Professional Documents
Culture Documents
Debitul coronarianeste:
obstructii aterosclerotice;
coronaroconstrictie, spasm coronarian;
disfunctia endoteliului coronarian;
dereglari ale metabolismului adenozinei.
1
Angina pectorala (angor pectoris) este o forma clinica de cardiopatie ischemica,
caracterizata prin dureri precordiale, agravata la effort si care cedeaza la repaus sau tratament cu
nitroglicerina sublingual.
Formele clinice ale anginei pectorale sunt: angina cronica stabila, angina vasospastica,
angina instabila.
Angina cronica stabila este o consecinta a obstructiei partiale aterosclerotice a
coronarelor, crizele fiind declansate in situatii (effort, stres) care solicita inima, necesitand aport
crescut de oxigen, ce nu poate fi oferit de coronarele afectate de ateroscleroza.
Angina vasospastica este declansata de spasmul coronarian.
Angina instabila asociaza obstructia trombotica coronariana (prin ruperea placilor de
aterom), cu reactia coronariana spastica; prezinta risc mare de infarct miocard.
Angina de repaus prezinta simptome chiar in timpul repausului. Angina Prinzmetal
este o forma de angina de repaus, declansata periodic de vasospasm.
Infarctul acut miocard este o forma grava de cardiopatie ischemica, datorata obstructiei
totale prin tromboza (tromb rupt din placa de cardiopatie ischemica, datorata obstructiei totale
prin tromboza 9tromb rupt din placa aterom), a unei coronare aterosclerotice, tromboza urmata
de ischemie acuta si necroza miocardica, cu consecinte cardiovasculare grave: aritmii severe,
deficit acut al functiei ventriculare, insuficienta cardiaca, anevrism, etc.
Caracteristici ale IM acut sunt:
EKG: supra- sau subdenivelarea segmentului ST, unde Q evolutive, inversarea simetrica
a undelor T;
Cresterea nivelului enzimelor miocardice (CK-MB, troponina T sau troponina 1
I.2. Definitie
I.3. Mecanisme
2
I.1.2. – scaderea conc. Ionilor Ca2+, disponibili pentru contractia cardiaca: blocante ale
canalelor de calciu;
I.2. – Scaderea postsarcinii si presarcinii cardiace: blocante ale canalelor de calciu,
nitratii organici si molsidamin;
II. Cresterea aportului de oxigen, prin coronarodilatatie
II.1. – aport de NO, cu cresterea GMPc: nitratii organici si molsidamin;
II.2. – scaderea ionilor de Ca2+ disponibili pentru contractia coronarelor: blocantele
calcice;
II.3. – inhibarea recapatarii adenozinei coronarodilatatoare, in celulele cardiace:
dipiridamol, lidoflazina;
II.4. – cresterea AMPc (ce in fibrele musculare netede stimuleaza mecanismele de
reducere a calciului citoplasmatic disponibil pentru contractie, inducand relaxare), prin inhibarea
fosfodiesterazei; papaverina, diripidamol.
I.4. Clasificare
I.5. Farmacoterapie
Se face cu:
Nitrati,
Blocante ale canalelor de Ca2+.
4
Coronarografia precoce 9de rutina) amelioreaza prognosticul pacientilor cu risc inalt.
Tratamentul anti-ischemic initial de rutina (in spital) prevede:
Heparina i.v. tinde sa fie inlocuita cu heparine cu masa moleculara mica s.c.
Trombolitice i.v. sunt ineficace (evidenta demonstrata de mai multe studii).
5
II. Nitrati organici si molsidomin
Str. chim.:
a) Nitratii si nitritii organici sunt: esteri ai acidului nitric sau nitros, cu polialcooli;
b) molsidomin este primul reprezentant din clasa: sidnonimine.
Clasificarea nitratilor:
Nitratii organici antianginosi sunt lichide sau pulberi explozive si de aceea manipularea
se face in forme diluate: lichidele diluate 1% in alcool; pulberile diluate 20% in lactoza.
Nitrati organici:
Nitroglicerina
Isosorbid mononitrat
Isosorbid dinitrat
Pentaeritril tetranitrat
Molsidamin
II.1. Farmacocinetica
Nitratii organici (R-ONO2) sunt biotransformati in metaboliti activi: oxid de azot (NO)
si tionitriti sau S-nitrozotioli (R-SNO).
