modelului sovietic, Con-
stituþia face distincþie între „cetãþenie“ (iu-
goslavã, unicã) ºi „naþionalitate“ (aparte-
nenþã etnicã). Drepturile culturale ale tuturor
„naþionalitãþilor“ sunt recunoscute (precum
învãþãmântul în limba proprie), dar se ope-
reazã o deosebire între „naþiunile“ slave
constitutive ale federaþiei ºi alte „naþiona-
litãþi“. Cele dintâi sunt cinci la numãr: sârbã,
croatã, slovenã, muntenegreanã ºi macedo-
neanã (recunoscutã abia acum, a se vedea
p. 168). Fiecãrei „naþiuni“ îi corespunde o
republicã, dar amestecul de populaþii nu a
permis trasarea unor limite exclusiv pe
criterii etnice. Prin urmare, acestea sunt mai
degrabã de ordin istoric: aºa se întâmplã cu
BLACK
Bosnia-Herþegovina, transformatã în repu-
blicã pe baza graniþelor din 1914.
Cele ºase republici sunt:
– Slovenia (a se vedea p. 141);
– Croaþia, care reuneºte vechea Croaþia–
Slavonia (cu excepþia Sirmiei, alipitã
Voivodinei), Istria, Dalmaþia, 12 % din
populaþia acesteia fiind reprezentatã de
sârbi;
– Bosnia-Herþegovina, a cãrei populaþie
se împarte în musulmani (în jur de 40 %),
sârbi (o treime) ºi croaþi;
– Muntenegru, care cuprinde ºi gurile
Kotorului;
– Serbia, în cadrul cãreia sunt instituite
douã provincii autonome: Voivodina (a
se vedea studiul) ºi Kosovo–Metohija
(a se vedea p. 157);
– Macedonia (a se vedea p. 168).
RUPTURA CU STALIN. Tito ºi apropiaþii acestuia
(sârbul Aleksandar Rancovi_, slovenul
Edvard Kardelj, viitorul teoretician al
autogestiunii, muntenegreanul Milovan
Djilas...) conduc un partid comunist atot-
puternic, impunând o politicã de naþiona-
lizãri, colectivizare, planificare... Acest
partid (ca ºi omologul sãu albanez) pre-
zintã totuºi o trãsãturã specificã: a ajuns la
putere prin mijloace proprii, ca urmare a
rãzboiului popular dus împotriva ocupan-
þilor. Aºadar, Tito adoptã o atitudine inde-
pendentã faþã de Moscova ºi îºi conduce
astfel propria politicã externã, visând sã
extindã federaþia iugoslavã prin include-
rea Bulgariei ºi a Albaniei (a se vedea
p. 178). Stalin reacþioneazã în iunie 1948:
Cominformul (organismul de coordonare
 VOIVODINA
Numele de „Voivodina“ dateazã din timpul Re-
voluþiei de la 1848: sârbii din sudul Regatului
Ungariei au întemeiat o entitate autonomã,
condusã de un „voievod“ (comandant). Provin-
cia instituitã în 1946 include Banatul de Vest ºi

POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ

Bacika (cedate de Ungaria în 1920), ca ºi
Sirmia.
În zilele noastre, populaþia extrem de ete-
rogenã a regiunii (a se vedea p. 43) este
alcãtuitã din sârbi (65 %), maghiari (14 %),
croaþi, slovaci, români etc. Acestora li s-au
adãugat, în perioada interbelicã, numeroºi
germani. Înrolaþi de naziºti, ei au administrat
Banatul de Vest între anii 1941 ºi 1944, dupã
care toþi cei care nu s-au refugiat în Germania
au fost expulzaþi în 1945.
Statutul autonom al provinciei, întãrit prin
Constituþia din 1974, apoi suprimat aproape
complet de Constituþia sârbã din 1990, a fost
restabilit parþial în 2002.


a partidelor comuniste) îi condamnã pe 155
Tito ºi pe colaboratorii sãi. Dar, aceºtia din
urmã, în loc sã se supunã, îi eliminã din

partid pe „cominformiºti“, iar voinþa de
independenþã sudeazã populaþia.

EVOLUÞIA REGIMULUI ÎN TIMPUL LUI TITO. Înce-

pând din 1949, Occidentul sprijinã econo-
mic ºi militar Iugoslavia. Relaþiile cu Uni-
unea Sovieticã sunt restabilite în 1955,
când Nikita Hruºciov întreprinde o vizitã
în aceastã þarã. În aceeaºi perioadã, Tito Dintre cele şase republici Potrivit recensământului 39,5 % din populaţie, faptul că procentajele de
iniþiazã, împreunã cu Jawaharlal Nehru, instituite în 1946, doar din 1981, Croaţia este sârbii, 32 %, croaţii 18,5 mai sus nu ţin cont de
din India, ºi Gamal Nasser, din Egipt, o Slovenia are o populaţie locuită în proporţie de 75 %. În Serbia (inclusiv în „iugoslavi“ (care, în mod
politicã de „nealiniere“, care contribuie la omogenă. În alte regiuni, % de croaţi; Muntenegrul cele două provincii obişnuit, provin din
creºterea prestigiului Iugoslaviei. populaţiile sunt foarte are 68 % muntenegreni; autonome), sârbii căsătoriile mixte), aceştia
amestecate (harta, în mod Macedonia, 67 % reprezintă două treimi din alcătuind 5,5 % din
Deºi rãmâne autoritar, bazat pe un singur evident simplificată, nu macedoneni. În populaţie, iar albanezii populaţia totală.
partid, regimul evolueazã într-o manierã oferă decât o imagine Bosnia-Herţegovina, (concentraţi în Kosovo)
originalã, aºa cum o demonstrezã în 1952 vagă asupra situaţiei). musulmanii formează 14 %. Trebuie reţinut

155 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 transformarea Partidului Comunist în „Liga
Comuniºtilor din Iugoslavia“. Tito ºi apro-
piaþii sãi, care criticã sistemul sovietic,
traseazã o „nouã cale“ spre socialism, ba-
zatã pe autogestiunea întreprinderilor.
Aceasta stimuleazã economia, cel puþin
pânã în anii 1970. Pe mãsurã ce climatul
politic se destinde, frontierele se deschid
(atât pentru emigraþia muncitorilor, cât ºi
pentru afluxul turiºtilor pe coasta dalmatã),
DOUĂZECI DE POPOARE
dar libertatea de expresie rãmâne limitatã.
Problema cea mai dificilã rezultã din
tensiunea dintre descentralizarea implicatã
de autogestiune ºi centralizarea indispen-
sabilã menþinerii unui stat puternic. Tito
reprezintã simbolul acestui stat, jucând
totodatã rolul de arbitru. În 1966, acesta îl
îndepãrteazã pe Aleksandar Rancovi_,
 acuzat de a fi încurajat dominaþia sârbilor
în întreprinderile de stat. ªi invers, atunci
156 când croaþii (inclusiv comuniºtii) formu-

leazã, în 1971, revendicãri cu caracter
naþionalist, organizând o serie de mani-
festaþii („Primãvara croatã“), Tito recurge
la represiune. Noua Constituþie, adoptatã
în 1974, sporeºte însã prerogativele repu-
Iugoslaviei a fost doar un
simplu tricolor. Partizanii
lui Tito i-au adăugat o
stea roşie, recunoscută
oficial în 1946. Republica
În perioada Regatului Federală Iugoslavia
sârbilor, croaţilor şi (Serbia şi Muntenegru,
slovenilor (1919–1929), 1992– 2003) a reluat în
un simbol care reunea 1992 drapelul anterior
stemele Serbiei, Croaţiei şi celui de-al Doilea Război
Sloveniei figura în centrul Mondial (tricolorul
drapelului. Ulterior, cel al simplu).
156 CYAN MAGENTA YELLOW
blicilor ºi pe cele ale provinciilor auto-
nome (spre deosebire de republici, acestea
din urmã nu dispun însã de dreptul de sece-
siune). Tito se stinge din viaþã în 1980.
IUGOSLAVIA DUPÃ TITO. Lui Tito îi urmeazã o
preºedinþie rotativã anualã. Fiecare repu-
blicã îºi desfãºoarã propria politicã, în
vreme ce autoritãþile federale se dovedesc
incapabile sã redreseze o situaþie econo-
micã deosebit de dificilã (scãderea cu
30 % a veniturilor individuale între anii
1978 ºi 1988, hiperinflaþie...). Într-un ase-
menea context, Slovenia ºi Croaþia, relativ
bogate, nu mai doresc sã subvenþioneze
republicile mai sãrace (Bosnia-Herþego-
vina, Muntenegru, Macedonia), cãrora le
pun la îndoialã capacitatea de a utiliza în
mod adecvat ajutoarele federale.
În Serbia, Slobodan Miloševi_ preia în
1986 conducerea Ligii Comuniºtilor, apoi
mobilizeazã populaþia sârbã pe douã teme:
cea a „luptei împotriva birocraþiei“ ºi cea,
mai specificã, a situaþiei sârbilor din
Kosovo, organizând adunãri populare
(meetings) de amploare, în timp ce îºi pla-
seazã partizanii în posturi-cheie din Serbia
ºi Muntenegru. Albanezii organizeazã o
serie de greve la începutul anului 1989,
zdrobite însã de armata federalã. În luna
iunie a aceluiaºi an, un milion de persoane
participã la mitingul organizat pe locul
bãtãliei de la Kosovopolje (1389).
Slovenia cunoaºte o evoluþie diferitã în-
cepând din 1987, astfel cã o lege din 1989
introduce pluripartidismul (a se vedea
p. 141). În Croaþia, diferite miºcãri poli-
tice apãrute în 1989 sunt recunoscute
oficial în ianuarie 1990.
BLACK
În 1945, Iugoslavia
revendică oraşul Trieste, pe
care Italia, sprijinită de
americani şi de britanici,
încearcă să îl păstreze.
Tratatul de la Paris (1947)
stabileşte un compromis,
instituind un „teritoriu
liber“, cu un statut
internaţional şi un
guvernator numit de ONU,
dar divergenţele persistă.
Prin urmare, trupele
britanice şi americane
ocupă, în continuare (din
iunie 1945), zona A
(inclusiv oraşul Trieste), iar
trupele iugoslave, zona B.
În 1954, un acord direct
între Italia şi Iugoslavia
împarte teritoriul: zona A
(mai puţin marginea sudică a
acesteia) revine Italiei; restul
teritoriului este obţinut de
Iugoslavia (care îl împarte
între Slovenia şi Croaţia).
1990: ANUL ALEGERILOR. În ianuarie, la Belgrad,
congresul Ligii Comuniºtilor renunþã la
rolul conducãtor al acesteia (ceea ce echi-
valeazã cu recunoaºterea pluripartidis-
mului). Delegaþii sloveni propun chiar
scindarea Ligii în ºase ligi independente
(câte una pentru fiecare republicã). În urma
respingerii acestei propuneri, slovenii ºi
croaþii pãrãsesc congresul. În 1990 sunt
organizate alegeri în întreaga Iugoslavie.
– În Slovenia, acestea sunt câºtigate de
coaliþia anticomunistã, care pregãteºte
apoi independenþa (a se vedea p. 141).
– În Croaþia se manifestã trei forþe: Liga
Socialistã (fostã comunistã), Uniunea
Democraticã Croatã (HDZ), condusã de
Franjo Tudjman, ºi o coaliþie de centru.
HDZ, naþionalistã, beneficiazã de spri-
jinul financiar al croaþilor emigraþi (în
Europa ºi în America). În alegerile
legislative din mai, acesta obþine 193 de
mandate din 365. Tudjman este ales
preºedinte al republicii. Victoria HDZ
neliniºteºte minoritatea sârbã. Din luna
iulie, sârbii din zona Knin proclamã
constituirea „Regiunii autonome sârbe
Krajina“: Noua Constituþie, adoptatã în
decembrie, prevede dreptul Croaþiei de
a se „disocia“ de federaþie.
– În Bosnia-Herþegovina, pe lângã Liga
Comuniºtilor, mai activeazã încã trei
partide: Partidul Acþiunii Democratice
(SDA), musulman, Partidul Democratic
Sârb (SDS) ºi HDZ. SDA obþine 86 de
mandate, SDS, 72, HDZ, 44, Liga ºi alia-
þii acesteia, 33. Cele trei partide învin-
gãtoare formeazã guvernul. Musulmanul
Alija Izetbegovi_ este ales preºedinte al
republicii.
– În Macedonia, alegerile nu permit for-
marea unei majoritãþi clare (a se vedea
p. 168).
– În Serbia, o nouã Constituþie recunoaºte
pluripartidismul, restrângând totodatã
autonomia celor douã provincii. În iulie,
Adunarea din Kosovo riposteazã, adop-
tând statutul de republicã, dar autori-
tãþile de la Belgrad decid dizolvarea
acesteia ºi trec la acþiuni de represiune
împotriva albanezilor. Partidul Socialist
al lui Miloševi_ (fosta Ligã a Comuniº-
tilor) este concurat de mai multe forma-
157 CYAN MAGENTA YELLOW
ORIGINILE
PROBLEMEI KOSOVO
Provincia autonomã instituitã în 1946 este for-
matã din câmpiile Kosovo (Kosovopolje), la
est, ºi Metohija, la vest. Sârbii numesc provin-
cia Kosovo–Metohija, iar albanezii, Kosovë,
pe scurt.
Sârbii s-au instalat în regiune la începutul
Evului Mediu, transformând-o, în secolele
XIII–XIV, într-un nucleu al confesiunii orto-
doxe: a fost instituit un patriarhat la Pe_, s-au
construit marile mãnãstiri (De_ani, Gra³anica...).
Situaþia s-a schimbat la sfârºitul secolului al
XVIII-lea, când rãzboaiele austro-otomane au
obligat majoritatea sârbilor din Kosovo ºi din
Metohija sã se refugieze cãtre nord (a se vedea
p. 147). Albanezii – deja prezenþi aici, cei mai
mulþi dintre ei, musulmani – devin apoi,
treptat, majoritari: peste jumãtate din populaþie
la începutul secolului al XIX-lea, 65 % un
secol mai târziu.
În 1912, atunci când Serbia se extinde cãtre
sud în detrimentul otomanilor, ea ocupã
imediat aºa-numita „Vechea Serbie“. Puterile
europene, care au impus formarea unei Albanii
independente, au acceptat ca Serbia sã-ºi pãs-
treze cuceririle. Împãrþirea Iugoslaviei în 1941
se exprimã, dimpotrivã, prin încorporarea unei
mari pãrþi din actualul Kosovo la Albania
(italianã în acea perioadã).
Între 1946 ºi 1966 (anul destituirii lui
Aleksandar Rankovi_), albanezii din Kosovo
sunt supuºi unui regim poliþienesc strict. În
schimb, Constituþia din 1974 acordã o autono-
mie extinsã provinciei, guvernate de atunci de
albanezi... care revendicã, în scurt timp, sta-
tutul de republicã pentru Kosovo. În 1981,
manifestaþiile se transformã, la Priština, în
lupte de stradã. Armata federalã intervine, pro-
vocând moartea a 1 000 de persoane. Ulterior,
tensiunea creºte neîncetat, astfel încât sârbii
(care reprezentau 12 % din populaþie) se simt
tot mai ameninþaþi. Slobodan Miloševi_ va
exploata aceastã situaþie (a se vedea p. 156).
BLACK
þiuni politice: Partidul Radical (SRS) al
lui Vojislav Šešeli, ultranaþionalist, Miº-
carea Sârbã pentru Renaºtere (SPO),
condusã de Vuk Draškovi_, mai mode-
ratã, Partidul Democrat etc. În urma
alegerilor din luna decembrie, SPS (care
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
controleazã mijloacele de informare în
masã) obþine 194 de mandate, din 250.
Miloševi_ devine preºedinte al republicii.
– Muntenegrul voteazã concomitent cu
Serbia ºi cu aceleaºi tendinþe: comuniºtii
(care nu ºi-au schimbat numele) obþin
83 de mandate din 125.
Rãzboiul (1991–1995)
FORÞELE IMPLICATE. La începutul anului 1991,

posibilitãþile de acþiune ale guvernului fe-
deral sunt tot mai restrânse, dar acesta dis-
pune încã de o forþã considerabilã: armata 157
federalã (Armata Popularã a Iugoslaviei).
Republicile se împart în trei grupuri.

– Slovenia ºi Croaþia se îndreptã cãtre
independenþã, eventual în cadrul unei
federaþii extrem de permisive.
– Serbia ºi Muntenegru doresc cã toþi
sârbii sã rãmânã în interiorul aceluiaºi
stat, respectiv al federaþiei, pe care vor
sã o menþinã.
– Bosnia-Herþegovina ºi Macedonia, cu o
situaþie mai dificilã, se tem de posibila
destrãmare a federaþiei, în cadrul cãreia
se simþeau protejate.
Strategia slovenilor ºi a croaþilor se în-
scrie în miºcarea generalã de rupere a legã-
turilor cu regimul comunist ºi de eliberare
naþionalã ce caracteriza, în acea vreme,
 Europa Centralã. În termeni juridici,
aceasta se baza pe dreptul de secesiune,
recunoscut republicilor prin Constituþia
din 1974.
Obiectivul sârbilor nu este atât ruperea
de comunism, cât pãstrarea unitãþii naþio-
nale, aºa cum a fost aceasta înfãptuitã în
anul 1918, ceea ce înseamnã cã, dacã
federaþia nu poate fi salvatã, graniþele
Croaþiei ºi ale Bosniei-Herþegovina, unde
DOUĂZECI DE POPOARE
locuiesc ºi sârbi, trebuie modificate. Încep
sã circule proiecte referitoare la o „Serbie
Mare“, cele mai radicale dintre acestea
incluzând întreaga Bosnie ºi reducând
Croaþia la regiunea Zagreb. Dar o ase-
menea strategie implicã recurgerea la
forþã... Or, din punctul de vedere al sâr-
bilor, armata federalã prezintã un dublu
 avantaj: este singura instituþie federalã
pãstratã intactã ºi, în plus, este alcãtuitã în
158 majoritate din sârbi (60 % dintre ofiþeri),
 fiind condusã de un sârb, Veljko Kadijevi_,
ministrul federal al Apãrãrii.
În ceea ce-i priveºte, republicanii dispun
de unitãþi teritoriale de apãrare, instituite
în perioada lui Tito, dotate cu armament
uºor. Acestora li se adaugã, în Croaþia,
formaþiunile paramilitare.
DE LA PRIMELE CIOCNIRI LA DECLARAÞIILE DE
INDEPENDENÞÃ. În primele luni ale anului
1991 tensiunea se amplificã în Croaþia. Aici
se confruntã trei tabere: sârbii din Croaþia,
organizaþi în miliþii; unitãþile croate, pe
care autoritãþile de la Zagreb se strãduiesc
sã le echipeze, cumpãrând arme din strãi-
nãtate; armata federalã, prezentã în baze
militare ºi cazãrmi, atât în Croaþia, cât ºi
în întreaga Iugoslavie.
158 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Sârbii recurg la urmãtoarea strategie:
miliþiile sârbe sfideazã autoritãþile croate,
determinând intervenþia forþelor croate;
armata federalã se va interpune, ceea ce, de
fapt, le va permite sârbilor sã-ºi pãstreze
poziþiile deþinute.
Luna mai a anului 1991 marcheazã un
moment de cotiturã: în Slavonia de Est
izbucnesc violenþe între sârbi ºi croaþi; în
data de 15, preºedinþia federalã rãmâne
vacantã; la 19 mai, referendumul pe tema
independenþei, organizat în Croaþia, oferã
93 % rãspunsuri pozitive. Slovenia ºi Croaþia
îºi proclamã independenþa la 26 iunie.
Imediat, armata federalã trece la opera-
þiuni în Slovenia (a se vedea p. 142), de
unde se retrage în luna iulie, sub presiunea
Comunitãþii Europene.
RÃZBOIUL DIN CROAÞIA. Armata federalã a
pãrãsit Slovenia, deoarece aceasta se afla
în afara obiectivelor strategice sârbe. Nu
acelaºi lucru se poate spune ºi despre
Croaþia, unde alianþa dintre armata fede-
ralã ºi miliþiile sârbe devine evidentã, atât
în regiunile de la sud de Zagreb (Kordun
ºi Banija), cât ºi în Slavonia de Vest.
Ciocnirile se transformã în rãzboi deschis
în luna august. Armata federalã atacã
Vukovarul (unde croaþii vor rezista pânã
în noiembrie), în vreme ce aviaþia bom-
bardeazã Zadarul ºi Splitul. În septem-
brie, autoritãþile croate ocupã mai multe
baze militare federale, care deþineau
stocuri însemnate de arme. Drept repre-
salii, armata federalã anunþã cã va dis-
truge echipamente industriale ºi obiective
turistice. În octombrie, aceasta bombar-
deazã palatul prezidenþial din Zagreb, apoi
Dubrovnikul, asediat de forþele mun-
tenegrene. În Slavonia de Est, este atacat
Osijekul. Guvernul croat rezistã, cu atât
mai mult cu cât i se alãturã generali pro-
veniþi din armata federalã, ceea-i permite
reorganizarea forþelor militare proprii.
Din iulie, comunitatea europeanã, apoi,
din septembrie, ONU (reprezentat de ame-
ricanul Cyrus Vance), se strãduiesc sã punã
capãt luptelor. Al 15-lea acord de încetare
a focului, intrat în vigoare la 3 ianuarie
1992 este în cele din urmã respectat. Cele
douã tabere acceptã „Planul Vance“, care
prevede desfãºurarea unei „Forþe de
protecþie“ a ONU (FORPRONU) în terito-
riile ocupate de sârbi, din care armata
federalã se retrage. Comunitatea interna-
þionalã recunoaºte, în ianuarie 1992, inde-
pendenþa Sloveniei ºi a Croaþiei (admise în
cadrul ONU în luna mai).
Bilanþul rãzboiului este grav: peste 10 000
de morþi, numeroºi refugiaþi (mai ales croaþi
expulzaþi din teritoriile controlate de sârbi),
distrugeri ºi o urã tenace între populaþiile
implicate.
ÎNCEPUTUL CONFLICTULUI ÎN BOSNIA. Dupã
încetarea focului în Croaþia, Comunitatea
Europeanã obþine din partea autoritãþilor
acordul pentru organizarea unui referen-
dum în Bosnia-Herþegovina, în privinþa
independenþei (1 martie 1992). În vreme
ce sârbii se abþin sã participe, musulmanii
ºi croaþii voteazã, în majoritate, „da“. În
aprilie 1992, Comunitatea Europeanã ºi
SUA recunosc independenþa Bosniei-Her-
þegovina, admisã la ONU în luna mai.
De la 1 martie 1992, sârbii declanºeazã
ostilitãþile la Sarajevo. Radovan Karadži_,
liderul sârbilor, se retrage la Pale (la est de în diferite puncte ale
capitalã) ºi cere împãrþirea Bosniei-Her- þãrii.
þegovina în trei state. În întreaga regiune,
miliþiile se pregãtesc de rãzboi. Sârbii, EªECUL PLANULUI VANCE-
susþinuþi de armata federalã, asediazã OWEN. În ianuarie
Sarajevo. Ei instituie la Pale o „Republicã 1993, doi mediatori

POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ

sârbã“, a cãrei armatã este condusã de desemnaþi de ONU ºi
Radko Mladi_. de Comunitatea Euro-
peanã, Cyrus Vance
„PURIFICAREA ETNICÓ.Karadži_ ºi Mladi_ ºi David Owen, pre-
(susþinuþi de Belgrad pânã la jumãtatea zintã un plan care
anului 1994) urmãresc un dublu obiectiv: prevede împãrþirea
Bosniei-Herþegovina
– asigurarea unei continuitãþi teritoriale în zece provincii (trei
între Serbia ºi regiunile Croaþiei domi- pentru fiecare popor
nate de sârbi (chiar ºi sub supravegherea ºi una mixtã, inclu-
FORPRONU), ceea ce impune institu- zând Sarajevo). Cu
irea propriului control asupra zonelor de toate acestea, în apri-
est, de nord ºi de vest ale Bosniei-Her-
þegovina;
lie, musulmanii ºi
croaþii intrã în con- 
– eliminarea populaþiilor locale nesârbe flict deschis. Aceºtia 159
din teritoriile cucerite, adicã realizarea
„purificãrii etnice“.
din urmã, conduºi de
Mate Boban (susþinut

de HDZ), au înfiinþat
Croaþii, numeroºi mai ales în sud (în o entitate autonomã,
Herþegovina de Vest), nu sunt vizaþi de numitã „Herceg-Bos-
expansionismul sârb. Prin urmare, prin- na“, urmãrind con-
cipalele victime ale acestora vor fi musul- stituirea unui teritoriu
manii, prezenþi în cea mai mare parte a croat omogen, în
þãrii. Dar amestecul de populaþii, iniþia- vederea integrãrii în
tivele miliþiilor ºi rãbufnirile conflictului cadrul Croaþiei. Lupte
se vor manifesta prin nenumãrate opera- trimite la Sarajevo „Cãºtile albastre“ violente devasteazã oraºul Mostar în
þiuni locale de „purificare“, organizate îm- (FORPRONU), aprovizionate, în scurt cursul verii, în vreme ce purificãrile etnice
potriva fiecãruia dintre cele trei popoare. timp, printr-un pod aerian. În iulie, forþele reciproce se înmulþesc.
Forþele sârbe îºi pun planul în aplicare musulmane nu mai controleazã decât 10 % În mai 1993, un nou plan consfinþeºte de
din lunile mai–iunie 1992: „purificarea din teritoriile republicii (centrul ºi extre- facto cuceririle sârbe ºi prevede împãrþirea
etnicã“ atinge punctul culminant. La sfâr- mitatea vesticã), locurile în care s-a refu- în trei republici, instituind pentru musul-
ºitul lunii mai, ONU impune un embargo giat majoritatea populaþiei musulmane. mani ºase „zone de securitate“ (Sarajevo,
total asupra Serbiei ºi a Muntenegrului ºi Forþele FORPRONU sunt desfãºurate Tuzla, Žepa, Gorazde, Srebrenica, Biha_),

159 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 plasate sub protecþia FORPRONU. Simul-
tan, o rezoluþie a Consiliului de Securitate
instaureazã un Tribunal Penal Internaþio-
nal pentru fosta Iugoslavie (TPII), însãr-
cinat cu judecarea crimelor de rãzboi ºi a
crimelor împotriva umanitãþii comise în
cursul conflictului. În luna septembrie,
musulmanii resping planul propus în mai.
SÂRBII CONTINUÃ RÃZBOIUL. Presiunile exer-
DOUĂZECI DE POPOARE
citate de Washington pun capãt conflictu-
lui dintre croaþi ºi musulmani în februarie
1994. Acest moment este urmat de consti-
tuirea în Bosnia-Herþegovina, a unei Fe-
deraþii Croato-Musulmane care controla
aproximativ 30 % din teritoriul republicii.
În vreme ce sârbii continuã ostilitãþile,
marile puteri încearcã, în iulie, sã impunã
 un nou plan de împãrþire. Belgradul îl ac-
ceptã, dar nu ºi sârbii din Bosnia, care ur-
160 mãresc cucerirea enclavelor musulmane.
 Conflictul treneazã.
În iulie 1995, sârbii ocupã enclavele
Srebrenica ºi Žepa. În prima dintre ele,
masacreazã mii de persoane (între 7 000 ºi
10 000, potrivit estimãrilor), Ulterior, atacã
enclava Biha_, dar sunt opriþi printr-o con-
traofensivã.
ULTIMA ETAPÃ A CONFLICTULUI. În cadrul Fede-
raþiei Croato-Musulmane, forþele musulmane
ºi cele croate se reorganizeazã, benefi-
ciind (ca ºi Croaþia) de ajutor american
(livrãri de arme, consiliere militarã). În
schimb, sârbii din Bosnia nu mai sunt
sprijiniþi de Belgrad cãci, dorind ridicarea
embargoului, Slobodan Miloševi_ urmã-
reºte sã iasã din rãzboi (a se vedea p. 163).
Aºa se explicã revirimentul din august 1995.
160 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Armata croatã lanseazã, în momentul
respectiv, o mare ofensivã împotriva
sârbilor din Krajina. Acest fapt permite
forþelor musulmane ºi croate din Bosnia sã
elibereze oraºul Biha_ ºi, totodatã, sã preia
controlul asupra teritoriului care lega
oraºul Biha_ de Herþegovina. În total,
sârbii pierd acum între 15 % ºi 20 % din
teritoriul bosniac. Totodatã, în septembrie,
NATO bombardeazã forþele sârbe din
împrejurimile oraºului Sarajevo. Ulterior,
guvernul american îi convoacã pe miniº-
trii Afacerilor Externe ai Bosniei, Croaþiei
ºi Serbiei. Dupã încetarea focului, în
octombrie, discuþiile continuã la Dayton
(Ohio), unde se ajunge la un acord în luna
noiembrie 1995.
Rãzboiul a provocat moartea a circa
200 000 de persoane. Numãrul „persoa-
nelor deplasate“ (în principal, victime
ale purificãrii etnice) se ridicã la 2,1 mi-
lioane (dintr-un total de 4,3 milioane de
locuitori în 1995). Regiunile controlate
de musulmani sunt suprapopulate, ca ur-
mare a afluxului de refugiaþi. În schimb,
cele controlate de sârbi ºi de croaþi sunt
parþial golite de populaþie, cãci purificãrii
etnice i s-a adãugat fuga sârbilor cãtre
Serbia ºi a croaþilor spre Croaþia.
Croaþii dupã 1991
Dupã ce ºi-a proclamat independenþa în
iunie 1991, Croaþia a fost afectatã de
rãzboiul întrerupt prin încetarea focului, în
ianuarie 1992 (a se vedea p. 158). Se
menþin însã dificultãþi grave: un sfert din
þarã (a se vedea harta) este controlat de
sârbi (supravegheaþi de forþele ONU), în
vreme ce 250 000 de croaþi, expulzaþi de
aici, s-au refugiat în alte zone ale þãrii.
PREªEDINÞIA LUI FRANJO TUDJMAN. Preºedin-
tele Franjo Tudjman este reales în 1992,
partidul acestuia (HDZ) rãmânând prin-
cipala forþã politicã a þãrii. Rãzboiul din
Bosnia (a se vedea p. 159) provoacã un
aflux de refugiaþi, atât croaþi, cât ºi musul-
mani. Tudjman, recunoscut ca un partizan al
împãrþirii Bosniei, îi sprijinã pe croaþii din
Herzeg-Bosna, apoi Federaþia Croato-Mu-
sulmanã instituitã în 1994.
În mai 1995, armata croatã recucereºte
teritoriile ocupate de sârbi în Slavonia de
Vest. În august, lanseazã o ofensivã de
amploare în Krajina ºi recucereºte oraºul
Knin. În jur de 200 000 de sârbi, expulzaþi
cu brutalitate, se refugiazã în Bosnia.
Acordurile de la Dayton (noiembrie 1995)
reinstituie suveranitatea Croaþiei asupra
întregului ei teritoriu, inclusiv asupra
Slavoniei de Est (pe care forþele sârbe au
evacuat-o în întregime în 1998).
Ordinea culorilor – roşu, carouri, care datează din
alb, albastru – datează de 1525, simbol al naţiunii
la 1878. Stelei roşii cu croate. Deasupra sa se
chenar auriu, care a află o coroană formată din
figurat în centrul drapelului cinci steme, reprezentând
începând din 1946 i-a fost Vechea Croaţie (regiunea
substituit în 1990 un Zagreb), Dubrovnikul,
blazon roşu şi alb cu 25 de Dalmaţia, Istria şi Slavonia.
 Populaţia Croaţiei este
astăzi omogenă. Sârbii, CROAÞIA
care locuiau în Slavonia, în
Banija şi în Krajina, au fost
expulzaţi din ţară în 1995. HRVATSKA
Cei rămaşi (4,5 % din
populaţie) sunt răspândiţi Suprafaþã 56 542 km2
Populaþie (2006) 4 556 000 loc.

POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ

mai ales în oraşe. Dacă
ţinem cont de recen- Capitalã Zagreb
săminte, croaţii din Limba oficialã croatã
Bosnia-Herţegovina sunt
concentraţi în regiunile în Structura populaþiei (2001)
care erau cei mai numeroşi Croaþi 89,6 %
înaintea războiului. Sârbi 4,5 %

Religie catolicã

Alegerile legislative oferã victoria unei

În 1995, HDZ câºtigã alegerile legislative,
iar Tudjman este reales preºedinte în 1997.
Caracterul autoritar al regimului sãu deter-
minã însã partidele de opoziþie sã se alieze în
cursul anului urmãtor. Moartea lui Tudjman,
în 1999, marcheazã sfârºitul unei epoci.
CROAÞIA LUI STIPE MEŠI`. În urma alegerilor
legislative din ianuarie 2000, opoziþia obþine
96 din cele 151 de mandate. Stipe Meši_,
fost membru al HDZ, care s-a opus lui
Franjo Tudjman în privinþa politicii sale
bosniace, este ales preºedinte. Ivica Ra_an,
liderul Partidului Social-Democrat (fosta
Ligã a Comuniºtilor) devine prim-ministru.
Problema cea mai dificilã este repre-
zentatã de bilanþul ambiguu al politicii lui
Tudjman, care a asigurat independenþa, dar
a ºi încurajat, în Bosnia ºi în Krajina,
operaþiuni de purificare etnicã. O parte a
opiniei publice se opune cererii TPII de
predare a unor comandanþi militari, inclusiv
a unor generali, considerând cã, de fapt,
croaþii au dus un rãzboi defensiv. Dar Uniu-
nea Europeanã, la care Croaþia intenþioneazã
sã adere (depunându-ºi candidatura în
2003), impune condiþia strictã a cooperãrii
cu TPII. Pânã în 2005 însã, în ciuda efortu-
rilor depuse de preºedintele Meši_, aceastã
cooperare a fost doar parþialã.
majoritãþi provenite din HDZ, dar fãrã
componentele extremiste ale acestuia. Ivo
Sanader, noul prim-ministru, ia prin 
surprindere opoziþia prin semnarea unor 161
acorduri cu reprezentanþii minoritãþii sârbe
ºi prin cooperarea cu TPII, fãrã a ocoli

problema refugiaþilor. De asemenea, el
beneficiazã de o situaþie economicã tot
mai bunã dupã 2001. Croaþii îl realeg pe
Stipe Meši_ ca preºedinte în 2005. În
acelaºi timp încep negocierile în vederea
aderãrii la UE.
Bosnia-Herþegovina
dupã 1995
Dintre cele trei popoare din Bosnia-Herþe-
govina, „musulmanii“ – desemnaþi oficial
ca atare în perioada federaþiei iugoslave –
îºi spun, în zilele noastre, „bosniaci“

161 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 (bošnjaci). Pentru a evita confuziile, ei vor
fi numiþi astfel, celelalte douã popoare
fiind „sârbii din Bosnia“ ºi „croaþii din
Bosnia“.
DOUÃ „ENTITÃÞI“. Acordurile de la Dayton
(noiembrie 1995) au transformat Bosnia
într-un stat împãrþit în douã „entitãþi“:
Federaþia Bosnia-Herþegovina, formatã
din bosniaci ºi croaþi ºi, respectiv, Re-
DOUĂZECI DE POPOARE
publica sârbã. Teritoriile acestora, aproape
egale, corespund în linii mari celor deþi-
nute de forþele militare ce s-au confruntat
în octombrie 1995. Fiecare entitate dis-
pune de propriile instituþii: Parlament,
guvern, forþe armate... La nivelul statului
funcþioneazã o serie de instituþii comune:
Parlament, preºedinþie colegialã (trei
 membri), Curte Constituþionalã, Bancã
Centralã. Printre competenþele acestora
162 se numãrã Afacerile Externe, proble-
 mele monetare ºi cele vamale. Totodatã,
prin acordurile de la Dayton este plasatã
Bosnia-Herþegovina sub tutelã interna-
þionalã. FORPRONU a fost înlocuitã cu
forþele NATO (International Force, IFOR).
Un înalt reprezentant al ONU joacã rolul
de mediator între diferitele instituþii. De
asemenea, acordurile prevãd dreptul ne-
îngrãdit al refugiaþilor de a reveni la
cãminele lor.
ÎNTÃRIREA TUTELEI INTERNAÞIONALE. Cele trei
partide dominante din 1990 (SDA, musul-
man, SDS, sârb ºi HDZ, croat, a se vedea
p. 157) câºtigã alegerile din 1996. În 1997,
IFOR este înlocuit cu o Forþã de stabi-
lizare (Stabilisation Force, SFOR). Þara
se confruntã cu dificultãþi considerabile.
162 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
– Rivalitãþile dintre partidele dominante
paralizeazã funcþionarea instituþiilor
statului ºi ale federaþiei. În interiorul
partidului SDS, moderaþii se opun ex-
tremiºtilor.
– Situaþia economicã este dezastruoasã:
producþia abia atinge 25 % din nivelul
de dinainte de rãzboi în federaþie ºi 10
% în Republica sârbã...
– Primele încercãri ale refugiaþilor de a re-
veni acasã provoacã incidente violente.
– Urmãrirea responsabililor inculpaþi pen-
tru crime de rãzboi de cãtre TPII se dove-
deºte a fi dificilã: este cazul liderilor sârbi
Radovan Karadži_ ºi Radko Mladi_.
– Prin urmare, înaltul reprezentant joacã
un rol crescând ºi se transformã într-un
guvernator al unei Bosnii-Herþegovina
devenite, de facto, un protectorat.
Acesta decide în diferite domenii (cetã-
þenie, monedã, noul drapel etc.) ºi îi
destituie pe aleºii care se opun aplicãrii
acordurilor de pace.
PERSISTENÞA CLIVAJELOR ETNICE. Cu prilejul
alegerilor din 2000, SDA, SDS ºi HDZ
obþin, împreunã, mai puþin de 50 % din
voturi. În rândul bosniacilor, Alija Izetbe-
govi_, liderul istoric al SDA, s-a retras din
viaþa politicã înaintea alegerilor, în vreme
ce opoziþia s-a reorganizat. Aceasta a
reuºit sã formeze un guvern la nivelul
federaþiei, dar croaþii rãmân, în majoritate,
fideli HDZ-ului. În Republica sârbã,
opoziþia devanseazã SDS-ul, fãrã a obþine
majoritatea voturilor. O nouã coaliþie gu-
vernamentalã se formeazã totuºi la nivelul
statului Bosnia-Herþegovina. Ulterior, viaþa
politicã fluctueazã: SDA, SDS ºi HDZ
preiau conducerea în 2002, apoi sunt de-
vansate, în 2006, de partidele de opoziþie...,
organizate, la rândul lor, pe baze etnice.
Persistenþa clivajelor dintre cele trei co-
munitãþi îngreuneazã aplicarea reformelor.
Situaþia economicã s-a îmbunãtãþit (mai
ales pentru cã indexarea monedei naþio-
nale în funcþie de euro permite evitarea in-
flaþiei), dar ºomajul rãmâne foarte ridicat.
Corupþia este prezentã peste tot. „Mafiile“
(susþinute adeseori de miliþiile formate în
 BOSNIA-HERÞEGOVINA
BOSNA I HERCEGOVINA
Suprafaþã 51 197 km2
Populaþie (2006) 3 926 000 loc.
Capitalã Sarajevo
Limbi oficiale bosniacã, sârbã, croatã
Structura populaþiei
Consecinþele rãzboiului au modificat împãr-
þirea populaþiei în bosniaci (majoritari), sârbi ºi
croaþi. În absenþa unui recensãmânt, nu existã
date pentru anul 2007.
Tradiþii religioase dominante
musulmanã, ortodoxã, catolicã
timpul rãzboiului) sunt puternice. Reve-
nirea refugiaþilor este încã un deziderat.
Este adevãrat însã cã mulþi dintre aceºtia
nu doresc sã mai plece din noile locuri de
reºedinþã.
Paddy Ashdown, înaltul reprezentant
între anii 2002 ºi 2005, reformeazã forþele
armate, care reprezentau un refugiu pentru
naþionaliºti. În 2004, forþele de menþinere
a pãcii trec în responsabilitatea Uniunii
Europene, primind numele de EUFOR
(European Forces). Anul urmãtor, UE
semneazã cu Bosnia-Herþegovina un acord
de „stabilizare ºi asociere“.
Sârbii ºi muntenegrenii
dupã 1991
PERIOADA RÃZBOIULUI. În aprilie 1992, Ser-
bia ºi Muntenegru proclamã Republica
163 CYAN MAGENTA YELLOW
Federalã Iugoslavia (RFI). Partidul Socialist
(SPS), condus de Slobodan Miloševi_, ºi
Partidul Radical (SRS, ultranaþionalist)
câºtigã în luna mai alegerile legislative
din RFI, boicotate de opoziþie.
RFI susþine logistic forþele sârbe ºi mun-
tenegrene care erau implicate în rãzboiul
din Bosnia-Herþegovina (a se vedea p.
158). De aceea, în mai 1992, Consiliul de
Securitate al ONU impune embargoul
asupra Serbiei ºi Muntenegrului. Comu-
nitatea internaþionalã refuzã sã recunoascã
RFI. Miloševi_ ºi aliatul acestuia, Momir
Bulatovi_ sunt realeºi preºedinþi în 1992,
unul în Serbia, celãlalt în Muntenegru.
Efectele embargoului, înãsprit în anul
1993, îl determinã ulterior pe Miloševi_
sã se distanþeze faþã de sârbii din Bos-
nia ºi sã caute o ieºire din rãzboi. Nego-
cierile de la Dayton, din noiembrie
1995, se finalizeazã prin suspendarea
Pe steagul roşu, creat în
1946, figura un drapel mic
iugoslav. Drapelul adoptat
în 1991 cuprindea stema
atribuită regelui Tvrtko I
(secolul al XIV-lea). Acesta
a fost abandonat dar,
datorită faptului că cele trei
comunităţi nu au putut
ajunge la un acord în
această privinţă, înaltul
reprezentant al ONU a fost
cel care a impus unul nou,
în 1998. Triunghiul
simbolizează ţara (cele trei
comunităţi ale acesteia), iar
stelele fac aluzie la Europa.
BLACK
embargoului ºi prin recunoaºterea, de
facto, a RFI.
MENÞINEREA UNUI REGIM AUTORITAR. În 1996,
opoziþia sârbã formeazã coaliþia Zajedno
(„Împreunã“). Din cadrul acesteia fac
POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ
parte Miºcarea pentru Renaºterea Sârbã
(SPO), a lui Vuk Draškovi_, Partidul De-
mocrat (DS), condus de Zoran Djindji_ ºi
Alianþa Civicã din Serbia (GSS). SPS ºi
aliaþii sãi câºtigã alegerile federale dar, la
alegerile municipale din noiembrie 1996,
Zajedno câºtigã oraºele mari, inclusiv
Belgradul. Sub pretextul unor nereguli,
guvernul anuleazã o serie de rezultate.
Aceastã decizie este urmatã de manifes-
taþii de amploare, desfãºurate pe parcursul
a trei luni, la care participã, la Belgrad,
sute de mii de persoane. În cele din urmã,
printr-o lege, este recunoscutã victoria 
opoziþiei. Divergenþele dintre Djindji_, 163
ales primar al Belgradului, ºi Draškovi_
duc la destrãmarea coaliþiei Zadejno. DS

ºi GSS, dar nu ºi SPO, decid sã boicoteze
alegerile, iar Miloševi_ este ales pre-
ºedinte al RFI în 1997. Ulterior, SPS
ºi SRS câºtigã alegerile legislative din
Serbia, formând un guvern care impune
restricþii asupra libertãþilor cetãþeneºti, în
urma valului masiv de contestãri din iarna
1996–1997.
Muntenegru cunoaºte o evoluþie dife-
ritã. În 1997, fosta Ligã a Comuniºtilor se
scindeazã între partizanii lui Bulatovi_,
fideli regimului de la Belgrad, ºi cei ai lui
Milan Djukanovi_, adepþi ai reformelor.
Acesta din urmã, susþinut de opoziþie, este
ales preºedinte, apoi coaliþia condusã de el
câºtigã alegerile din 1998.
 „RÃZBOIUL DIN KOSOVO“. Albanezii din
Kosovo (kosovarii) s-au pronunþat pentru
independenþã în 1991, printr-un refe-
rendum organizat ilegal. Anul urmãtor, ei
au proclamat „Republica Kosovo“ (nere-
cunoscutã de comunitatea internaþionalã),
alegându-l ca preºedinte pe scriitorul
Ibrahim Rugova, adept al unei politici
nonviolente.
Armata de Eliberare din Kosovo (UCK),
DOUĂZECI DE POPOARE
formatã în 1996, contestã politica lui
Rugova ºi revendicã unirea tuturor alba-
nezilor într-un singur stat. În primãvara
anului 1998, aceasta îºi impune controlul
asupra unei treimi din întreaga provincie.
Forþele sârbe (poliþia ºi armata) recuce-
resc principalele poziþii deþinute de UCK
în cursul verii, provocând exodul a peste
 300 000 de persoane. Marile puteri exer-
citã presiuni asupra regimului de la Bel-
164 grad, care refuzã sã-ºi îmblânzeascã
 politica. În martie 1999, NATO recurge la
primele „lovituri aeriene“ asupra RFI. În
loc sã cedeze, Miloševi_ ordonã „purifi-
carea etnicã“ a provinciei Kosovo, fapt
care provoacã refugierea a peste 700 000
de persoane în þãrile vecine (Macedonia,
Albania, Muntenegru).
Aceste operaþiuni sunt dublate de o
politicã de teroare, care provoacã zeci
de mii de victime. În luna mai, Miloševi_
este inculpat pentru „crime împotriva
umanitãþii“.
Dupã circa 10 0000 de lovituri aeriene,
RFI se supune, la 4 iunie 1999. Forþele
sârbe sunt obligate sã pãrãseascã regiunea
Kosovo unde, conform unei rezoluþii a
Consiliului de Securitate, este desfãºu-
ratã KFOR (Kosovo Force), instituitã de
164 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
NATO, în vreme ce provincia intrã sub
autoritatea Misiunii pentru administrarea
interimarã a Naþiunilor Unite în Kosovo
(forþe numitã MINUK). În jur de 800 000
de refugiaþi albanezi revin la casele lor.
În schimb, de frica represaliilor, în jur de
100 000 de sârbi pãrãsesc provincia (din-
tr-un total de 200 000, câþi trãiau aici
înainte de rãzboi).
PRÃBUªIREA LUI MILOŠEVI`. Miloševi_ riscã
totul ºi provoacã alegerile din anul 2000.
Împotriva lui, se formeazã Opoziþia
Democraticã din Serbia (DOS), alcãtuitã
din Partidul Democrat din Serbia (DSS)
condus de Vojislav Koštunica, DS, al lui
Zoran Djindji_ ºi alte miºcãri. Alegerile
cele mai importante sunt cele pentru
preºedintele federal, pe care Koštunica
le câºtigã din primul tur de scrutin, cu
50,24 % din voturi, învingându-l pe
Miloševi_. În momentul în care acesta
din urmã refuzã sã-ºi recunoascã în-
frângerea, o fracþiune din DOS recurge la
înlãturarea regimului: în cursul unei mari
manifestaþii organizate la Belgrad, mul-
þimea ia cu asalt Parlamentul Federal,
Serbia şi Muntenegru, Maghiarii reprezintă 14 sediul Televiziunii de Stat ºi pe cel al
asociate anterior, s-au % din populaţia acesteia.
separat în anul 2006. Statutul provinciei SPS. Miloºevi_ se supune, iar apoi DOS
Provincia Voivodina (a se Kosovo, populată în câºtigã alegerile legislative din Serbia.
vedea p. 155) se bucură mare majoritate de În ianuarie 2001, Djindji_ formeazã
de o autonomie relativă albanezi, era încă în guvernul.
în cadrul Serbiei. suspensie în 2007.
Ulterior, viaþa politicã sârbã este do-
minatã de douã probleme: ar trebui
considerat fostul regim drept criminal ºi,
prin urmare, ar fi oportunã cooperarea cu
TPII? Este momentul pentru aderarea la
Uniunea Europeanã? DS ºi aliaþii acestuia
rãspund afirmativ ambelor întrebãri. SPS
 MUNTENEGRU Asasinarea lui Zoran Djindji_, în mar- sârbã, adoptatã prin referendum în octom-
tie 2003, demonstreazã cã „serviciile spe- brie, reafirmã, dimpotrivã, suveranitatea
CRNA GORA ciale“ moºtenite de la regimul Miloševi_ Serbiei asupra provinciei Kosovo. La înce-
(cu legãturi în cadrul reþelelor mafiote) nu putul anului 2007, finlandezul Martti
Suprafaþã 3 812 km2 au fost destructurate. Guvernul sârb reac- Ahtisaari, trimisul special al ONU, pre-
Populaþie (2006) 601 000 loc. þioneazã energic, proclamã starea de zintã un „plan“ care prevede acordarea

POPOARELE DE LIMBĂ SÂRBO-CROATĂ

Capitalã Podgorica
Limbã oficialã sârbã
Structura populaþiei (2003)
Muntenegreni ºi sârbi 5%
Slavi musulmani 1,7 %
Albanezi 5%
Religie ortodoxã
ºi SRS considerã cã nu. DSS, din naþio-
nalism, nu doreºte o cooperare cu TPII,
dar se teme de izolarea Serbiei. Miloševi_,
acuzat de corupþie ºi de diferite nereguli,
este arestat în aprilie 2001, fiind apoi
extrãdat în iunie de guvernul Serbiei. El
avea sã fie adus în faþa TPII în cursul lunii
urmãtoare. Tensiunea se acutizeazã în-
tre Koštunica ºi Djindji_, prim-ministrul
Serbiei.
COMUNITATEA STATALÃ SERBIA ªI MUNTENEGRU.
RFI, admis în ONU în 2000, nu mai repre-
zintã decât o ficþiune politicã, deoarece
Muntenegrul se distanþeazã constant de
politica federalã. UE convinge cele douã
þãri asociate sã îºi ofere o nouã ºansã,
astfel încât, în 2003, Parlamentul Federal
adoptã o Constituþie care instituie „Comu-
nitatea statalã Serbia ºi Muntenegru“.
Potrivit acesteia, cele douã republici se vor
putea pronunþa pentru independenþã, prin
referendum, trei ani mai târziu.
urgenþã ºi aresteazã peste 4 000 de per-
soane, printre care se numãrã înalþi
responsabili ai serviciilor de securitate ºi
ai armatei. Alegerile legislative din anul
2003 sunt câºtigate de DS ºi DSS, care
însã nu reuºesc sã se înþeleagã. Koštunica
(fostul preºedinte al RFI) formeazã un
guvern minoritar. Boris Tadi_, candidat
din partea DS, este ales preºedinte în
2004.
În Muntenegru, coaliþia condusã de
Djukanovi_ câºtigã legislativele din 2002.
KOSOVO DUPÃ 1999. Deºi administrat de
MINUK, Kosovo îºi pãstreazã propriile
instituþii. Liga Democraticã din Kosovo
(LKD) rãmâne principala formaþiune poli-
ticã de aici. Liderul istoric al acesteia,
Ibrahim Rugova, ales preºedinte în 2002,
moare în 2006. Succesorul sãu este Fatmir
Sejdiu.
În martie 2004, acþiuni violente anti-
sârbeºti provoacã moartea a 19 persoane
ºi incendierea bisericilor ºi a mãnãstirilor
ortodoxe. În 2005, când Parlamentul
kosovar se exprimã în favoarea indepen-
denþei, Belgradul respinge o asemenea
perspectivã ºi cere divizarea provinciei
Kosovo între o entitate sârbã ºi una alba-
nezã. Anul urmãtor, la Viena, se desfã-
ºoarã negocieri între reprezentanþii Serbiei
ºi cei din Kosovo, care nu duc la niciun
rezultat. Dimpotrivã, noua Constituþie
pentru Kosovo a statutului de stat inde-
pendent, sub controlul comunitãþii inter-
naþionale. UE ºi SUA aprobã planul;
Serbia ºi Rusia îl resping [în februarie
2008, Kosovo ºi-a proclamat indepen-
denþa ºi a cerut ca aceasta sã fie recunos-
cutã pe plan internaþional – n.tr.].
INDEPENDENÞA MUNTENEGRULUI. În mai 2006,
muntenegrenii opteazã prin referendum
pentru independenþã cu 55,5 % din voturi.
Acest rezultat indicã totuºi faptul cã
numeroºi muntenegreni nu erau de acord
cu separarea de Serbia. 
Muntenegrul este admis în ONU, în 165
iunie. În 2007 semneazã un „acord de sta-
bilizare ºi de asociere“ cu UE: Munte-

negru s-a distanþat de Serbia în 1999,
adoptând ca monedã marca germanã, apoi
euro, în 2002. Turismul este aici în plin
avânt.
Drapelul Muntenegrului a
fost acelaşi cu cel al Serbiei
între anii 1945 şi 1991,
apoi s-a deosebit de acesta
din urmă printr-un albastru
mai deschis. Drapelul actual,
adoptat în 2004, redă stema
din timpul domniei regelui
Nicolae (1910–1918).

165 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Tricolorul sârb datează de

MACEDONENII
SERBIA la 1835. Culorile sunt cele
ale steagului rusesc, dar
SRBIJA inversate. Între 1945 şi
1991, în centru s-a aflat
Suprafaþã (fãrã Kosovo) 77 474 km2 steaua roşie a federaţiei
iugoslave. Stema Serbiei,
Populaþie (2002, fãrã Kosovo) 7 597 000 loc. acedonia a fost numele purtat

M
Capitalã Belgrad (Beograd) utilizată până la 1918, a
redevenit oficială din 2006. de un regat grecesc, asupra
Limbã oficialã sârbã
cãruia au domnit Filip al
Structura populaþiei (2002, fãrã Kosovo) * II-lea, apoi fiul acestuia, Ale-
xandru cel Mare (secolul al IV-lea î.Hr.). În
DOUĂZECI DE POPOARE

Sârbi 82,9 % secolul al XIX-lea, acelaºi nume desem-

Maghiari 3,9 %
Slavi musulmani 1,8 %
Romi 1,4 %
Religii ortodoxã (sârbi);
catolicã (maghiari)
* Populaþia din Kosovo (10 887 km2) este esti-
matã între 1,9 milioane ºi 2,2 milioane în 2005.
Albanezii (kosovari) formeazã peste 90 %
 din total, numãrul sârbilor fiind, în 2007, sub
100 000. Kosovarii sunt, în majoritate, de
166 religie musulmanã. În jur de 15 % dintre ei sunt
 catolici.
SERBIA IZOLATÃ. Înlãturatã din Kosovo, des-
pãrþitã (chiar ºi pe cale amiabilã) de Mun-
tenegru, Serbia este izolatã. Moartea lui
Miloševi_, în martie 2006, la Haga, nu
rezolvã problema cooperãrii cu TPII: în
acelaºi an, UE suspendã negocierile cu
Belgradul, din cauza faptul cã generalul
Radko Mladi_ nu a fost încã predat (iar
Radovan Karadži_ nici atât). Chestiunea
provinciei Kosovo alimenteazã un curent
ultranaþionalist reprezentat de SRS (al
cãrui lider, Vojislav Šešeli, este deþinut la
Haga din 2003): extrem de ostil faþã de UE
ºi faþã de Statele Unite ale Americii, acesta
susþine alianþa cu Rusia. La alegerile din
ianuarie 2007, dintr-un total de 250 de
mandate, SRS obþine 81, DS, 64, iar DSS,
47. Prin urmare, formarea guvernului se
dovedeºte foarte dificilã.
neazã o regiune geograficã strãbãtutã de
râurile Vardar ºi Struma, care include oraºul
Salonic. Lingviºtii fac distincþie între trei
subgrupe ale dialectelor slavilor de sud:
slovenã, sârbo-croatã ºi bulgaro-macedo-
neanã. Constituirea, în 1946, a unei repu-
blici a Macedoniei, în cadrul federaþiei
iugoslave, marcheazã afirmarea unei iden-
titãþi naþionale, pe care bulgarii ºi grecii
(din raþiuni diferite) evitã sã o recunoascã.
O REGIUNE DISPUTATÃ. Slavii se stabilesc în
regiune de la sfârºitul secolului al VI-lea.
Influenþa centrului religios de la Ohrida,
fondat de Sfântul Clement, asigurã creº-
tinarea acestora în secolul al IX-lea.
Bulgarii dominã regiunea în cursul seco-
lului urmãtor (a se vedea p. 169). La puþin
timp dupã anul 1000, bizantinii îi supun
pe bulgari, care îºi vor reface imperiul
(incluzând Macedonia) spre sfârºitul se-
colului al XII-lea, acesta slãbind apoi, în
urma invaziei mongole (1242). În aceste
condiþii, începe ascensiunea regatului
sârb: în timpul domniei lui ªtefan Dušan
(1331–1355), acesta cuprinde întreaga
Macedonie ºi o parte a Greciei, având
capitala la Skopje (a se vedea p. 147).

166 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Otomanii pun capãt atât ambiþiilor
sârbilor, cât ºi ale bulgarilor, impunându-
ºi stãpânirea asupra þãrii în anii 1380. O
vor pãstra apoi, fãrã întrerupere, pânã în
1912. Numeroºi turci se aºazã în Macedo-
nia, unde se suprapun unui fond de popu-
laþie slavã, dar ºi greacã, albanezã, vlahã...
În timpul regimului otoman, toþi ortodocºii
din Macedonia, inclusiv slavii, depinde de
Patriarhia din Constantinopol.
BULGARI SAU SÂRBI? Constituirea în 1870 a
unui „exarhat bulgar“ (a se vedea p. 170)
Macedonia. În 1906, aceºtia înfiinþeazã la
Salonic o societate secretã, ai cãrei
membri vor juca un rol-cheie în revoluþia
junilor turci din anul 1908, de tendinþã
naþionalistã. Populaþiile creºtine se revoltã
din nou. În 1912, Serbia, Grecia, Bulgaria
ºi Muntenegru, aliate, cer otomanilor sã
adopte reforme profunde în Macedonia.
Se declanºeazã astfel primul rãzboi
balcanic (octombrie 1912–martie 1913),
în cursul cãruia sârbii cuceresc o mare
parte din regiune. Frustraþi, bulgarii se
întorc, în iunie, împotriva foºtilor aliaþi,
dar sunt înfrânþi. Prin tratatul de pace de
la Bucureºti (august 1913), Serbia îºi
pãstreazã cuceririle, în vreme ce Mace-
donia „egeeanã“, împreunã cu Salonicul,
revin Greciei.
Intratã în rãzboi de partea Puterilor
Centrale în octombrie 1915, Bulgaria îºi
ia revanºa: cu ajutorul trupelor germane,
ocupã Macedonia sârbeascã. Trei ani mai
târziu, dupã ruperea frontului oriental de
cãtre Aliaþi ºi dupã armistiþiul pe care
Bulgaria este nevoitã sã-l semneze ime-

MACEDONENII
determinã conturarea unei „probleme ma- diat, Macedonia revine Serbiei. În cadrul
cedonene“. Bulgarii preiau iniþiativa, con- Regatului sârbilor, croaþilor ºi sloveni-
stituind ºcoli în Macedonia ºi desfãºurând 1913. Înfrângându-i pe 1925. Macedonia lor, macedonenii, numiþi „slavi de sud“
turci (primul război actuală este integrată
o intensã activitate de prozelitism. Grecii balcanic), apoi pe bulgari Regatului Iugoslaviei,
nu beneficiazã de niciun statut special.
încearcã sã riposteze, dar fãrã prea mare (al doilea război căruia Bulgaria i-a cedat Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial oferã
succes. Sârbii, în schimb, întemeiazã ime-
diat o serie de ºcoli, mai ales în regiunea
balcanic), Serbia a
anexat teritoriul actualei
unele teritorii în 1919. Bulgariei, în 1941, o nouã ocazie de a
anexa Macedonia (cu excepþia teritoriilor 
Uskub (numele turcesc al oraºului Skopje). Republici a Macedoniei, 1942. Cea mai mare parte cedate Albaniei italiene). Bulgarii fac, cu 167
Rãzboiul ruso-turc din 1877–1878 se
sfârºeºte prin Tratatul de la San Stefano:
în timp ce Grecia a
anexat Macedonia
„egeeană“, inclusiv
a Macedoniei a fost
încorporată Bulgariei, restul
fiind alipit Albaniei (care se
aceastã ocazie, eforturi mari pentru a
asimila populaþia macedoneanã, care nu

sultanul acceptã crearea unei Bulgarii Mari, Salonicul. afla sub ocupaţie italiană). opune rezistenþã. Partizanii iugoslavi
extinsã ºi prin înglobarea Macedoniei (a
se vedea p. 170). Dar, cu ocazia Congre-
sului de la Berlin, puterile europene reduc
teritoriul Bulgariei, lãsând otomanilor Ma-
cedonia, ceea ce duce la acutizarea ten-
siunilor. Organizaþia Revoluþionarã Internã
Macedoneanã (ORIM), fondatã în 1893,
îºi înmulþeºte atentatele. Insurecþia de Sf.
Ilie, declanºatã la 2 august 1903, este ur-
matã de represaliile turcilor: sate incen-
diate, locuitori masacraþi... Puterile euro-
pene cer adoptarea de reforme ºi pun, în
regiune, bazele unei jandarmerii dotate cu
un statut internaþional. Acest amestec
stârneºte însã reacþia ofiþerilor turci din

167 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


BISERICA ORTODOXÃ
MACEDONEANÃ
Pentru a consolida identitatea macedoneanã,
autoritãþile iugoslave au încurajat consti-
tuirea unei Biserici Ortodoxe distincte: des-
prinsã de Bisericã Sârbã, Biserica Mace-
doneanã s-a proclamat autocefalã în 1967,
dar patriarhul din Constantinopol nu a
recunoscut-o.
Un compromis, elaborat în 2002, nu a dus
la niciun rezultat, Biserica Sârbã pãstreazã la
DOUĂZECI DE POPOARE
Ohrida un arhiepiscop, a cãrui legitimitate este
contestatã de Biserica Macedoneanã ºi de
guvernul de la Skopje.
conduºi de Tito îºi instaureazã controlul în
regiune, în 1944.
 MACEDONIA, REPUBLICÃ IUGOSLAVÃ. Regimul
168 lui Tito tranºeazã „problema macedo-
 neanã“ instituind o republicã a Macedoniei
ºi formând, pe baza dialectelor locale, o
limbã oficialã macedoneanã, distinctã de
bulgarã. Cu toate acestea, populaþia re-
publicii nu este omogenã etnic, deoarece
include o importantã minoritate de limbã
albanezã (descendenþii populaþiilor imi-
grate în epoca otomanã). Pe de altã parte,
în Macedonia greacã existã ºi astãzi o
minoritate macedoneanã (slavã) foarte
elenizatã.
INDEPENDENÞA. În 1990, atunci când fede-
raþia iugoslavã se aflã în pragul destrãmãrii
(a se vedea p. 156–157), macedonenii
adoptã o atitudine prudentã. Dupã alegerile
libere din acelaºi an, Kiro Gligorov, fost
lider al Ligii Comuniºtilor, este ales pre-
168 CYAN MAGENTA YELLOW
ºedinte al republicii în ianuarie 1991.
Armata federalã iugoslavã pãrãseºte Ma-
cedonia în cursul verii. În septembrie,
populaþia opteazã, printr-un referendum,
pentru independenþã.
Imediat se declanºeazã un conflict cu
Grecia, care neagã noului stat dreptul de a
purta numele grecesc ºi, în 1992, pro-
testeazã împotriva utilizãrii de cãtre
macedoneni, pe drapelul lor, a simbolului
Macedoniei antice (soarele cu 16 raze).
Grecia se opune recunoaºterii Macedoniei
de cãtre Comunitatea Europeanã.
În aprilie 1993, un compromis permite
acesteia din urmã sã devinã membrã a
ONU: ea va fi denumitã Fosta Republicã
Iugoslavã a Macedoniei (Former Yugoslav
Republic of Macedonia, FYROM). Rela-
þiile se destind în 1995, când Macedonia
acceptã sã-ºi modifice drapelul, dar Gre-
cia rãmâne intransigentã în privinþa nu-
melui. Autoritãþile bulgare dau dovadã de
supleþe: negând existenþa unei naþiuni
BLACK
macedonene, acestea recunosc, totuºi,
Republica Macedonia.
Viaþa politicã a þãrii este dominatã de
doi poli: Partidul Social-Democrat (SDMS,
fost comunist) ºi un partid, care reia denu-
mirea de ORIM (VMRO în macedoneanã),
Acestea alterneazã la putere: SDSM câº-
tigã alegerile în 1994 ºi în 2002; VMRO-ul
în 1998 ºi 2006. Preºedintele Gligorov,
rãnit într-un atentat în 1995, renunþã la
viaþa politicã în 1999.
Cea mai dificilã problemã este cea a
albanezilor, care formeazã un sfert din
populaþie. Deºi albanezii participã la toate
guvernele, divergenþele persistã, deter-
minând acþiuni violente în 1994 ºi în
1997.
În 1999, în timpul „Rãzboiului din Ko-
sovo“ (a se vedea p. 163–164), în jur de
360 000 de kosovari se refugiazã în Mace-
donia. Aceºtia pleacã dupã încheierea con-
MACEDONIA
MAKEDONIJA
Suprafaþã 25 333 km2
Populaþie (2006) 2 036 000 loc.
Capitalã Skopje
Limbi oficiale macedoneanã, albanezã
Structura populaþiei (2002)
Macedoneni 64 %
Albanezi 25 %
Turci 4%
Religie ortodoxã (macedoneni)
musulmanã (albanezi, turci)
 Drapelul, aflat în vigoare
între 1946 şi 1992, relua
culorile tradiţionale ale
Macedoniei. Pe cel
B U L G A R I I
adoptat în 1992 figurează
un soare cu 12 raze,
simbol ce datează din
a originea naþiunii bulgare se aflã

vremea Macedoniei elene
din Antichitate. Dar grecii
s-au opus cu fermitate
utilizării acestui simbol. El
a fost modificat în 1995,
trecându-se la 8 raze late.
L
un popor turcic. Protobulgarii,
instalaþi în secolul al VI-lea în
zona Mãrii Azov, sunt alungaþi
de hazari (tot turci) în secolul urmãtor.
Unii dintre aceºtia vor întemeia un regat
pe Volga Mijlocie: este vorba de „bulgarii
de pe Volga“, strãmoºii ciuvaºilor de azi.
Restul s-a instalat, de o parte ºi de alta a
Dunãrii, în a doua jumãtate a secolului

flictului, dar violenþele reizbucnesc. Între
lunile martie ºi iunie 2001, Armata de
Eliberare Naþionalã (UCK) duce lupte de
gherilã în nord-vestul þãrii. În urma unui
acord încheiat la Ohrida, în august, sunt
îndeplinite mai multe revendicãri ale alba-
nezilor: recunoaºterea albanezei cu statutul
de a doua limbã oficialã, creºterea ponderii
albanezilor în funcþiile publice etc. În
schimb, UCK îºi predã armele unei misi-
uni trimise de NATO.
În 2005, Uniunea Europeanã acceptã în
mod oficial candidatura Macedoniei (sub
numele de FYROM).
al VII-lea.
Din 681, Bizanþul recunoaºte suvera-
nitatea hanului Asparuh asupra teritoriilor
aflate la nord de lanþul muntos al Balca-
nilor. Protobulgarii constituie o aristocra-
þie militarã care dominã o populaþie slavã,
a cãrei limbã o vor adopta cu timpul.
Capitala lor se aflã la Pliska, în estul þãrii.
IMPERIILE BULGARE. Hanul Boris, botezat în
864 cu numele de Mihail, organizeazã puþin
mai târziu o Bisericã (ortodoxã) bulgarã
autonomã. Discipolii lui Chiril ºi Metodiu,
Clement ºi fratele acestuia, Naum, intro-
duc aici liturghia, dar nu în limba greacã,
ci în slavonã (a se vedea p. 12). Se afirmã
astfel caracterul slav al Bulgariei.
Simeon (893–927), fiul lui Boris I, cu-
cereºte Macedonia, pune bazele unui
adevãrat imperiu (a se vedea harta) ºi mutã
capitala la Preslav. Petru (927–969) îºi ia
titlul de þar, dar puterea bulgarã intrã în
declin. Bizantinii cuceresc întreaga parte
de est a þãrii în 971. Samuel (991–1014)
BULGARII
reconstituie imperiul pornind din Ma-
cedonia, dar împãratul Vasile al II-lea
Bulgaroctonul („ucigãtorul de bulgari“)
duce un rãzboi nemilos: în 1014, el or- 
donã orbirea a 14 000 de prizonieri, pe 169
care-i trimite înapoi sub conducerea câte
unui prizonier cu un singur ochi pentru

fiecare grup de o sutã de orbi; Samuel
moare în urma spaimei produse de aceste
evenimente. Întreaga Bulgarie este ocu-
patã de Imperiul Bizantin.
În anii 1180, doi vlahi, Ioan Asan ºi
Petru, organizeazã o revoltã antibizantinã
ºi reuºesc sã refacã statul (Þaratul vlaho-
bulgar), cu capitala la Tãrnovo. În timpul
lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241),
acesta ajunge la întinderea fostului impe-
riu al lui Simeon. Biserica Bulgarã îºi
recâºtigã autonomia în 1235: Tãrnovo
devine sediul patriarhatului.
Atacurile tãtarilor din Hanatul Hoardei
de Aur (a se vedea p. 15), începând din
1272, grãbesc declinul regatului. Sârbul

