POTENȚIALUL TURISTIC AL ZONEI

GEOGRAFICE CAȘIN-ONEȘTI, JUDEȚUL

BACĂU
Proiect Turism Rural

Indrumător:
Șef lucr. Dr. Radu- Adrian Moraru
Student:
Adeline Prisacariu, IEA, Gr. 495

IAȘI 2017
 CUPRINS
CAPITOLUL 1 - DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI A AGROTURISMULUI ÎN
ROMÂNIA

1.1. Conceptul de agroturism

1.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării

1.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului

1.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului

CAPITOLUL 2 - POTENŢIALUL TURISTIC ȘI AGROTURISTIC AL MICROZONEI

CAȘIN – ONEȘTI, JUDEȚUL BACĂU

2.1. Potențialul natural

2.1.1. Așezarea geografică

2.1.2. Relieful

2.1.3. Condițiile climatice

2.1.4. Hidrografia și hidrologia

2.1.5. Solurile

2.1.6. Vegetația și fauna

2.2. Resursele turistice din microzona Cașin – Onești

2.3. Tipuri de turism rural practicate în zona Cașin – Onești

2.4. Potențialul economico-social și al dotărilor tehnico-edilitare

2.5. Agroturismul în microzona Cașin-Onești

2.6. Analiza SWOT a agroturismului din microzona Cașin-Onești

Concluzii si recomandări

Bibliografie
 I. DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI A AGROTURISMULUI ÎN
ROMÂNIA

1.1. Conceptul de agroturism

La fel ca și turismul rural, agroturismul este o activitate economică complexă,

cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidență, printr-un mecanism propriu,
circulația turistică rurală.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi
servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un
mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice,
de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.
Agroturismul este un concept relativ de dată recentă care face referire la
diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu
construcţiile având destinaţii, rol, funcţiuni în domeniul agriculturii. Această formă
specifică de agroturism este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti, a
serviciilor de cazare, masă, agrement şi altele complementare acestora. Această
formă de agroturism este practicată de micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca
activitate secundară; activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând
principala ocupaţie şi sursă de venit1.
În România nu putem vorbi de o tradiţie în domeniul agroturismului acesta luând
amploare după 1989. În prezent, cauza majoră în dezvoltarea agroturismului este dată
de multitudinea de avantaje care le poate prezenta aceasta nouă ramură.
Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activităţi: una
pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de altă natură care o
deserveşte pe prima, o complectează şi întregeşte.
Tocmai pentru că presupune o suită de activităţi bine corelate, agroturismul este
mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai largă, mai
cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au
posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona
rurală. Există o interdependeţă între agroturism şi celelalte ramuri economice săteşti,
pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit,
legumicultură, cultivarea fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar
acestea la rândul lor creează noi posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a
agroturismului.
Agroturismul are câteva particularităţi care îl deosebesc de turismul clasic:
 Spaţiul în care se desfăşoară această activitate este spaţiul rural. Mediul turistic
este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că
de regulă el vine din mediul urban şi de cele mai multe ori mediul rural se află
în zona montană sau premontană;
 Persoanele care se ocupă de aceste activităţi au grade diferite de pregătire. În
activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduieşte turiştii, el
neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ţinută populară şi
atrage turiştii prin specificul popular. Spre deosebire de aceştia, în turismul
clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiţi şi specializaţi
în domeniul turistic.
 Produsul turistic este diferit în agroturism faţă de turismul clasic. Astfel cazarea
este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative
populare, individualizată şi extrem de diversificată. Alimentaţia este, de
asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria
ţărănească, după reţete tradiţionale. Aspectul pozitiv este întregit de existenţa
produselor proaspete şi nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt şi ele
diferite, se fac vizite la atelierele meşteşugăreşti, se observă activităţile rurale
obişnuite, se practică sporturi sau activităţi recreative specific rurale.
Agroturismul constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor membrilor
comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare
economico-socială. Desfăşurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieţii
ţărăneşti, nu determină dispariţia sau decăderea unor activităţi existente până atunci,
ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obţinute în aceste ramuri şi
implicit revigorarea şi dezvoltarea lor, concomitent cu apariţia altora.
 Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole,
foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în acelaşi timp importante resurse
naturale, antropice, umane şi introducându-le în circuitul turistic intern şi internaţional.
Întrucât nu necesită investiţii imense şi nu produce aglomerări ca în cazul
turismului clasic (care ar putea determina dezechilibre ecologice), agroturismul poate
deveni un factor determinant în reamenajarea spaţiului rural, în condiţiile îmbinării
optime a tradiţionalismului şi modernismului.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire și valorificare a produselor proprii și
locale agroturismul oferă o soluție pentru gospodăriile rurale. El este capabil să
valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat
special pentru primirea de oaspeți și să ofere o serie de activități care gravitează în
jurul gospodăriei țărănești spre consumul persoanelor care, pe o perioadă
determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice,
tranzacții sau afaceri pentru satisfacerea unui hobby, inițierea în arta meșteșugurilor
tradiționale, pentru studii documentare precum și alte activități specifice.