Metabolitii activi (anume: NO si tionitritii) sustituie deficitul de EDRF (respectiv de
NO), indeplinind functia vasodilatatoare a acestuia si corectand astfel disfunctia endoteliului
coronian.
Mecanismul la nivel molecular, similar cu cel al NO fiziologic, consta in: stimularea
guanilatciclazei (GC) si cresterea conc. De GMPc, care declanseaza mecanismele celulare
relaxante musculare.
De retinut faptul ca: biotransformarea la metabolitii activi tionitriti este tiol-dependenta
(depinde de gruparile –SH din cistenia intracelulara). Acest specific face posibila instalarea
tolerantei (de tip tahifilaxie), la o administrare foarte frecventa, prin epuizarea gruparilor tiol.
Fenomenul nu se manifesta si pentru molsidamin, deoarece biotransfrmarea acestuia la
metaboliti activi nu este tiol – dependenta.
II.3. Farmacodinamie
Actiuni farmacodinamice:
7
II.4. Farmacotoxicologie si farmacoepidemiologie
a) Efecte secundare:
- cefalee, cu caracter pulsatil (vasodilatatie cerebrala si meningeana, cu cresterea presiunii
intracraniene); dureri ale globilor oculari (vasodilatatie, cu cresterea tensiunii intraoculare);
congestie cutanata in ½ superioara a corpului (arteriolodilatatie);
- hTA ortostatica, cu lipotimie si sincope;
- tahicardia si cresterea fortei de contractie induse reflex antreneaza cresterea consumului
miocardic de oxigen si potentarea ischemiei;
- methemoglobinemie.
b) Toleranta 9de tip tahifilaxie): disparitia efectului antianginos, in cazul administrarii de mai
multe ori pe zi sau continuu; este totala, dupa 2 luni de tratament continuu; revenirea, la cateva
zile de la intreruperea administrarii.
Toleranta este tiol – dependenta (are ca mecanism molecular, epuizarea gruparilor –SH)
si nu este incrucisata cu alti compusi nitrovasodilatatori (ca molsidamin, nitroprusiat de sodiu), al
caror mecanism de actiune nu este tiol – dependent.
c) Hipersensibilitate la nitrati; manifestata cu hTA, colaps, bradicardie, stop cardiac (la doze
obisnuite, sublingual).
CI: hipertensiune intracraniana, glaucom, hipersensibilitate la nitrati.
II.5. Farmacoterapie
Indicatii:
a) In cardiopatia ischemica:
De prima alegere, in toate formele de angina pectorala (angina cronica stabila, angina
instabila, angina vasospastica).
In angina cronica stabila, atat in crize, cat si in tratamentul de fond.
In criza dureroasa, precum si profilactic inainte de crizele previzibile si inainte de
effort: compusi si preparate cu actiune rapida si scurta (pe cale sublinguala).
In tratament de fond: compusi, forme si cai cu latenta si surata lunga (p.o., trandermic).
In infarctul de miocard: acut, in faza de inceput a infarctului (i.v. nitroglicerina) si
postinfarct.
8
Antagonizarea reciproca a unor RA (beta –blocantele combat cefalea si tahicardia reflexa
indusa de nitrati; nitratii combat deprimarea cardiaca produsa de beta –blocante).
II.6. Farmacografia
tablete bucale sau comprimate p.o., retard (nitroglicerina, isosorbid dinitrat, isosorbid
mononitrat);
unguent sau TTS (nitroglicerina).
NITROGLICERINA
9
Str. Chim.:
Fcin.:
biodisponibilitatea: p.o. sub 1% (inactivare la primul pasaj hepatic); sublingual aprox. 40%;
cutanat aprox. 72%.
Fgrafie.:
c) Percutan:
Unguent 2%, o aplicatie (durata cca. 4-5h) x 2-4/zi; locul de aplicare: torace.
TTS Nitroderm a 25-50 mg; elibereaza 5-10mg/24h; aplicare toracica 12h/zi sau 24h/zi.
Nitroglicerina, comprimate
Prospect
Compozitie
Actiune terapeutica
Indicatii
Contraindicatii
ISOSORBID DINITRAT
11
Fcin.:
Avantaje: p.o., biodisponibilitate mai buna (aprox. 22%), comparativ cu nitroglicerina
(sub 1%).
Posologie:
Aerosoli, 30 mg/1puf.
ISOSORBID MONONITRAT
12
Este un metabolit activ al isosorbid dinitratului.
Fcin.: Avantaje: biodisponibilitate p.o. mare, peste 90% (aprox. 93%); durata mai lunga.