169 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 ªtefan Dušan (1331–1355, a se vedea p.
147) anexeazã o mare parte a acestuia.
Statul se împarte, în 1371, în douã princi-
pate: cel de Vidin (vecin Serbiei) ºi cel de
Tãrnovo. În 1382, atunci când otomanii
cuceresc Sofia, bulgarii sunt deja foarte
slãbiþi: Tãrnovo se prãbuºeºte în 1393,
Vidinul în 1396. Cruciaþii maghiari ºi fran-
cezi care încearcã sã-i respingã pe otomani
sunt înfrânþi, în acelaºi an, la Nicopole.
DOUĂZECI DE POPOARE
DOMINAÞIA OTOMANÃ. Din 1393, prin voinþa
sultanului, patriarhatul bulgar a fost des-
fiinþat. Aflatã în dependenþã faþã de
patriarhul din Constantinopol, Biserica se
grecizeazã ºi abandoneazã slavona. Aristo-
craþia care a supravieþuit rãzboaielor a fost
deportatã în Anatolia sau s-a convertit. Deºi
 majoritatea þãranilor îºi pãstreazã religia
ortodoxã, unii dintre ei se convertesc: este
170 vorba de pomaci, musulmani de limbã
 bulgarã (a se vedea p. 174). De asemenea,
turcii se aºazã în diferite regiuni ale þãrii.
LIMBA
ªI LITERATURA
Prima afirmare a literaturii bulgare, de in-
spiraþie religioasã, dateazã din timpul domniei
lui Simeon (893–927). În secolul al XIV-lea, ea
cunoaºte o nouã înflorire, fiind reprezentatã de
Eutimie de Tãrnovo (cca 1327–cca 1402),
teolog, moralist, patriarh de Tãrnovo, celebru
pentru curajul dovedit împotriva turcilor.
În 1762, elaborând Istoria slavilor bulgari,
cãlugãrul Paisie de Hilandar, îi încurajeazã
pe compatrioþii sãi sã-ºi cultive limba proprie,
inaugurând astfel „renaºterea bulgarã“. Cea
dintâi gramaticã bulgarã modernã dateazã
din 1835.
170 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Din a doua jumãtate a secolului al
XVIII-lea, conflictele ruso-turce vor scoate
treptat Bulgaria din starea ei de izolare. În
timpul rãzboiului declanºat de turci în anul
1768, armatele ruse traverseazã Moldova
ºi Valahia, ajungând pânã în Bulgaria.
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774)
inaugureazã intervenþiile Rusiei în Impe-
riul Otoman, stârnind bulgarilor speranþa
eliberãrii. În aceeaºi perioadã se formeazã
o burghezie autohtonã, comercialã ºi meº-
teºugãreascã, în vreme ce opera lui Paisie
din Hilandar (a se vedea studiul) marchea-
zã momentul „renaºterii bulgare“. Iniþial,
aceasta nu se opune atât dominaþiei oto-
mane, cât mai ales hegemoniei culturale a
limbii greceºti, utilizatã de Bisericã. De
aceea, din anul 1830, se înmulþesc ºcolile
bulgare laice. Simultan, dorinþa revenirii
la liturghia în limba slavonã stârneºte
o mare agitaþie popularã. Rusia sprijinã
aceastã miºcare, astfel cã, în 1870, sul-
tanul acceptã constituirea unui exarhat
bulgar, adicã a unei Biserici Bulgare
autonome.
EMANCIPAREA. Patrioþii bulgari întemeiazã
în 1872 un „Comitet Central Revolu-
þionar“. În condiþiile revoltei din Bosnia (a
se vedea p. 145), aceºtia declanºeazã, în
Bulgaria, Insurecþia din aprilie (1876).
Trupele otomane o reprimã cu brutali-
tate, cu ajutorul „baºbuzucilor“ (albanezi,
kurzi...), care recurg la masacre ºi la
devastarea þãrii. Europa, indignatã, denun-
þã „ororile bulgare“. Rusia, care se consi-
derã protectoarea slavilor, intervine în anul
urmãtor. Armatele ruse ajung la porþile
Constantinopolului în ianuarie 1878. Tra-
BULGARIA TRATATULUI
DE LA SAN STEFANO
Bulgaria delimitatã la San Stefano a avut doar
o existenþã virtualã. Dar ea va rãmâne multã
vreme un cadru de referinþã, cãci amintea de
imperiile bulgare din Evul Mediu. Pentru
guvernele bulgare, ea a reprezentat, de ase-
menea, cadrul unei politici iredentiste.
Bulgarii au încercat în trei rânduri sã ºteargã
prin forþa armelor „injustiþia“ comisã de Con-
gresul de la Berlin: atacându-ºi foºtii aliaþi
sârbi ºi greci în 1913, intrând în rãzboi împo-
triva Serbiei în 1915, iar apoi împotriva
Iugoslaviei, în 1941.
tatul de la San Stefano, din martie 1878,
stipuleazã constituirea unui principat
autonom al Bulgariei, foarte întins, ºi care,
în practicã, dezmembreazã partea euro-
peanã a Imperiului Otoman (a se vedea
harta). O asemenea expansiune sub influ-
enþã rusã în Balcani provoacã un protest
general în Europa. Un congres interna-
þional, întrunit la Berlin (iunie–iulie 1878),
ajunge deci la un compromis pe seama
bulgarilor: se înfiinþeazã un principat auto-
nom (care plãteºte tribut sultanului), dar
de dimensiuni foarte reduse (regiunea
Sofia ºi þinutul de la nord de Balcani).
Sudul formeazã provincia otomanã Rume-
lia Orientalã, semiautonomã.
Marea Adunare, reunitã în 1879 la
Tãrnovo, adoptã o Constituþie ºi îl alege ca
principe pe Alexandru de Battenberg, ne-
pot al þarinei ºi ofiþer prusac. În Rumelia
Orientalã, reprezentanþii marilor puteri
elaboreazã „statute organice“: guverna-
torul creºtin, numit de sultan, este secon-
dat de o adunare cu membri parþial aleºi.
 Bulgaria independentã Stepan Stambolov (care s-a afirmat în Culorile pansalve (alb,
albastru, roşu) au fost
timpul insurecþiei din 1876) exercitã dispuse iniţial ca pe
Din 1881, Alexandru suspendã Constituþia regenþa. Ostil Rusiei, în anul 1887 convin- drapelul Rusiei. Pentru a se
ºi apoi începe sã se certe cu protectorii ruºi. ge Adunarea sã-l desemneze ca principe deosebi de aceasta din
Atenþia se concentreazã asupra Rumeliei pe Ferdinand de Saxa–Coburg, susþinut de urmă, albastrul a fost
înlocuit cu verdele în 1879.
Orientale unde, cu acordul lui Alexandru, un Viena ºi de Londra. Acesta reuºeºte în Între 1947 şi 1990 în
grup de complotiºti formeazã în anul 1885 1894 sã-l înlãture pe Stambolov, care unghiul superior apropiat
un guvern provizoriu, care proclamã ime- exercita o veritabilã dictaturã (ºi va muri lancei, figura stema
diat unirea cu Bulgaria. Încurajatã de cãtre asasinat în anul urmãtor). republicii populare, care
Austro-Ungaria, Serbia intrã în rãzboi Ferdinand se împacã cu Rusia ºi guver- cuprindea menţionarea
datelor 681 (naşterea
împotriva bulgarilor, fiind înfrântã. În 1886, neazã, la rândul sãu, într-o manierã auto- naţiunii bulgare) şi 1944
marile puteri recunosc unirea Bulgariei cu ritarã. În 1908, cu aprobarea Sankt-Peters- (eliberarea de sub
Rumelia Orientalã, sub conducerea ace- burgului ºi a Vienei, profitã de „Revoluþia dominaţia fascistă).
luiaºi principe. Dar þarul nu îl mai acceptã junilor turci“ (a se vedea p. 176) pentru a
pe Alexandru care, în urma unui complot întrerupe orice legãturã de vasalitate faþã p. 172). Împãrþirea succesiunii eviden-

pus la cale de ruºi, este nevoit sã abdice.
1878. (San Stefano).
Tratatul de la San Stefano
(martie 1878)
delimitează o Bulgarie
foarte întinsă, care
sfârtecă Imperiul
Otoman… dar care nu se
va constitui niciodată.
1878. Tratatul de la Berlin
(august 1878) instituie un
principat al Bulgariei şi o
provincie otomană a
Rumeliei Orientale.
1908. Rumelia Orientală
s-a unit cu Bulgaria în 1885.
de sultan. Ferdinand proclamã la Tãrnovo
independenþa ºi îºi ia titlul de þar.
RÃZBOAIELE BALCANICE. Aliatã cu Serbia ºi
cu Grecia, Bulgaria declarã rãzboi Turciei
în octombrie 1912. Adrianopolul este
cucerit în martie, iar Turcia cedeazã: prin
Tratatul de la Londra (mai 1913), ea
renunþã la toate teritoriile aflate la est de
linia Enos–Midia (a se vedea harta de la
BULGARII
þiazã, totodatã, o lipsã totalã de înþelegere:
bulgarii, care au luptat în est, se considerã
a fi principalii învingãtori ai turcilor, dar
Macedonia, obiectivul lor principal, a fost
cuceritã de sârbi ºi de greci. Astfel, în 
iunie 1913, Ferdinand ordonã atacarea sâr- 171
bilor ºi a grecilor (fãrã declaraþie de
rãzboi). Este cel de-al Doilea Rãzboi bal-

canic, dezastruos pentru bulgari, dat fiind
faptul cã românii ºi turcii se implicã ºi ei

171 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 în luptã. Desigur, în urma Tratatului de la
Bucureºti (august 1913), Bulgaria obþine o
parte a Traciei Occidentale, care îi permite
accesul la Marea Egee, dar este nevoitã sã
cedeze Dobrogea de Sud României, în
timp ce Serbia ºi Grecia pãstreazã Mace-
donia. Pe de altã parte, Bulgaria trebuie sã
cedeze Turciei Adrianopolul.
PRIMUL RÃZBOI MONDIAL. Dupã o perioadã de
DOUĂZECI DE POPOARE
ezitãri, Bulgaria se aliazã în septembrie
1915 cu Austro-Ungaria ºi declarã rãzboi
Serbiei luna urmãtoare. Încercuitã, armata
sârbã se retrage spre Adriatica (a se vedea
p. 150). Trupele bulgare ocupã, în acel mo-
ment, Macedonia sârbeascã ºi opun rezis-
tenþã trupelor aliate debarcate la Salonic în
octombrie (a se vedea p. 183). Se consti-
 tuie astfel „frontul oriental“, care se stabi-
lizeazã la frontiera nordicã a Greciei.
172 Odatã cu intrarea României în rãzboi, în
 august 1916, Bulgaria se alãturã rapidei
contraofensive a Puterilor Centrale ºi ocupã
Dobrogea de Sud.
Ruperea frontului oriental la 18 septem-
brie 1918 constrânge Bulgaria sã semneze
armistiþiul. La 3 octombrie, Ferdinand ab-
dicã în favoarea fiului sãu, Boris al III-lea.
Tratatul de la Neuilly (noiembrie 1919)
impune o nouã restrângere teritorialã: Ro-
mânia recupereazã Dobrogea de Sud,
Iugoslavia anexeazã Strumica ºi alte teri-
torii frontaliere, iar Grecia obþine Tracia
Occidentalã, tãind accesul Bulgariei la
Marea Egee. În 1923, grecii expulzeazã
aproximativ 250 000 de bulgari, care locu-
iau în Tracia ºi Macedonia, pentru a-i
înlocui cu refugiaþi greci veniþi din Asia
Micã dupã victoria turcã (a se vedea p. 184).
172 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
PERIOADA INTERBELICÃ. Alexandãr Stambo-
liiski, preia puterea în 1919. Lider al
Uniunii Populare Agrariene, întemeiate în
1899, acesta s-a opus rãzboaielor decise
de Ferdinand, motiv pentru care a stat în
închisoare, între 1915 ºi 1918. Dupã vic-
toria electoralã a agrarienilor, în 1920, el
instaureazã o „dictaturã þãrãneascã“ ºi
impune o reformã agrarã. În alegerile din
1923, agrarienii obþin 212 mandate din
245. În aceste împrejurãri, ofiþerii orga-
nizeazã o loviturã de stat, Stamboliiski
fiind înlãturat ºi asasinat. Partidul Comu-
nist încearcã sã organizeze o revoltã, dar
eºueazã. Noul prim-ministru, Alexandãr
Þankov, declanºeazã o adevãratã „teroare
albã“ împotriva agrarienilor ºi a comuniº-
tilor (cu 20 000 de victime). Succesorul sãu
este generalul Andrei Liapcev (Ljap³ev), de
origine macedoneanã. Actele teroriste
puse la cale de ORIM, fondatã în 1893 în
Macedonia (a se vedea p. 167) ºi retrasã în
Bulgaria, se înmulþesc. Opoziþia demo-
craticã reuºeºte sã câºtige alegerile din
1913–1915. La sfârşitul 1942. În 1940, Bulgaria
celui de-al doilea război a reintrat în posesia
balcanic, Bulgaria Dobrogei de Sud,
cedează Dobrogea de desprinsă de România. În
Sud României. În schimb, 1941 a reuşit să
spre sud, ajunge la anexeze, în vest, cea mai
Marea Egee, în urma mare parte a Macedoniei
încorporării Traciei iugoslave şi o parte a
Occidentale. Serbiei; în sud, Tracia
Occidentală şi o parte a
1925. Prin Tratatul de la Macedoniei greceşti.
Neuilly (1919), Bulgaria Zona limitrofă cu Turcia
cedează Greciei Tracia este ocupată de germani.
Occidentală şi Iugoslaviei
câteva districte frontaliere.
1931, dar în 1934, ofiþerii organizeazã o
nouã loviturã de stat. Boris al III-lea îi
înlãturã, în 1935, ºi instaureazã o „dicta-
turã regalã“.
AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL. În februarie
1940, Boris al III-lea îi conferã puterea lui
Bogdan Filov, cunoscut ca un admirator al
lui Hitler. Graþie sprijinului Germaniei,
Bulgaria obþine din partea României
retrocedarea Dobrogei de Sud (acordul de
la Craiova, septembrie 1940).
În martie 1941, Bulgaria aderã la Pactul
Tripartit, încheiat între Germania, Italia ºi
Japonia. În vreme ce trupele germane sta-
þioneazã pe teritoriul ei, Bulgaria se ex-
tinde. De pe urma dezmembrãrii Iugosla-
viei, primeºte districtul sârbesc Pirot ºi cea
mai mare parte a Macedoniei. De aseme-
nea, primeºte Tracia Occidentalã ºi estul
Macedoniei greceºti. Guvernul bulgar se
strãduieºte (cu oarecare succes) sã câºtige
simpatia populaþiei macedonene ºi sã o
integreze. În schimb, peste 100 000 de
greci sunt expulzaþi din Tracia ºi înlocuiþi
de bulgari (ca rãspuns la expulzãrile
operate de greci în 1923). Cu toate acestea,
Boris al III-lea refuzã sã participe la
rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice ºi sã-
i predea autoritãþilor naziste pe evreii din
Bulgaria (în numãr de aproximativ 50
000). În august 1943, el moare subit.
Urmaºul sãu, Simeon al II-lea, are numai
6 ani. Conducãtorii bulgari încearcã sã
ajungã la un acord cu Aliaþii occidentali în
1944, dar este prea târziu: în august,
armatele sovietice pãtrund pe teritoriul
României; la 5 septembrie 1944, Uniunea
Sovieticã declarã rãzboi Bulgariei, iar
173 CYAN MAGENTA YELLOW
DIMITROV
Muncitor tipograf, leninist încã dinainte de
1914, Gheorghi Dimitrov întemeiazã în anul
1919 Partidul Comunist Bulgar, apoi orga-
nizeazã insurecþia comunistã din 1923. Con-
damnat la moarte, se refugiazã în Germania
unde, în martie 1933, este inculpat în afacerea
incendierii Reichstagului. Atitudinea sa sfi-
dãtoare din timpul procesului de la Leipzig îl
transformã într-o personalitate a luptei antina-
ziste. Eliberat în 1934, primeºte cetãþenia
sovieticã ºi se instaleazã la Moscova. Ocupã
funcþii înalte: secretar general al Internaþionalei
comuniste (pânã la dizolvarea acesteia, în
1943), deputat în Sovietul Suprem al URSS,
ºef al secþiei strãine a Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice.
Revenit în Bulgaria în noiembrie 1945,
Dimitrov conduce procesul de instituire a re-
publicii populare ºi preia conducerea guver-
nului. Eforturile pe care le depune pentru for-
marea unei federaþii a statelor balcanice (mai
ales alãturi de Iugoslavia) se lovesc, totuºi, de
opoziþia categoricã a lui Stalin. În 1948 renunþã
la aceastã iniþiativã ºi moare la Moscova în
anul urmãtor.
Sofia cere imediat încheierea unui armis-
tiþiu, astfel încât sovieticii pãtrund pe
teritoriul þãrii fãrã luptã. „Frontul Patriei“,
care preia puterea pe 9 septembrie, ordonã
evacuarea teritoriilor ocupate (Macedonia,
Tracia...) ºi angajeazã armata bulgarã în
rãzboiul contra Germaniei.
REGIMUL COMUNIST. Frontul Patriei, dominat
de comuniºti, îi include ºi pe social-demo-
craþi, pe agrarieni, ca ºi alte formaþiuni
politice. În 1945, acesta declanºeazã o
politicã brutalã de epurãri. În acelaºi an,
Frontul câºtigã alegerile legislative cu 86 %
BLACK
din voturi. În urma abolirii monarhiei prin
referendum, în 1946, Simeon al II-lea
pleacã în exil. Noile alegeri, marcate de
acþiuni violente, conferã Frontului 70 %
din voturi. Gheorghi Dimitrov alcãtuieºte
un guvern, cãruia i se opune Nikola
Petkov, liderul agrarienilor. Tratatul de la
Paris, semnat în februarie 1947, permite
Bulgariei sã pãstreze Dobrogea de Sud
(smulsã României în 1940). Imediat dupã
aceea, comuniºtii îºi consolideazã puterea.
Petkov este arestat, judecat ºi executat. O
nouã Constituþie, adoptatã în decembrie
1947, transformã Bulgaria în republicã
popularã. Dimitrov demisioneazã în 1949.
BULGARII
Un apropiat al lui Dimitrov, Vãlko
¹ervenkov, trece la epurarea masivã a par-
tidului: cadrele formate în URSS îºi înlã-

turã rivalii, acuzaþi de „titoism“. Discipol
al lui Stalin, ¹ervenkov este îndepãrtat de
la putere, în mai multe etape, între 1954– 173
1956, în vreme ce Todor Jivkov (·ivkov)
se afirmã în fruntea partidului, apoi a sta-

tului, menþinându-se la putere pânã în
1989. În toatã aceastã perioadã, Bulgaria a
dovedit o fidelitate nezdruncinatã faþã de
URSS.
PROBLEMA TURCILOR. Imediat dupã rãzboi,
în rândul cetãþenilor bulgari erau înregis-
traþi 700 000 de turci, care ºi-au pãstrat
religia musulmanã. În 1949, ¹ervenkov a
trecut la expulzarea acestora în Turcia, sub
pretextul cã s-ar fi opus colectivizãrii. În
1951, atunci când Turcia ºi-a închis fron-
tierele, peste 150 000 de turci au pãrãsit
Bulgaria.
Jivkov a aplicat mãsuri mai subtile: în-
chiderea ºcolilor turce, limitarea exercitãrii

POMACII
În perioada dominaþiei otomane, unii bulgari
s-au convertit la islam, fãrã a renunþa însã la
limba maternã. Numiþi „pomaci“ (denumire
provenitã din termenul bulgar pomaga³, „au-
xiliar“, referire la rolul jucat de aceºtia în
armata otomanã), ei pot fi întâlniþi mai ales în
Rodopi.
În secolul al XIX-lea, bulgarii ortodocºi
i-au asimilat cu turcii, din cauza religiei lor. În
1912, în cursul primul rãzboi balcanic, auto-
DOUĂZECI DE POPOARE
Noul regim a restabilit drepturile mino-
ritãþii turce ºi a reuºit sã calmeze, într-o
oarecare mãsurã, spiritele. Împreunã cu
pomacii (a se vedea studiul), turcofonii au
constituit Miºcarea drepturilor ºi liber-
tãþilor turcilor ºi musulmanilor, care avea
sã joace un rol politic important.
Lui Jivkov, care este
BULGARIA DUPÃ 1989.
demis în noiembrie 1989, îi urmeazã la
conducere Petãr Mladenov. În vreme ce
miºcãrile de opoziþie formeazã Uniunea
Forþelor Democratice (UFD), Partidul
Comunist se transformã în Partidul Socia-
list Bulgar (PSB). În iulie 1990, bulgarii
aleg o „Mare Adunare“ (în amintirea celei
din 1879). PSB obþine 211 mandate din
cele 400, dar manifestaþiile de stradã îl
obligã pe Mladenov sã îi cedeze puterea
lui Jelio Jelev, liderul UFD. Dupã adop-

ritãþile bulgare au încercat sã îi converteascã tarea unei noi Constituþii, în anul 1991,
forþat pe pomaci, bãnuiþi cã ar þine partea alegerile legislative conferã 110 mandate
Turciei. Noua frontierã sudicã a Bulgariei, După încheierea celui păstrează Dobrogea de
de-al Doilea Război Sud cedată de România UFD, 106 PSB ºi 24 Miºcãrii drepturilor
fixatã în 1919, îl plaseazã pe unii pomaci pe
teritoriul Greciei. Mondial, Bulgaria în 1940. ºi libertãþilor turcilor ºi musulmanilor
Pomacii au fost mai puþin afectaþi decât tur-
cii de politica regimului comunist, solidarizân-
du-se însã cu aceºtia prin religie. Aceastã
solidaritate se manifestã în zilele noastre prin


intermediul unui partid politic, Miºcarea drep-
turilor ºi libertãþilor turcilor ºi musulmanilor.
Numãrul actual al pomacilor este estimat
174 între 150 000 ºi 200 000, în Bulgaria, ºi 30 000,
 în Grecia.

cultului musulman... Ameninþat de ero-

darea puterii, Jivkov decide în anii ’80 sã
se foloseascã de sentimentul naþionalist,
impunând turcilor din Bulgaria o politicã
de asimilare: adoptarea obligatorie a
numelor slave, interzicerea utilizãrii limbii
turce în public etc. Turcia protesteazã în
zadar. La jumãtatea anului 1989, Jivkov o
pune în situaþia de a-i primi pe turcii care
doreau sã plece: 300 000 dintre ei trec
frontiera, iar Ankara este nevoitã rapid sã
se decidã sã o închidã din nou.
Peste jumãtate dintre cei expulzaþi au
revenit în Bulgaria în 1990–1991, atunci
când noul regim le-a recunoscut drepturile.

174 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK


(MDL). Jelev este ales preºedinte al repu-
blicii în ianuarie 1992. Guvernul, format
din PSB ºi MDL, se confruntã cu o situaþie
economicã extrem de dificilã. Cu prile-
jul alegerilor anticipate din 1994, PSB
obþine 125 de mandate din 240, apoi intrã
în declin. Petãr Stoianov (dreapta mode-
ratã) este ales preºedinte în 1996. În ace-
laºi an, guvernul PSB este obligat sã demi-
sioneze, în urma amplelor manifestaþii de
stradã.
UFD ºi aliaþii sãi câºtigã detaºat ale-
gerile legislative din anul 1997 (137 de
mandate). Prim-ministrul Ivan Kostov
iniþiazã o politicã financiarã ºi economicã
ALBANEZII
1996, îºi ia numele de Saksburggotski
(Saxa–Coburg ºi Gotha), întemeiazã Miº-
carea Naþionalã Simeon al II-lea (MNSII)
ºi promite bulgarilor o viaþã mai bunã...
La alegerile din 2004, MNSII obþine
120 de mandate din 240. Simeon ajunge riginea albanezilor rãmâne ºi
prim-ministru. Cu toate acestea, în acelaºi
an, Gheorghi Pãrvanov (PSB) este ales pre-
ºedinte. Creºterea economicã îºi urmeazã
cursul, dar uzura puterii îl afecteazã pe
Simeon, la fel ca ºi pe predecesorii sãi.
O astãzi controversatã. Limba lor
formeazã un grup aparte în ca-
drul familiei indo-europene. O
ipotezã este cea privind descendenþa alba-
nezilor din ilirii care locuiau, în aceastã
Legislativele din 2005 sunt câºtigate de regiune, în perioada preromanã. Chiar ºi
PSB, care nu reuºeºte sã obþinã majori- numele de „Albania“ are o origine insu-
tatea mandatelor. Serghei Staniºev (PSB) ficient cunoscutã. Oricum, este mai vechi
se aliazã cu MNSII ºi MDL, pentru a for- decât cel utilizat de albanezii: Shqipëria,

ALBANEZII
riguroasã, care stãvileºte inflaþia ºi permite ma guvernul. Pãrvanov este reales preºe- „Þara Vulturilor“, atestat pentru prima
reluarea creºterii economice, dar condiþiile dinte în 2006. datã în secolul al XIV-lea.
de viaþã ale populaþiei rãmân dificile Bulgaria devine stat membru al Uniunii Þara albanezilor a fãcut parte din Impe-
(corupþia fiind ºi ea prezentã). Fostul rege
Simeon al II-lea, revenit în Bulgaria în
Europene în ianuarie 2007, dupã ce în
2004 a fost admisã în NATO.
riul Bizantin pânã la cucerirea bulgarã din
secolul al IX-lea, pentru a fi ocupatã din 
nou de bizantini, în secolul al XI-lea. Bise- 175
BULGARIA
rica Romei ºi cea ortodoxã rivalizeazã, la
rândul lor, în regiune, cea dintâi instalân-

du-se la Scutari (Shkodër) ºi la Durazzo
BÃLGARIJA (Durrës), iar cea de-a doua, în sud.
Suprafaþã 112 912 km2 Francezul Carol de Anjou, ajuns rege al
Populaþie (2006) 7 693 000 loc. Siciliei, se proclamã ºi rege al Albaniei în
Capitalã Sofia 1272, dar nu reuºeºte sã pãstreze þara. În
Limbã oficialã bulgara schimb, ªtefan Dušan (1331–1355, a se
Structura populaþiei (2001)
vedea p. 147) include regiunea albanezã în
Bulgari 83,9 % imperiul sãu, dupã care Albania se
Turci 9,4 % fãrâmiþeazã.
Romi 4,7 % * Dupã victoria asupra sârbilor, în 1389 la
Kosovopolje (a se vedea p. 147), otomanii
Religii ortodoxã
musulmanã (turcii ºi pomacii)
devin o ameninþare pentru albanezi. Eroul
rezistenþei antiotomane este cunoscut în
* Potrivit diferitelor estimãri, romii reprezentau istorie sub numele de Skanderbeg (a se
între 7,5 % ºi 10 % din populaþie. vedea studiul). În 1443, acesta cucereºte
fortãreaþa Krujë (la nord de Tirana), apoi