1.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării

Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate,

paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creşterea
rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de
a practica agroturismul sunt:
 Piaţa este în expansiune - dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o
creştere anuală de 3,5 %, pentru turismul internaţional, iar pentru turismul rural
o creştere anuală de 4 %.
 Investiţiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele
presupun doar modernizări, reamenajări şi dotări adecvate primirii turiştilor.
 Nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei
gospodării, obţinerea cunoştinţelor minime necesare sunt posibile în urma
efectuării unor cursuri de scurtă durată.
 Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităţilor
obişnuite (agricole).
  Se pot valorifica superior produsele obţinute din gospodăria agroturistică. Legea
prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie
şi valorificarea lor mai eficientă.
 Este o afacere de familie, putându-se realiza de toţi membrii familiei, precum şi
prin rotaţie, după posibilităţile existente.
 Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea
practica această activitate sunt:
- Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai
cei care sunt agricultori şi obţin mai mult de 51 % din venitul propriu din activităţi
agricole.
- Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activităţii
agroturistice.
- Spaţiul de cazare şi masă trebuie să fie adecvate primirii turiştilor; întreaga
proprietate trebuie să fie accesibilă turiştilor, pentru că aceştia trebuie să se
simtă confortabil şi în curte şi în împrejurimi.
- Trebuie oferite servicii de calitate, în condiţii de igienă şi confort.
- Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piaţa turistică; trebuie
bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.

O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiştilor, numărul şi tipul
lor depinzând de mărimea şi localizarea pensiunii, potenţialul turistic din zonă,
creativitatea gospodarului, etc. iar principalele elemente sunt:
1. Cazarea
Aceasta constituie elementul central al activităţii agroturistice. Suprafaţa unei
camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălţimea de minimum 2,5 m.
Amplasarea poate fi atât la parter, cât şi la etaj şi orientată pe cât posibil spre o
privelişte plăcută.
Conform legii, camera trebuie să conţină, în mod obligatoriu un pat simplu sau
dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni şi două
scaune. Camera trebuie dotată cu instalaţie electrică şi prize pentru aparatură
electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curăţirea
rapidă şi eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu
numărul paturilor şi lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi şi rustic, deci tradiţional,
dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menţionate.
Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar
destinat turiştilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă şi rece în permanenţă,
vas WC, chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar,
care conţin cele trei piese şi pot fi montate pe o podea supra – înălţată. Aceste piese
sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă şi scurgere.
Racordurile permit legarea la instalaţia existentă în gospodărie, precum şi legarea de
un modul similar, poziţionat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există
posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate
fi departajat de restul camerei printr-un perete despărţitor realizat din panouri celulare
din mase plastice (PVC, policarbonat), şi se poate amplasa în orice încăpere,
prevăzută cu orice tip de pardoseală.
2. Servitul mesei
Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism de
aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform
legii să aibă un necesar considerat obişnuit: maşină de gătit, frigider (ladă frigorifică),
o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spaţiu de depozitare a gunoiului. Masa
trebuie servită într-o încăpere spaţioasă, iar poziţia mesei trebuie să permită celui care
serveşte masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei
trebuie să servească masa separat.
3. Servicii suplimentare
Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienţilor săi şi posibilităţi
de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească
la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziţia turiştilor. Cele mai des întâlnite
astfel de condiţii în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de
excursii călare, însoţirea turiştilor în drumeţii, excursii, plimbări, însoţirea la diferite
ateliere meşteşugăreşti din sat, etc. Prin intermediul acestor activităţi se realizează o
mai apropiată comunicare şi apropiere între oaspeţi şi gazdă şi se permite fidelizarea
clienţilor, prin anumite legături sentimentale.

