Ameliorarea solurilor acide

Criteriile de incadrare in grupa solurilor acide

In grupa solurilor acide se incadrează mai multe tipuri de sol din clase diferite, cum ar fi
clasa argiluvoisolurile, clasa cambisolurilor, clasa spodosolurilor şi clasa umbriolurilor. Toate
aceste tipruri de soluri care sunt cupruinse in grupa ameliorativă a solurilor acide au un pH-ul mai
mic decât 5,8 in suspensie apoasă, gradul de saturaţie cu baze este sub 75%, iar raportul
Alsch/Sbx100 > 5.

Solurile acide se găsesec in zone naturale foarte diferite, unele având o utilizare mai mult
agricolă iar altele mai mult silvică. Ele ocupă o suprafaţă agricolă de peste 3 milioane ha, adică
26%, şi o suprafaţă arabilă de peste 1,5 milioane ha, la noi in ţară, cele mai mari suprafeţe se
găsesc in judeţele din nord-vest (Maramures, Sălaj, Satu Mare, Bihor), sud-vest (Timiş, Arad şi
Caraş Severin), centrul (Cluj, Mureş, Alba, Hunedoara, Sibiu şi Brasov), zona subcarpatică din sud
(Gorj, Dolj, Olt, Valcea, Dâmboviţa şi Argeş), estul şi nord-estul ţării (Bacău, Neamţ şi Suceava).

Harta solurilor acide din Romania

1
 Tipurile de sol afectate de aciditate

- Clasa argiluvisolurilor: - solurile brun roscate luvice

i- solurile brune luvice
- luvisolurile albice
- planosolurile
- Clasa cambisolurilor: - solurile brune acide
- Clasa spodosolurilor: - solurile brune feriiluviale
- podzolurile
- Clasa umbrisolurilor: - solurile negre acide
- andosolurile
Mai importante fiind solurile din clasa argiluvisolurilor, deoarecce au o folosinta
preponderent agricola, fiind formate in zona de campie umedă, depresiuni, terase, podişuri, dealuri
şi piemonturi.

Caracteristicile solurilor acide

Prezenţa orizonturilor El şi Bt la solurile brun roşcate luvice, solurile brune luvice,

planosoluri, mai puţin la luvisolurile albice care se definesc prin orizont Bt şi Ea. Se exclud cele
care au schimbare texturală bruscă pe cel puţin 7,5 cm, mai puţin planosolurile.

Răspândire: Solurile brun roşcate luvice se găsesc in sud şi sud-vestu ţării (Oltenia şi
Muntenia), şi mai puţin in vest (Podisul Lipovei); solurile brune luvice, luvisolurile albice şi
planosolurile se găsesc in campia din nord-vestul ţării şi dealurile din estul ţării;

2
 Condiţii de formare

 Relieful: la solurile brun roşcate luvice predomină campia, mai rar piemont şi deal; la solurile
brune luvice este de podiş, deal, piemont şi campii umede, cu terenuri slab drenate; la luvisolurile
albice este de podiş, deal, piemont şi depresiuni, lipsite de drenaj; planosolurile este cu suprafeţe
orizontale sau depresionare lipsite de drenaj.
 Materialul parental: solurile brun roşcate luvice: loess şi depozite de loessoide cu nuanţa
roşcată; solurile brune luvice: luturi, nisipuri, argile, leossuri, etc; luvisolurile albice: luturi, nisipuri,
gresii, argile conglomerate,etc; planosolurile: luturi şi argile.
 Clima: solurile brun roşcate luvice are o nuanţă mediteraneană T=10-11°C, P=550-600 mm,
Iar=30; solurile brune luvice, luvisolurile albice şi planosolurile sunt caracterizate prin P=600-1000
mm, T=6-7 si 9-10°C, Iar=34-35, cu regim hidric percolativ (ETP<P)
 Vegetaţia: solurile brune roşcate luvice: păduri de Quercus cerris şi Quercus frainetto in
amestec cu carpen, frasin, tei, jugastru, artar şi ulm; solurile brune luvice, luvisolurile albice şi
planosolurile: păduri de Quercus petraea, Fagus silvatica şi specii ierboase acidofile.

Profilul reprezentativ: la solurile brun roşcate luvice şi solurile brune luvice este Ao-El-Bt-C,
orizontul Ao 10-20 cm, culoare deschisă slab roşcată, orizontul El 15-20 cm, cu culoare mai
deschisă decât Ao, orizontul Bt cu grosime mai mare, orizontul C se găseşte la adânicmi mari; la
luvisolurile albice este Ao-Ea-Bt-C, orizontul Ao 10-20 cm brun deschis, orizontul El 10-30 cm,
culoare deschisă albicioasă, orizontul Bt peste 100 cm, gălbui, orizontul C - materialul parental; la
planosoluri este Aow-Elw-Btw-C, orizontul Aow max. 25 cm, brun-brun deschis, orizontul Elw, 10-30
cm, mai deschis, orizontul Btw, peste 100 cm, gălbui, orizontul C - materialul parental.