175 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 în 1444 întemeiazã o alianþã a nobililor
albanezi. În anii 1450 reuºeºte sã obþinã
ajutorul regelui Neapolelui, apoi susþi-
nerea Veneþiei. Moare în 1468, dupã res-
pingerea mai multor atacuri otomane.
Turcii recuceresc imediat þara, acesta fiind
momentul în care unii albanezi emigreazã
în Italia de sud ºi în Sicilia, unde urmaºii
lor trãiesc încã ºi astãzi.
DOUĂZECI DE POPOARE
PERIOADA OTOMANÃ. O mare parte a popu-
laþiei albaneze se converteºte la islam,
îndeosebi pentru a se sustrage fiscalitãþii
la care sunt supuºi creºtinii. Marii feudali
otomani se concentreazã în zonele de
câmpie, în vreme ce, în regiunile mun-
toase, albanezii îºi pãstreazã structurile
tribale autonome. În secolul al XVIII-lea,
 þara tinde sã scape autoritãþii sultanului.
Astfel, albanezul Mehmet cel Bãtrân, cãpe-
176
 SKANDERBEG,
EROU NAÞIONAL
Gheorghe Castriotul se naºte în 1405, într-o
familie nobiliarã catolicã din nord-estul Alba-
niei de astãzi. κi petrece tinereþea ca ostatic la
Adrianopol, unde primeºte o educaþie musul-
manã, îºi ia numele turcesc Skander (Alexandru)
ºi devine sipâhî (ofiþer de cavalerie). Revenit
acasã în 1438, obþine titlul de bei (de aici,
Skanderbeg), fiind vâli (administrator) în re-
giunea Krujë.
În 1443, în vreme ce Iancu de Hunedoara
reuºeºte sã îi învingã pe turci (a se vedea p.
146), Skanderbeg se alãturã luptei antiotomane
ºi cucereºte fortãreaþa Krujë, deasupra cãreia
pune, la 28 noiembrie (în prezent, zi naþionalã),
stindardul familiei sale.
Skanderbeg, neînvins, moare în 1468, ca
urmare a unei maladii.
176 CYAN MAGENTA YELLOW
tenia familiei Bushati, cucereºte Shköderul
în anul 1757, îºi ia titlul de paºã ºi îºi
impune dominaþia asupra nordului þãrii.
Fiii sãi menþin þara cvasiindependentã
pânã în 1796.
La mijlocul secolului al XIX-lea, numã-
rul albanezilor este estimat la 1,4 mili-
oane, dintre care 70 % musulmani, 20 %
ortodocºi (în sud) ºi 10 % catolici (în nord).
ªcolile confesionale se înmulþesc, dar
acestea îºi desfãºoarã cursurile în alte
limbi decât cea albanezã: turcã, greacã sau
italianã. Câþiva intelectuali albanezi sesi-
zeazã pericolul, fiind sprijiniþi de confraþii
lor din Italia, precum Girolamo da Rada,
autorul poemului epic Skanderbeg (1866).
În anii 1870, alte scrieri în limba albanezã
inaugureazã Rilindja („Renaºterea“).
În 1875, atunci când izbucneºte criza
orientalã în Bosnia (a se vedea p. 146),
albanezii se aflã într-o situaþie dificilã, cãci
vecinii lor slavi ºi greci, care luptã împotriva
otomanilor, îi considerã din cauza religiei
musulmane ca pe niºte aliaþi fireºti ai tur-
cilor. În 1878 se reuneºte o mare adunare la
Prizren (în Kosovo), care înfiinþeazã, ca ºi
în 1444, o Ligã. Aceasta instituie în 1881 un
„guvern provizoriu“, pe care otomanii îl
suspendã prin forþã. Renaºterea culturalã
continuã: o primã ºcoalã albanezã se des-
chide la Korçë, în 1887.
Junii turci, care preiau puterea la Istanbul
în 1908, ordonã dezarmarea populaþiei,
mãsurã respinsã de albanezi. Revolta care
izbucneºte în nord în 1910, se extinde în
1912 în întreaga þarã.
INDEPENDENÞA. Odatã cu izbucnirea primului
rãzboi balcanic, trupele sârbe ºi munte-
BLACK
LIMBA ALBANEZÃ
Primul text cunoscut, scris în limba albanezã,
dateazã din a doua jumãtate a secolului al
XV-lea. Elaborat de un cleric catolic, acesta
este scris cu litere latine, în vreme ce ortodocºii
utilizau caracterele greceºti sau chirilice, iar
musulmanii, pe cele arabe. Alfabetul latin a
devenit oficial în 1908.
Limba albanezã are douã dialecte: tosc,
vorbit în sud ºi care este, de asemenea, cel al
coloniilor albaneze din Italia ºi gheg, vorbit în
nord ºi în Kosovo. Dialectul tosc a fost ales în
1945 ca bazã a limbii naþionale.
negrene ocupã nordul Albaniei, iar cele
greceºti, sudul. Luna urmãtoare, o adunare
albanezã, întrunitã la Vlorë, proclamã
independenþa. Ismail Qemali, ºef al gu-
vernului provizoriu, merge la Londra,
unde o conferinþã internaþionalã încearcã
sã rezolve problemele balcanice. În iulie
1913, conferinþa decide constituirea Prin-
cipatului Albaniei, suveran ºi neutru.
Frontierele sale, fixate în acelaºi an, lasã
Muntenegrului ºi mai ales Serbiei impor-
tante populaþii albaneze (în regiunea
Kosovo); în sud, linia adoptatã strãbate o
regiune în care sunt amestecaþi greci ºi
albanezi. Ca suveran, marile puteri l-au
ales pe Wilhelm de Wied (de origine ger-
manã). Domnia sa va fi scurtã. Sosit la
Durrës în martie 1914, el este repede în-
lãturat, în urma a douã rãscoale: una în
sud, sprijinitã de greci, alta în regiunea
Tirana, favorabilã turcilor. În septembrie,
el pãrãseºte þara, care este cuprinsã de
anarhie.
Oficial neutrã, Albania va fi totuºi impli-
catã în Primul Rãzboi Mondial: armata
sârbã o traverseazã în retragerea ei, exe-
cutatã la sfârºitul anului 1915, urmatã în
scurt timp de armatele austro-ungare.
Trupele italiene, apoi cele franceze,
pãtrund în sudul þãrii, împãrþit în douã de
la sfârºitul anului 1916. La finalul rãz-
boiului, viitorul þãrii pãrea incert. În
ianuarie 1920, patrioþii albanezi formeazã
un guvern la Tirana. Trupele italiene
pãrãsesc Albania în iunie (dar Italia
pãstreazã insula Saseno). Albania devine
stat membru al Societãþii Naþiunilor în
decembrie. Problemele legate de frontiere
vor fi rezolvate în 1925.
În 1921 sunt organizate alegeri, în urma

cãrora se formeazã un guvern dominat de
Ahmet Zogu, fiul unei cãpetenii musul-
mane. Metodele sale autoritare determinã
declanºarea unei insurecþii, în 1924, dar
acesta reuºeºte sã preia din nou puterea,
la sfârºitul aceluiaºi an, când proclamã
republica. Ales preºedinte în 1925, el se
apropie de Italia condusã de Mussolini,
care îi furnizeazã ajutor financiar ºi eco-
nomic. În anul 1928, Albania este pro-
clamatã regat, în frunte cu regele Zogu
(Zog I). Dominaþia italianã devine tot mai
puternicã.
Drapelul Albaniei,
Shqipëria, „Ţara Vulturilor“,
se inspiră din stema lui
Skanderbeg. Între 1945 şi
1992, pe acesta a figurat
steaua roşie bordată cu
auriu a comunismului
1913. Proaspăt 1942. Alipită, practic,
independentă, Albania nu Italiei în 1939, Albania a
cuprinde regiunea
Gjirokastër (în sud).
fost extinsă prin
cuprinderea tuturor
fostelor teritorii iugoslave
1924. Albania a obţinut în
1923 regiunea Gjirokastër,
locuite de albanezi.
cedată de Grecia.
ANEXAREA LA ITALIA. În aprilie 1939, trupele
italiene ocupã Albania ºi Zog fuge în
Grecia (luând cu el o parte a tezaurului
statului). Victor-Emanuel al III-lea, regele
Italiei este proclamat ºi rege al Albaniei,
iar þara face obiectul unei veritabile colo-
nizãri. Italienii promit crearea unei „Al-
banii Mari“, care sã-i includã pe toþi
albanezii. Dar atacul pe care aceºtia îl
lanseazã împotriva Greciei, în octombrie
1941, înregistreazã un asemenea eºec,
încât sunt nevoiþi sã evacueze Korçë ºi
Gjirokastër. Abia dupã invadarea Iugosla-
ALBANEZII
viei ºi a Greciei de cãtre germani ºi aliaþii
lor, în aprilie 1941, extinderea Albaniei
se va putea realiza, în principal cãtre 
nord-est. 177
ALBANIA LUI ENVER HOXHA. Partidul Comu-

nist Albanez, întemeiat în noiembrie 1941
sub conducerea lui Enver Hoxha, declan-
ºeazã lupta armatã cu sprijinul partizanilor
iugoslavi. În 1942, acesta pune bazele
„Frontului de Eliberare Naþionalã“, dar
monarhiºtii ºi alþi naþionaliºti se aratã
ostili comuniºtilor.
Dupã capitularea Italiei (septembrie
1943), germanii ocupã Albania, apoi luptã
împotriva comuniºtilor, în iarna anului
1943–1944, fiind ajutaþi ºi de elemente
albaneze. În primãvara anului 1944, când
germanii se retrag, izbucneºte un rãzboi
civil câºtigat, în cele din urmã, de comu-
niºti. În noiembrie 1944, aceºtia contro-
leazã întreaga þarã.

177 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

 Partidul Comunist organizeazã o amplã Delimitată în 1913, 2007, albanezii erau
Albania nu cuprindea, în împărţiţi între Albania
acþiune de epurare, preluând totodatã acea vreme teritoriile (peste 3 milioane),
puterea în exclusivitate. În interiorul sãu populate de albanezi, Kosovo (circa
se manifestã mai multe orientãri: unii cucerite de sârbi şi de 2 milioane), Macedonia
lideri, precum Koçi Xoxe, susþin aderarea muntenegreni de la (0,5 milioane) şi
Imperiul Otoman. În Muntenegru (30 000).
Albaniei la federaþia iugoslavã; alþii,
printre care Enver Hoxha, se opun.
În 1948, ruptura dintre Tito ºi Stalin (a
se vedea p. 154) îi permite acestuia din
urmã sã triumfe: Koçi, Xoxe, împreunã cu Situaþia economicã se amelioreazã,
DOUĂZECI DE POPOARE

partizanii sãi, sunt judecaþi ºi executaþi în
anul urmãtor. Dupã moartea lui Stalin ºi
vizita lui Hrusciov la Belgrad, în 1955,
relaþiile cu Uniunea Sovieticã se tensio-
neazã, ajungând pânã la sciziunea care
intervine în 1961. Albania se întoarce
atunci cãtre China, care se va delimita de
ea, la rândul ei, în 1978.
 Timp de 45 de ani, regimul se caracte-
rizeazã printr-un dogmatism neclintit. În
178 1967, toate bisericile ºi moscheile sunt
 închise, iar Albania este proclamatã „pri-
mul stat ateist din lume“.
ALBANIA DUPÃ 1990. Lui Enver Hoxha, mort
ALBANIA în 1985, îi urmeazã în funcþie Ramiz Alia.
Primele semne de schimbare pot fi
SHQIPËRIA
întrezãrite în 1990 – permisiunea ca alba-
nezii sã plece în strãinãtate, redeschiderea
Suprafaþã 28 748 km2 locaºurilor de cult, formarea unui partid de
Populaþie (2006) 3 172 000 loc. opoziþie (Partidul Democratic) –, dar difi-
Capitalã Tirana (Tiranë) cultãþile economice par insurmontabile: în
Limbã oficialã albaneza
cursul iernii 1990–1991, mii de albanezi
Structura populaþiei (2001) pleacã în Italia ºi în Grecia. Opoziþia
Albanezi 98 % devine mai puternicã din martie 1991,
Greci 1,2 % atunci când alegerile legislative sunt câº-
tigate de comuniºti. Noile alegeri din
Religii Musulmanã (majoritarã)
Ortodoxã (în sud) martie 1992 oferã majoritatea Partidului
Catolicã (în nord) Democratic Albanez, condus de Sali
Berisha, ales preºedinte al republicii.
într-o oarecare mãsurã, graþie veniturilor
provenite de la sutele de mii de albanezi
care muncesc în strãinãtate (îndeosebi în
Italia ºi în Grecia). Situaþia politicã rã-
mâne însã foarte tensionatã. În 1996,
democraþii câºtigã alegerile, dar socialiºtii
(foºtii comuniºti) denunþã o serie de
fraude ºi refuzã sã participe la activitatea
parlamentarã. În ianuarie 1997, criza „jo-
curilor piramidale“ îi ruineazã pe nume-
roºi albanezi, cea ce duce la izbucnirea
tulburãrilor.
În aprilie, Consiliul de Securitate al
ONU voteazã trimiterea unei forþe multi-
naþionale (administrate de Italia), pentru a
restabili ordinea în þarã. În condiþiile în
care socialiºtii câºtigã alegerile din iunie
1997, Sali Berisha demisioneazã. Este
înlocuit de Rexhep Mejdani. Guvernul
socialist nu reuºeºte sã restabileascã starea
de calm, cu atât mai mult cu cât numeroºi
albanezi deþin arme de foc...
În 1998, intervenþia masivã a forþelor
sârbe în Kosovo (a se vedea p. 163–164)
provoacã afluxul refugiaþilor kosovari.
Situaþia devine chiar mai criticã în primã-
vara anului 1999, când sârbii trec la acþi-
uni de „purificare etnicã“. Albania se alã-
turã NATO, permiþând pãtrunderea pe

178 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK

teritoriul ei a forþelor aliate. Ea primeºte
(provizoriu) 400 000 de refugiaþi.
În cursul anilor urmãtori, Partidul So-
cialist, aflat în continuare la putere, este
afectat de dispute interne.
În 2002, un acord semnat cu opoziþia
permite alegerea unui preºedinte „neutru“,
reprezentat de fostul general Alfred
Moisiu. Dupã victoria Partidului Demo-
cratic în alegerile legislative din 2005, Sali
Berisha devine prim-ministru. În 2006,
Albania semneazã un acord de stabilizare
ºi de asociere cu Uniunea Europeanã. Ve-
niturile provenite de la muncitorii albanezi
din strãinãtate joacã, în continuare, un rol
important în economia þãrii.
179 CYAN MAGENTA YELLOW
G R E C I I
storia grecilor este marcatã de cinci
I perioade: anticã, romanã, bizantinã,
otomanã ºi modernã. În contextul
istoriei europene, momentul cel mai
semnificativ îl reprezintã, fãrã îndoialã,
împãrþirea Imperiului Roman în cele douã
structuri distincte (de Apus ºi de Rãsãrit),
produsã la sfârºitul secolului al IV-lea. De
atunci, grecii vor domina imperiul denu-
mit „bizantin“, ce va avea o istorie diferitã
de Occidentul Europei. Aceastã evoluþie
poate fi evidenþiatã îndeosebi în domeniul
religiei: papalitãþii i se va opune creºtinã-
tatea ortodoxã, ce va predomina în Balcani
ºi în rândul slavilor de rãsãrit. Ortodoxia
avea sã supravieþuiascã celor cinci secole
ale dominaþiei otomane, ca ºi limba greacã,
dar ce diferenþã faþã de epoca lui Pericle...
De la Bizanþ la otomani
Imperiul Bizantin atinge
BIZANTINI ªI LATINI.
apogeul în secolul al XI-lea: el se întinde,
la est, pânã în Armenia, iar spre nord, pânã
la Dunãre (dupã supunerea bulgarilor, a se
vedea p. 169), cuprinzând ºi extremitatea
sudicã a Italiei. Ulterior, acesta intrã în
defensivã, atât în faþa turcilor, cât ºi a
latinilor (catolicilor). Turcii (selgiucizi)
pãtrund în Anatolia, în timpul celei de-a
doua jumãtãþi a secolului al XI-lea, se
instaleazã acolo ºi îi împing, încetul cu
încetul, pe greci cãtre coastele de nord ºi
BLACK
de vest. Pe de altã parte, în 1054 are loc
Marea Schismã între Biserica din Con-
stantinopol ºi cea de la Roma. Desigur, nu
este prima schismã dar, spre deosebire de
precedentele, nu va mai fi niciodatã ur-
matã de o reconciliere; antagonismul
ajunge într-un punct de unde nu mai existã
cale de întoarcere. În anii 1060–1070, nor-
manzii, beneficiind de asentimentul papei,
îi alungã pe bizantini din Italia.
Cruciadele reprezintã pentru latini
prilejul de a interveni în Imperiul Bizantin.
Prima cruciadã, declanºatã în 1095,
tranziteazã Constantinopolul, îi înfruntã cu
succes pe turci ºi forþeazã trecerea spre
Siria. Bizantinii controleazã din nou, cu
GRECII
acest prilej, o treime din Anatolia. Cea
de-a doua cruciadã (1147–1148), în schimb,
este un eºec. În timpul celei de-a treia
cruciade, Richard Inimã de Leu cucereºte 
Ciprul (1191 a se vedea p. 186). 179
În sfârºit, în cea de-a patra cruciadã,
participanþii se îmbarcã în anul 1202, pe

flota veneþianã, pe care nu o pot plãti.
Atunci când un pretendent la tronul
imperial le promite aurul pe care îl doreau,
aceºtia ajung la Constantinopol, se ames-
tecã în luptele dinastice ºi cuceresc oraºul
în 1204. Timp de trei zile, Constanti-
nopolul este devastat (ceea ce va provoca
ura tenace a grecilor). Cruciaþii înfiinþeazã
un „Imperiu Latin de Rãsãrit“, compus din
domeniul împãratului (regiunea Strâm-
torilor) ºi statele vasale: regatul Salo-
nicului, ducatul Atenei, principatul Ahaia
(Peloponez). Veneþia ocupã Insulele Ionice,
Creta, Cicladele ºi Eubeea, precum ºi o
serie de puncte strategice în Strâmtori.
Primul împãrat latin, Balduin de Flandra,
 fãcut prizonier de bulgari din 1205, avea
sã moarã în captivitate, dar fratele sãu,
Henric, reuºeºte sã restabileascã situaþia.
Bizantinii controleazã doar douã teritorii:
Epirul ºi regiunea Niceea din Asia Micã.
ULTIMELE SCLIPIRI. Theodor I Lascaris îl in-
staleazã pe patriarh la Niceea ºi reface
Imperiul Bizantin (numit ºi „Imperiul de
la Niceea“). Opunând în continuare rezis-
DOUĂZECI DE POPOARE
tenþã turcilor din Konya (Iconium), atât el
cât ºi urmaºii sãi reuºesc sã recucereascã o
parte din teritoriul pierdut: þãrmurile Mãrii
Marmara, Tracia, Macedonia...
Dupã supunerea despotatului de Epir ºi
dupã încheierea unui tratat cu genovezii
(rivalii veneþienilor), Mihail Paleologul
cucereºte, în 1261, Constantinopolul (înte-
 meind dinastia Paleologilor). Latinii pãs-
treazã ducatul Atenei (posesiune a burgun-
180 zilor, apoi a catalanilor) ºi principatul
 Ahaia (Peloponez), deþinut de francezi.
Veneþia pãstreazã Creta, precum ºi alte
insule, în vreme ce genovezii au ocupat
poziþii solide în noul Imperiu Bizantin
(Chios, Mytilene, Samos...). În 1308, Or-
dinul Ospitalierilor Sfântului Ioan, alungat
din Palestina, se instaleazã în Rodos.
Totodatã, latinii vor continuã sã deþinã
controlul asupra Ciprului (a se vedea p. 186).
În vreme ce latinii continuã sã repre-
zinte o ameninþare, noi pericole se ivesc la
orizont. În anii 1260, mongolii (a se vedea
p. 15) îi împing pe turci cãtre vestul
Anatoliei. Divizaþi în principate turbu-
lente, aceºtia din urmã îi hãrþuiesc pe
bizantini, care pãrãsesc þãrmul de rãsãrit al
Mãrii Egee. În vest, sârbii devin tot mai
puternici: în timpul domniei lui ªtefan
180 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
Dušan (1331–1355, a se vedea p. 147),
aceºtia cuceresc Macedonia, Epirul ºi Te-
salia. În momentul destrãmãrii imperiului
sârbilor, bizantinii nu mai deþin decât Con-
stantinopolul, Tracia ºi Salonicul.
CUCERIREA OTOMANÃ. Sub conducerea lui
Osman (nume de la care provine termenul
de „otoman“) unul dintre principatele turce
din Asia Micã reuºeºte sã se disciplineze.
Dupã moartea acestuia, în 1326, puterea
otomanilor va creºte continuu. La mijlocul
secolului, ei controleazã întreaga regiune
de la sud de Marea Marmara, de la Marea
Egee la Marea Neagrã. În 1354 trec Dar-
danelele apoi, într-o perioadã de patru
decenii, pun stãpânire pe toatã partea
centralã a Peninsulei Balcanice: Tracia,
Macedonia, Bulgaria, Serbia. Din 1365,
otomanii ºi-au stabilit capitala la Adria-
nopol. Ei asediazã Constantinopolul, între
1394 ºi 1401. Nãvãlirea lui Timur Lenk în
Anatolia (a se vedea p. 18), în 1402, diz-
locã puterea otomanã ºi oferã un rãgaz
Imperiului Bizantin, redus la Constanti-
nopol ºi împrejurimile acestuia.
În 1453, sultanul Mehmed al II-lea „Cu-
ceritorul“ ocupã chiar Constantinopolul,
pe care-l transformã în capitala sa. Cele-
lalte provincii ºi insule greceºti cad apoi pe
rând: Atena în 1456, Moreea (Peloponez)
în 1460, Lesbos (luatã genovezilor) în
1462, Eubeea (smulsã veneþienilor) în
1470, Rodosul în 1522, Chiosul (scos de
sub ocupaþia genovezilor) în 1566, Ciprul
(luat veneþienilor) în 1571. Însã Creta nu
va putea fi cuceritã de otomani de la
veneþieni decât în secolul al XVII-lea, în
urma unei serii de operaþiuni navale ºi
militare dificile, desfãºurate de la 1645 la
1669. La sfârºitul secolului al XVII-lea,
veneþienii, aliaþi la momentul respectiv cu
austriecii, vor cuceri Moreea, dupã care o
vor pierde definitiv în 1715. Vor pãstra, în
schimb, Insulele Ionice fãrã întrerupere,
pânã în 1797.
GRECII ÎN CADRUL IMPERIULUI OTOMAN. Impe-
riul, care cuprinde Peninsula Balcanicã ºi
Asia Micã este de acum încolo otoman ºi
nu bizantin, dar, în plan politic, este reu-
nificat (înlãturându-i totodatã pe latini).
Biserica Greacã – aflatã sub autoritatea
patriarhului de Constantinopol – îi poate
aduce laolaltã, în cadrul aceluiaºi stat, pe
ortodocºi, fie cã sunt de limbã greacã
(majoritatea), fie slavã (bulgarii, de pildã, a
se vedea p. 170). Cu toate acestea, destul
de mulþi ortodocºi se convertesc la islam,
adoptând limba turcã. În secolul al XVI-lea,
notabilii greci convertiþi sunt numeroºi în
conducerea otomanã...
Grecii obþin ºi avantaje economice de
pe urma Imperiului Otoman. Marina co-
mercialã greacã se dezvoltã din momentul
în care sultanii pun capãt privilegiilor de
1830–1832. Grecia, 1913. În urma
independentă în 1830, îşi războaielor balcanice,
vede frontiera împinsă Grecia încorporează
către nord din 1832. Epirul, Macedonia şi
insulele din Marea Egee.
1898. Englezii au cedat Este recunoscută alipirea
Insulele Ionice în 1864. Cretei, realizată efectiv în
În 1881, Grecia a obţinut 1908. Italia cucereşte în
Tesalia. În 1898, Creta 1912 Dodecanezul de
primeşte un statut sub stăpânirea Imperiului
autonom, dar rămâne Otoman.
nominal otomană.
care se bucurau veneþienii ºi genovezii.
Aceasta angajeazã marinari greci care, în
numãr mare, deservesc ºi flota de rãzboi
otomanã. Alþi greci se îmbogãþesc de pe
urma comerþului pe uscat, în Peninsula
Balcanicã, sau din arendarea perceperii
impozitelor. O nouã aristocraþie greacã,
bazatã pe avere, se formeazã la Constan-
tinopol, în cartierul Fanar: este vorba de
aºa-numiþii „fanarioþi“. Din rândul aces-
tora sunt selectaþi demnitarii Bisericii
Ortodoxe, dar ºi traducãtorii oficiali
(dragomanii), foarte influenþi în adminis-
traþia otomanã. Tot din rândul lor provin,
între 1711 ºi 1821, domnitorii Þãrii Româ-
neºti ºi ai Moldovei (a se vedea p. 129).
La începutul secolului al XIX-lea, numã-
rul grecilor se ridicã la 2–3 milioane. Condi-
þiile în care trãiesc þãranii greci sunt diferite
în funcþie de regiune, dar formele de autono-
181 CYAN MAGENTA YELLOW
mie se pãstreazã, îndeosebi în Moreea (Pelo-
ponez). Biserica rãmâne foarte conserva-
toare ºi ataºatã ordinii stabilite. Ideile de în-
noire care prind formã în anumite cercuri
privilegiate nu pun în discuþie cadrul impe-
rial: acestea vizeazã mai degrabã rãsturnarea
organizãrii interne în profitul ortodocºilor.
De la independenþã
la unitatea naþionalã
RÃZBOIUL DE INDEPENDENÞÃ. În 1814, un grup
de negustori greci întemeiazã la Odessa
o societate secretã, Eteria, al cãrei obiectiv
este organizarea unei insurecþii generale a
ortodocºilor, ce ar fi trebuit urmatã de o
intervenþie a Rusiei. Eteria formeazã o
întreagã reþea de membri la nivelul Pen-
BLACK
INSULELE IONICE
Insulele Ionice au aparþinut veneþienilor, fãrã
întrerupere, din secolul al XIII-lea ºi pânã
la 1797, anul desfiinþãrii Republicii Veneþia.
Bonaparte le pune, la momentul respectiv, sub
autoritatea Franþei. Ruºii le cuceresc în 1799.
Francezii le recupereazã în 1807 dar, dupã doi
ani, ele sunt ocupate de englezi, cu excepþia
Insulei Corfu, care va rãmâne francezã pânã
în 1814.
Tratatul de la Viena plaseazã Insulele Ionice
sub protectoratul Angliei, care va sfârºi prin a
le ceda Greciei în 1864, cu ocazia încoronãrii
regelui George I.
insulei Balcanice, apoi, în 1820, decide sã
GRECII
treacã la acþiune. O primã operaþiune,
condusã de Alexandru Ipsilanti, eºueazã în
Þara Româneascã (a se vedea p. 130).
Miºcarea reizbucneºte însã în Moreea; în 
181


1821, grecii rãsculaþi masacreazã mii de
musulmani. Apoi, de la sfârºitul aceluiaºi
an, ajung sã controleze cea mai mare parte
a provinciei, Atena ºi þãrmul nordic al
Golfului Corint. Reacþia turcilor (spân-
zurarea patriarhului de la Constantinopol,
masacrarea grecilor revoltaþi din Insula
Chios, în 1822), inflameazã panelenismul
în Europa, dar guvernele strãine se menþin
pe o poziþie prudentã. Adunarea greacã,
DOUĂZECI DE POPOARE
întrunitã la Epidaur, adoptã o Constituþie,
dupã care Alexandru Mavrocordat pro-
clamã independenþa (ianuarie 1822). ªi
totuºi, grecii se divizeazã ºi declanºeazã
un adevãrat rãzboi civil. Sultanul face
apel, în aceste condiþii, la puternicul sãu
vasal, Mehmet Ali (un albanez), paºã al
Egiptului. Fiul acestuia, Ibrahim, recuce-
 reºte Moreea în anul 1825. Anul urmãtor,
otomanii reocupã Missolonghi ºi Atena.
182 În vreme ce cauza greacã pare pierdutã,
 ambiþiile noului þar, Nicolae I (1825–1855),
determinã Marea Britanie sã caute o
soluþie problemei greceºti, în aºa fel încât
propriile ei interese în Mediterana sã nu fie
afectate. Tratatul de la Londra, semnat în
1827 de Marea Britanie, Franþa ºi Rusia,
prevede constituirea unui stat grec auto-
nom. Navele celor trei puteri instituie o
blocadã împotriva flotei comandate de
Ibrahim apoi (în urma unor divergenþe), o
distrug la Navarino, în octombrie. Sultanul
proclamã imediat „Rãzboiul sfânt“. În
1828, Rusia intrã în rãzboi împotriva Im-
periului Otoman, în vreme ce un corp ex-
pediþionar francez ocupã Moreea, Tratatul
de la Adrianopol (1829) pune capãt con-
flictului ruso-turc, iar apoi Tratatul de la
Londra (1830) instituie un stat grec care
182 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
include Moreea, Atena ºi regiunile de la
nord de Golful Corint, Eubeea ºi Cicladele.
ÎNCEPUTURILE MONARHIEI. În 1827, Adunarea
greacã l-a ales preºedinte pe Ioan Capo
d’Istria (originar din Corfu ºi fost ministru
al þarului). Acesta restabileºte ordinea,
printr-o politicã autoritarã, dar moare asa-
sinat în 1831. Anul urmãtor marile puteri
îl desemneazã pe Otto de Bavaria ca rege
al Greciei (reuºind, totodatã, sã obþinã o
deplasare cãtre nord a frontierei). În 1843,
în urma unei lovituri de stat militare, este
convocatã Adunarea Naþionalã, care adoptã
o Constituþie, dar perioada urmãtoare este
marcatã de o gravã instabilitate ministerialã.
În aceastã perioadã se dezvoltã aºa-numita
Megali Idea („Marea Idee“), care viza reu-
nirea tuturor grecilor, inclusiv pe cei din
Asia Micã, într-un singur stat. În timpul
Rãzboiului Crimeei, grecii (ºi Otto însuºi)
susþin Rusia, astfel cã britanicii ºi francezii
ocupã Pireul între anii 1854 ºi 1857. În
1862, garnizoanele se revoltã ºi îl obligã
RODOS ªI DODECANEZ
În 1522, otomanii alungã din Rodos Ordinul
Sf. Ioan, care se instalase aici în 1308 (tran-
sformându-se apoi în Ordinul de Malta).
În 1911, Italia cucereºte Tripolitania ºi Cire-
naica, provincii otomane. Pentru a accentua
presiunile asupra sultanului, ea ocupã în anul
urmãtor Dodecanezul („Cele 12 insule“), in-
clusiv Rodosul. Tratatul de la Sèvres (1920)
consacrã suveranitatea italianã asupra acestora.
În 1943, cu prilejul capitulãrii Italiei, ger-
manii ocupã arhipelagul, eliberat de greci în
1944-1945. Tratatul de la Paris (1947) recu-
noaºte alipirea Dodecanezului la Grecia.
1920. Bulgaria a cedat, Turcia kemalistă,
în 1919, Tracia Grecia a renunţat la
Occidentală. Tratatul de Tracia Orientală şi la
la Sčvres, semnat cu regiunea Smirna.
Imperiul Otoman, atribuie
Greciei Tracia Orientală 1942. În 1941, Bulgaria
şi regiunea Smirna. Italia a anexat Tracia Orientală
păstrează Dodecanezul. şi o parte a Macedoniei.
Armatele italiene (până în
1925. Prin tratatul de la 1943) şi germane ocupă
Lausanne (1923) cu Grecia.
pe Otto sã se exileze. Acesta este înlocuit,
în anul urmãtor, de George de Danemarca,
propus de Marea Britanie. Constituþia din
1864 instituie un regim parlamentar.
EXPANSIUNEA TERITORIALÃ. În 1866, grecii
din Creta (reprezentând peste douã treimi
din populaþia insulei) se rãscoalã ºi pro-
clamã unirea cu Grecia (Enôsis), dar
marile puteri îi lasã pe otomani sã resta-
bileascã ordinea aici. Cu prilejul Congre-
sului de la Berlin (1878), acestea promit,
în schimb, Greciei, o extindere cãtre nord,
pe care otomanii o acceptã: în 1881, ei
cedeazã Tesalia ºi sudul Epirului.
În 1895, grecii din Creta proclamã din
nou unirea. Doi ani mai târziu, otomanii
declarã rãzboi Greciei, ale cãrei trupe sunt
înfrânte în Macedonia. Cu toate acestea,
marile puteri obþin din partea Turciei acordul
ca Insula Creta sã dispunã de autonomie, sub
supravegherea unui înalt comisar. Prinþul
George, al doilea fiu al regelui Greciei,
ocupã aceastã funcþie începând din 1898.
Dar Elefthérios Venizélos, originar din Creta,
îl considerã prea lipsit de autoritate ºi, con-
vocând în 1905 o adunare provizorie, îl con-
strânge sã demisioneze. Adunarea proclamã

în 1908 Enôsis-ul. Ca urmare a unei lovi-
turi de stat militare (1909), Venizelos preia
puterea la Atena în 1910.
În 1912, Grecia, aliatã cu Bulgaria, Ser-
bia ºi Muntenegru, participã la primul
rãzboi balcanic, împotriva Turciei, ºi ocupã
Salonicul. Dupã înfrângerea bulgarilor, în
cursul celui de-al doilea rãzboi balcanice (a
se vedea p. 172), Tratatul de la Bucureºti
(1913) atribuie Greciei Macedonia de Sud
(regiunea Salonic), Epirul ºi toate insulele
Mãrii Egee, cu excepþia Dodecanezului (pe
care italienii îl ocupã din 1921), a insulelor
Imbros ºi Tenedos, care rãmân turceºti.
Grecia începând din 1913
Constantin I, care i-a urmat la tron lui George
I în 1913, este un germanofil, în vreme ce
183 CYAN MAGENTA YELLOW
Venizélos, prim-ministru începând din
1910, este, dimpotrivã, favorabil Aliaþilor.
Prin urmare, Grecia rãmâne neutrã în 1914.
În octombrie 1915, atunci când Bulgaria
atacã Serbia, alianþa defensivã încheiatã în
1913 cu aceasta din urmã ar fi trebuit sã
intre în vigoare, dar Constantin se opune
(cu toate cã Marea Britanie oferã, în acel
moment, Insula Cipru Greciei). În con-
diþiile în care Aliaþii debarcã, totuºi, la
Salonic, Constantin îl înlãturã imediat pe
Venizélos, partizan al intrãrii în rãzboi, ºi
reafirmã neutralitatea Greciei. În luna sep-
tembrie a aceluiaºi an, Venizélos formeazã
un guvern republican la Salonic, care de-
- grecilor sã ocupe Smirna (Izmir în turcã)
clarã rãzboi Bulgariei în noiembrie. În iunie
1917, printr-un ultimatum, Aliaþii îl con-
strâng pe Constantin sã abdice în favoarea
celui de-al doilea fiu al sãu, Alexandru.
BLACK
GRECII
Grecia intrã în rãzboi împotriva Puterilor 
Centrale, în timp ce Venizélos revine la 183
putere. Majoritatea forþelor greceºti par-
ticipã la luptele împotriva bulgarilor purtate