1.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului

 Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicaţii
asupra dezvoltării întregii regiuni. Deşi există din totdeauna la nivelul rural, economia
de piaţă impune realizarea acestei activităţi în mod organizat, continuu, ca o şansă de
dezvoltare a zonelor rurale, influenţând toate domeniile vieţii rurale: social, economic,
familial, cultural.
Fundamentarea activităţii de implementare a agroturismului trebuie să aibă
punct de plecare stabilirea eficienţei acestei activităţi, evaluarea randamentului său.
În general, începerea acestei activităţi presupune în prealabil investiţii mai mult
sau mai puţin costisitoare. Aceste investiţii trebuie atent fundamentate pentru a fi în
măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice.
În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică, este pe
o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte. Este
necesară deci, compararea atentă a celor două laturi şi cuantificarea cât mai exactă a
rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel realitatea, întrucât
există şi elemente cum sunt structura resurselor şi rezultatelor, timpul care poate
acţiona diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influenţează
în mod indirect rezultatele concrete ale activităţii.
În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai
complexă şi mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe
ori activităţile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, preţul
mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât şi membrii familiei consumă din
respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în
ceea ce priveşte investiţiile realizate pentru îmbunătăţirea gradului de confort care se
recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală măsură şi familia agroturistică
(apă caldă, apă curentă, dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.)2.
În cadrul activităţilor cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul
total al realizărilor economice. Indicatorii calculaţi pentru cazare sunt în primul rând cei
evidenţiaţi ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc.
În alimentaţie, sistemul de indicatori devine mai imprecis şi mai dificil de
calculat. Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria
ţărănească, iar altele trebuie achiziţionate de pe piaţa ţărănească. De asemenea, o
parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turişti. Sunt totuşi situaţii
mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe,
legume, miere, dulceţuri, gemuri) care sunt uşor evaluate de gospodar, acesta ţinând
cont de preţul pieţei agricole, şi produsele care necesită aprovizionări, pentru
prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor, gospodarul poate calcula
aceste preţuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile efectuate (de
exemplu: 40 %).
Activităţile distractive sunt uşor de evaluat, fiind suficient un mod clar de
diferenţiere a tarifelor, şi o evidenţiere a lor.
În stabilire indicatorilor de eficienţă, şi, în general în analiza activităţii
agroturistice sub aspectul rentabilităţii, trebuie avută în vedere diversificarea activităţii,
elasticitatea ei, complexitatea şi lipsa unui şablon agroturistic în care aceasta să se
încadreze. De asemenea, este ştiută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru
activităţi de gestiune, de evidenţiere sistematică şi analitică a cheltuielilor, dată fiind
multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind doar o activitate complementară. De
aceea este necesară simplificarea maximă a evidenţelor primare, abordarea acestor
aspecte cu o oarecare aproximaţie. Totuşi, este absolut necesară, evidenţierea, chiar
primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum şi a principalelor tarife utilizate în
gospodărie, precum şi impunerea unui sistem comod, de evidenţiere paralelă, a
cheltuielilor şi veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.

1.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului

Agroturismul generează şi efecte sociale, prin valorificarea resurselor materiale

naturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste efecte
reprezintă un important factor de creştere economică, de progres, de evoluţie socială
şi civilizaţie. De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în
calcul şi această latură a eficienţei, care exprimă efortul comunităţii la dezvoltarea
economică şi socială a judeţului, şi, implicit, a ţării.
Eficienţa socială a agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea
plăcută a timpului liber de un număr cât mai mare de cetăţeni, refacerea şi
reconfortarea oamenilor, refacerea capacităţii de muncă, crearea şi sudarea legăturilor
de prietenie şi toleranţă între naţiuni.
 Fenomenul turistic în general, şi cel agroturistic în special este într-o legătură
de interdependenţă cu actul de cultură şi civilizaţie, primul determinând propagarea
celui de-al doilea, iar celălalt determinând dezvoltarea şi evoluţia primului. Ultimul
deceniu al tranziţiei româneşti reliefează necesitatea tot mai pregnantă de a dezvolta
turismul social, adică aceea parte a activităţii turistice care nu se plăteşte integral de
beneficiarul serviciilor respective, diferenţa fiind suportată de stat, organizaţii sindicale,
întreprinderi, etc.
Categoriile care beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri modeste,
tinerii, persoanele cu mulţi copii, pensionarii. Evoluţia societăţii umane a modificat
substratul social al turismului, acesta ne mai fiind considerat de lux, ci o necesitate
obiectivă, determinată de necesitatea individului de a petrece o parte din viaţa sa în
mijlocul naturii din care a apărut. Pe măsură ce dezvoltarea societăţii a izolat un număr
tot mai mare de indivizi în betoanele şi cimentul urban, apariţia unor boli specifice a
demonstrat că omul nu poate fi rupt de natură, nu poate trăi în afara ei. Ultimele decenii
arată creşterea numărului de turişti, astfel încât, în literatura de specialitate se vorbeşte
despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru toţi, etc.
Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în
considerare factorul social. Prin tarifele sale rezonabile, ea permite unor categorii
foarte largi şi diversificate de indivizi să-şi petreacă timpul liber şi vacanţele în locuri
pitoreşti şi atrăgătoare atât sub aspect peisagistic cât şi antropic.
Concomitent, întreaga viaţă rurală se animă, devine mai atractivă şi mai
interesantă în special pentru adolescenţi şi tineri care sunt interesaţi în mod special,
datorită vârstei de contactele umane, de înnoiri, de legarea unor prietenii cât se poate
de diversificate. Acesta poate fi şi unul din motivele stabilizării acestei categorii sociale,
ştiut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia şi lipsa
perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri. Se stopează astfel migraţia şi se
îmbunătăţesc indicatorii legaţi de demografie, îmbătrânirea populaţiei rurale, etc.
Totodată printr-o activitate susţinută agroturistic, se dezvoltă adiacent alte
activităţi, care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forţei de muncă,
profesionalizarea ei, cu consecinţe benefice atât pentru individ cât şi pentru
colectivitate.
Este foarte important şi menţinerea în actualitate, perpetuarea folclorului,
tradiţiilor, întregului patrimoniu cultural şi istoric naţional şi regional. În prezent, este tot
mai evidentă tendinţa de înlocuire a dreptului naţional cu dreptul comunitar sau
internaţionale.
Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează prin
îmbunătăţirea substanţială a aspectului estetic al comunităţii rurale, printr-o
modernizare atentă la păstrarea arhitecturii tradiţionale, specifice, printr-o păstrare a
curăţeniei, înfrumuseţare a spaţiului rural, evidenţierea particularităţilor regionale.
Practic, se încearcă amortizarea relaţiilor dintre om şi natură, dezvoltarea unor
activităţi care să echilibreze viaţa umană şi viaţa mediului în care omul trăieşte,
succesul acestei activităţi reprezentând, evident, atingerea acestui deziderat pe care
omenirea şi-l doreşte de mult.
Toate aceste aspecte, extrem de importante la nivel local şi naţional, sunt greu
de cuantificat, dacă nu chiar imposibil cel puţin în ceea ce priveşte exactitatea. Există,
în literatura de specialitate, criterii de apreciere a eficienţei sociale a agroturismului,
care se referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forţei de
muncă, de protejare a mediului ambiant, etc.
Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ şi
consecinţe indirecte, imposibil de evidenţiat concret, prin stimularea altor activităţi, în
special agicultura, industria alimentară şi transporturilor, dar nu sunt de neglijat nici
activităţile micilor meşteşugari, a artizanalelor şi micilor întreprinzători locali.
Aceste aspecte sunt importante pentru dezvoltarea unei comunităţi locale, în
special a uneia defavorizată, cum este cea montană. De aceea, atunci când se
analizează eficienţa economică a acestei activităţi, ea trebuie să fie corelată şi cu
eficienţa socială pentru că petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber, îmbogăţirea
bagajului de cunoştinţe, refacerea capacităţii de muncă, satisfacţiile spirituale posibile,
emoţionale sunt, în ultimă instanţă, scopul vacanţelor, ale vieţii în general.
Aşadar, eficienţa socială presupune reflectarea eficienţei economice pe plan
social, uman şi ecologic.