Proprietăţi: la toate tipurile de sol: toate proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de

aeratiesunt mai puţin favorabile, rezerva de humus este mică, gradul de saturaţie cu baze scazute,
ph-ul scade până la 5,0, chiar 4,0 la unele soluri,regim aerohidric deficitar, stuctura grăuntoasă in
Ao, in El nestruturat sau slab structurat, amelară sau poliedrică, iar Bt prismatică; la solurile brun
roşcate luvice şi soluri brune luvice textura in Ao si El este L sau LN (saracie in argila), iar in Bt
este LA (imbogatita); la luvisolurila albice textura mijlocie in Ao, mjlociu –grosieră (LN) in Ea şi
mijlocie sau fină (LA sau A) in Bt; la planosoluri in Ao este L sau LN, in Bt este A, iar de la El la Bt
conţinutul in argilă se dublează pe parcursul a numai 7,5 cm.

Subtipuri: solurile brun roşcate luvice: tipic, vertic, planic, gleizat şi pseudogleizat; solurile
brune luvice: tipic, vertic, planic, rodic, litic, gleizat şi pseudogleizat; luvisolurile albice: tipic, vertic,
planic, glosic, rodic, litic, gleizat, pseudogleizat, pseudogleic si alcalizat; planosolurile: tipic, molic,
vertic, albic, gleizat şi pseudogleizat.

Fertilitate: solurile brun roşcate luvice şi solurile brune luvice: influenţată negativ de regimul
aerohidric defectuos, reacţie moderat acidă şi saracie in elemente nutritive; luvisolurile albice cu
fertilitate foarte scazută nefavorabilă, mai scazută la planosoluri.
3
 Cerinte ameliorative: solurile brun roşcate luvice, solurile brune luvice, luvisolurile albice şi
planosolurile: uneori eliminarea excesului de umiditate, irigaţii, amendare la pH<6,0 şi fertilizare
organică şi minerală cu azot, fosfor şi potasiu.

Amendarea cu calcar

Amendarea cu calcar sau calcalizarea – corectarea şi optimizarea stării de reacţie şi a

gradului de saturaţie cu baze a solurilor acide, necesară in solurile acide care conţin schimbabile
de Al3+ şi Mn2+ la niveluri toxice, se efectuează analize agrochimice odată la 3-5 ani ţinand cont ca
formele mobile de Al sau Mn pot aparea in camtităţi toxice in solurile care au pH-ul (in H2o) sub
6,0, iar gradul de saturaţie cu baze (VAh) sub 80% şi, ph sub 5,8 şi grad de saturaţie in baze sub
85%.

Materialele utilizte in ameliorarea reacţiei acide a solurilor sunt diferite substanţe ce conţin
C sau Mg sub forma de oxizi, hidroxizi, carbonaţi, şi anume:

 Piatra de var macinată sau calcarul – principalul produs utilizat; este solubil in apă; solubilitatea
creşte in apa saturată cu CO2; mai mult sau mai puţin pur in CaCO3, conţine nisip, argilă şi uneori
MgCO3, in cantităţi mici.

 Varul nestins – sau varul ars (CaO) rezultă prin calcinizarea calcarului in cuptoare la 1000-
1200°C; solubilitate superioară cu efect rapid.

 Varul stins – Ca(OH)2 obţinut prin stingerea varului cu apa (3:1); efect neutralizator la fel sau
mai mare decât CaO.

 Dolomita – sau carbonatul dublu de Ca si Mg; sub forma de faina fina; neutralizator superior
fainii de calcar

 Tufurile vulcanice – 90-98% conţinut de CaCO3; spongios de culoare albă sau ruginie.

 Marna – 25-50% conţinut de CaCO3; uneori peste 50%, se lasă pentru a se dezagrega peste
iarnă şi se aplică primăvara

şi deşeurile care conţin CaCO3 de la diferite industrii:

 Spuma de defecaţie – conţine CaCO3 şi mai puţin Ca(OH)2, acţiune rapidă la neutralizare

 Zgura de furnale – in timpul arderii CaCO3 trece in CaO, combinandu-se cu silicaţii formând
zgura

 Praful de ciment – sau „clincherul”, bogat in CaCO3

 Nămolurile de la industria sodei – sub formă de pastă cu 40-50% umiditate; conţine 1,2-1,4%
Na2O

4
 Carbonatul de calciu rezidual – conţine 1-7% azot rezidual

Stabilirea dozelor de amendare:

 După valoarea aciditaţii hidrolitice din sol (me/100g sol): CaCO3, t/ha=1,25 Ah (asolamente
fară leguminoase perene), CaCO3, t/ha=1,5 Ah (asolamente cu leguminoase perene)