PENTAERITRIL TETRANITRAT
13
Fgraf.: p.o., in tratamentul de fond; durata 4-8 ore.
MOLSIDAMIN
Fcin:
p.o.: absorbtie rapida aproape completa; nesemnificativ efectul primului pasaj hepatic.
Avantaj: biodisponibilitate p.o. mare 9aprox. 90%), fara variabilitate importanta
interindividuala.
Biotransformare hepatica, la metaboliyi activi, care elibereaza direct NO.
Mecanism la nivel molecular:
Biotransformare la metabolit activ (N-nitrozoamino-acetonitril), ce elibereaza direct
NO fiziologic activ.
NO stimuleaza GC cu cresterea conc. GMPc, tradusa prin vasodilatatie si efect
antiagregant plachetar.
Mecanismul de biotransformare la metabolitul activ nu este tiol-dependent.
Fdin. si Ftox.: profil farmacodinamic si farmacotoxicologic similar nitratilor organici.
Avantaje:
14
ca vasodilatator in insuficienta cardiaca cronica, congestiva severa (+cardiotonic
+diuretic).
Fgraf.:
p.o., in tratamentul de fond, 2mg x 2/zi (latenta 30-60min.; durata aprox. 2-6h).
Beta-blocantele:
15
Se folosesc in tratarea profilactica a anginei pectorala stabila de efort. Sunt utile datorita
limitarii tahicardiei (blocheaza receptorii beta-cardiaci). Nu se aleg in angina
vasospastica, deoarece prin blocarea beta-2 rezulta coronarospasm.
Propranololul
PROPRANOLOL
16
Fter. Si Fgraf.:
in angina cronica stabila: p.o., 40-60mg x 3-4/zi (initial doze mici 10 mg x 3/zi, crescute
progresiv).
Postinfarct acut de miocard: p.o., 180-240mg/zi, timp de 1-2 ani.
Clasificare:
a) Blocante selective:
- dihidropiridine: (nifedipina, amlodipina, felodipina, nicardipina, nisoldipina, fendilina);
- fenilalchilamine; (verapamil, gallopamil);
- benzotiazepine: (diltiazem);
17
b) Cresterea aportului de oxigen, prin ameliorarea circulatiei coronariene (cresterea fluxului
sanguin coronarian, prin coronarodilatatie, pe coronarele normale si partial obstruate, in repasu si
effort, precum si in ischemie).
Intensitatea acestor doua mecanisme difera, functie de tipul de blocant calcic. Astfel:
DILTIAZEM
Fcin.:
Fdin.:
18
Profil farmacodinamic intermediar intre verapamil si nifedipina;
Actiune deprimanta cardiaca (tesut nodal = miocard contractil), mai slaba, fata de
verapamil;
Vasodilatatie (coronarodilatatie si arteriolodilatatie periferica), mai intensa (comparativ
cu actiunea deprimanta cardiaca); arteriolodilatatie periferica este mai putin intensa, fata
de nifedipina;
Tahicardie reflexa mai redusa, fata de nifedipina;
Ftox. Si Fepid.:
Fter.:
Indicatii:
a) –ca antianginos, in angina vasospastica si cronica stabila;
b) – ca antiaritmic, utilizat limitat, in tahicardii supraventriculare, pe cale i.v.;
c) – ca antihipertensiv, utilizat rar.
Fgrafie.:
Actiune terapeutica
Indicatii
Mod de administrare
Precautii
Reactii adverse
Cele mai frecvente efecte secundare, care uneori pot necesita intreruperea tratamentului
sunt: bradicardia sinusala, blocul sinoatrial. Cele mai rare si trecatoare efecte secundare includ:
astenie, ameteala, cefalee, insomnie, tulburari digestive (greata, dispepsie, dureri epigastrice,
uscaciunea gurii, constipatie sau diaree), somnolenta. Rareori s-a constatat o usoara crestere a
nivelului enzimelor hepatice - SGPT etc. Aceste fenomene dispar in general la intreruperea
tratamentului sau la reducerea dozei utilizate.
VERAPAMIL
VERAPAMIL 40 mg
Drajeuri, 40 mg
VERAPAMIL 80 mg
Drajeuri, 80 mg
Vă rugăm citiţi cu atenţie acest prospect înainte de a începe să utilizaţi medicamentul.