II. POTENŢIALUL TURISTIC ȘI AGROTURISTIC AL MICROZONEI

CAȘIN – ONEȘTI, JUDEȚUL BACĂU

Una dintre zonele cele mai atractive din punct de vedere al turismului rural și a
agroturismului o constituie microzona Cașin-Onești, care prin caracteristicile ei unice
în peisajul turistic al României oferă un potențial agroturistic imens ce așteaptă doar a
fi exploatat.

1. Potențialul natural

Având o bogată tradiție istorică, culturală și spirituală, regiunea înfățisează

tabloul îmbinării tradiției cu modernul, a trecutului cu prezentul, pentru valorificarea
potențialului resurselor umane, infrastructurii industriale și a agroturismului.

1.1. Așezarea geografică

Coordonatele geografice ale zonei Cașin-Onești sunt: 26°47´ longitudine estică
și 46°13´ latitudine nordică.

Județele învecinate sunt: Neamț în nord, Harghita și Covasna în vest, Vrancea

în sud și Vaslui în est. Se poate considera că este una din cele mai tipice regiuni
subcarpatice, deoarece atât depresiunile de la contactul cu unitatea montană, cât și
culmile înalte ce le închid la exterior, forme de relief caracteristice pentru Subcarpați,
au aici o dezvoltare aproape ideală.

1.2. Relieful
Atât în Carpaţi cât şi Subcarpaţi relieful este alcătuit din câteva tipuri de forme
care se impun în peisaj printr-o fizionomie aparte. Mai întâi sunt culmile ce aparţin
munţilor Tarcău, Goşmanu, Berzunţ, Nemira şi Vrancea care se caracterizează prin
înălţimi de 800-1400 m, versanţi în trepte dar cu pante accentuate, interfluvii rotunjite
cu unele vârfuri golaşe ce constituie locuri de belvedere şi culmi colinare subcarpatice
(300-700 m înălţime, platouri separate de văi cu versanţi intens afectaţi de alunecări şi
ravenări). Între acestea sunt culoarele văilor mari (în primul rând a Trotuşului) cu lunci
şi terase largi pe care se află cele mai multe aşezări, apoi depresiunile Dărmăneşti,
Tazlău-Caşin şi mai multe bazine depresionare separate de îngustări (defilee) tăiate
în straturi groase de gresii.

1.3. Condițiile climatice

Climatul este puternic influenţat de dezvoltarea în altitudine (impune etajarea)
şi desfăşurarea culoarelor de vale (permite o rapidă circulaţie a maselor de aer din
vest şi est cu caracteristici de ordin termic şi pluvial diferite). Se diferenţiază topo-
climate de culoar de vale şi depresiuni (deosebiri evidente de la un anotimp la altul,
mai ales în Subcarpaţi) şi topo-climate de munţi joşi (răcoros şi cu precipitaţii cu valori
anuale de 800-900mm, concentrate primăvara şi vara).
Temperatura medie anuală este de 8-9°C, -2 sau -3°C în ianuarie și 19-20°C în
iulie.
Cantitatea anuală de precipitații se apropie de cea a depresiunilor intracarpatice
(550-650 mm), apar uneori și secete, fercvente în regiunea subcarpatică Onești -
Târgu Ocna.

1.4. Hidrografia și hidrologia

Reteaua hidrografică în zona aceasta este mai rară 0,5-0,7 km/km²,
permanentă, dar cu un ritm al scurgerii mai neregulat dat de mulţimea izvoarelor
minerale (la Slănic Moldova și Poiana Sărată).
Toate apele curgatoare sunt tributare Siretului, fiind în totalitate în bazinul
hidrografic al acestuia. Poluarea urbană și agricolă, în cazul tuturor râurilor prezintă un
pericol mai redus, cele mai curate ape, cu proprietăți potabile le au afluienții montani
ai Trotușului: Ciobanașu, Uzul, Dofteana, Slănic, Oituz și Cașin.
Lacul de acumulare Poiana Uzului cu un volum de 98000000 m³, cel mai mare
din zonă este destinat și alimentării cu apă potabilă și industrială. Fiind așezat într-o
zonă montană foarte pitorească, în fața defileului Uzului este unul din punctele turistice
importante ale zonei Cașin-Onești.
 1.5. Solurile
Solul este de tip cernoziom calcaric slab erodat cu o textură mijlocie, structură
glomerulară bine dezvoltată conferind o permeabilitate bună pentru apă şi valori medii
ale indicilor hidrofizici (capacitatea de apă în câmp şi capacitatea de apă utilă).
Conţinutul în humus este mijlociu (3 - 4 %) și de bună calitate de tip mull calcic, iar
gradul de saturaţie în baze depăşeşte 85 %.