 După valoarea acidităţii de schimb din sol (me/100g sol): CaCO3, t/ha=As x 2,625

 In funcţie de conţinutul solului in aluminiu mobil: CaCO3, t/ha=Al x 0,441; in care Al mg/100g
sol=Alml/100g solx 8,99

 Procedeul oficial aprobat de Ministerul Agriculturii pentru tara noastra este:

𝑉𝐴ℎ𝑑 100
- pentru solurile acide cultivate cu plante de camp: DAC,t/ha=SBi( * 1) x 1,5 x
𝑉𝐴ℎ𝑖 𝑃𝑁𝐴

- pentru solurile acide ocupate cu plantaţii de pomi, arbuşti fructiferi şi viţa de vie
75 100
DAC,t/ha=SBi( 𝑉𝐴ℎ𝑖
* 1) x 2,4 x 𝑃𝑁𝐴

70 100
- pentru solurile acide de sub pajisti naturale: DAC,t/ha=SBi( 𝑉𝐴ℎ𝑖
* 1) x 0,6 x 𝑃𝑁𝐴

DAC = doza de amendamente calcaroase; SBi = suma bazelor schimbabile initiala in

me/100g sol; VAhd = gradul de saturatie cu baze dorit, 90% pt. Asolamentele cu plante de camp
fara leguminoase perene si 100% pt. Cele cu leguminoase perene; VAhi = gradul de saturatie cu
baze initial, in %; PNA = puterea de neutralizare a materialului de amendat in raport cu CaCO 3
(100%); 1,5 = cantitatea de CaCO3 necesara neutralizariiunui miliechivalent de aciditate.
Tehnologia aplicării amendamentelor – se poate face in orice anotim dacă este posibilă
incorporarea in sol, indicat vara sau toamna, şi primăvara. In anumite cazuri se poate efectua şi
iarna pe solul ingheţat. Amendamentul trebuie sa aibă umiditatea sub 10%, iar viteza vântului să
nu depaşească 2m/s in timpul lucrului, amendamentele se impraştie uniform pe suprafaţa solului şi
apoi se ara, discuie sau praşesc.

Periodicitatea aplicării amendamentelor calcaroase – după 5-7 ani de la prima amendare in

urma unor analize grochimice.

Fertilizarea solurilor acide

Sporirea fertilităţii efective a solurilor acide nu se poate concepe fară folosirea

ingrăşamintelor chimice şi organice. Solurile acide au o fertilitate naturală scazută.

Fertilizarea cu azot – aplicarea ingraşămintelor cu azot sub formă de azotat de amoniu

intensifică aciditatea şi creşterea toxicităţii acestora faţă de plantele cultivate, aplicate pe soluri mai
puţin acide se obţin sporuri de producţie. Se recomandă ca pe solurile acide neamendate să se
renunţe la folosirea azotatului de amoniu, inlocuindu-l cu nitrocalcarul sau uree. Inainte de aratura
de bază sau la pregatirea terenului pentru semănat este necesar a se aplica ingrăşăminte de azot.
5
 Fertilizarea cu fosfor – necesară pe terenurile amendate şi neamendate (eficienţa scazută)
cu doze mici şi moderate.

Fertilizarea cu potasiu – 60-80 kg K2O/ha la aprovizionare slabă; 50-60 kg K2O/ha la

aprovizionare mijloce.

Fertilizarea cu gunoi – pe terenurile fertilizate organic reduce efectul amendării calcice,

aplicându-se la 3-4 ani după amendarea calcică.

Aciditatea solului şi indicatorii de apreciere

Aciditatea solului, insuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab, prin
eliberarea in soluţie a ionilor de hidrogen. Aciditatea solului poate fi actuală (activă), reprezentată
prin concentraţia in ioni de hidrogen (H+) a soluţiei solului, se determină prin masurarea
concentraţiei ionilor activi de hidrogen in soluţie apoasă şi se exprimă in valori pH, şi potentială
(titrabila), reprezentată prin concentraţia ionilor de hidrogen (H+) si Al3+ adsorbiţi in compexul
coloidal, capabili sa treacă prin schimb în soluţia solului. Aciditatea potenţială poate fi aciditate de
schimb, usor schimbabilă, şi aciditate hidrolitică, dificil schimbabilă. Aciditatea hidrolitică impreună
cu suma bazelor schimbabile servesc la calcularea gradului de saturaţie cu baze.

Determinarea aciditaţii solului serveşte la stabilirea necesităţii de amendament calcaros. Cu

cât gradul de saturaţie cu baze este mai mic, cu atât aciditatea este mai mare şi deci necesitatea
de amendare.