20
Acest medicament v-a fost prescris dumneavoastră personal. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane, deoarece le poate face rău, chiar dacă au simptome asemănătoare cu ale
dumneavoastră.
22
Cardiovasculare: în special la doze mari sau în cazul unei leziuni cardiace preexistente,
anumite reacţii adverse cardiovasculare sunt mai intense decât este necesar din punct de vedere
terapeutic, putând produce: frecvenţă mică a bătăilor inimii, aritmii, stop cardiac, apariţia sau
agravarea insuficienţei cardiace, hipotensiune arterială, dureri toracice, infarct miocardic,
palpitaţii, vânătăi, hematoame.
Nervos-centrale: evenimente cerebrovasculare, confuzie, tulburări de echilibru,
insomnie, spasme musculare, parestezii, manifestări psihotice, tremor, somnolenţă, tulburări de
vedere.
Gastro-intestinale: diaree, uscăciunea gurii, dispepsie, modificări la nivelul gingiilor.
Cutanate: erupţii cutanate, căderea părului, modificări locale cutanate, transpiraţii.
Urogenitale: creşterea diurezei, tulburări de menstruaţie, creşterea în volum a sânilor la
bărbat, impotenţă sexuală.
Păstrare
NIFEDIPINA
Compozitie
23
Capsule continand 10 mg nifedipin.
Actiune terapeutica
Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhiba influxul de
ioni de calciu, mai ales in celulele miocardice si in celulele musculaturii netede ale
arterelor coronariene si ale vaselor periferice. reducereaconsumului de O2 a miocardului are loc
printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate dilatarii vaselor sanguineperiferice, cu
efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adauga dilatarea vaselor coronariene,
inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a evidentiat o actiune
cardioprotectoare, prin prevenirea acumularii intracelulare a ionului de calciu si prevenirea
epuizarii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de o parte, o puternica
actiune antihipertensiva, prin diminuarea rezistentei periferice totale si, pe de o alta parte, un
puternic efect antianginos, caracterizat printr-o importanta diminuare a frecventei, intensitatii si a
duratei crizei anginoase. Actiunea nifedipinului se manifesta rapid: 20 de minute dupa inghitirea
capsulei, si se mentine timp indelungat: min. 6 ore de la administrare. Daca se desfac capsulele
in gura, efectul apare dupa 2-3 min. Nifedipinul diminueaza consumul de nitroglicerina si creste
considerabil toleranta la efort a bolnavului. La doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant,
prezentand mai degraba un usor efect inotrop-pozitiv.
Indicatii
Contraindicatii
Masuri de precautie
Reactii adverse
PERHEXILINA
Mecanism;
Fcin.:
25
Biotransformare hepatica polimorfa ce imparte populatia in metabolizatori rapizi si
lenti. T1/2 prezinta o variabilitate interindividuala anormal de mare (2-6 zile si respectiv 30 zile).
Ftox.:
PRENILAMINA
Mecanism:
blocant nespecific al canalelor lente de calciu.
Ftox.:
Fter.:
beneficiul terapeutic in cardiopatia ischemica este redus.
Agozol prospect
Prenylaminum
Prezentare farmaceutica:
26
inimii); provoaca vasodilatatie cerebrala; este slab sedativ.
Indicatii:
Ca tratament de fond în cardiopatii ischemice nedureroase, angina de piept, infarct miocardic
(dupa perioada acuta); angina pectorala la hipertiroidieni; tahicardie, sindrom cardiac
hiperkinetic; tulburari de irigatie cerebrala.
de administrare: Oral, 60-240 mg/zi (1-4 capsule).
Reactii adverse:
Contraindicatii:
27
V. Inhibitoarele recapatarii adenozinei
DIPIRIDAMOL
Fcin.:
Fdin.:
RA minore si rare (greata, voma, diaree, tahicardie, cefalee, bufeuri de caldura, hTA, eruptii
cutanate), la doze mari (400mg/zi).
Fepid.:
Fter. si Fgraf.:
Indicatii:
a) In cardiopatie ischemica:
- tratament de fond, prelungit, p.o., cu 30 min. inainte de masa, 100 mg x 3/zi;
- stare de rau angios si infarct de miocard (dupa corectarea hTA), inj. (i.v. lent sau i.m.
profund), 10 mg x 1-2/zi, timp de 1-2 saptamani.
b) Ca antiagregant plachetar, in prevenirea tromboemboliilor, p.o., 100 mg x 3-4/zi.