în Macedonia („Frontul Oriental“).
RÃZBOIUL GRECO-TURC. Asociatã la victorie,
Grecia obþine din partea Bulgariei, prin
Tratatul de la Neuilly (1919), cedarea
Traciei Occidentale. În schimb, negocie-
rile cu Turcia devin dificile din momentul
în care guvernului otoman, existent încã la
Constantinopol, i se opune cel naþionalist
al lui Mustafa Kemal, instalat la Ankara în
mai 1919. În acelaºi timp, Aliaþii le permit
ºi regiunea acesteia, ceea ce-i aduce pe
aceºtia în situaþia de a se confrunta, în
iunie 1920, cu o ofensivã kemalistã. Tra-
tatul de la Sèvres, semnat cu guvernul
 otoman la 10 august 1920, atribuie Greciei
Tracia Orientalã (fãrã Constantinopol ºi
împrejurimile sale), ca ºi regiunea Smirna
(cu condiþia organizãrii unui plebiscit dupã
cinci ani). Italia ºi Anglia pãstreazã Dode-
canezul, respectiv Ciprul.
Din august 1920, grecii lanseazã o ofen-
sivã împotriva kemaliºtilor ºi ocupã tot
vestul Anatoliei. Kemaliºtii recâºtigã teri-
toriul pierdut în anul urmãtor, apoi rãz-
DOUĂZECI DE POPOARE
boiul se întrerupe, iar negocierile treneazã.
În august 1922, luptele se reiau: kemaliºtii
reuºesc sã deruteze armata greacã ºi sã
ocupe Smirna în septembrie. Grecii sunt
obligaþi, în plus, sã se retragã ºi din Tracia
Orientalã. Prin Tratatul de la Lausanne,
Grecia renunþã la toate teritoriile care i-au
fost atribuite prin Tratatul de la Sèvres.
 În aceastã situaþie, se trece la schimbul
de populaþii, realizat în condiþii dramatice:
184 150 000 de creºtini din Asia Micã se
 adaugã refugiaþilor greci care au fugit din
calea armatelor turceºti în 1922 (în total
1 400 000) persoane. În sens invers, 400 000
Drapelul oficial, adoptat
1822, consta dintr-o cruce
creştină albă pe un fond
albastru (culori de origine
bizantină), în vreme ce
pavilionul marinei cuprindea
nouă dungi albastre şi albe,
acesta impunându-se în cele
din urmă. Cele nouă dungi
simbolizează, se spune, cele
nouă silabe ale strigătului
războiului de independenţă:
Eleftheria i thanatos
(„Libertatea sau moartea“).
184 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
de turci sunt mutaþi în Anatolia. În 1923,
guvernul grec decide, pe de altã parte,
expulzarea bulgarilor care mai trãiau încã
în Tracia Orientalã.
DE LA VENIZÉLOS LA METAXÁS. Rãzboiul împo-
triva turcilor este însoþit de agitaþii în viaþa
politicã internã. În urma morþii lui Ale-
xandru ºi apoi a înfrângerii în alegeri a lui
Venizélos, un plebiscit, organizat în decem-
brie 1920, îl recheamã pe tron pe regele
Constantin. Dar dezastrul militar din vara
anului 1922 determinã o reacþie violentã:
Constantin este nevoit sã abdice din nou,
în favoarea fiului sãu cel mare, George al
II-lea, care, dupã victoria adepþilor lui
Venizélos în alegerile din 1923, renunþã la
rândul sãu la tron. Republica, proclamatã
în anul urmãtor, este marcatã de jocuri
politice complexe, Venizélos exercitând
puterea din 1928 pânã în 1932 (va muri la
Paris în 1936).
În 1935, o loviturã de stat militarã abo-
leºte republica ºi George al II-lea îºi reia
tronul. Dar, începând din 1936, generalul
Ioánnis Metaxás este cel care exercitã, de
fapt, o dictaturã veritabilã, care dureazã
pânã la moartea sa, în 1941.
CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL ªI RÃZBOIUL
CIVIL. Italia este prima care atacã Grecia,
în octombrie 1940, fãrã a se consulta cu
Germania. Decizia este total nepotrivitã,
deoarece înainte de sfârºitul anului tru-
pele greceºti ajung sã deþinã sudul Alba-
niei... Dimpotrivã, operaþiunile militare
lansate de Germania, la 6 aprilie 1941,
contra Iugoslaviei ºi Greciei, se desfãºoarã
cu foarte mare rapiditate. Forþele brita-
SOARTA EVREILOR
DIN GRECIA
În ajunul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,
mai rãmãseserã 55 000 de evrei la Salonic ºi în
Tracia, descendenþi ai evreilor sefarzi primiþi în
Imperiul Otoman dupã expulzarea lor din Spa-
nia, în 1492. Din martie ºi pânã în august 1943,
46 000 dintre ei au fost deportaþi la Auschwitz.
Cei din Corfu ºi Rodos au avut aceeaºi soartã,
dupã capitularea Italiei.
nice venite în ajutorul grecilor se retrag
în Creta, pe care sunt nevoite sã o aban-
doneze în iunie. Armatele germane (ºi
italiene în vest) ocupã întreaga þarã. Gre-
cia trebuie sã cedeze Tracia Occidentalã ºi
o parte a Macedoniei Bulgariei, care
recurge la expulzãri de populaþie (grecii,
în 1923, procedaserã la fel cu bulgarii).
La iniþiativa comuniºtilor, miºcarea de
rezistenþã se organizeazã, la sfârºitul anu-
lui 1941, într-un Front Naþional de Elibe-
rare (EAM) ºi o Armatã Popularã Greacã
de Eliberare (ELAS), în 1942. În aceeaºi
perioadã se constituie ºi alte miºcãri de
rezistenþã, necomuniste. În cursul luptelor
împotriva italienilor, ELAS devine tot mai
puternicã, intrând însã în conflict cu alte
miºcãri. Britanicii debarcã la Atena, în
octombrie 1944, instalând aici un guvern
(condus iniþial de Gheórghios Papandreu,
fost colaborator al lui Venizélos). În febru-
arie 1945, ELAS acceptã predarea arme-
lor, cel puþin parþial... Dar, într-un context
marcat de inflaþie ºi de lipsuri, tensiunile
rãmân deosebit de acute. Alegerile din
1946, boicotate de stânga, oferã majori-
tatea Partidului Populist (monarhist). În
septembrie 1946, un plebiscit determinã
revenirea pe tron a regelui George al II-lea.
Comuniºtii decid sã reia lupta, sub condu-
cerea „comandantului“ Márkos (Márkos
Vafiádhis). Aprovizionaþi cu arme via
Iugoslavia, aceºtia controleazã o mare
parte a teritoriului grec, la începutul anului
1947. În martie 1947, preºedintele ame-
rican Truman stabileºte furnizarea unui
185 CYAN MAGENTA YELLOW
ajutor militar Greciei (ºi Turciei). Rãzboiul
civil continuã: în decembrie, Márkos con-
stituie un „guvern al Greciei libere“. Dupã
ruperea relaþiilor dintre Tito ºi URSS, în
iunie 1948 (a se vedea p. 154), ajutorul
oferit de Iugoslavia insurgenþilor înce-
teazã. Armata greacã lanseazã o ofensivã
de amploare în 1949. Luptele înceteazã în
luna octombrie a aceluiaºi an.
BLACK
DE LA RECONSTRUCÞIE LA REGIMUL COLO-
NEILOR. Paul I îl urmeazã la tron fratelui
sãu, George al II-lea, mort în 1947. Gre-
cia, care se bucurã în continuare de sprijin
american, devine membru NATO în 1952.
Între 1955 ºi 1963, þara este guvernatã de
cãtre Constantin Caramanlis ºi de Uniu-
nea Naþionalã Radicalã (ERE). Apoi, în
urma alegerilor din 1963–1964, puterea
revine Uniunii de Centru, condusã de
Gheórghios Papandreu. Lui Paul I, mort în
1964, îi urmeazã la tron fiul sãu, Con-
stantin al II-lea. Problema Ciprului (a se
vedea p. 187) provoacã tensiuni grave în
cadrul clasei politice. Dupã demisia lui
Papandreu, în 1965, în fruntea þãrii se
GRECII

Tratatul de la Lausanne Minoritatea slavofonă din 185
(1923) a atribuit statutul
de minorităţi protejate
turcilor şi pomacilor
nordul Macedoniei este
astăzi elenizată. La fel se
întâmplă şi cu vlahii din

(musulmani de limbă Pind (a se vedea studiul
bulgară) din Tracia. de la p. 38).
 LIMBA GREACÃ
Distincþia dintre idiomul vorbit, numit „de-
motic“ ºi limba „purificatã“ (katharevousa) îºi
are originea în secolul I î.Hr. Încã din aceastã
perioadã, învãþaþii încercau sã reacþioneze faþã
de transformarea limbii vorbite de Pericle...
La cumpãna dintre secolele al XVIII-lea ºi
al XIX-lea, aceastã dualitate a cãpãtat o tentã
politicã: fanarioþii apãrã limba arhaizantã, cea
a propriilor privilegii, în vreme ce burghezia
comercialã se identificã limbii populare ºi
DOUĂZECI DE POPOARE
libertãþii naþionale. Rigas Feraíos (1757–1798)
compune poeme patriotice în demoticã.
Literatura în demoticã se dezvoltã din anii
1880, dar problema rãmâne de actualitate:
Constituþia din 1911 nu recunoaºte altã limbã
oficialã în afarã de katharevous. Abia în 1976,
o lege a transformat neoelenica (demotica), în
limbã de studiu în ºcoalã. Katharevousa rãmâne
limba textelor savante.
 militarii cedeazã puterea lui Caramanlis,
186 succed trei guverne. Pentru luna mai 1967
 sunt prevãzute noi alegeri.
În aprilie 1967, în urma unei lovituri de
stat militare, este instaurat „regimul colo-
neilor“, autoritar ºi ostil stângii. Con-
stantin al II-lea încearcã o „contraloviturã
de stat“, dar eºueazã ºi pleacã în exil.
Colonelul Gheórghios Papadopulos exer-
citã din momentul respectiv puterea, în
vreme ce opoziþia, divizatã, nu reuºeºte sã
se organizeze. În 1973, acesta proclamã
republica, decizie confirmatã printr-un
referendum. Totuºi, colonelul este înlã-
turat de o juntã în acelaºi an, iar acþiunile
represive se înmulþesc. În iulie 1974,
aceasta organizeazã un puci, în urma
cãruia Monseniorul Makarios, conducã-
torul Ciprului, este înlãturat, ceea ce deter-
minã intervenþia armatei turce în insulã (a
186 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
GRECIA
ELLAS
Suprafaþã 131 990 km2
Populaþie (2006) 11 123 000 loc.
Capitalã Atena
Structura populaþiei (2001)
Greci 92 %
Turci ºi pomaci * 1,3 %
Religie ortodoxã
* Musulmani de limbã bulgarã
se vedea p. 187). În aceste împrejurãri,
revenit din exil.
DEMOCRAÞIA RESTAURATÃ. Alegerile din no-
iembrie 1974 sunt câºtigate de Noua Demo-
craþie (ND), partidul lui Caramanlis. Ulte-
rior, regimul republican este reconfirmat
printr-un referendum. Grecia devine mem-
brã a Comunitãþii Economice Europene în
ianuarie 1981. În acelaºi an, alegerile legis-
lative sunt câºtigate de Partidul Socialist
(PASOK), condus de Andreas Papandreu,
fiul lui Gheórghios. Ulterior, cele douã
partide vor alterna la putere: PASOK pânã
în 1989, apoi din 1993 pânã în 2004; ND
din 1990 pânã în 1993 ºi, din nou, din
2004. Costas Simitis, succesorul lui Andreas
Papandreu, mort în 1996, a fost prim-
ministru între anii 1995 ºi 2004. Costas
Caramanlis, nepotul lui Constantin ºi liderul
ND începând din 1997, i-a urmat în 2004.
Cipru
Cu prilejul celei de-a treia cruciade,
Richard Inimã de Leu ia în stãpânire
Ciprul, populat la vremea respectivã de
greci ºi care depindea – cel puþin în
principiu – de Imperiul Bizantin. El vinde
insula templierilor, care o revând în 1192
lui Guy de Lusignan, rege al Ierusalimului.
Lusignanii, regi ai Ciprului din 1197, vor
domni aici aproape trei secole (18 suverani
succesivi), înainte de a ceda Ciprul Vene-
þiei, în 1489. Otomanii cuceresc insula în
1570–1571. Ulterior, aici se stabilesc colo-
niºti turci. Ciprioþii greci depind de o Bise-
ricã Ortodoxã, în frunte cu arhiepiscopul
de Nicosia, care este ºi etnarh (adicã
dispune de putere temporalã).
În 1878, aflaþi în cãutarea unei poziþii
strategice pe drumul spre Indii, englezii
obþin din partea sultanului administrarea
insulei. Recensãmântul pe care-l orga-
nizeazã în 1881 oferã urmãtoarele re-
zultate: 137 631 greci, 45 458 turci. Cipri-
oþii greci, la rândul lor se folosesc de pre-
cedentul creat de Insulele Ionice pentru
a revendica alipirea la Grecia, dar pri-
mesc din partea englezilor un rãspuns
exact din punct de vedere juridic: insula
aparþine, în continuare, Imperiului Oto-
man. Dar, odatã cu intrarea acestuia
din urmã în rãzboi, în 1914, Anglia ane-
xeazã Ciprul, fapt confirmat prin tratatele
de la Sèvres (1920) ºi Lausanne (1923)
încheiate cu Turcia. În 1925, Ciprul
devine o colonie a coroanei. O revoltã în
favoarea unirii (Enôsis) cu Grecia, susþi-
nutã de Biserica Ortodoxã, este reprimatã
în 1931.
DUPÃ 1945, AGITAÞIILE SUNT RELUATE. Noul
arhiepiscop ortodox al Nicosiei, Makarios
al III-lea (ales în 1950) susþine, iniþial,
Enôsis-ul. Britanicii îl deporteazã în
1956–1957 în Seychelles. Simultan, EOKA
(Organizaþia Naþionalã a Combatanþilor
Ciprioþi), întemeiatã în 1955 de colonelul
grec Gheórghios Ghrivas, îºi înmulþeºte
atacurile teroriste, provocând riposta ci-
prioþilor turci. SUA, preocupate de coe-
ziunea NATO, impun cu tãrie Greciei ºi
Turciei (membre ale organizaþiei) sã ajun-
gã la o înþelegere. Acordul de la Zürich
(1959) priveºte crearea unei republici inde-
pendente, organizate astfel încât sã apere
interesele celor douã comunitãþi: preºedinte
grec, vicepreºedinte turc, ºapte miniºtri
greci, trei miniºtri turci...
INDEPENDENÞA. Ciprul devine independent
în august 1960, iar arhiepiscopul Makarios
este ales preºedinte al republicii. Cu toate
acestea, numeroºi ciprioþi greci rãmân
favorabili Enôsis-ului. Tensiunea se am-
plificã în 1963, astfel încât, în anul urmã-
tor, forþe ale ONU sunt deplasate în insulã,
pentru a se interpune între cele douã
ramura de măslin,
culoarea albă neutră a
fondului, comună
drapelelor grecesc
(albastru cu alb) şi turcesc
(roşu cu alb). Tenta
arămie a siluetei insulei
Drapelul cipriot, adoptat aminteşte de bogăţia sa
în 1960, preconiza să antică (cuprul vine din
simbolizeze pacea dintre latinul cyprium,
cele două comunităţi: „bronz de Cipru“).
187 CYAN MAGENTA YELLOW
comunitãþi. În urma instalãrii „regimului
coloneilor“ la Atena, în 1967, Makarios
întrerupe legãturile cu Ghivras, care moa-
re în ianuarie 1974. În iulie, Makarios cere
retragerea ofiþerilor greci detaºaþi pe lângã
garda naþionalã cipriotã. Drept rãspuns,
pe data de 15 este înlãturat în urma unei
lovituri de stat. Pe data de 20 iulie, forþe
militare turceºti debarcã în nordul insulei.
Pe 24 iulie 1974, „regimul coloneilor“
se prãbuºeºte. În august, Turcia îºi extinde
ºi consolideazã poziþiile: de atunci, Ciprul
este împãrþit în douã zone, de-a lungul
unei linii de încetare a focului. Ciprioþii
greci se repliazã cãtre sud, iar cei turci
cãtre nord. ONU supravegheazã regiunea
de pe o linie de demarcaþie numitã „linia
verde“.
Revenit la putere în decembrie 1974,
arhiepiscopul Makarios moare în 1977.
La 15 noiembrie 1983 este proclamatã o
„Republicã Turcã a Ciprului de Nord“,
fiind recunoscutã doar de Turcia. Nego-
cierile dintre cele douã comunitãþi eºueazã
CIPRU
KYPROS (în greacã), KIBRIS (în turcã)
Suprafaþã 9 251 km2
Populaþie (estimare 2006) 855 000 loc.
Capitalã Nicosia
Levkosia (în greacã), Lefkose (în turcã)
Structura populaþiei
A se vedea studiul.
Religie ortodocºi (grecii)
musulmani (turcii)
BLACK
apoi, una câte una. Cu toate acestea, Repu-
blica Cipru începe negocierile pentru
aderarea la Uniunea Europeanã, devenind
stat membru al acesteia în mai 2004.
Oficial, UE considerã zona de nord a
insulei ca regiune sub ocupaþie militarã.
CIPRIOÞI GRECI,
CIPRIOÞI TURCI
Populaþia Republicii Cipru, stat membru
al Uniunii Europene, se ridica în 2006 la
855 000 de persoane (estimare oficialã). Acest
numãr includea ºi pe ciprioþii turci din nord,
GRECII
al cãror numãr era evaluat la circa 88 000. Tot
în 2006, Departamentul de Stat american

furniza urmãtoarele estimãri: populaþie la sud
de „linia verde“: 779 000; populaþie la nord de
aceeaºi linie: 264 000. „Republica Turcã a
Ciprului de Nord“ (RTCN) nu a contestat 187
aceastã ultimã cifrã, dar a descompus-o astfel:
ciprioþi turci: 178 000; alþii (îndeosebi turci

imigraþi): 86 000.
Controversa priveºte numãrul ciprioþilor
turci (nãscuþi în insulã înainte de 1974 ºi
descendenþii acestora), care locuiesc în Cipru,
precum ºi pe cel al turcilor imigraþi începând
din 1974. Potrivit Republicii Cipru, RTCN
duce o dublã politicã: favorizeazã sistematic
imigraþia turcã, urmãrind modificarea echili-
brului tradiþional dintre comunitãþile din insulã
(înainte de 1974: 77 % greci, 18 % turci); toto-
datã, nu descurajeazã emigrarea ciprioþilor
turci favorabili unei înþelegeri cu cei greci.
RTCN a încercat „naturalizarea“ cetãþenilor
nou-sosiþi dar, în lipsa recunoaºterii inter-
naþionale (cu excepþia Turciei), nu are mijloa-
cele necesare: turcii imigraþi începând din 1974
nu dispun de un alt paºaport în afara celui
primit... din partea autoritãþilor din Turcia.
 B I B L I O G R A F I E
ATLASE ISTORICE
Grosse historischer Weltatlas, Bayerischer Schulbuch-Verlag,
Munich, patru volume (reeditãri regulate).
Grosser Atlas zur Weltgeschichte, Westermann Schulbuch-
Verlag, Braunschweig, 1997.
The Times Atlas of European History, Times Books, Londra
1994.
ANUARE
L‘Etat du monde, Annuaire économique et géopolitique
mondial, La Découverte, Paris.
LHOMEL, Édith ºi SCHREIBER, Thomas (s.d.), L’Europe
centrale, orientale et balte, Les Études de la Documentation
française, Paris.
LUCRÃRI GENERALE
Origini
DEVAILLY, Guy, L’Occident du X-e siècle au milieu du
XIII-e siècle, col. „U“, A. Colin, Paris, 1970.
 FOLZ, Robert; GUILLOU, André; MUSSET, Lucien ºi
SOURDEL, Dominique, De l’Antiquité au monde
médiéval, „Peuples et civilisations“ nr. V, PUF, Paris, 1972.
188 FOURNIER, Gabriel, L’Occident de la fin du V-e siècle à la
 fin du IX-e siècle, col. „U“, A. Colin, Paris, 1970.
HIGOUNET, Charles, Les Allemands en Europe centrale et
orientale au Moyen Age, Aubier, Paris, 1989.
MUSSET, Lucien, Les Invasions, col. „Nouvelle Clio“, PUF,
Paris, 1965, douã volume.
EUROPA CENTRALÃ
ANCEL, Jacques, Slaves et Germains, A. Colin, Paris, 1945.
BAFOIL, François, Europe centrale et orientale. Mondia-
lisation, européanisation et changement social, Presses de
Sciences Politiques, Paris, 2006.
CASTELLAN, Georges, Histoire des peuples d’Europe
centrale, Fayard, Paris, 1994.
COLAS, Dominique (s. d.), L’Europe post-communiste, PUF,
Paris, 2002.
FEJTÖ, François, Histoire des démocraties populaires, Le
Seuil, Paris, 1971, douã volume (1945–1952 ºi 1953–1968).
FEJTÖ, François, La Fin des démocraties populaires, Le
Seuil, Paris, 1992.
FOUCHER, Michel (s.d.), Fragments d‘Europe. Atlas de
l’Europe médiane et orientale, Fayard, Paris, 1993.
HENRY, Paul, Le problème des nationalités, A. Colin, Paris,
1937.
188 CYAN MAGENTA YELLOW BLACK
LE RIDER, Jacques, La Mitteleuropa, „Que sais-je?“,
nr. 2846, PUF, Paris, 1994.
MARES, Antoine (s.d.), Histoire et pouvoir en Europe
médiane, L’Harmattan, Paris, 1996.
MICHEL, Patrick, Europe centrale, la melancolie du réel,
Autrement, col. „CERI-Autrement“, Paris, 2004.
MINK, Georges, Vie et mort du bloc soviétique, Casterman,
Paris, 1995.
MINK, Georges ºi SZUREK, Jean-Charles (s.d.), Cet étrange
post-communisme. Rupture et transitions en Europe
centrale et orientale, CNRS-Éditions/La Découverte,
Paris, 1992.
MINK, Georges ºi SZUREK, Jean-Charles, La Grande
Conversion. Le retour des communistes en Europe
centrale, Le Seuil, Paris, 1999.
POMIAN, Krzysztof, L’Europe et ses nations, col. „Le
Débat“, Gallimard, Paris, 1990.
RICHARD, Yann et SANGUIN, André-Louis (s.d.), L’Europe
de l’Est quinze ans après la chute du mur. Des pays baltes
à l’ex-Yougoslavie, L’Harmattan, Paris, 2004.
RUPNIK, Jacques, L’Autre Europe. Crise et fin du
communisme, Odile Jacob, Paris, 1990.
OPERE „REGIONALE“
Finlanda
CABOURET, Michel, La Finlande, Karthala, Paris, 2005.
HENTILA, Seppo, JUSSILA, Osmo, NEVAKIVI, Jukka, Histo-
rie politique de la Finlande moderne, Fayard, Paris, 1999.
Þãrile baltice
CHAMPONNOIS, Suzanne ºi LABRIOLLE, François de,
L’Estonie, des Estes aux Estoniens, Karthala, Paris, 1997.
JACOB, Antoine, Les Pays baltes. Indépendance et
intégration, Alvik, Paris, 2004.
MEUVRET, Jean, Histoire des pays baltiques, A. Colin,
Paris, 1934.
MINCZELES, Henri, Vilna, Wilno, Vilnius. La Jérusalem de
Lithuanie, La Découverte, Paris, 1992.
NIES, Suzanne, Les Etats baltes, une longue dissidence,
Armand Colin, Paris, 2004.
PLASSERAUD, Yves, Les Pays baltes, Montchrestien, Paris,
1992 (reeditatã în 1996).
PLASSERAUD, Yves, Les États baltiques. Les sociétés
gigognes, Armelines, Crozon, 2003.
Bielorusia ºi Ucraina
DRWESKI, Bruno, La Biélorussie, „Que sais-je?“, nr. 2775,
PUF, Paris, 1993.
KAPPELER, Andreas, Petite histoire de l’Ukraine, Institut
d‘études slaves, col. „IRENISE“, Paris, 1997.
JOUKOVSKI, Arkady, Histoire de l’Ukraine, Ed. du
Dauphin, Paris, 2005.
LEPESANT, Gilles (s.d.), L’Ukraine dans la nouvelle
Europe, Presses du CNRS, Paris, 2005.
NIVAT, Georges; HORSKY, Vilen ºi POPOVITCH, Miroslav
(s.d.), Ukraine, renaissance d’un mythe national, Europa/
Institut européen, Université de Genève, Geneva, 2000.
PORTAL, Roger, Russes et Ukrainiens, „Questions d’histoire“,
nr. 20, Flammarion, Paris, 1970.
SOKOLOFF, Georges (prezentare), 1933, l’année noire.
Témoignages sur la famine en Ukraine, Albin Michel,
Paris, 2000.
Fosta URSS
BRUNET, Roger; ECKERT, Denis ºi KOLOSSOV, Vladimir,
Atlas de la Russie et des pays proches, La Documentation
française/RECLUS, Paris/Montpellier, 1995.
FERRO, Marc ºi MANDRILLON, Marie-Hélène (s.d.),
L‘État de toutes les Russies. Les nations et les États de
l’ex-URSS, La Découverte, Paris, 1993.
RADVANYI, Jean (s.d.), De l’URSS à la CEI: douze États
en quête d’identité, INALCO/Ellipses, Paris, 1997.
Polonia
BEAUVOIS, Daniel, Histoire de la Pologne, Hatier, Paris,
1995.
DAVIES, Norman, Historie de la Pologne, Fayard, Paris,
1986.
KIELAR, Wieslaw, Anus mundi. Cinq ans à Auschwitz, R.
Laffont, Paris, 1980. (Autorul, este un polonez deportat la
Auschwitz, care a fost închis acolo din prima pânã în
ultima zi.)
Evreii din Europa Centralã
„L’Allemagne de Hitler 1933–1945“, L’Histoire, numãr
special, ianuarie 1989.
ERTEL, Rachel, Le Shtetl. La bourgade juive de Pologne,
Payot, Paris, 1982.
HILBERG, Raul, La Destruction des Juifs d’Europe, Fayard,
Paris, 1988.
KOGON, Eugen, LANGBEIN, Hermann ºi RUCKERL,
Adalbert, Les Chambres à gaz, secret d’Etat, Éd. de
Minuit, Paris, 1984.
LANGBEIN, Hermann, Hommes et femmes à Auschwitz,
Fayard, Paris, 1975.
MINCZELES, Henri, Une histoire des Juifs de Pologne:
religion, culture, politique, La Découverte, Paris, 2006.
PLASERAUD, Yves ºi MINCZELES, Henri (s.d.), Lituanie
juive, 1918–1940: Message d’un monde englouti,
Autrement, Paris, 2006.
Þãrile dunãrene ºi fosta Austro-Ungarie
BÉRENGER, Jean, Histoire de l’empire des Habsbourg,
Fayard, Paris, 1990.
BLED, Jean-Paul, François-Joseph, Fayard, Paris, 1987.
FEJTÖ, François, Requiem pour un empire défunt, Lieu
Commun, Paris, 1988.
MICHEL, Bernard, La Chute de l’Empire austro-hongrois,
1916–1918, R. Laffont, Paris, 1991.
NOUZILLE, Jean, Histoire de frontières, l’Autriche et
l‘Empire ottoman, Berg international, Paris, 1991.
TAPIÉ, Victor-Lucien, Monarchie et peuples du Danube,
Fayard, Paris, 1969.
Cehia ºi Slovacia
LIPTAK, Lubomir, Petite histoire de la Slovaquie, Institut
d‘études slaves, col. „IRENISE“, Paris, 1996.
MACEK, Josef, Histoire de la Bohême, des origines à 1918,
Fayard, Paris, 1964.
MAMATSY, Victor ºi LUZA, Radomir (s.d.), La République
tchécoslovaque 1918–1948. Une expérience de démocratie,
Libraire du Regard, Paris, 1987.
MARES, Antoine, Histoire des pays tchéques et slovaques,
Hatier, 1995.
MAYER, Françoise, Les Tchèques el leur communisme,
EHESS, Paris, 2004.
PETRUF, Pavol, La Slovaquie, PUF, col. „Que sais-je“,
Paris, 1998.
SERVANT, Catherine, BOISSERIE, Étienne (s.d.), La
Slovaquie face à ses héritages. Horizons critiques de la
culture slovaque contemporaine, L’Harmattan, Paris, 2004.
URBAN, Otto, Petite histoire des pays tchèques, Institut
d‘études slaves, col. „IRENISE“, Paris, 1996.
Ungaria
BOISSERIE, Étienne, Un conflict entre normes européennes
et mémoires nationales. La Question magyare en
Roumanie et en Slovaquie (1993–1997), L’Harmattan,
Paris, 2003
KENDE, Pierre, Le Défi hongrois de Trianon à Bruxelles,
Buchet-Castel, Paris, 2004
MOLNAR, Miklos, Histoire de la Hongrie, Hatier, Paris,
1996.
România ºi Republica Moldova
CAZACU, Matei ºi TRIFÒN, Nicolas, La Moldavie ex-
soviétique, Les Cahiers d’Iztok/Akratie, Paris, 1993.
DURANDIN, Catherine, Histoire des Roumains, Fayard,
Paris, 1995.
REY, Violette, GROZA, Octavian, IANOª, Ioan, Atlas de la
Roumanie, CNRS-Libergeo-La Documentation française,
Paris, 2000.
Fosta Iugoslavie
BOUGAREL, Xavier, Bosnie. Anatomie d’un conflit, La
Découverte, Paris, 1995.
CASTELLAN, Georges, La Croatie, PUF, col. „Que sais-je?“,
Paris, 1998.
189 CYAN MAGENTA YELLOW
DUCASSE-ROGIER, Marianne, À la recherche de la
Bosnie-Herzégovine. La mise en oeuvre de l’accord de
paix de Dayton, PUF, Paris, 2003.
GARDE, Paul, Vie et mort de la Yougoslavie, Fayard, Paris,
1992.
GERVEREAU, Laurent, TOMIC, Yves (s.d), De l’unification
à l’éclatement: l’espace yougoslave, un siècle d’histoire,
BDIC, Nanterre, 1998.
KRULIC, Joseph, Histoire de la Yougoslavie de 1945 à nos
jours, Complexe, Bruxelles, 1993.
ROUX, Michel, Le Kosovo. Dix clés pour comprendre, La
Découverte, col. „Sur le vif“, Paris, 1999.
ROUX, Michel, Les Albanais en Yougoslavie. Minorité
nationale, territoire et développement, Éd. de la MSH,
Paris, 1992.
TOMIC, Yves, La Serbie du prince Miloš a Miloševi_, Peter
Lang, Bruxelles, 2003.
Balcanii
ANCEL, Jacques, Peuples et nations des Balkans, A. Colin,
Paris, 1926 (o reproducere în facsimil a ediþiei din 1930 a
apãrut în 1992, CTHS, Paris).
BOUGAREL, Xavier ºi CLAYER, Nathalie (s.d.), Le Nouvel
Islam balkanique. Les musulmans acteurs du post-commu-
nisme 1990–2000, Maisonneuve et Larose, Paris, 2001.
CASTELLAN, Georges, Histoire des Balkans, Fayard, Paris,
1991.
MANTRAN, Robert (s.d.), Histoire de l’Empire ottoman,
Fayard, Paris, 1989.
YERASIMOS, Stephane, Le Retour des Balkans, 1991–2001,
Autrement, Paris, 2002.
Bulgaria
ASLANIAN, Dimitrina, Histoire de la Bulgarie, de l’Antiquité
à nos jours, Trimontium, Versailles, 2004.
CASTELLAN, Georges ºi TODOROV, Nikolaj, La Bulgarie,
col. „Que sais-je?“, nr. 1637, PUF, Paris.
Albania
CASTELLAN, Georges, L’Albanie, „Que sais-je?“, nr. 1800,
PUF, Paris.
CASTELLAN, Georges, Historie de l’Albanie et des Albanais,
Armeline, Crozon, 2002.
KADARE, Ismail ºi RAPPER, Gilles de, L’Albanie entre la
légende et l’histoire, Actes Sud, Arles, 2004.
Grecia
CONTOGEORGIS, Georges, Histoire de la Grèce, Hatier,
Paris, 1992.
SIVIGNON, Michel (s.d.), Atlas de la Grèce, CNRS/La
Documentation française, Paris, 2003.
SVORONOS, Nicolas, Histoire de la Grèce moderne, col.
„Que sais-je?“, nr. 578, PUF, Paris.
BLACK
TULARD, Jean, Histoire de la Crète, col. „Que sais-je?“, nr.
1018, PUF, Paris.
TULARD, Jean, Histoire de la Crète, col. „Que sais-je?“, nr.
1018, PUF, Paris.
Cipru
DREVET, Jean-François, Chypre en Europe, L’Harmattan,
Paris, 2000.
EMILIANIDES, Achille, Histoire de Chypre, col. „Que sais-
je?“, nr. 1009, PUF, Paris.
ESEURI ªI CULEGERI
ARA, Angelo ºi MAGRIS, Claudio, Trieste.Une identité de
la frontière, Le Seuil, Paris, 1991.
BROSSAT, Alain; COMBE Sonia; POTEL, Jean-Yves;
SZUREK, Jean-Charles (s.d.), À l’Est, la mémoire
retrouvée, La Découverte, Paris, 1990.
FERNANDEZ, Dominisque, Rhapsodies roumaines,
BIBLIOGRAFIE
Grasset, Paris, 1998.
GARTON ASH, Timothy, La Chaudière. Europe centrale
1980–1990, Gallimard, Paris, 1990.
LUKACS, John, Budapest 1900, Quai Voltaire, Paris, 1990.
MAGRIS, Claudio, Danube, L‘Arpenteur, Paris, 1988, col.
„Folio“, Gallimard, 1990.
MASPERO, François, Balkans-Transit, Seuil, Paris, 2000.
MATVEJEVIC, Pedrag, Bréviaire méditerranéen, Payot/
Fayard, Paris, 1992.