Acidifierea solurilor

Cunoaşterea reacţiei solului prezintă o importanţă practică deosebită deoarece în funcţie de

aceasta sunt alese sortimentul de culturi cu favorabilitatea cea mai ridicată şi măsurile ameliorative
privind neutralizarea reacţiei acide sau alcalice a solurilor.

În general plantele cultivate preferă un mediu de reacţie slab acid - neutru (pH=6,3-7,2) pentru
creşterea şi dezvoltarea lor optimă. Cu toate că există şi plante tolerante la condiţii extreme de
aciditate ridicată sau alcalinitate, plantele cultivate suportă mai bine condiţiile de reacţie slab acide
decât alcaline. Plantele care suportă condiţiile de reacţie acidă (pHH2O=4-6) sunt: ovăzul, secara,
cartoful, lupinul, zmeur, agriş, iar plantele tolerante la alcalinitate (pH H2O=7-8) sunt: orzul, rapiţa,
sfecla, lucerna, salata, conopida, varza, vişinul etc.

Factorii limitativi ai creşterii plantelor pe solurile acide sunt: H+, Al3+, şi Al (OH)2+. Solurile
care au un pH<5, au o cantitate foarte ridicată de ioni de aluminiu schimbabil care se concentrează
în rădăcină, provocând desorbţia diferiţilor cationi (Ca2+, Mg2+, K+, Na+) şi precipitarea fosforului
sub formă de fosfaţi de aluminiu la suprafaţa rădăcinii. Pe lângă hidrogen şi aluminiu, în solurile cu

6
reacţie acidă apar cantităţi ridicate de ioni metalici, ca urmare a solubilizării în mediul acid a
compuşilor în care sunt cuprinse metalele grele (Lăcătuşu, 2000).

Totodată, solurile acide au un nivel scăzut de apovizionare cu elemente nutritive, o activitate

foarte slabă a microorganismelor, sunt slab structurate şi uşor tasabile. Aplicarea îngrăşămintelor
cu azot şi potasiu accentuează aciditatea acestor soluri, iar administrarea de îngrăşăminte pe bază
de fosfor produce imobilizarea fosforului în compuşi insolubili, de tipul fosfaţilor de aluminiu şi de
fier. Corectarea reacţiei acide a solurilor, se poate face cu diverse materiale (calcare, dolomit,
marne, var, carbonat de calciu rezidual, zgura de oţelărie). La administrarea lor se va avea în
vedere puterea de neutralizare a amendamentelor (PNA), pH-ul solului, gradul de saturaţie în baze
şi conţinutul de Al schimbabil (mobil) din sol.

În funcţie de valoarea reacţiei solului, gradul de saturaţie în baze şi de textura solului au fost
stabilite următoarele priorităţi de ameliorare:

 etapa I: soluri acide cu pH-ul suspensiei apoase sub 5,0 şi V%<50;

 etapa a II a: soluri acide cu pH-ul cuprins între 5,0-5,6, V%=50-70, pentru soluri luto-
nisipoase şi V%=75 pentru soluri argiloase şi luto-argiloase;

 etapa a III a: soluri cu pH-ul cuprins între 5,6-5,8, V%=75-85, textura luto-argiloasă şi pH-ul
5,6-6,0 şi V%=70-80 pentru soluri cu textură luto-nisipoasă.

Amendamentele calcaroase îmbunătăţesc proprietăţile fizice, chimice şi biologice ale solurilor,

prin favorizarea unei mai bune structurări a solului, mineralizarea materiei organice, mobilizarea
elementelor nutritive, blocarea mobilităţii elementelor toxice (Al3+) şi dezvoltarea bacteriilor
fixatoare de azot.

În cazul solurilor cu un conţinut ridicat de săruri solubile sau ioni de sodiu se impune
corectarea reacţiei acestora, prin aplicarea amendamentelor care să conducă la scaderea pH-ului.

Corectarea reacţiei alcaline a solurilor, se face prin utilizarea de amendamente cu rol acidifiant:
gips, fosfogips, clorura de calciu, sulf nativ sau praf de lignit. Eficienţa amendamentelor creşte
odată cu aplicarea unui complex de măsuri agropedoameliorative pentru îmbunătăţirea
proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului.

Cercetările efectuate de Niţu şi colab. (1988), au arătat că efectul amendării asupra

producţiei agricole, se manifestă din primul an, atingând un maxim în anul V de la amendare, după
care scade treptat ceea ce impune o nouă amendare.

7
 Bibliografie

1. http://www.eco-ferma.ro/harta-solurilor-acide-din-romania/
2. http://www.gradinamea.ro/Alcalinitatea_si_aciditatea_solului_8152_586_1.html
3. http://sfaturi-in-gradina.blogspot.ro/2012/11/agricultura-ecologica-masuri-de.html
4. http://biblioteca.regielive.ro/download-118429.html
5. https://www.scribd.com/doc/131946464/Ameliorarea-Si-Protectia-Solului