29
Dipiridamol Zentiva este un medicament ce aparţine unui grup numit antiagregante
plachetare şi este utilizat:
-ca vasodilatator în managementul pe termen lung al cardiopatiei ischemice cronice;
-ca adjuvant la tratamentul anticoagulant oral pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice la purtătorii de proteze valvulare;
-ca antiagregant, asociat cu acid acetilsalicilic, în tratamentul diverselor afecţiuni cu
risc tromboembolic (afecţiuni cardiace, by-pass aorto-coronarian, trombocitemii, afecţiuni
vasculare periferice, boala Kawasaki etc);
-în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace,
alternativ la administrarea intravenoasă; produce vasodilataţie coronariană importantă;
-la copii pentru profilaxia trombozelor arteriale în cazul poliglobuliilor secundare
cardiopatiilor congenitale cianogene şi pentru prevenţia accidentelor tromboembolice la copii
purtători de proteze valvulare mecanice.
Acest medicament este un medicament destinat îndeosebi adulţilor, adolescenţilor şi
copiilor cu vârsta peste 5 ani.
30
fost administrat concomitent cu warfarina, sângerările nu au fost mai mari ca frecvenţă sau
severitate decât când au fost observate în cazul administrării warfarinei în monoterapie.
Dipiridamolul poate creşte efectul anticoagulantelor orale prin efectul antiagregantplachetar.
-Antiacide, deoarece administrarea de antiacide poate reduce eficacitatea
dipiridamolului.
-Inhibitori de colinesteraze, deoarece dipiridamolul poate contracara efectul
anticolinesterazic al inhibitorilor de colinesteraze putând agrava miastenia gravis.
-Hipotensive,deoarece dipiridamolul poate creşte efectul acestora privind scăderea
tensiunii arteriale sanguine.
Utilizarea Dipiridamol Zentivacu alimente şi băuturi
Nu există restricţii legate de administrarea împreună cu alimente şi băuturi.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua orice medicament.
Dipiridamol Zentiva se administrează în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării, deoarece dipiridamolul se excretă în
laptele matern.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Prin reacţiile adverse pe care le produce medicamentul poate influenţa capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Dipiridamol Zentiva
Acest medicament conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi
intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest
medicament.
De asemenea, Dipiridamol Zentiva conţine colorantul Galben amurg (E110), care
poateprovoca reacţii alergice.
Vă rugăm să întrebaţi medicul dumneavoastră dacă vă îngrijorează vreunul din
componentele acestui medicament.
Utilizaţi întotdeauna Dipiridamol Zentiva exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dipiridamolul se administrează oral cu aproximativ ooră înaintea mesei.
Adulţi şi adolescenţi
-doza recomandată ca antiagregant şi adjuvant la tratamentul anticoagulant oral este
de75-100 mg dipiridamol (3-4 comprimate filmate) de patru ori pe zi. Se poate creşte până la
maxim 600 mg dipiridamol pe zi.
-doza recomandată ca vasodilatator este de 50 mg dipiridamol (2 comprimate filmate)
de trei ori pe zi.
-în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace, se
pot administra 300 mg dipiridamol oral (12 comprimate filmate), alternativ la administrarea
intravenoasă sub formă de soluţie injectabilă.
Copii cu vârsta peste 5 ani:
-doza recomandată este de 2-4 mg dipiridamol pe kg şi zi.
Dacă aţi utilizat mai multDipiridamol Zentivadecât trebuie
Dacă aţi luat mai mult decât trebuiedin Dipiridamol Zentiva adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi întotdeauna cu
dumneavoastră cutia medicamentului, astfel ca personalul specializat să ştie ce aţi luat.
31
Simptomele ce pot apărea în cazul supradozajului sunt: agitaţie, ameţeli, slăbiciune,
senzaţie de căldură, înroşire a feţei, transpiraţie, scăderea tensiunii arteriale şi tahicardie.
Dacă aţi uitat să utilizaţiDipiridamol Zentiva
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul
pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza
uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Dipiridamol Zentiva
Luaţi Dipiridamol Zentiva întreaga perioadă a tratamentuluistabilită de medicul
dumneavoastră, chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
6.Informaţii suplimentare
32
-Celelalte componente sunt: nucleu -amidon de porumb, lactoză monohidrat, celuloză
microcristalină, povidonă K 30, talc, stearat de magneziu; film -hipromeloză, polisorbat 80,
dioxid de titan (E171), talc, macrogol 6000, galben amurg (E110).