MATVEJEVIC, Pedrag, Le monde «ex», Fayard, Paris, 1996. 189
MILOSZ, Czeslaw, De la Baltique au Pacifique, Fayard,
Paris, 1990 (culegere de texte, în special despre Wilna). 
Numere speciale ale revistei „Autrement“ (Paris)
COMBE, Sonia, DITCHEV, Ivaylo, Albanie, utopie, huis
clos dans les Balkans, HS, nr. 90, mai 1998.
GALMICHE, Xavier ºi KRAL, Petr (s.d.), Prague, HS, nr.
46, mai 1990.
LOSONCZY, Anne (s.d.), Budapest, HS, nr. 34, octombrie
1988.
PLASSERAUD, Yves (s.d.), Pays baltes, HS, nr. 50, ianuarie
1991.
VEINSTEIN, Gilles (s.d.), Salonique 1850–1918, HS, nr. 12,
ianuarie 1992.
VLAVIANOU, Ismini, ºi COGNE, Christina (s.d.), La Crète.
Un peuple résistant, un univers mythique, HS, nr. 69, iunie
1993.
WAJSBROT, Cécile ºi REICHMANN, Sébastien (s.d.),
Europe centrale, HS, nr. 51, februarie 1991.
WALLON, Emmanuel (s.d.), Pologne, HS, nr. 47, iunie
1990.
 I N D I C E
A Macedoniei (336–332 î.Hr.): 166
Åbo (tratatul de la ~, 04.07.1743): 49
Åbo  Turku
Adalbert de Praga, Sfântul ~ (c. 956–997): 14
Adamkus, Valdas (1926–): 64
Adelaida (c. 931–999), împãrãteasã: 12
Adrianopol (tratatul de la ~, 14.09.1829): 130,
149, 182
Adrianopol (tc. Edirne): 130, 147, 149, 171,
172, 176, 180, 182
AELS (Asociaþia Europeanã a Liberului
Schimb): 51
Ágio Óros  Athos (Muntele ~)
Agram  Zagreb
Agricola, Michel (sec. al XVI–lea): 49
Ahaia: 179, 180
Ahtisaari, Martti (1937–): 52, 165
AK (Armia Krajowa): 93
Alamani: 9, 10
Åland (insulele ~): 48, 50
Alba Iulia (România; germ. Karlsburg, magh.
Gyulafehérvár): 119, 131, 133

Albanezi: 10, 30, 39, 40, 48, 155, 156, 157,
164, 165, 166, 168, 169, 170, 175–179, 182
Albanezii din Kosovo (sau kosovari): 156,
190 164, 166, 169

Albania (în alban. Shqipëria): 18, 27, 30, 33,
34, 36, 47, 48, 149, 152, 154, 157, 164,
167, 175–179, 184
Albert de Buxhoeveden (1160–1229), episcop
al Livoniei (1199): 56, 57
Albert de Habsburg (1397–1439), rege al Boe-
miei ºi al Ungariei (1437–1439): 103, 116
Albert de Hohenzollern-Ansbach (1490–
1568): 82
Aleksei (1629–1676), þar al Rusiei (1645–
1676): 71
Alexandr Nevski (1220–1263), mare-principe
al Rusiei (1236–1263): 49, 53
Alexandru de Battenberg (1857–1893),
principe al Bulgariei (1879–1886): 170
Alexandru I (1777–1825), þar al Rusiei (1801–
1825): 49, 87
Alexandru I (1888–1934), rege al Iugoslaviei
(1921–1934): 150
Alexandru I (1893–1920), rege al Greciei
(1917–1920): 183, 184
Alexandru I Iagello (1461–1506), rege al
Poloniei (1501–1506): 82, 83
Alexandru I Obrenovi_ (1876–1903), rege al
Serbiei (1889–1903): 149
190 CYAN MAGENTA YELLOW
Alexandru al II–lea (1818–1881), þar al Rusiei
(1855–1881): 88, 99
Alexandru cel Mare (356–323 î.Hr.), rege al
Alexandru Ioan Cuza (1820–1873), principe
al Moldovei ºi al Valahiei (1859–1866):
130, 131
Alexandru Karagheorghevi_ (1806–1885),
principe al Serbiei (1842–1858): 149
Algirdas, principe al Lituaniei (1345–1377):
60, 61
Alia, Ramiz (1925–): 178
Allenstein  Olsztyn
Altmark (tratatul de la ~, 1629): 83
Ana Porfirogeneta (963–1011), mare principesã
a Kievului (989–1011): 14
Anders, W¬adys¬aw (1892–1970): 94
Andrássy, Gyula (1823–1890): 121
Andrussovo (tratatul de la ~, 1667): 71, 84
Anna Ivanovna (1693–1740), împãrãteasã a
Rusiei (1730–1740): 58
Anna Jagello (1503–1547): 104, 117
Anschluss: 109
Antall, József (1932–1993): 126
Antivari  Bar
Antonescu, Ion (1882–1946): 133, 134
Arad (România): 123, 133
Ardeal  Transilvania
Argeº (România): 123, 133
Argyrokastros  Gjirokastër
Aromâni: 38
Arpád (m. 907): 115
Arpadieni (dinastia): 114, 115
Ashdown, Paddy (1941–): 163
Asparuh (sec. al VII-lea): 169
Astrahan (Rusia): 17
Aºkenazi (evrei): 44, 45
Ataman  Hatman
Atatürk  Mustafa Kemal Atatürk
Atena (gr. Athína): 41, 143, 179, 180, 182,
183, 184, 186, 187
Athos (Muntele ~), gr. Ágio Óros: 147
Attila (m. 453): 9
August al II-lea cel Puternic (1670–1733),
elector de Saxa ºi rege al Poloniei (1697–
1733): 84, 85
August al III-lea (1696–1763), elector de
Saxa ºi rege al Poloniei (1733–1765) : 85
Aurelian (c. 214–275), împãrat roman (270–
275): 128
Auschwitz (pol. O¯wiecim): 45, 47, 100,
111, 123, 135, 184
Austro-Ungaria: 8, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 42,
65, 73, 74, 99, 107, 108, 121, 122, 144,
150, 151, 171, 172
BLACK
Avalov (sau Bermondt-Avalov, 1884–c.
1935): 58
Avari: 9, 114, 128, 139, 143
B Transilvaniei (1613–1629): 104, 118
Babi Yar (Masacrul de la ~): 101
Bach, Alexander von (1813–1893): 121
Bacika (scr. Ba³ka, magh. Bacska): 43, 123,
124, 150, 152, 155
Balta Liman (Convenþia de la ~, mai 1849):
131
Baltici: 14, 39, 53
Baltikum: 54, 58
Ban: 144, 145
Banat (scr. Banorina): 21, 23, 24, 43, 44,
123, 133, 134, 135, 150, 152, 155
Banatul sârbesc: 44
Bandera, Stepan (1909–1959): 76
Bánffy, Deszö (1843–1911): 121
Banija: 158, 161
Ba…ska Bystrica (Slovacia, germ. Neusohl,
magh. Selmecbánya): 106, 111
Bar (Confederaþia de la ~, 1768): 85
Bar (Muntenegru, ital. Antivari): 146
Baranya (Ungaria, scr. Baranja): 42, 43,
123, 124, 150, 152
Barthou, Louis (1862–1934): 151
Basarab Ioan (sec. al XVI-lea), principe al
Valahiei: 128
Basarabia: 23, 28, 29, 32, 41, 44, 69, 72, 76,
78, 93, 129, 130, 132, 134, 135, 137
Baºbuzuci: 170
Baºkiri: 17
Batu (1204–c. 1255), prinþ mongol: 15
Baudouin I (1171–1205), împãrat latin al
Orientului (1204–1205): 179
Bautzen (Germania): 36
Bãsescu, Traian (1951–): 137
Beatrice de Aragon: 117
Beck, Józef (1894–1944): 92
Béla_ IV Arpád (1206–1270), rege al
Ungariei (1235–1270): 115
Belarus  Bielorusia
Belgrad (tratatul de la ~, 18.09.1739): 20,
21, 119, 147
Belgrad (scr. Beograd): 12, 20, 21, 27, 32,
116, 117, 119, 122, 141, 146, 147, 148,
149, 150, 151, 160, 164, 165, 166, 178
Be¬žec: 100
Beneš, Edvard (1884–1948): 107, 109, 111
Benkner, Johannes (sec. al XVI-lea): 128
Beograd  Belgrad
Beran, Jozef (1888–1969): 40, 110, 112
Berisha, Sali (1944–): 178, 179
Berlin (tratatul de la ~, 13.07.1878): 26, 132,
149, 167, 170, 182
Bertrand, Henri (1773–1844): 140
Bethlen, Gabriel (1580–1629), principe al
Bethlen, István (1876–1947): 123
Bia¬ystok (Polonia): 38, 62, 66, 87, 93, 94
Bibescu, Gheorghe (1804–1873), principe al
Þãrii Româneºti (1834–1848): 130
Bielorusia, bielorusã (rus. Belorossija): 28,
29, 35, 36, 44, 48, 60, 61, 65–68, 75, 76,
77, 85, 86, 93, 95, 97
Bieloruºi: 17, 43, 48, 53, 55, 59, 60, 65–68,
69, 78, 91, 92, 93
Bierut, Boles¬aw (1892–1956): 94, 95
Biha_ (Bosnia-Herþegovina): 153, 159
Bilá Hora (bãtãlia de la ~)  Muntele Alb
(bãtãlia de la ~)
Birkenau: 100
Biron, Ernst J. (1690–1772), duce de Kurland:
58
Bismarck, Otto von (1815–1898): 26
Bizanþ (sau Imperiul Bizantin): 8, 11, 13, 14,
38, 46, 68, 143, 145, 146, 147, 169, 175,
179, 180, 186
Blahoslav, Jan (1523–1571): 104
Boban, Mate (1940–1997): 159
Bobrikov, Nikolai (1839–1904): 49
Bocksai, István (1557–1606): 118
Boemia (ceh. ¹echy, germ. Böhmen): 8, 10,
12, 13, 16, 18, 30, 36, 42, 45, 46, 47, 80,
81, 94, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106,
107, 108, 109, 110, 111, 112, 115, 116,
117, 123
Boemia–Moravia (Protectoratul ~, germ.
Böhmen–Mähren): 30, 45, 94, 109, 123
Bogdan I, principe al Moldovei (1360–1365):
128
Bogumili: 145
Boi: 101
Boleslaw I cel Viteaz (967–1026), rege al
Poloniei (992–1026): 14, 79
Boleslaw al III-lea Gurã Strâmbã (1085–1138),
principe al Poloniei (1102–1138): 79
Boleslaw cel Crud, duce al Boemiei (936–
967): 101
Boleslaw cel Pios, duce al Boemiei (967–
999): 101
Bonaparte  Napoleon I
Boris al III-lea (1894–1943), þar al Bulgariei
(1918–1943): 172, 173
Boris I (907–), han al bulgarilor (852–889):
13, 169
Boøivoj, duce al Boemiei (872–889), 101
Borusieni: 14, 16, 37, 80
Bosfor: 25
Bosnia-Herþegovina (scr. Bosna i Herce-
govina): 23, 25, 26, 35, 36, 39, 41, 43, 48,
121, 139, 144, 145, 146, 149, 150, 152,
154, 155, 157, 160, 161, 162, 163
Bosniaci: 30, 35, 39, 41, 43, 48, 145, 151,
162, 163
Bozcaada  Tenedos
Brahé, Tycho (1546–1601): 104
Brandenburg: 16, 19, 20, 84, 102
Brankovi_  George Brankovi_
Braºov (România; germ. Kronstadt, magh.
Brassó), fost Oraºul Stalin (1950–1960):
127, 128, 132
Bratislava (Slovacia, germ. Pressburg, fr.
Presbourg, magh. Pozsony): 7, 106, 111,
113, 117, 120, 140
Brazauskas, Algirdas (1932–): 63, 64
Brãtianu, Ion (1821–1891): 130, 131
Brejnev, Leonid (1906–1982): 33, 76, 1378
Bremen (germ. Bremen): 14, 56
Brest (Belarus, pol. Brze¯_), fost Brest-Litovsk:
23, 55, 60, 62, 65, 90
Brest-Litovsk (tratatul de la ~, 09.02.1918):
65, 73
Brest-Litovsk (tratatul de la ~, 03.03.1918):
27, 28, 54, 58, 65, 73
Brest-Litovsk (Uniunea de la ~, 1596): 39,
65, 69, 82
Brno (Cehia, germ. Brünn): 4, 7, 9, 12, 13,
24, 97
Bronstein  Troþki, Lev
Broz, Josip  Tito, Josip Broz
Brünn  Brno
Buchenland  Bucovina
Bucovina (germ. Buchenland, rom. Bucovina):
24, 32, 44, 71, 74, 76, 78, 129, 130, 132,
133, 134, 135
Bucovina de Nord: 130, 133
Bucureºti (România; germ. Bukarest, engl.
Bucharest): 27, 128, 130, 131, 132, 133,
134, 136, 137, 146, 148, 149, 167, 172,
183
Bucureºti (tratatul de la ~, 28.05.1812): 130
Bucureºti (tratatul de la ~, 10.08.1913): 150,
167, 172, 183
Bucureºti (tratatul de la ~, 07.05.1918): 27, 132
Buda (Ungaria, germ. Ofen): 117, 119, 120,
121
Budapesta (Ungaria): 23, 45, 107, 121, 122,
123, 124, 125, 126, 131, 133, 144, 145
Bugeac: 18, 69, 72, 129, 130
Bulatovi_, Momir (1956–): 163
191 CYAN MAGENTA
Bulgari: 11, 13, 16, 18, 27, 37, 39, 41, 43, 48,
72, 78, 128, 133, 136, 139, 147, 149, 150,
166, 167, 168, 169–175, 179, 180, 183, 184
Bulgaria (bulg. Bãlgarija), bulgarã: 10, 14,
15, 22, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33,
34, 36, 38, 39, 42, 43, 44, 45, 47, 48, 71,
112, 116, 130, 132, 133, 134, 137, 138,
145, 146, 149, 150, 152, 154, 167, 168,
169–175, 180, 182, 183, 184
Bund: 63, 99
Burebista (sec. I î.Hr.): 127
Burgenland: 123
Burgunzi: 9
Bydgoszcz (Polonia): 95
C rege al Poloniei (1333–1370): 61, 80, 98,
CAER: 135
Calixtini: 103, 104
Canetti, Elias (1905–1994): 44
Cankov, Alexandãr (1879–1959): 172
Capo d’Istria, Ioan (1776–1831): 182
Capodistria  Koper
Caramanlis, Constantin (1907–1998): 185, 186
Caramanlis, Costas (1956–): 186
Carintia (germ. Kärnten), Carintia Superioarã:
140
Carniola (germ. Krain): 140
Carol I (1839–1914), principe (1866–1881),
rege (1881–1914) al României: 131, 132
Carol I (1887–1922), împãrat al Austro-
Ungariei (1916–1918): 123
Carol I, rege al Boemiei  Carol al IV-lea de
Luxemburg
Carol I de Anjou (1291–1342), rege al Unga-
riei (1308–1342): 115, 128
Carol al II-lea de Anjou (c. 1250–1309), rege
al Siciliei (1285–1309): 115, 175
Carol al II-lea (1893–1953), rege al Româ-
niei (1930–1940): 133, 134
Carol al IV-lea de Luxemburg (1316–1378),
rege al Boemiei (Carol I, 1347–1378),
împãrat (1355–1378): 102
Carol al VI-lea de Habsburg (1685–1740), rege
al Ungariei (Carol al III-lea, 1711– 1740),
împãrat germanic (1711–1740): 119
Carol al IX-lea Vasa (1550–1611), rege al
Suediei (1604–1611): 83
Carol al X-lea Gustav (1622–1660), rege al
Suediei (1654–1660): 84, 118
Carol al XII-lea (1682–1718), rege al Sue-
diei (1697–1718): 20, 49, 54, 70, 84, 85
Carol cel Mare (742–814), rege al francilor
(768–814), împãrat al Occidentului (800–
814): 12, 114, 139
YELLOW BLACK
Carol de Hohenzollern  Carol I
Carol Martel (c. 688–741), principe al
francilor: 11, 12
Carol Quintul (1500–1558), împãrat (1519–
1556): 103
Carol Robert de Anjou  Carol I al Ungariei
Castriotul, Gheorghe  Skanderbeg
Caterina de Pod½brady (m. 1465): 116
Caterina Jagello (1526–1583): 83
Cattaro  Kotor
Cazaci, cazacii zaporojeni: 69, 70, 71, 73,
74, 84, 85
Cazimir I Renovatorul (1016–1058), rege al
Poloniei (1039–1058): 79
Cazimir al III-lea cel Mare (1310–1370),
103, 115, 116
Cazimir al IV-lea Jagello (1424–1492), rege
al Poloniei (1445–1492): 61, 80, 81, 82
Ceauºescu, Nicolae (1918–1989): 34, 135, 136
Ceakavian (dialect): 142
¹ech  Boemia
¹echy: 101
Cehi: 9, 11, 12, 16, 23, 30, 38, 40, 42, 48, 90,
101, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109,
110, 113, 118, 122, 139
Cehia (Republica Cehã): 36, 47, 97, 101,
102, 110, 112, 113
Cehoslovacia (ceh. `eskoslovensko, germ.
Tschechoslowakei, fr. Tchécoslovaquie,
engl. Czechoslovakia): 28, 30, 32, 33, 34,
35, 42, 43, 45, 48, 76, 90, 91, 92, 101,
107, 108, 109, 111, 112, 122, 123, 135
Cernãuþi: 130
Cernobîl (Ucraina): 33, 66, 76
¹eskoslovensko  Cehoslovacia
Cetinje (Muntenegru): 146
Cetnici: 152, 154
Chamberlain, Neville (1869–1940): 109
Charta 77: 112
Chelest, Petro (1908–1996): 76
Chelm (Polonia): 76
Chelmno (germ. Kulmhof): 100
Chios: 180, 182
Chipceai  Cumani
Chiril, Sfântul ~ (827–869): 12, 169
Chirilic (alfabetul): 14, 128, 137, 138
Chiºinãu (Republica Moldova): 132, 138
Churchill, Winston (1874–1965): 32, 33
Cieszyn  Teschen
Cipru (gr. Kypros, tc. Kibris, engl. Cyprus):
16, 18, 26, 30, 36, 39, 179, 180, 183, 184,
185, 186, 187
Cisleithania: 24, 89, 106, 108, 121, 140, 144
Ciuvaºi: 169
Clement al VI-lea (1291–1352), papã (1342–
1352): 102
Clement de Ohrida (m. 916): 12, 14, 166, 169
Clementis, Vladimir (1902–1952): 111, 112
Clovis I (465–511), rege al francilor (481–
511): 9, 12
Cluj-Napoca (România; germ. Klausenburg,
magh. Kolozsvár): 118, 135
Codreanu, Corneliu Zelea- (1899–1938): 133
Cohen, Albert (1895–1981): 44
COMECOM: 135
Comenius  Komenský
Cominform: 154
Comisariatul Reichului  Reichskommissariat
Compactata: 103, 104
Confederaþia Germanã (germ. Deutscher
Bund): 16, 23, 105
Congres (regatul ~): 87, 93, 98
Conrad de Mazovia (c. 1187–1247): 80
Constantin  Chiril, Sfântul ~
Constantin I (1868–1923), rege al Greciei
INDICE
(1913–1917 ºi 1920–1922): 183, 184
Constantin I cel Mare, împãrat roman (306–
337): 10, 13
Constantin al II-lea (1940–), rege al Greciei

(1964–1967): 185, 186
Constantin Pavlovici (1779–1831), mare duce
rus: 88
191

Constantinescu, Emil (1939–): 137
Constantinopol (tc. Istanbul, fr. Stamboul –
înainte de 1914): 10, 11, 12, 13, 14, 16,
18, 29, 38, 41, 70, 88, 129, 147, 167, 168,
170, 176, 180, 1812, 182, 183, 184
Constanþa (Conciliul de la ~): 102
Copernic, Nicolaus (1473–1543): 82
Coresi (m. c. 1580): 128
Corfu (gr. Kérkyra): 22, 27, 44, 150, 181,
182, 184
Coridorul polonez: 90, 91, 92, 93
Corint: 182
Cottbus (Germania): 36
Cracovia  Kraków, Krakau
Cracovia (pol. Kraków, germ. Krakau): 23,
61, 79, 80, 82, 83, 86, 87, 89, 93, 95
Craiova (acordul de la ~, 07.09.1940): 173
Creta: 16, 18, 27, 179, 180, 182, 184
Crimeea (rus. Krym, germ. Krim): 16, 17,
18, 23, 25, 34, 38, 43, 44, 69, 70, 71, 72,
73, 74, 75, 77, 78, 82, 84, 88, 99, 101,
120, 131, 132
Crimeea (Hanatul ~): 18, 69, 71, 82
Crimeea (Rãzboiul din ~, 1854–1856): 75, 131
Crna Gora  Muntenegru
 Croaþi: 13, 23, 24, 35, 38, 41, 43, 48, 119,
121, 139, 140, 142, 143, 144, 145, 150,
151, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159,
160, 161, 162, 163
Croaþia (scr. Hrvatska, germ. Kroatien, magh.
Horvatország): 16, 21, 23, 24, 30, 35, 36,
38, 43, 46, 47, 48, 115, 120, 121, 123, 139,
140, 142, 143, 144, 145, 146, 148, 150,
153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161
Croia  Krujë
Crucile cu Sãgeþi: 123, 124
CSI, Comunitatea Statelor Independente: 35,
36, 67, 77, 138
Culoar polonez  coridor polonez: 90, 91,
92, 93
Cumani: 9, 15, 68, 115, 128
Curzon, George, lord (1859–1925): 90
Curzon (linia): 66, 67, 68, 91, 92, 93, 94, 97
Cuza  Alexandru Ioan Cuza
Czartoryski (familia): 85
Cz¨stochowa (Polonia; germ. Tschenstochau):
84, 95
INDICE
D 140, 142, 143, 144, 158, 160
D’Annunzio, Gabriele (1863–1938): 150
Dabar-Bosna (B.-H.): 41
 Daci, Dacia: 8, 9, 10, 37, 127, 128
Dagö  Hiiumaa
Daladier, Édouard (1884–1970): 109
192

Dalmaþia (scr. Dalmacija): 12, 13, 16, 30, 115,
116, 140, 142, 144, 150, 151, 152, 154, 160
Danezi: 14, 16, 20, 53, 54, 57, 84
Danilo I (1826–1860), prinþ al Muntenegrului
(1851–1860): 146
Danilo Petrovi_ Njegoš (1677–1735), prin-
cipe-episcop de Cetinje, Muntenegru: 146
Danzig  Gda…sk
Dardanele: 18, 25, 27, 147, 180, 183
Daugavpils (Letonia, germ. Dünaburg, rus.
Dvinsk): 57, 58, 59
Dayton (acordurile de la ~, nov. 1995): 160,
161 162, 163
Deák, Ferenc (1803–1876): 121
Debreþin (Ungaria): 118, 119, 120, 124, 132
De³ani (Serbia): 157
Decebal (m. 106): 127
Denikin, Anton (1872–1947: 73, 74, 75
Denis, Ernest (1849–1921): 107
Diakovo (Croaþia): 145
Dimitrijevi_, Dragutin (1876–1917): 146
Dimitrov, Gheorghi (1882–1949): 173
Diocleþian (245–313), împãrat roman (284–
305): 10
Djilas, Milovan (1911–1995): 154
192 CYAN MAGENTA YELLOW
Djindji_, Zoran (1952–2003): 163, 164, 165
Djukanovi_, Milo (1962–): 163, 165
Dmitãr Zvonimir, rege al Croaþiei 1076–1089:
143
Dmowski, Roman (1864–1939): 89
Dniepropetrovsk (Ucraina), fost Ekaterinoslav:
73, 74, 77, 78
Dobrogea (România, bulg. Dobrudža): 132,
133, 134, 172, 173, 174
Dodecanez (gr. Dodekánisos): 27, 32, 180,
182, 183, 184
Donbass (Ucraina): 76, 77
Doneþk (Ucraina): 73, 79
Dorpat  Tartu
Dracula  Vlad Þepeº
Dragoman: 181
Drahomira (sec. al X-lea): 101
Draškovi_,Vuk (1946–): 157, 163, 164
Dresda (tratatul de la ~, 25.12.1745): 105
Drnovšek, Janez (1950–): 142
Drogman: 181
Dub³ek, Alexander (1921–): 112
Dubrovnik (Croaþia; fr. Raguse, ital. Ragusa):
Dulcigno  Ulcinj
Dünaburg  Daugavpils
Durazzo  Durrës
Dürnkrut (bãtãlia de la ~, 26.08.1278): 102
Durrës (Albania; ital. Durazzo): 175, 176
Dušan  ªtefan Dušan
Dvinsk  Daugavpils
E al Boemiei ºi al Ungariei (1526–1564),
EAM: 184
Ecaterina a II-a (1729–1796), împãrãteasa
Rusiei (1762–1796): 21, 22, 71, 86
Edirne  Adrianopol
Edisan: 18, 23, 61, 69, 71, 72, 81, 82
Eesti  Estonia
Eichmann, Adolf (1906–1962): 45, 123
Einsatzgruppen: 47, 66, 76, 101
ELAS: 184
Elisabeta de Boemia (1292–1330), soþia lui
Ioan al II-lea de Luxemburg: 102
Elisabeta de Polonia (1305–1380), soþia lui
Carol I al Ungariei: 116
Elisabeta Kotromanici (1326–1386), soþia lui
Ludovic I cel Mare (Ludovic de Anjou):
80, 116
Ellás  Grecia
Elþîn, Boris (1931–2007): 34
Enôsis: 182, 183, 187
Enos–Midia (linia ~): 171
EOKA: 187
BLACK
Eötvös, Jósef (1813–1871): 121
Epidaur (Grecia): 182
Epir (gr. Ípeiros): 16, 180, 182, 183
Erdély  Transilvania
Ermland  Varmia
Esperanto (limba): 38
Esti: 57
Estonia (eston. Eesti, germ. Estland): 16, 18,
20, 28, 29, 32, 36, 42, 43, 44, 48, 49,
53–56, 57, 58, 59, 63, 64, 83, 85, 93
Estonieni: 14, 28, 38, 39, 40, 48, 49, 53–56
Esztergom (Ungaria; germ. Gran): 14, 40, 115
Eteria: 130, 181
Eubeea (gr. Évvoia), fost Negropontes: 179,
180, 182
Eugeniu de Savoia (1663–1736): 119
Eutimie de Tãrnovo (sec. al XIV-lea): 170
Evrei: 24, 38, 41, 44, 45, 46, 47, 59, 60, 61,
63, 66, 72, 76, 79, 80, 92, 93, 97, 98, 99,
100, 101, 105, 111, 121, 123, 130, 133,
134, 135, 152, 173, 184
Evreii din Cehoslovacia: 111
Evreii din Grecia: 184
Evreii din Polonia: 45, 97–100
Evreii din România: 46, 135
Evreii din Ungaria: 45, 111
Evreii din Uniunea Sovieticã: 101
Évvoia  Eubea
F Frederic I al Prusiei
Fanar, fanarioþi: 129, 181, 186
Ferdinand I de Habsburg (1503–1564), rege
împãrat (1558–1564): 103, 104, 117
Ferdinand I (1865–1927), rege al României
(1914–1927): 132, 133
Ferdinand al II-lea (1578–1637), rege al
Boemiei (1617–1637), rege al Ungariei
(1618–1637), împãrat (1619–1637): 103,
105, 119
Ferdinand al III-lea de Habsburg (1608–1657),
rege al Ungariei, rege al Boemiei ºi
împãrat (1637–1657): 119
Ferdinand de Saxa–Coburg (1861–1918),
principe (1887–1908), apoi þar (1908–
1918) al Bulgariei: 171, 172
Fico, Robert (1964–): 114
Fierlinger, Zdenek (1891–1976): 111
Filip al II-lea (382–336 î.Hr.) rege al Mace-
doniei (360–336 î.Hr.): 166
Filov, Bogdan (1883–1945): 173
Finlandezi: 7, 14, 32, 38, 39, 40, 48–42, 53
Finlanda (finlan. Suomi): 18, 20, 23, 29, 31,
32, 36, 38, 41, 48–52, 55, 93
Fino-ugrice (limbi): 9, 38, 40, 48, 115
Fiume  Rijeka
Fotios (c. 820–c. 895) patriarh al Constantino-
polului (858–867 ºi 877–886): 11, 12, 13
FORPRONU: 158, 159, 160, 162
Forumul Civic: 112
Fotios (c. 820– c. 895), patriarh de Constan-
tinopol (858–867 ºi 877– 886): 9, 12, 13
Franchet d’Esperey, Louis (1856–1942): 122
Franci (popor): 9, 10, 11, 12, 143
Francisc al II-lea de Habsburg (1758–1835),
rege al Ungariei (Francisc I) ºi al Boemiei
(1792–1835), împãrat al Austriei (1804–
1835): 120
Francisc-Ferdinand de Habsburg (1863–1914):
146
Francisc Rakoczi al II-lea (1676–1735): 119
Franko, Ivan (1856–1916): 73
Franz-Iosif (1840–1916), împãrat al Austriei
(1848–1916): 105, 106, 120, 121, 146
Fraþii cehi: 104
Frederic I al Prusiei (1657–1713), elector de
Brandenburg (1688–1701), rege al Prusiei
(1701–1713): 21
Frederic al II-lea cel Mare (1712–1786), rege
al Prusiei (1740–1786): 21, 85
Frederic al III-lea (1415–1493), împãrat
(1440–1493): 103, 116
Frederic al III-lea de Brandenburg 
Frederic al V-lea (1596–1632), elector palatin,
rege al Boemiei (1619–1620): 104, 105
Frederic August de Saxa  August al II-lea
cel Puternic
Fredrikshamm (tratatul de la ~, 17.09.1809):
49
Friedland (bãtãlia de la ~, 14.06.1807): 87
FYROM (Former Yugoslav Republic of
Macedonia): 168, 169
G
Gaj, Ljudevit (1809–1872): 142
Gali_  Halici
Galiþia (pol. Galicja, germ. Galizien): 15, 24,
27, 44, 69, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 80,
85, 86, 88, 89, 90, 91, 94, 98, 99, 115,
120, 130
Galiþia Orientalã: 24, 69, 72, 74, 76, 88, 90,
91, 94
Garda de Fier: 133, 134
Gašparovi_, Ivan (1941–): 114
Gãgãuzi: 72, 136, 137, 138
Gda…sk (Polonia; germ. Danzig): 22, 80, 81,
84, 85, 87, 90, 91, 92, 95, 86
Gediminas (c. 1260–1342) principe al Lituaniei
(1316–1341): 60
Genova, genovezi: 75, 180
George al Danemarcei  George I al Greciei
George al Greciei (1869–1957), prinþ: 182
George I (1845–1913), rege al Greciei
(1863–1913): 182, 183
George al II-lea (1890–1947), rege al Greciei
(1922–1923 ºi 1935–1947): 184, 185
Gepizi: 114
Gerbert d’Aurillac  Silvestru al II-lea
Germanii de la Marea Neagrã: 44, 72
Germanii din regiunea sudetã: 43, 44, 108,
109, 113
Gerö, Ernö (1893–1980): 125
Géza, duce al Ungariei (972–997): 115
Gheg (dialect): 176
Gheorghe Brancovici, principe sârb (1427–
1456): 147
Gheorghe de Pod½brady (1420–1471), rege
al Boemiei (1458–1471): 103, 116
Gheorghe Rakoczi I (1593–1648), principe
al Transilvaniei (1630–1648): 118
Gheorghe Rakoczi al II-lea (1621–1660),
principe al Transilvaniei (1648–1660): 118
Gheorghiu-Dej, Gheorghe (1901–1965): 135
Ghrivas, Gheórghios (1898–1974): 187
Gierek, Edward (1913–2001): 95
Ginghis Han (c. 1160–1227): 15
Gisele de Bavaria (m. 1060), reginã a Ungariei:
115
Gjirokastër (Albania; gr. Argyrokastron): 177
Gladiferi (cavalerii): 14, 16, 19, 38, 53, 54,
57, 58, 60,
Glagolitic (alfabetul): 12
Glasul: 137
Gligorov, Kiro (1917–): 168
Gniezno (Polonia; germ. Gnesen): 14, 79
Goering, Hermann (1893–1946): 45
Goltz, Rüdiger von der (1865–1946): 50, 58
Go¬uchowski, Agenor (1812–1875): 89
Gömbös, Gyula (1886–1936): 123
Gomel (Bielorusia): 65, 66
Gomu¬ka, W¬adys¬aw (1905–1982): 95, 125
Gorazde (B.-H.): 159
Gorbaciov, Mihail (1931–): 31, 34
Gorbunovs, Anatolijs (1939–): 59, 60
Görgey, Arthur (1818–1916): 120
Gorizia (Italia; sloven. Gorica): 140, 141
Gotenhafen  Gdynia
Gottwald, Klement (1896–1953): 111, 112
Goþi: 9, 128
Gran  Esztergom
Graniþe militare: 23, 119, 144, 145, 148
Graniþe poloneze: 75
193 CYAN MAGENTA
Grãniceri (germ. Grenzer): 23, 145
Greci: 7, 10, 12, 16, 25, 27, 30, 41, 43, 48,
72, 73, 75, 129, 147, 148, 166, 167, 172,
173, 176, 179–187
Grecia (gr. Ellás): 18, 26, 27, 28, 29, 31, 32,
33, 36, 38, 39, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 100,
149, 166, 168, 169, 171, 172, 173, 176,
179–187
Gregoriev (m. 1919): 73
Grenzer  Grãnicer
Grodno (Belarus): 60, 62, 65, 90
Grosswardein  Oradea
Groza, Petru (1884–1958): 135
Grünwald (bãtãlia de la ~)  Tannenberg
(bãtãlia de la ~)
Gustav al II-lea Adolf (1594–1632), rege al
Suediei (1611–1632): 18, 83
Guvernãmânt General (al Poloniei): 30, 72,
74, 75, 93, 94, 100
Guy de Lusignan (c. 1129–1194), rege al
Ierusalimului (1186–1192), senior al
Ciprului (1192–1194): 186
Gyulafehérvár  Alba Iulia
Gyurcsany, Ferenc (1961–): 126
H Hrebeljanovi_  Lazare Hrebeljanovi_
Habsburg (dinastia): 16, 18, 88, 89, 101,
102, 103, 104, 105, 107, 117, 118, 120,
140, 144, 145
Habsburg  Albert de Habsburg, Carol I, Carol
Quintul, Ferdinand I, Ferdinand al II-lea,
Francisc-Ferdinand, Francisc-Iosif, Frederic
al III-lea, Iosif al II-lea, Ladislau Postumul,
Maria de Habsburg, Maria-Tereza, Mathias,
Maximilian al II-lea, Rudolf al II-lea
Hácha, Emil (1872–1945): 109
Halici: 14, 69, 72, 77, 80
Halonen, Tarja (1943–): 52
Hanat  Crimeea, Hoarda de Aur
Hanko (Finlanda; sued. Hangö): 51, 52
Hansa: 54, 92
Harkov (Ucraina): 70, 72, 73, 75
Hašek, Jaroslav (1883–1923): 106
Hatman: 70, 71, 73
Havel, Václav (1936–): 34, 112, 113
Hazari: 14, 169
Hedwige de Anjou (1370–1399), regina
Poloniei: 61, 80
Hellas  Grecia
Helsinki (actul final al Conferinþei de la ~,
31.07.1975): 51
Helsinki (Finlanda; sued. Helsingfors): 49,
50, 51
Henlein, Konrad (1898–1945): 109
YELLOW BLACK
Henric de Flandra (1174–1216), împãrat latin
al Orientului (1205–1216): 80
Henric al III-lea de Valois (1551–1589), rege
al Poloniei (1574), rege al Franþei (1575–
1589): 83
Henric al VII-lea de Luxemburg (c. 1269–
1313), împãrat (1308–1313): 102
Hermannstadt  Sibiu
Herþegovina  Bosnia–Herþegovina
Herzl, Theodor (1860–1904): 45
Heydrich, Reinhard (1904–1942): 45, 100, 110
Hiiumaa (Estonia; scand. Dagö): 53, 55, 56
Himmler, Heinrich (1900–1945): 47, 110
Hitler, Adolf (1889–1945): 31, 45, 63, 92,
93, 109, 123, 124, 133, 134, 152
Hlas: 107
Hlinka, Andrej (1864–1938): 107, 109
Hmelniþki, Bogdan (1593–1657): 71, 84, 98
Hoarda de Aur (Hanatul): 16, 17, 69
Hodja  Hoxha
Hodža, Milan (1878–1944): 107
Hohenzollern (dinastia): 16, 18, 20, 83
Horthy, Miklós (1868–1957): 123, 124, 133
Hospodar: 129, 130, 181
Hoxha, Enver (1908–1985): 177, 178
Hruºciov, Nikita (1894–1971): 33, 59, 76,
95, 135, 155, 178
Hrvatska  Croaþia
Hunedoara  Iancu de Hunedoara
Huni: 9, 114, 128
Hus, Jan (1369–1415): 102, 103, 104
Husák, Gustáv (1913–1991): 111, 112
Husiþi: 103, 104, 107, 116
I engl. Yugoslavia): 7, 28, 30, 32, 33, 34,
Ialta (conferinþa de la ~, februarie 1945): 32,
94
Ialta (Ucraina): 31, 32, 75
Iancu de Hunedoara (c. 1387–1456), regent al
Ungariei (1446–1452): 116, 128, 147, 176
Ianukovici, Victor (1950–): 79
Iaºi (România): 129, 130, 132
Iaºi (tratatul de la ~, 09.01.1792): 130
Ibrahim Paºa (1789–1848): 182
Iconium  Konya
Idiº (limba): 37, 38, 44, 45, 63, 97, 98, 109
Ieronimus de Praga (c. 1380–1416): 102
Igor (c. 875–945), mare principe al Kievului
(912–945): 14
Iliescu, Ion (1930–): 136, 137
Ilirice (provinciile): 22, 140, 143, 144
Ilirism: 170
Ilirici: 175
Ilves, Toomas Hendrick (1935–): 56
Ingria (germ. Ingermanland): 18, 20, 49, 85
Ioan Asan I, rege al Bulgariei (1187–1196): 169
Ioan Asan al II–lea, rege al Bulgariei (1218–
1241): 169
Ioan I Albert Jagello (1459–1501), rege al
Poloniei (1492–1501): 82
Ioan I de Luxemburg (1296–1346), rege al
Boemiei (1310–1346): 80, 102, 116
Ioan al III-lea Sobieski (1624–1696), rege al
Poloniei (1674–1696): 20, 84, 119
Ioan al III-lea Vasa (1537–1592), rege al
Suediei (1568–1592): 83
Ioan Cazimir Vasa (1609–1672), rege al
Poloniei (1648–1668): 83
Ioan Corvin (1473–1505): 117
Ioan Zapolya (1487–1540): 117
Ioan-Paul al II–lea (1920–2005), papã
(1978–2005): 33, 95, 96
Ioan-Sigismund Zapolya (1540–1571): 117,
118
Ionice (Insulele ~). 16, 22, 179, 180, 181,
INDICE
186
Iosif al II-lea de Habsburg (1741–1790), îm-
pãrat (1765–1790), rege al Boemiei ºi al
Ungariei (1780–1790: 38, 47, 105, 120
Ipeiros  Epir
Ipsilanti, Alexandru (1792–1828): 130, 181
Ipsilanti, Constantin (1760–1816): 130

193

Isabella Jagello (1519–1559): 117
Ismail Kemali (1844–1919): 176
Istanbul  Constantinopol
Istria (scr. Istra): 12, 13, 38, 40, 142, 143,
144, 150, 154, 160
Iugoslavia (scr. Jugoslavija, germ. Jugoslawien,
35, 37, 42, 43, 45, 48, 109, 122, 123, 124,
126, 139, 140, 141, 143, 150, 151, 152,
153, 154, 155, 156, 157, 158, 160, 162,
163, 167, 168, 170, 172, 173, 177, 184, 185
Iustinian (482–565), împãrat roman (527–
565): 9, 11, 12
Iuºcenko, Victor (1954–): 79
Ivan al III-lea cel Mare (1440–1505), mare
principe al Moscovei (1462–1505): 18
Ivan al IV-lea cel Groaznic (1530–1584), þar
al Rusiei (1533–1584): 17, 18, 49, 53, 57,
82
Ivan al IV-lea Crnojevi_ (cel Negru), principe
al Muntenegrului (1465–1490): 146
Izborsk (Rusia): 55
Izetbegovi_, Alija (1925–2003): 157, 163
Izmir  Smirna
Iznik  Niceea
 J Katyn (Rusia): 93
Jagello (regi ai Poloniei)  Cazimir al IV-lea,
Vladislav al II-lea, Vladislav al III-lea,
Sigismund I, Sigismund al II-lea August
Jagello (regi ai Ungariei)  Ladislau al III-lea,
Ladislau al VII-lea, Ludovic al II-lea
Jaruzelski, Wojciech (1923–): 33, 95, 96
Jela³i_, Josip (1801–1859): 120, 144
Jelev, Jelio (1935–): 174, 175
Jelgava (Letonia; germ. Mitau): 57, 58, 59
Jitomir (Ucraina): 73
Jivkov, Todor (1911–1998): 173, 174
Jogaila  Vladislv al II-lea Jagello I
Junii turci: 176
Junii cehi: 106
Jupan: 147
Jurjev  Tartu
K Klaipeda (Lituania; germ. Memel): 26, 62,
Kaczy…ski, Jaroslaw (1949–): 97
Kaczy…ski, Lech (1949–): 97
Kádár, János (1912–): 124, 125, 126
INDICE
Kadijevi_, Veljko (1925–): 158
Kafka, Franz (1883–1924): 45, 106
Kahlenberg (bãtãlia de la ~, 12.09.1683): 119

Kaikavian (dialectul): 142
Kalevala: 49, 54
Kalevipoeg: 54
194 Kaliningrad (fostul Königsberg): 32, 64, 97

Kállay, Miklós (1887–1967): 123, 124
Kálmán (1068–1114), rege al Ungariei (1095–
1114): 115, 143
Kalocsa (Ungaria): 14, 115
Kania, Stanislaw (1927–): 95
Kantorowicz, Ernst (1895–1963): 99,
Kapodistrias  Capo d’Istria
Karadži_, Radovan (1945–): 158, 162, 166
Karadži_, Vuk (1787–1864): 142
Karagheorghevici (dinastia, scr. Karadjor-
gjevi_): 149, 150
Karagheorghe (Gheorghe Petrovici, numit ~,
1752–1817): 148, 149
Kardelj, Edvard (1910–1979): 154
Karelen, Karelija, Karjala  Karelia
Karelia (finlan. Karjala, rus. Karelija, sued.
Karelen): 18, 32, 43, 49, 50, 51, 52, 85
Karlovci (Serbia, germ. Karlowitz, magh.
Karlóca): 148
Karlowitz (tratatul de la ~, 26.01.1699): 20,
21, 84, 119, 129, 144
Karlsburg  Alba Iulia
Kärnten  Carintia
Karolyi, Mihály (1875–1955): 122
Kaschau, Kassa  Košice
194 CYAN MAGENTA YELLOW
Kaunas (Lituania; rus. Kovno): 62, 88, 101
Kazan (Rusia): 17, 18
Kazinczy, Ferenc (1979–1831): 120
Keiskutis (sec. al XIV-lea), principe al Lituaniei
(1337–1382): 60, 61
Kekkonen, Urho Kaleva (1900–1986): 51
Kepler, Johannes (1571–1630): 104
Kerkyra  Corfu
Kerson (Ucraina): 73
Kettler, Gotthard (c. 1517–1587), duce de
Kurland (1562–1587): 57, 82
Khuen Héderváry, Karoly (1849–1918): 145
Kibris  Cipru
Kiev (Ucraina, ucr. Kyïv): 10, 14, 15, 18, 39,
61, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77,
78, 84, 85, 101
Klagenfurt (Austria): 140
63, 64
Klaus, Václav: 112, 113
Klausenburg  Cluj
Knez: 146
Kochanowski, Jan (1530–1584): 82
Koivisto, Mauno (1923–): 51
Kolozsvár  Cluj
Komenský, Jan Amos (1592–1670): 104
Komi: 49
Königsberg  Kaliningrad
Konya (Turcia, lat. Iconium): 16, 180
Koper (Slovacia, ital. Capodistria): 141
Korçë (Albania, gr. Koytsa): 176, 177
Kordun: 158
Korošec, Anton (1872–1940): 140
Ko¯ciuszko, Tadeusz (1746–1817): 22, 85, 86
Košice (Slovenia; germ. Kaschau, magh.
Kassa): 111
Kosovo: 36, 48, 147, 148, 150, 152, 155,
164, 165, 166, 168, 176, 178
Kosovo Polje (bãtãlia de la ~, 15.06.1389):
18, 116, 145, 147, 156, 175
Kossuth, Lajos (1802–1894): 106, 120, 121
Kostov, Ivan (1949–): 175
Koštunica, Vojislav (1944–): 164, 165
Kotliarevsky, Ivan (1769–1838): 73
Kotromani_ (dinastia): 145
Kotor (Muntenegru, ital. Cattaro): 152, 154
Kovno  Kaunas
Krain  Carniola
Krajina: 157, 160, 161
Kramáø, Karel (1860–1937): 107
Kravciuk, Leonid (1934): 76, 77
Krim  Crimeea
Kríti  Creta
BLACK
Krivo Rog (Ukraina): 72
Kronstadt  Braºov
Krujë (Albania; ital. Croia): 175, 176
Krym  Crimeea
Kuciuk-Kainargi (Tratatul de la ~, 16.07.1774):
22, 71, 130, 170
Kulmhof  Chelmno
Kun, Béla (1886–1939): 122, 123, 133
Ku³an, Milan (1941–): 141, 142
Kucima, Leonid (1938–): 77, 78
Kurland (leton. Kurzeme, germ. Kurland):
16, 19, 23, 28, 56, 57, 59, 81, 82, 86, 89
Kursk (Rusia): 32, 72
Kwa¯niewski, Aleksander (1954–): 96, 97
Kwidzyn (Polonia; germ. Marienwerder):
90, 91
Kypros  Cipru
L Lituania (lituan. Lietuva, germ. Litauen, rus.
Ladislau (László) I Árpád (Sf. ~, 1040–1095),
rege al Ungariei (1077–1095): 115
Ladislau al II-lea Jagello (c. 1350–1434),
mare duce al Lituaniei (1382–1392), rege
al Poloniei (1386–1434); 61, 80, 81, 128
Ladislau al III-lea Jagello (1424–1444), rege
al Poloniei (1434–1444), rege al Ungariei
(1440–1444): 81, 116
Ladislau al IV-lea Vasa (1595–1648), rege al
Poloniei (1632–1648): 83
Ladislau cel Scurt (1260–1333), rege al
Poloniei (1320–1333): 80
Ladislau Postumul (1440–1457), rege al
Boemiei (1440–1457), rege al Ungariei
(1444–1457): 103, 116
Laidoner, Johan (1884–1953): 55
Landsbergis, Vytautas (1932–): 63
Lapua (Finlanda): 50
László  Ladislau
Latovi³i: 59
Latvia, Latvija  Letonia
Latvieni  Letoni
Lausanne (Tratatul de la ~, 24.07.1923): 30,
184, 186
Lausitz  Luzacia
Laybach  Ljubljana
Lazar (1329–1389), principe sârb: 145
Lazarevi_  ªtefan Lazarevi_
Lechfeld (bãtãlia de la ~, 10.08.955): 115
Lefkosia  Nicosia
Leipzig (bãtãlia de la ~, 19.10.1813): 87
Lemberg  Lvov
Lenin (Vladimir Ilici Ulianov numit ~,
1870–1924): 29, 122
Leningrad  Sankt-Petersburg
Leopold I (1640–1705), rege al Ungariei ºi
al Boemiei (1657–1705), împãrat german
(1658–1705): 119, 148
Lesbos (gr. Lesvos), fost Mytilène: 180
Leszczy…ski  Stanislas I
Letoni: 29, 38, 39, 40, 41, 48, 53, 56–60
Letonia (leton. Latvija, germ. Lettland, engl.
Latvia): 28, 29, 32, 36, 42, 43, 44, 48, 53,
56–60, 63, 93.
Leþi: 56, 57
Libuše (prinþesã): 101
Lidice (Cehia): 111
Lietuva  Lituania
Liga Sfântã: 20
Ligne, Charles Joseph, principe de (1735–
1814): 71
Linz (tratatul de la ~), 1645,
Lipany (bãtãlia de la ~, 1434): 103
Litva, engl. Lithuania): 14, 17, 23, 28, 29,
32, 36, 38, 41, 42, 44, 48, 53, 59, 60–64,
65, 68, 69, 80, 81, 82, 83, 85, 86, 88, 91,
92, 93, 97, 98, 99
Lituanieni: 14, 17, 18, 38, 40, 48, 53, 56, 57,
60–64, 65, 69, 80, 81.
Litzmannstadt  Lódž
Livonia (germ. Livland): 16, 18, 20, 49, 53,
54, 55, 56, 57, 58, 59, 64, 81, 82, 83, 84,
85, 86
Livonia Interioarã: 57, 58, 59, 83, 85, 86
Livonieni: 56, 57
Ljap_ev, Andrei (1866–1933): 172
Ljubljana (Slovenia; germ. Laybach, ital.
Lubiana): 140, 141, 142
Lódž (Polonia; germ. Litzmannstadt, 1939–
1945): 93, 100
Lombarzi: 9, 11, 114
London, Artur (1915–1986): 112
Londra (tratatul de la ~, 03.02.1830): 182
Londra (tratatul de la ~, 30.05.1913): 171
Lönnrot, Elias (1802–1884): 49
Lothar, rege al Italiei (945–950): 12
Lublin (Polonia): 76, 81, 82, 86, 94, 100
Lublin (Uniunea de la ~, 1596): 61, 69, 83
Lucinski, Petru (1940–): 138
Ludmilla, Sfânta ~ (860–921): 101
Ludovic al II-lea Jagello (1506–1526), rege
al Boemiei ºi al Ungariei (1516–1526):
81, 82, 103, 117
Ludovic al XV-lea (1710–1774), rege al
Franþei (1715–1774): 85
Ludovic cel Mare (1326–1382), rege al
Ungariei (1342–1382), rege al Poloniei
(1370–1382): 61, 80, 116, 143, 147
Ludovic cel Pios (778–840), împãrat (814–
840): 12
Ludovic Germanicul (c. 805–876), rege al
Germaniei (843–876): 12
Lukaºenko, Alexandr (1954–): 67, 68
Lund (Suedia): 14, 53
Lusignan  Guy de Lusignan
Luxemburg, Rosa (1870–1919): 99
Luzacia (germ. Lausitz): 36, 102, 103, 116
Lvov (ucr. Lviv, germ. Lemberg, pol. Lwów):
14, 72, 73, 74, 77, 84, 88, 89
M Mâna Neagrã: 146
Macedoneni: 48, 139, 151, 155, 167, 168
Macedonia, (maced. Makedonija): 12, 14,
30, 35, 36, 38, 39, 41, 47, 48, 139, 148,
149, 150, 152, 154, 155, 156, 157, 158,
164, 166–169, 172, 178
Macedonia (greceascã): 168, 172, 173, 180,
182, 183, 184, 185
Ma³ek, Vladimir (1879–1964): 151, 152
Magdeburg: 90
Magyarország  Ungaria, unguri
Mähren  Moravia
Maironis, Jonas Macjulis, numit ~ (1862–
1932): 61
Majdanek: 100
Makarios al III-lea (1913–1977), arhiepiscop
al Ciprului: 186, 187
Makedonija  Macedonia
Makhno, Nestor (1889–1934): 73, 74
Malopolska  Mica Polonie
Mannerheim, Carl Gustav Emil (1867–1951):
50
Maria de Anjou (1370–1395), reginã a Un-
gariei: 80, 116
Maria de Habsburg (1505–1558): 104, 117
Maria Tereza de Habsburg (1717–1780), re-
ginã a Ungariei (1741–1780) ºi a Boemiei
(1743–1780): 21, 47, 105, 119
Marienburg: 80
Marienwerder  Kwidzyn
Maris: 49
Mariupol (Ucraina): 73, 74
Márkos, Márkos Vafiádhis, numit ~ (1906–):
185
Marmont, Auguste de (1774–1852): 140
Martin al V-lea (1368–1431), papã (1417–
1431): 103
Masaryk, Jan (1886–1948): 111
Masaryk, Tomáš (1850–1937): 107, 109
Maslenica (Croaþia): 159
Mathias (1557–1615), împãrat (1612–1619):
104, 119
195 CYAN MAGENTA
Matia Corvin (1440–1490), rege al Ungariei
(1458–1490): 17, 103, 106, 116, 117
Mavrocordat, Alexandru (1791–1865): 182
Maximian (c. 250–310), împãrat roman
(286–210): 10
Maximilian al II-lea de Habsburg (1527–
1576), împãrat, rege al Boemiei ºi al
Ungariei (1564–1576): 104, 117, 118
Mazeppa, Ivan (1664–1709): 20, 70, 71, 84
Mazovia: 80, 86
Mazowiecki, Tadeusz (1927–): 96
Mažurani³, Ivan (1814–1890): 144
Me_iar, Vladimir: 112, 113
Medgyessy, Péter (1942–): 126
Megleno-români: 38
Mehmed al II-lea Cuceritorul (1429–1481),
sultan otoman: 18, 180
Mehmed cel Bãtrân, paºã de Shköder (1757–
1775): 176
Mehmet Ali (1769–1849), vicerege al Egip-
tului (1804–1849): 182
Mejdani, Rexhep (1944–): 178
Memel  Klaipeda
Meri, Lennart (1929–2006): 56
Meši_, Stipe (1934–): 161, 162
Mesolóngi  Missolonghi
Metaxás, Ioánnis (1871–1941): 184
Metodiu, Sfântul ~ (c. 825–885): 12, 13, 14,
101, 143, 169
Mica Antantã: 109
Mica Polonie (pol. Malopolska): 80, 86
Mica Rusie: 70, 72, 74
Mickiewicz, Adam (1798–1855): 88
Mieszko I, principe polonez (960–992): 14, 79
Mihai (sec. al XI-lea), cneaz de Zeta: 146
Mihai I (1921–), rege al României (1927–
1930 ºi 1940–1947): 133, 134, 135
Mihai Viteazul (1557–1601), principe al
Valahiei (1593–1601): 129
Mihail Obrenovi_ (1823–1869), principe al
Serbiei (1839–1842 ºi 1860–1869): 149
Mihail al VII-lea Dukas (m. 1090) împãrat
bizantin (1071–1078): 116
Mihail Paleologul (c. 1224–1282), împãrat
bizantin (1261–1282): 180
Mihailovi_, Draža (1893–1946): 152, 153
Mihály Apafi (m. 1690), principe al Transil-
vaniei (1661–1690): 118
Mikolajczyk, Stanislaw (1901–1966): 94
Milan Obrenovi_ (1854–1901), principe
(1868–1882) apoi rege (1882–1889) al
Serbiei: 149
Militärgrenze  Regimente grãnicereºti
YELLOW BLACK
Milos Obrenovi_ (1780–1860), principe al
Serbiei (1815–1839 ºi 1858–1860): 148,
149
Miloševi_, Slobodan (1941–2006): 156, 157,
160, 163, 164, 165, 166
Milosz, Czeslaw (1911–): 63
Milosz, Oscar Vladislas de Lubicz (1877–
1939): 63
Mindaugas, (m. 1263), principe al Lituaniei: 60
Mindszenty, Jósef (1892–1975): 40, 125
Minsk (Bielorusia): 60, 65, 66, 67, 90
MINUK (Misiunea Administrativã Interimarã
a Naþiunilor Unite în Kosovo): 164, 165
Missolonghi (gr. Mesolóngi): 182
Mitau  Jelgava
Mladenov, Petãr (1936–2000): 174
Moghilev (Belarus): 60, 65, 66
Mohács (bãtãlia de la ~, 29.08.1526): 17, 18,
103, 117, 129, 143, 147
Mohilev  Moghilev
Moisiu, Alfred (1929–): 179
Moldova (România, fr. Moldavie, germ.
Moldau, rus. Moldavija): 9, 15, 18, 25,
32, 35, 36, 37, 38, 41, 44, 47, 48, 71, 72,
75, 78, 82, 127, 128, 129, 130, 131, 132,
133, 134, 135, 136, 137, 138, 170, 181
Moldova (Republica ~): 127, 136, 137
Molotov, Viaceslav Skriabine, numit (1890–
1986): 93
Monastir  Bitolja
Mongoli: 9, 15, 18, 65, 69, 80, 115, 128,
131, 166, 180
Monowitz: 100
Moravia (ceh. Moravský, germ. Mähren):
12, 13, 45, 80, 101, 102, 103, 105, 106,
107, 108, 109, 110, 111, 116
Moravia Mare: 10, 12, 13, 106, 115
Mordvini: 49
Moreea  Peloponez
Mo¯cicki, Ignacy (1867–1946): 93
Moscova (tratatul de la ~, 12.03.1940): 51
Moscova (tratatul de la ~, 12.07.1920): 62
Mostar (B.-H.): 160
Moudros (armistiþiul de la ~, 30.10.1918): 29
Movilã Petru (sec. al XVII-lea): 70
München (acordul de la ~, 30.09.1938): 109
Muntele Alb (bãtãlia de la ~), 08.11.1620: 104
Muntenegreni: 27, 48, 139, 146, 155, 163,
165, 178
Muntenegru (src. Crna Gora): 23, 26, 30, 36,
39, 41, 47, 48, 142, 146, 148, 149, 150,
152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159,
163, 164, 165, 166, 167, 176, 178, 183
Mur (districtul): 124, 140, 141, 150, 152
Mussolini, Benito (1883–1945): 109, 152
Mustafa Kemal Atatürk (1880–1938): 30,
43, 183, 184
Musulmani (din Bosnia): 139, 154, 155, 159,
160, 162
Mytilene  Lesbos
N
Nagy, Imre (1896–1958): 124, 125, 126
Nagyszében  Sibiu
Nagyszombat  Trnava
Nagyvárad  Oradea
Napoleon I (1769–1821), împãratul francezilor
(180–1821): 16, 23, 49, 87, 92, 120, 140,
143, 144
Napoleon al III-lea (1808–1873) împãratul
francezilor (1852–1870): 88, 121, 131
Narew–Vistula–San (linia): 93, 94
Narva (Estonia): 53, 54, 55, 84
Naum, Sfântul ~ (sec. al IX-lea): 169
Navarino (bãtãlia de la ~, 20.10.1827): 182
Nasser, Gamal Abder (1918–1970): 155
INDICE
NATO (Organizaþia Tratatului Atlanticului
de Nord): 33, 36, 48, 52, 56, 60, 96, 113,
114, 126, 137, 142, 160, 162, 164, 169,
175, 178, 185, 187
Nãstase, Adrian (1950–): 137
Neacºu (sec. al XVI-lea): 128
Nedi_, Milan (1877–1947): 152, 153

Negroponte  Eubeea
195

Nemanji_ (dinastia Nemanizilor): 147
Nehru Jawaharlal (1889–1964): 155
Neuilly (tratatul de la ~, 27.11.1919): 133,
150, 172, 183
Neusatz  Novi Sad
Neusohl  Banská Bystrica
Niceea (tc. Iznik): 13, 16, 180
Nicolae I (1796–1855), þarul Rusiei (1825–
1855): 73, 88, 99, 182
Nicolae I al Muntenegrului  Nikita I
Nicopole (bãtãlia de la ~, 25.09.1396): 116,
128, 170
Nicosia (gr. Levkosia, tc. Lefkose): 41, 186,
187
Nikita I (1841–1921), principe (1860–1910)
apoi rege (1910–1918) al Muntenegrului:
146, 150
Nikolaev (Ucraina): 73
Nin (Croaþia): 13
Niš (Serbia): 148
Nöteborg (tratatul de la ~, 12.08.1323): 18,
49
Noua Galiþie: 86
Noua Prusie Orientalã: 86
 Novgorod (Rusia): 10, 18, 49, 53
Novi Pazar (Serbia)  Sangeacul Novi Pazar
Novogrudok sau Novogrodek (Belarus): 14,
60, 65, 88
Novotný, Antonín (1904–1975): 110, 112
Nystad (tratatul de la ~, 10.09.1721): 20, 49,
54, 57, 85
O Owen, David (1938–): 159
Obodriþi: 11
Obrenovi_ (dinastia, în scr. Obrenovi_): 148,
149
Óbuda (Ungaria): 121
Ödenburg  Sopron
Oder–Neisse (linia): 32, 43, 94, 96, 97
Odessa (Ucraina): 72, 73, 74, 76, 101, 130,
134, 181
Odoacru (c. 434–493): 11
Ofen  Buda
Ohrid (Macedonia): 12, 13, 41, 166, 168,
169
Olga (c. 890–969): 14
Oliva (tratatul de la ~, 03.05.1660): 84
INDICE
Olonets (Carelia): 49, 50
Olsztyn (Polonia; germ. Allenstein): 90, 91, 97
Oltenia: 21
 Omer Paºa (1806–1871): 145
ONU (Organizaþia Naþiunilor Unite): 66, 76,
142, 156, 158, 159, 160, 161, 162, 163,
196