Cum arată Dipiridamol Zentiva şi conţinutul ambalajului
Dipiridamol Zentiva se prezintă sub formă de comprimateacoperite, de formă rotundă,
suprafaţă lenticulară, de culoare galben-portocalie.
Dipiridamol Zentivaeste disponibil în cutiecu 3 blistere din Al/PVC a câte 10
comprimate filmate.
AMIODARONA
Fter. si Fgraf.:
Indicatii:
Comprimate, 200 mg
Compoziţie:
Un comprimat conţine clorhidrat de amiodaronă 200 mg şi excipienţi: lactoză
monohidrat,
amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal, polividonă K30, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice clasa III
Indicaţii terapeutice:
Profilaxia recidivelor:
Contraindicatii:
Precautii:
35
Datorită conţinutului in iod, clorhidratul de amiodaronă poate da rezultate false la
anumite teste ale funcţiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea un
bilanţ al funcţiei tiroidiene este intotdeauna posibil. Clorhidratul de amiodaronă poate
determina disfuncţii tiroidiene (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse) in special la pacienţi cu
antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomandă monitorizare
atentă clinică şi biologică inaintea inceperii tratamentului, in timpul tratamentului şi cateva
luni după intreruperea tratamentului. Dacă se suspectează disfuncţie tiroidiană se
recomandă dozarea TSH.
Deoarece medicamentele antiaritmice pot fi ineficace sau chiar aritmogene la pacienţii
cu disfuncţii electrolitice, in particular cu hipokaliemie, orice deficit de potasiu sau magneziu
trebuie corectat inainte de a institui tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă. Se recomandă
pacienţilor să evite expunerea la soare sau să folosească măsuri de protecţie in timpul
tratamentului cu clorhidrat de amiodaronă.
După deconectarea de la monitorizarea cardio-pulmonară pot să apară puseuri de
hipotensiune arterială la pacienţii care au primit clorhidrat de amiodaronă.
Se recomandă supravegherea regulată a funcţiei hepatice (transaminaze) in timpul
tratamentului; creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice se observă frecvent la
pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă şi in cele mai multe cazuri este asimptomatică.
Dacă creşterea depăşeşte de trei ori limitele normale, dozele trebuie reduse sau chiar
trebuie intreruptă administrarea clorhidratului de amiodaronă. Insuficienţa hepatică a fost rar
letală la pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă.
Interactiuni
Asocieri contraindicate:
- anumite medicamente care determină torsade de varfuri (bepridil, difemanil, disopiramidă,
chinidinice, forme i.v. de eritromicină, sultopridă, vincamină): risc major de tulburări de ritm
ventriculare, in special torsade de varfuri;
- sotalol, dofetilidă: risc major de tulburări de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
- sparfloxacină: risc de apariţie a torsadei de varfuri prin prelungirea intervalului QT (efect
aditiv electrofiziologic).
Asocieri nerecomandate:
- anumite medicamente care pot determina torsade de varfuri (astemizol, halofantrină,
pentamidină): risc major de tulburări de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri: este
necesară supraveghere clinică şi ECG;
- laxative iritante: risc de apariţie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant,
la fel ca şi bradicardia şi un interval QT lung preexistent), se va utiliza un laxativ din altă
clasă ;
- diltiazem injectabil: risc de bradicardie şi de bloc atrio-ventricular; dacă această asociere
este indispensabilă, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă;
36
- beta-blocante (altele decat esmololul): posibilitate de apariţie a unor modificări ale
automatismului şi conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este
necesară supraveghere clinică şi ECG.
Atenţionări speciale
Sarcina şi alăptarea
37
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Reacţii adverse
Manifestări oculare
La adulţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă apar cvasiconstant microdepozite
corneene şi tulburări de vedere. Microdepozitele sunt reversibile la reducerea dozei sau
intreruperea tratamentului. Prezenţa unor microdepozite asimptomatice nu reprezintă un
motiv pentru intreruperea administrării clorhidratului de amiodaronă sau reducerea
dozelor. Unii pacienţi au fotofobie, ochi uscaţi, percepţie de halou colorat.
Au fost observate unele cazuri de neuropatie optică cu vedere neclară, scăderea
acuităţii vizuale şi edem papilar. Relaţia cu clorhidratul de amiodaronă nu a fost stabilită. De
aceea se recomandă ca in lipsa unei alte etiologii manifeste să se intrerupă tratamentul cu
clorhidrat de amiodaronă.
Manifestări cutanate
Clorhidratul de amiodaronă determină fotosensibilizare. Este necesar să se utilizeze
creme fotoprotectoare sau să se evite expunerea la soare. In timpul tratamentului pe termen
lung poate să apară o coloraţie albastru-gri a zonelor de piele expuse la 4-9% din pacienţi.
Manifestări pulmonare
Pot să apară pneumopatie interstiţială sau alveolară difuză şi bronşiolită obliterantă
organizată. Apariţia dispneei de efort singură sau asociată cu o alterare a stării generale
impune un control radiologic şi, dacă este cazul, oprirea tratamentului. Oprirea precoce a
administrării clorhidratului de amiodaronă şi instituirea corticoterapiei duce la dispariţia
tulburărilor. Semnele clinice dispar in 3-4 săptămani, iar cele radiologice in decurs de cateva
luni. In caz contrar, evoluţia poate fi către fibroză pulmonară.
38
Manifestări hepatice
S-au raportat cazuri de hepatopatie care au fost diagnosticate prin creşterea nivelului
transaminazelor serice.
S-au raportat:
-creşterea transaminazelor serice de 1,5-3 ori; pot regresa la intreruperea
tratamentului sau spontan; se recomandă dozarea periodică a acestora;
-rar poate să apară hepatopatie acută, cu evoluţie uneori letală, care necesită
intreruperea tratamentului;
-in cursul tratamentelor prelungite poate să apară hepatită cronică, cu histologie
asemănătoare cu cea a hepatitei alcoolice. Discreţia tabloului clinic şi biologic justifică
supravegherea regulată a funcţiei hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderată, care
survine după mai mult de 6 luni de tratament sugerează prezenţa unei hepatopatii cronice.
Manifestări neurologice
-Neuropatie periferică senzitivo-motorie şi/sau miopatie, in general, reversibile la
intreruperea tratamentului.
-Alte tulburări: tremor extrapiramidal, ataxie de tip cerebelos, excepţional
hipertensiune intracraniană benignă, coşmaruri.
Manifestări tiroidiene
- Hipotiroidie - in forma clasică: creştere in greutate, apatie, somnolenţă; creşterea
francă a TSH semnalează diagnosticul. Intreruperea tratamentului duce la revenirea la
starea de eutiroidie in 1-3 luni; oprirea nu este imperativă; dacă indicaţia de tratament o
justifică, se poate continua administrarea clorhidratului de amiodaronă in asociere cu o
terapie substitutivă pe bază de 1-tiroxină, dozele stabilindu-se in funcţie de TSH.
-Hipertiroidia - poate fi paucisimptomatică (uşoară scădere ponderală, atenuarea
eficacităţii medicamentelor antianginoase şi antiaritmice) sau francă (scădere ponderală,
aritmii recurente, angor pectoris, insuficienţă cardiacă congestivă); diagnosticul este dat de
creşterea T3 (triiodotironina) plasmatică, scăderea TSH, scăderea răspunsului TSH la TRIH
(tireostimulină). Tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă trebuie intrerupt. Datorită eliminării
lente a clorhidratului de amiodaronă şi a metaboliţilor săi, pot persista nivele plasmatice mari
de iod şi alterări ale funcţiilor tiroidiene cateva săptămani sau chiar luni după oprirea
administrării clorhidratului de amiodaronă. S-au raportat cateva cazuri severe, letale.
Manifestări cardiovasculare
Agravarea aritmiei, insuficienţă cardiacă congestivă, bradicardie. Bradicardia răspunde
de regulă la reducerea dozelor, dar poate necesita utilizarea unui pacemaker. S-au raportat
rare cazuri de tulburări de conducere.
Clorhidratul de amiodaronă are un efect scăzut proaritmic, care apare, de obicei, la
anumite asocieri medicamentoase (cu alţi agenţi antiaritmici, digoxină) sau in caz de tulburări
hidroelectrolitice.
Diverse
39
Supradozaj
Tratament
Păstrare
CARBOCROMENA
Carbocromen prospect
40
Carbocromenum
Prezentare farmaceutica: Drajeuri continând carbocromena clorh. 75 mg (flac. cu 100 buc).
Actiune terapeutica:
Indicatii:
Cardiopatia ischemica nedureroasa, angina de piept, infarct de miocard (ca medicatie adjuvanta).