165, 166, 168, 187,
Oradea (România, germ. Grosswardein,
magh. Nagyvárad): 123, 133
Orbán, Viktor (1963–): 126
ORIM: 167, 168, 172
Ösel  Saaremaa
Osman (1259–1326), suveran otoman (1281–
1326): 18, 180
Ostarbeiter („muncitori din Est“): 76
Österreich  Austria
Ostland (Reichskommissariat): 31, 55, 59,
63, 66
Ostpreussen  Prusia Orientalã
Ostrogoþi: 9, 12
Ostsiedlung („implantarea în est“): 11
O¯wi¨cim  Auschwitz
Otakar I, rege al Boemiei (1198–1230): 102
Otakar al II-lea (1230–1278), rege al
Boemiei 1(253–1278): 102
Otoman (Imperiul ~): 8, 18, 22, 23, 25, 27,
29, 30, 42, 43, 44, 45, 47, 71, 72, 82, 117,
128, 129, 132, 144, 146, 147, 148, 149,
170, 178, 180, 182, 186
Otto I (1815–1867), rege al Greciei (1832–
1862): 182
196 CYAN MAGENTA
Otto I cel Mare (912–973), rege al Germaniei
(936–973), împãrat (962–973): 12, 101, 115
Otto al Bavariei  Otto I al Greciei: 182
Otto al II-lea (955–983), împãrat (973–983):
12, 14
Otto al III-lea (980–1002), împãrat (996–
1002): 12, 14, 116
Ottokar  Otakar
P 85, 146
Paasikivi, Juho Kusti (1870–1956): 51
Pacta conventa (1102): 115, 143, 144
Pactul germano-sovietic (23.08.1939): 32,
50, 53, 55, 59, 63, 66, 92, 93, 133
Paderewski, Ignacy (1860–1941): 90
Paisie din Hilandar (sec. al XVIII-lea): 170
Paksas, Rolandas (1956–): 64
Palach, Jan (1948–1969): 112
Palacký, František (1798–1876): 105, 106
Paldiski (Estonia; fr. Port-Baltique): 55
Panonia, Panonic (bazinul ~): 9, 12, 15
Papadopoulos, Gheorghios (1919–1999): 186
Papandreu, Andreas (1919–1996): 186
Papandreu, Ghéorghios (1888–1968): 184,
185, 186
Paris (tratatul de la ~, 30.03.1856): 131
Paris (tratatul de la ~, 10.02.1947): 51, 52,
134, 141, 182
Paši_, Nikola (1845–1926): 149, 150, 151
Paskevici, Ivan (1782–1856): 88, 120
Passarowitz (tratatul de la ~, 21.07.1718):
20, 21, 119, 144
Paul (1901–1964), regent al Iugoslaviei
(1934–1941): 151
Paul I (1901–1964), rege al Greciei (1947–
1964): 185
Paul al II-lea (1417–1471), papã (1464–
1471): 103
Paulus, Friedrich von (1890–1957): 32
Paveli_, Ante (1889–1959): 151, 152, 153
Pázmány, Péter (1570–1637): 119
Pãrvanov, Gheorghi (1957–): 175
Pe_ (Serbia): 146, 147, 148, 157
Pecenegi: 9, 115, 128
Peloponez (gr. Pelopónnisos), fostul Moreea:
9, 179, 180, 181, 182
Pepin cel Scurt (c. 715–768), rege al francilor
(751–768): 12
Pepin de Herstal (c. 640–714): 12
Pereiaslav (acordul de la ~, 1654): 71, 75
Pericle (c. 495–429 î.Hr.): 179
Pernau, Pernov  Pärnu
Pesta (Ungaria): 120, 121
YELLOW BLACK
Petchenga (finlan. Petsamo): 50, 51, 52
Petkov, Nikola (1889–1947): 173
Petliura, Simon (1877–1926): 73, 75, 91, 99
Petöfi, Sándor (1823–1849): 120
Petrograd  Sankt-Petersburg
Petrozavodsk (Carelia): 51
Petru I (1844–1921), rege al Serbiei (1903–
1921): 149, 150
Petru I cel Mare (1672–1725), þar al Rusiei
(1645–1676): 19, 20, 49, 54, 57, 70, 84,
Petru I Muºat, voievod al Moldovei (c.
1375–1391): 128
Petru al II-lea (1923–), rege al Iugoslaviei
(1934–1945): 151, 152, 153, 154
Petru al II-lea Petrovi_ Njegoš (1813–
1851), prinþ-episcop de Muntenegru
(1830–1851): 146
Petsamo  Petchenga
Philippopoli  Plovdiv
Piast (dinastia): 79, 80
Pilsen  Plzeò
Pi¬sudski, Józef (1867–1935): 62, 89, 90, 92
Pind (gr. Pindos): 38, 185
Pinsk (Belarus): 65, 90
Pireu (gr. Pireas): 182
Pirot (Serbia): 173
Pius al II-lea (1405–1464), papã (1458–
1464): 103
Pliska (Bulgaria): 169
Plze² (Cehia; germ. Pilsen): 106, 11
Pod½brady  Gheorghe de Pod½brady
Podgorica (Muntenegru), fost Titograd
(1948–1991): 165
Podlachia: 83, 86
Podolia: 69, 71, 72, 73, 75, 84, 85, 86
Polani: 79
Polanovo (tratatul de la ~, 1634): 83
Polesia: 67, 86
Polonezi: 8, 9, 14, 20, 23, 30, 38, 40, 42, 43,
48, 53, 54, 57, 60, 61, 62, 64, 65, 66, 67,
68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 76, 79–100,
105, 113, 118, 119, 129
Polonia (pol. Polska, germ. Poland): 8, 11,
14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 28, 29,
32, 33, 34, 36, 38, 41, 42, 43, 44, 45, 48,
53, 54, 57, 58, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66,
67, 68, 69, 70, 71, 72, 74, 76, 79–102,
103, 108, 109, 111, 112, 115, 116, 117,
118, 119, 125, 128, 130, 133, 152
Polonia Mare (pol. Wielkopolska): 80, 82, 86
Polotsk (Belarus): 60, 65, 85
Polovci  Cumani
Polska  Polonia
Poltava (bãtãlia de la ~, 08.07.1709): 20, 70, 84
Pomaci: 30, 39, 170, 174, 175, 185, 186
Pomerania (pol. Pomorze, germ. Pommern):
20, 79, 80, 92, 93, 97
Pomerelia (pol. Pomorze Gdanskie, germ.
Pommerellen): 16, 17, 80, 81, 90
Poniatowski, Józef (1763–1813): 87
Poniatowski  Stanislas al II-lea August
Popescu-Tãriceanu, Cãlin (1952–): 137
Porkkala (Finlanda): 51
Posen  Pozna…
Posnania: 86, 87, 89, 90, 93
Potemkin, Grigori (1739–1791): 71, 72
Potsdam (Conferinþa de la ~, iulie 1945): 94,
111
POW (Polska Organizacja Wojskowa): 92
Poznan (Polonia; germ. Posen): 14, 33, 79,
84, 89, 95, 99
Pozsony  Bratislava
Praga (ceh. Praha, germ. Prag): 13, 14, 33,
40, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108,
109, 110, 111, 112, 113, 152,
Pragmatica Sancþiune: 119
Pre³ani: 151
Pøemysl (dinastia): 101, 102, 109
Presburg (tratatul de la ~, 26.12.1805): 140
Presburg, Pressburg  Bratislava
Prešeren, France (1800–1849): 139
Preslav (Bulgaria): 169
Preussen  Prusia
Princip, Gavrilo (1894–1918): 146
Priština (Serbia): 157
Prizren (Serbia): 176
Prokop, Andreas (c. 1380–1434): 103
Protobulgari: 9, 10, 13, 15, 169
Prusia Meridionalã: 86
Prusia Occidentalã (germ. Westpreussen):
21, 86, 89
Prusia Orientalã (germ. Ostpreussen): 32,
43, 61, 85, 91, 93, 94, 97
Prusia (germ. Preussen): 8, 16, 19, 20, 21,
22, 23, 24, 32, 37, 42, 43, 45, 59, 60, 61,
71, 80, 81 87, 89, 91, 93, 94, 97, 98, 105,
108, 131
Przemy¯l (Polonia): 93
Pskov (Rusia): 18, 53
R
Ra_an, Ivica (1944–2000): 161
Rada, Girolamo da (1814–1903): 176
Radi_, Stjepan (1871–1928): 151
Radom (Polonia): 33, 95
Ragusa, Raguse  Dubrovnik
Rajk, László (1909–1949): 124, 125
Rákóczi  Gheorghe I Rákóczi, Francisc al
II-lea Rákóczi
Rákosi, Mátyás (1892–1963): 124, 125
Rankovi_, Aleksandar (1909–1983): 155,
156, 157
Rapallo (tratatul de la ~, 12.11.1920): 140,
150
Raš, (ital. Rascia, scr. Raška): 14, 146
Rastislav, rege al Moraviei Mari (846–c.
870): 12, 13
Ratsko Nemanji_  Sava, Sfântul ~
Regimentele grãnicereºti (germ. Militärgrenze):
23, 119, 144, 145, 148
Reichskommissariat  Ostland, Ucraina
Reinhard (operaþiunea ~): 100
Reval, Revel  Tallinn
Ribbentrop, Joachim von (1893–1946): 93
Richard I Inimã de Leu (1157–1199), rege al
Angliei (1189–1199): 179, 186
Riga (Letonia): 14, 53, 56, 57, 58, 59, 60, 65,
84, 85, 91
Riga (tratatul de la ~, 11.08.1920): 59
Riga (tratatul de la ~, 18.03.1921): 65, 92
Rijeka (Croaþia; ital. Fiume): 122, 144, 150
Risti_, Jovan (1831–1899): 149
Rodos (gr. Ródos): 44, 180, 182, 184
Rokossowski, Konstantin (1896–1968): 95
Roman, Petre (1946–): 136
Romani (limba): 46
Români: 10, 24, 27, 28, 37, 38, 39, 40, 41,
45, 46, 47, 48, 74, 75, 76, 109, 114, 122,
125, 127–139, 155, 172
România (fr. Roumanie, germ. Rumänien):
25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 36,
43, 44, 45, 46, 47, 48, 74, 75, 76, 109,
114, 122, 123, 124, 125, 126, 127–137,
138, 150, 172, 173, 174
Roosevelt, Franklin Delano (1882–1945): 32
Rosenberg, Alfred (1893–1946): 55
Roth, Joseph (1894–1939): 99
Roukh: 76, 77
Rovno (Ucraina, ucr. Rivne): 76
Rromi  Þigani
Rudolf I de Habsburg (1218–1291): 102
Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612),
rege al Ungariei (1572–1608), rege al
Boemiei (1575–1611), împãrat (1576–
1612): 104, 117, 119
Rugova, Ibrahim (1944–2006): 164, 165
Rumelia: 18, 26, 170, 171
Rumelia Orientalã: 26, 170, 171
Rupert de Wittelsbach (1352–1410), conte
palatin de Rin (1398–1410): 102
Ruse (minoritãþi): 44
197 CYAN MAGENTA
Rusia: 8, 17, 18, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 27,
28, 29, 32, 34, 35, 36, 38, 42, 44, 45, 49,
50, 51, 55, 56, 58, 49, 60, 62, 64, 65, 66,
67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77,
78, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91,
96, 97, 98, 99, 107, 113, 114, 122, 129,
130, 131, 132, 134, 138, 146, 148, 149,
150, 165, 166, 170, 171, 182
Rusia albã  Bielorusia
Rusia roºie  Galiþia Orientalã
Ruºii mici  Ucrainieni
Rusini: 43
Ruteni: 17, 18, 23, 39, 61, 65, 67, 70, 72, 73,
74, 80, 82, 85, 88, 113, 119, 122, 130
Rutenia Subcarpaticã sau Ucraina Transcar-
paticã: 43, 70, 72, 74, 76, 78, 108, 109,
111, 124, 125, 126
Ruutel, Arnold (1928–): 56
Rydz-¸migly, Edward (1886–1944): 92
S Secui (magh. Szekely): 115, 118, 124, 125,
Saaremaa (Estonia; scan. Ösel): 55, 56
Sabor: 143, 144
Sadova (bãtãlia de la ~, 03.07.1866): 24,
105, 121
Sfântul Imperiu Romano-German: 8, 11, 12,
16, 18, 21, 23, 80, 101, 102, 113, 115,
139, 140, 141, 143
Saint-Germain-en-Laye (tratatul de la ~,
10.09.1919): 133, 150
Saint-Gotthard (bãtãlia de la ~, 01.08.1664):
119
Sajudis: 63, 64
Salonic (gr. Thessaloníki, tc. Selanik, fr.
Thessalonique): 12, 13, 27, 44, 45, 150,
166, 167, 172, 179, 180, 183, 184
Salzburg (Austria): 12, 13, 140
Samo (sec. al VII-lea): 10
Samogiþia (germ. Schamaiten): 61
Samuel, þar al bulgarilor (980–1014): 169
San Stefano (tratatul de la ~, 03.03.1878):
25, 167, 170
Sanader, Ivo (1953–): 161
Sangeacul Novi Pazar: 26, 39, 146, 147, 148,
150
Sankt-Petersburg (tratatul de la ~, 05.07.1772):
86
Sankt-Petersburg, fost Petrograd (1914–
1924), fost Leningrad (1924–1992): 49,
51, 85, 171
Sarajevo (Bosnia-Herþegovina): 27, 146, 150,
158, 159, 160, 163
Särkilahti, Pietari (sec. al XVI-lea): 49
Sarmaþi: 8, 9
YELLOW BLACK
Satu Mare (România; magh. Szatmár): 119,
123, 133
Sava, Sfântul ~ (c. 1174–1235): 147
Saxoni (din Transilvania): 41, 43, 118, 119,
127, 131, 133, 135
Sârbi, croaþi, sloveni (Regatul ~): 28, 122,
140, 150, 156, 167
Sârbi: 13, 14, 16, 18, 23, 24, 25, 27, 35, 39, 41,
43, 48, 107, 120, 122, 139, 140, 142, 143,
144, 145, 146, 147, 148, 150, 151, 154,
155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 163,
164, 165, 166, 167, 172, 175, 178, 180
Sârbo-croate (limbi): 36, 39, 40, 41, 48, 139,
142, 143, 150, 166
Scerbiþki, Vladimir (1918–1990): 76
Schamaiten  Samogiþia
Schlesien  Silezia
Schuma (Schutzmannschaft): 101
Schwarzenberg, Felix von (1800–1852): 105
Scutari  Shkodër
127, 131, 135
Sefarzi (evrei): 44, 45, 184
Sejdiu, Fatmir (1951–): 165
Selanik  Salonic
Selgiucizi (dinastie): 16, 179
Selmecbánya  Banská Bystrica
Serbia (scr. Srbija): 14, 15, 21, 26, 27, 31,
36, 42, 43, 47, 48, 114, 119, 122, 125,
148, 150, 151, 154, 155, 156, 157, 158,
159, 160, 161, 163, 164, 165, 166, 167,
172, 175, 178, 180, 183
Šešelj, Vojislav (1954–): 157, 166
Setci: 70, 71
Sevastopol (Ucraina): 72, 75
Sèvres (tratatul de la ~, 10.08.1920): 182,
183, 186
Sevscenko, Taras (1814–1861): 73
Sfântul Imperiu Romano-German: 8, 11, 12,
16, 18, 21, 23, 80, 101, 102, 113, 115,
139, 140, 141, 143
Shkodër (Albania; scr. Skadar, ital. Scutari):
175, 176
Shqipëria  Albania
Shtetl: 97, 99
Sibiu (România; germ. Hermannstadt, magh.
Nagyszében): 127
Siebenbürgen  Transilvania
Sigismund I Jagello (1467–1548), rege al
Poloniei (1506–1548): 82
Sigismund al II-lea August Jagello (1520–
1572), rege al Poloniei (1548–1572): 82,
83, 98
Sigismund al III-lea Vasa (1566–1632), rege
al Poloniei (1587–1632): 84
Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei
(1586–1596): 118
Sigismund de Luxemburg (1368–1437), rege
al Ungariei 1387–1437, rege al Boemiei
(1419–1437), împãrat romano-german
(1433–1437): 102, 103, 116
Sigismund Korybut, regent al Boemiei
(1420–1437): 103
Sikorski, W¬adys¬av (1881–1943): 94
Silezia (polon. Slask, germ. Schlesien): 16,
19, 21, 79, 80, 90, 91, 92, 97, 102, 103,
105, 108, 109, 115, 116, 119
Silezia austriacã: 90, 105, 108
Silezia Superioarã: 90, 92, 95, 100
Silvestru al II-lea (938–1003), papã (999–
1003): 14, 116
Sima, Horia (1907–1993): 133
Simeon I cel Mare, þar al bulgarilor (893–
927): 169
Simeon al II-lea (1937–), rege al Bulgariei
(1943–1946): 173, 175
Simitis, Costa (1936–): 186
Simovi_, Dušan (1882–1962): 152
INDICE
Sirmia (scr. Srem): 21, 43, 154, 155
Sirmium (scr. Sremska Mitrovica): 12
Skadar  Shkodër

Skanderbeg (c. 1403–1468): 175, 176
Skarga, Piotr (1536–1612): 82
Škoda (uzinele): 106
Skopje (Macedonia; tc. Usküb): 166, 168 197

Skoropadski, Pavel (1873–1945): 73
Skupština: 149, 150, 151
Slánský, Rudolf (1901–1952); 111, 112
¸lask  Silezia
Slavi: 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 23, 36, 37, 39,
61, 65, 68, 90, 101, 106, 117, 122, 139,
140, 143, 145, 146, 150, 166, 167, 170, 179
Slavonã (limba): 12, 13, 14, 40, 65, 73, 128,
142, 169, 170
Slavonia (scr. Slavonija): 23, 43, 142, 144,
145, 148, 150, 154, 160
Slovaci: 9, 23, 38, 42, 43, 48, 101, 105, 106,
107, 108, 109, 112, 113, 119, 120, 122,
126, 155
Slovacia (slov. Slovensko, germ. Slowakei,
engl. Slovakia): 7, 12, 36, 41, 42, 43, 44, 45,
47, 78, 100, 101, 106, 108, 109, 110, 111,
112, 113, 114, 121 123, 124, 125, 126, 134
Sloveni: 11, 13, 23, 30, 38, 48, 139, 140,
141, 142, 150, 151, 152, 154, 156, 158
Slovenia (slov. Slovenija): 30, 36, 41, 48,
139, 140, 141, 142, 143, 154, 155, 156,
157, 158, 159
Slovensko  Slovacia
 Smetona, Antanas (1874–1944): 38, 63
Smirna (tc. Izmir): 30, 182, 183
Snegur, Mircea (1940–): 137, 138
Smolensk (Rusia): 82, 83, 84, 92
Sobibor: 100
Sobieski  Ioan al III-lea Sobieski
Sofia (bulg. Sofija): 170, 173, 175
Solferino (bãtãlia de la ~, 24.06.1859): 105,
121
Solidaritatea (Solidarno¯_): 33, 34, 92, 95,
96
Soliman Magnificul  Suleiman I Legislatorul
Sopron (Ungaria; germ. Ödenburg): 123
Sorabi (germ. Sorben), 11, 36
Sperber, Manès (1905–1984): 99
Split (Croaþia; ital. Spalato): 13, 143, 158
Spoleto, Aimon d’Aoste, duce de (1900–
1948): 152
Srbija  Serbia
Srebrenica (Bosnia-Herþegovina): 160
Stalin, Iosif Djugaºvili (1879–1953): 29, 32,
33, 39, 43, 51, 72, 75, 93, 125, 154, 155,
173, 178
INDICE
Stalin, Stalinogród  Braºov, Katowice, Varna
Stalingrad (bãtãlia de la ~, septembrie
1942–februarie 1943): 32, 134

Stamboliiski, Alexandãr (1879–1923): 172
Stambolov, Stefan (1854–1895): 171
Stanišev, Serghei (1966–): 175
198

Stanislas I Leszczy…ski (1677–1766), rege
al Poloniei (1704–1706 ºi 1733–1736):
85, 86
Stanislas al II-lea, August Poniatowski
(1732–1798), rege al Poloniei (1764–
1795): 84, 85, 87
Star³evi_, Ante (1823–1896): 145
Štefanik, Milan (1880–1919): 107
Steiermark  Styria
Stepinac, Alojzijie (1898–1960): 39
Stettin  Szczecin
Stolbova (tratatul de la ~, 26.01.1617): 49
Stoianov, Petãr (1952–): 175
Strâmtori: 179
Štrosmajer, Josip (1815–1905): 145
Strumica (Macedonia): 172
Stuhlweissenburg  Székesfehérvár
¸túr, Ludovit (1815–1856): 106, 107
Sturdza, Mihail (1795–1884), principe al
Moldovei: 130
Styria (germ. Steiermark): 104, 140
Suceava (România): 128, 129, 130
Sudeþi: 45, 109, 110, 123
Suedezi, Suedia: 14, 18, 20, 46, 49, 50, 51,
52, 53, 54, 57, 70, 81, 83, 84, 85, 105, 118
198 CYAN MAGENTA YELLOW
Suleiman I Legislatorul sau Soliman Magni-
ficul (1494–1566), sultan otoman (1520–
1566): 18, 117, 129
Suomi  Finlanda
Suskevici, Stanislas (1934–): 67
Suwalki (acordul de la ~, 07.10.1920): 62
Svatopluk (c. 830–894), rege al Moraviei
Mari (c. 870–894): 13, 101
Sviatoslav, mare-principe al Kievului (964–
972): 15
Szabadka  Subotica
Svinhufvud, Pehr Evind (1861–1944): 50
Szálasi, Ferenc (1897–1946). 124
Szatmár (tratatul de la Satu Mare ~,
30.04.1711): 119
Szatmár  Satu Mare
Széchenyi, István (1791–1860): 120
Szeged (Ungaria, germ. Szegedin): 123
Székesfehérvár (Ungaria; germ. Stuhlweis-
senburg): 117
Szentgotthárd  Saint-Gotthard
Sztójay (Döme): 124
ª Teutonic (Ordinul ~): 14, 17, 19, 38, 49, 60,
ªleahtã: 83
ªtefan cel Mare (1433–1504), voievod al
Moldovei (1457–1504): 129
ªtefan Dušan (1308–1355), rege (1331–
1346) apoi împãrat (1346–1355) al sârbilor:
147, 166, 170, 175, 180
ªtefan I, Sfântul ~, rege al Ungariei (1001–
1038): 14, 114, 115, 116
ªtefan I Báthory (1533–1586), principe al
Transilvaniei (1571–1576), rege al Polo-
niei (1576–1586): 83, 118
ªtefan I Nemanji_ (m. 1228), mare jupan
(1196–1217), apoi rege al Serbiei (1217–
1228): 147
ªtefan Lazarevi_ (1374–1427), principe sârb
(1389–1427): 147
ªtefan Nemanja (1117–1199), mare jupan de
Rascia (1166–1196): 147
ªtokavian (dialect): 142, 143
ªvabi (din Banat): 135
T Tomislav, duce (910–925), rege (925–928)
Tábor (Cehia), taboriþi: 103
Tadi_, Boris (1958–): 165
Tallinn (Estonia; germ. Reval, rus. Revel):
14, 53, 54, 55, 56
Tamerlan (1336–1405): 18, 180
Tannenberg (bãtãlia de la ~, 15.07.1410): 17, 80
Tannenberg (bãtãlia de la ~, 29.08.1914): 27
Targowica (confederaþia de la ~): 86
BLACK
Tarnopol (Ucraina) sau Ternopol: 87
Tartu (Estonia; germ. Dorpat, rus. Jurjev):
53, 54, 56
Tartu (tratatul de la ~, 02.02.1920): 55
Tartu (tratatul de la ~, 14.10.1920): 50
Taryba: 62
Taurida: 71, 72, 99
Tãrnovo (Bulgaria): 169, 170, 171
Tãtari: 17, 18, 38, 43, 60, 65, 69, 70, 71, 74,
75, 78, 82, 128, 130, 169
Târgoviºte (România): 128
Tchernovtsy (Ucraina; rom. Cernãuþi, germ.
Czernowitz): 130
Teleki, Pál (1879–1941): 123
Temesvar  Timiºoara
Tenebrele (ceh. Temno): 104, 105
Tenedos (tc. Bozcaada): 183
Teodor I Lascaris (1175–1222), împãrat
bizantin de Niceea (1204–1222): 180
Terezín  Theresienstadt
Tesalia (gr. Thessalía): 180, 182
Teschen (pol. Cieszyn, ceh. Tìšín): 90, 91,
92, 108, 109, 113
61, 65, 80, 81, 82, 92
Theophano Porfirogeneta (m. 991), împãrã-
teasã: 12
Theresienstadt (ceh. Terezín): 111
Thököly, Imre (1656–1705): 119
Thessaloníki  Salonic
Thorn  Toru…
Tighina  Bender
Tilsit (tratatul de la ~, 09.07.1807): 87
Timiºoara (România; magh. Temesvar): 123,
135
Timur Lenk  Tamerlan
Tirana (alban. Tiranë): 175, 177, 178
Tiraspol (Republica Moldova): 137
Tiso, Josef (1887–1947): 109, 111
Tisza, István (1861–1918): 121
Tisza, Kalmán (1830–1902); 107, 121
Tito (1892–1980): 33, 140, 152, 153, 154,
155, 156, 158, 168, 178, 185
Titograd  Podgorica,
Tomislav al II-lea  Spoleto, duce de
al Croaþiei: 13, 143
Topolanek Mirek (1956–): 113
Tosc: 176
Toru… (Polonia; germ. Thorn): 81, 82, 86,
87, 91
Torun (tratatul de la ~, 14.10.1466): 81, 82
TPII (Tribunalul Penal Internaþional pentru
fosta Iugoslavie): 160, 161, 162, 165, 166
Trabzon  Trebizonda
Tracia Orientalã: 29, 182, 184
Tracia (gr. Thráki): 29, 30, 43, 172, 173, 180,
182, 183, 184, 185
Traian (53–117), împãrat roman (98–117):
127
Transilvania (România; fr. Transylvanie, germ.
Siebenbürgen, magh. Erdély): 18, 19, 21,
23, 24, 39, 41, 43, 83, 104, 115, 116, 117,
118, 119, 122, 123, 124, 125, 127, 128,
129, 131, 132, 133, 134, 135, 136
Transilvania de Nord-Vest: 123, 124, 133,
135
Translethania: 24, 108, 121, 122, 144, 146
Transnistria: 31, 74, 76, 101, 134, 137, 138
Trebizonda (tc. Trabzon): 12
Treblinka: 100
Trianon (tratatul de la ~, 04.06.1920): 43,
108, 114, 123, 133, 140, 150
Trieste (Italia; slov. Trst): 11, 140, 141, 156
Trnava (Slovacia; magh. Nagyszombat): 106
Troþki, Lev Bronstein, zis (1879–1940): 28
Trpimir, duce al Croaþiei (845–864): 143
Truman, Harry S. (1884–1972): 185
Tudjman, Franjo (1922–1999): 157, 160
Tudor, Corneliu-Vadim (1949–): 137
Tuhacevski, Mihail (1893–1937): 91
Tula (Rusia): 73
Turcia: 27, 30, 36, 38, 75, 85, 131, 132, 171,
172, 173, 174, 182, 183, 185, 187
Turda (România): 118
Turku (Finlanda; sued. Åbo): 48, 49
Tuzla (Bosnia-Herþegovina): 159
Tvrtko, ban (1353–1377), apoi rege (1377–
1391) al Bosniei: 145
Þ
Þara Româneascã  Valahia
Þigani: 38, 46, 47, 113, 126, 137, 166, 175
U
UCK (Armata de Eliberare din Kosovo):
164, 169
Ucraina (ucr. Ukrajina, rus. Ukraina): 9, 28,
29, 30, 31, 32, 35, 36, 39, 41, 42, 44, 48,
55, 59, 60, 61, 66, 67, 68–79, 90, 91, 92,
93, 95, 109, 110, 113, 114, 124, 125, 126,
130, 132, 133, 134, 137, 138
Ucraina (Reichskommissariat): 76
Ucraina Transcarpaticã  Rutenia Subcar-
paticã
Ucraineni: 43, 48, 55, 59, 60, 67, 68–79, 90,
91, 93, 108
Udmurþi: 49
Ulcinj (Muntenegru, ital. Dulcigno): 146
Ulmanis, Guntis (1939–): 60
Ulmanis, Karlis (1877–1942): 59
Ungaria (magh. Magyarország, germ. Ungarn,
engl. Hungary): 8, 15, 16, 17, 18, 19, 21,
24, 25, 28, 30, 31, 32, 33, 36, 38, 39, 40,
41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 69, 73, 74,
80, 81, 82, 84, 100, 101, 102, 103, 105,
106, 107, 108, 109, 110, 112, 113,
114–126, 127, 128, 131, 132, 133, 134,
135, 136, 140, 141, 143, 144, 145, 147,
148, 149, 150 152, 153, 155
Ungaria Superioarã: 70, 74, 106, 108, 115,
119
Unguri (maghiari): 8, 9, 10, 12, 13, 14, 16, 17
18, 23, 34 36, 38, 40, 42, 43, 48, 78, 80,
82, 89 102, 106, 107, 110, 113, 114–126,
127, 128, 129,131, 133, 135, 137, 143,
144, 145, 147, 155, 164, 166, 176
Uniþi: 38, 39, 65, 69, 70, 72, 76, 77, 88, 119,
128, 131, 133, 135
Uniunea Sovieticã – URSS
Uppsala (fr. Upsal): 14, 49
URSS  Uniunea Sovieticã (Uniunea Repu-
blicilor Socialiste Sovietice): 7, 8, 29, 31,
32, 33, 34, 35, 36, 40, 42, 43, 44, 45, 46,
48, 50, 51, 52, 55, 56, 59, 63, 64, 65, 66,
67, 74, 75, 76, 77, 78, 92, 93, 94, 95, 99,
100, 101, 109, 110, 111, 123, 124, 125,
127, 130, 133, 134, 135, 137, 152, 154,
156, 173, 178, 185
Üsküb  Skopje
Ustaša  Ustaºi
Ustaºi: 46, 47, 151, 152, 153, 154
Utraquism: 103
V Vidin (Bulgaria): 170
Vaasa (Finlanda, sued. Vasa): 50
Václav  Venceslas
Vajk  ªtefan I, Sfântul ~
Valahi  Vlahi
Valahia (Þara Româneascã, fr. Valachie, germ.
Walachei, engl. Wallachia): 9, 15, 18, 25,
47, 71, 84, 120, 128, 129, 130, 131, 132,
136, 137, 170, 181
199 CYAN MAGENTA
Valdstyn  Wallenstein
Valona  Vlorë
Vance–Owen (planul ~): 159
Vandali: 9, 10
Varegi: 14
Varmia (germ. Ermland): 81, 82
Varna (bãtãlia de la ~, 09.11.1444): 116, 128
Varºovia (Mare Ducat de ~): 22, 61, 87, 89
Varºovia (Pactul de la ~, 14.05.1955): 33, 126
Vasa (dinastia de)  Sigismund al III-lea,
Vladislav al IV-lea, Ioan Cazimir
Vasa  Vaasa
Vasile al II-lea Bulgaroctonul (1957–1025),
împãrat bizantin (963–1025): 14, 169
Venceslas, Sfântul ~ (c. 907–929): 13, 101
Venceslas al II-lea (1271–1305), rege al
Boemiei (1278–1305), duce al Cracoviei
(1291–1305); rege al Poloniei (1300–
1305): 80
Venceslas al III-lea (1289–1306), rege al
Ungariei (1301–1305), rege al Boemiei
(1301–1306), rege al Poloniei (1301–
1306): 102
Venceslas al IV-lea de Luxemburg (1361–
1419), rege al Boemiei (1363–1419),
împãrat (1378–1419): 102, 103
Veneþia, veneþieni: 16, 18, 20, 21, 22, 75, 84,
116, 143, 144, 146, 176, 180, 181, 186
Venizélos, Elefthérios (1864–1936): 182,
183, 184
Ventspils (Letonia; germ. Windau): 57
Versailles (tratatul de la ~, 28.06.1919): 26,
42, 90, 100
Viborg  Vyborg
Victor-Emmanuel al III-lea (1869–1947),
rege al Italiei (1900–1946): 177
Viena (actul final al Congresului de la ~,
09.06.1815): 23, 181
Viena (al doilea arbitraj de la ~, 29.08.1940):
124, 133
Viena (primul arbitraj de la ~, 02.11.1938): 109
Viena (tratatul de la ~, 14.10.1809): 140
Vietche: 18
Viipuri  Vyborg
YELLOW BLACK
Vike-Freiberga, Vaira (1937–): 60
Világos (capitularea de la ~, 13.08.1849):
120
Villa Giusti (armistiþiul ~, 03.11.1918): 122
Vilnius (Lituania; germ. Wilna, pol. Wilno,
rus. Vilno, idiº Vilné): 14, 26, 60, 61, 62,
63, 64, 80, 82, 83, 84, 88, 90, 92, 101
Vitebsk (Belarus): 60, 65, 6
Vitkov (bãtãlia de la ~, 1420): 103
Vizigoþi: 9, 10, 12
Vlad Þepeº (m. 1476), principe al Valahiei
(1456–1462): 128
Vladimir (Rusia): 18
Vladimir I cel Mare, Sfântul ~ (c. 956–1015),
mare-principe al Kievului (980–1015): 14
Vladimirescu, Tudor (1780–1821): 130
Vladislav al II-lea Jagello (1456–1516), rege
al Boemie (1471–1516) ºi al Ungariei
(Ulászló III, 1490–1516): 81, 103, 117
Vlorë (Albania; ital. Valona): 176
Voivodina (scr. Vojvodina): 43, 125, 154, 155,
164
Vojtéch  Adalbert de Praga
Voldemaras, Augustinas (1883–1954): 63
Volînia: 71, 72, 75, 76, 83, 86
Volksdeutsche: 43
Voronej (Rusia): 124
Voronin Vladimir (1941–): 138
Vörösmarty, Mihaly (1800–1855): 120
Voroºilov, Klementi (1881–1969),
Vratislav I, duce al Boemiei (c. 916–921):
101
Vuk_i_, Stevan (sec. al XV-lea), duce de
Herþegovina: 145
Vukovar (Croaþia): 158
Vyborg (Rusia; finlan. Viipuri, sued. Viborg):
49, 50, 51
Vytautas (c. 1350–1430), mare-duce al Litu-
aniei (1392–1430): 61, 80, 82, 98
W Žižka, Jan (c. 1360–1424): 103
Wagram (bãtãlia de la ~, 06.07.1809): 87
Walachei  Valahia
Wa¬¨sa, Lech (1943–): 92, 95, 96
Wannsee (Germania): 45
Warschau, Warszawa  Varºovia
Wenzi: 11, 36
Westfalia (tratatele din ~, 24.10.1648): 20,
105
Westpreussen  Prusia Occidentalã
Wielkopolska  Polonia Mare
Wilhelm de Wied (1876–1945), rege al
Albaniei (1914): 176
Wilhelm de Wurtemberg, duce de Urach
(1864–1928): 62
Wi¬na, Wilno  Vilnius
Wilson, Thomas Woodrow (1856–1924): 27,
90, 107
Windau  Ventspils
Windischgraetz, Alfred zu (1787–1862): 105
Witold cel Mare  Vytautas
W¬adys¬aw  Ladislau
Wojty¬a, Karol  Ioan-Paul al II-lea
Wrangel, Piotr (1878–1928): 74
Wycliffe, John (c. 1320–1384): 102
Wyszy…ski, Stefan (1901–1981): 95
X
INDICE
Xoxe, Koçi (1917–1949): 178
Z

Zadar (Croaþia; ital. Zara): 13, 143, 150, 158
Zagreb (Croaþia; germ. Agram): 39, 140,
142, 144, 150, 154, 158, 160, 161
Zamenhof, Lejzer (1859–1917): 38 199

Zapolya  Ioan Zapolya ºi Ioan-Sigismund
Zapolya
Zaporojeni (cazaci)  Cazaci
Zápotocký, Antonín (1884–1957): 110, 111,
112
Zara  Zadar
Zeligowski, Lucjan (1865–1946): 62
Zenta (bãtãlia de la ~, 11.09.1697): 119
Zepa (B.-H.): 159
Zeta: 146, 147
Živkov  Jivkov, Todor
Zogu, Ahmed (1895–1961), rege al Albaniei
(Zog I, 1928–1939): 177
Zrinyi, Miklos (1620–1664): 119
Zürich (acordul de la ~, 11.02.1959): 187