Mod de administrare: Oral, 75-150 mg (1-2 drajeuri) de 3 ori/zi (înainte de mese), timp
îndelungat.
Reactii adverse:
Rareori greata, voma, sudoratie.
VII. Concluzii
MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ
Angina pectorală este o afecţiune răspîndită, în special după atingerea vîrstei de 50 ani, la
baza căreia se află dezechilibrul între aporul de sînge oxigenat prin coronare şi necearul de
oxigen pentru consum al miocardului. Durerea în această afecţiune e cauzată de acumularea
metabliţilor în miocard în condiţiile unei aprovizionării deficitare cu oxigen.
41
Pentru prima oară angina pectorală a fost descrisă ca maladie la sfîrşitul secolului XVIII
de Wiliam Gheberden.
MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ
Putem acţiona prin : creşterea aportului de oxigen, limitarea consumului de oxigen a cordului.
Creşterea aportului de O2
- coronarodilataţia asigură un aport crescut de oxigen către miocard. Ea are rezultate
terapeutice variabile în angina tipică (unde vasele coronariene sunt rigide şi obstruate prin
ateroscleroză ) şi este întotdeauna eficace în angina vasospastică manifestată prin spasm
coronarian.
Ne interesează coronarodilataţia pe vase mari, epicardice, şi mai puţin pe vase mici
endocardice, deoarece dilataţia vaselor mici interesează numai vasele indemne de procesul de
ateroscleroză, putând apare fenomenul de furt , care poate agrava ischemia. Nitraţii organici
produce vasodilataţie pe vasele mari, iar blocantele canalelor de Ca produc vasodilataţie pe
vasele de calibru mai mic.
Micşorarea consumului de O2 al cordului se poate realiza prin deprimarea inimii (prin β
-blocante şi blocanţii canalelor de Ca) sau prin uşurarea muncii inimii (scăderea presarcină, prin
venodilataţie, sau scăderea postsarcinii prin reducerea rezistenţei periferice), cu ajutorul nitraţilor
organici şi nifedipină.
Cauza principală a acestei maladii este îngustarea aterosclerotică a coronarelor. Un
anumit rol îl joacă şi spasmul vascular în sectoarele, ca regulă, învecinate cu locul afectat de
ateroscleroză. Pe fondalul de ateroscleroză e posibilă şi o disfuncţie a endoteliului coronarian, cu
sinteza şi elibirarea deficitară a factorului endotelial relaxant (“endothelial derived relaxing
factor”), reprezentant de oxidul nitric – NO – sau compuşi înrudiţi, avînd drept rezultat
vasoconstricţia paradoxală şi lipsa protecţiei antiischemice prin vasodilataţie coronariană.
În cazurile severe ale afecţiuni se poate produce abstrucţia totală a unui vas prin
trombozare, avînd ca consecinţă inarctul acut de miocard.
Fctorii determinanţi ai consumului de oxigen în miocard sunt: contracţia miocardică,
frecvenţa cardiacă, tensiunea sistolică a peretului ventricular, volumul ventricului. Necesitatea în
oxigen a miocardului creşte cînd creşte frecvenţa cardiacă, puterea de contracţie (contractilitatea)
presiunea arterială, volumul ventricular. Necesitatea crescută în oxigen, în condiţii normale,
fiziologice, e compensată printr-un flux coronarian crescut datorită capacităţii coronarelor de a
regla fluxul sanguin. Fluxul coronarian e dependent de presiunea de perfuzie (presiunea
diastolică în aorta) şi de durata diastolei (deoarece în sistolă fluxul coronarian e mic). Fluxul
coronarian e dependent şi de rezistenţa vaselor coronariene. Această rezistenţă e determinată de
anumiţi factori interni, printre care se pot menţiona: activitatea sistemului nervos autonom,
produsele metabolismului, presiunea mecanică extravasală asupra arterelor coronariene.
42
Autoreglarea tonusului coronarelor se face la nivelul arteriolelor rezistive. Afectarea endoteliului
vascular modifică capacitatea vaselor de a se dilata sub influenţa excitanţilor fiziologici.
Medicamentele utilizate în tratamentul anginei pectorale poartă denumirea de substanţe
antianginoase sau medicamente cu acţiune a antianginoasă.
În această grupă sunt incluse medicamentele capabile să împedice episoadele ischemice,
să combată crizele dureroase ale anginei pectorale, să crească capacitatea de efort (toleranţa de
efort fizic) al bolnavului.
VIII. Bibliografie
44