1.6. Vegetația și fauna

În munţi sunt răspândite pădurile de fag şi de amestec ce acoperă cea mai mare
parte a culmilor excepţie făcând treimea inferioară a versanţilor (fâneţe) şi vatra
depresiunilor (aşezări, unele culturi). În Subcarpaţi există mai întâi pâlcuri de păduri
de stejar pe versanţii cu pantă mare şi pe platourile interfluviale înalte iar apoi în
culoarele devale şi depresiuni suprafeţe cu pajişti, livezi, localităţi.

2. Resursele turistice din microzona Cașin – Onești

Este aproape în egală măsură asigurat de elementele date de componentele

cadrului natural cât şi de cele legate de multiplele activităţi antropice desfăşurate
milenar.
Oneștiul constituie centrul turistic cel mai însemnat, caracteristică determinată
de câţiva factori. Are mai multe obiective turistice (biserica din Borzeşti - ctitorie a lui
Ştefan cel Mare la 1494, în stil tipic moldovenesc, lângă care se află stejarul secular şi
un muzeu istoric; rezervaţia naturală de pe dealul Perchiu pe care se află crucea -
monument al eroilor si un important punct de belvedere etc.).
Din oraş se ramifică numeroase drumuri ce constituie axe turistice (pe Trotuş,
Uz,Tazlău, Slănic etc.).
Pe o rază de circa 30 km de Onești, se află foarte multe puncte turistice:
 valea Cașinului, cu punctele Scutaru, Mănăstirea Cașin;
 valea Oituzului cu punctul Poiana Sărată, apoi Bogdănești,
dealul Măgura de lângă Târgul Ocna;
  complexul de la Poiana Uzului, stațiunea Slănic Moldova și
Parcul Dendrologic de la Dofetana.
Târgu Ocna este al doilea centru turistic important. În sălile salinei vechi s-a
amenajat un complex de tratament balnear, pe o culme sudică se află mânăstirea din
secolul 17 şi Monumentul Eroilor (mausoleu din primul război mondial) şi loc de
belvedere important. Se adaugă pădurile bogate de fag, gorun şi conifere, mai multe
izvoare minerale cu ape clorosodice, bicarbonatate şi magneziene indicate în
tratamente, dotări pentru activităţi turistice de odihnă, recreere, tratament; în amonte
un sector de vale îngust.

Slănic Moldova – aici există peste 25 de izvoare minerale (ape clorosodice,

bicarbonatate, carbogazoase, slab sulfuroase şi feruginoase), un microclimat tonifiant
răcoros dar ferit de vânturi, un parc cu arbori ocrotiţi, hoteluri, vile, un cazinou şi poteci
cu marcaje pe culmile limitrofe.

Între munţii Berzunţ, Ciuc şi Nemira, de origine tectonică şi cu un relief de terase

există mai multe localităţi agroturistice importante:
Dofteana – aici se găsește:
 o colecţie muzeistică etnografică;
 un conac din secolul al XIX – lea;
 Parcul Dendrologic cu o suprafaţă de 26 ha;
 bogate tradiţii etnnofolclorice;
Asău și satele învecinate:
 elemente etnofolclorice tradiţionale.
 tradiţii şi meşteşuguri
- Brusturoasa - renumit pentru cusături, ţesături, cojocărit şi dulgherit;
- Palanca - biserică din lemn din secolul al XIX - lea, instalaţii tehnice populare;
- Ghimeş - Făget - ruinele unei cetăţi din secolul XVIII şi obeliscul Emil Rebreanu;
- Lunca de Jos - prelucrare artistică a lemnului şi colecţie muzeistică).
Oituz și satele învecinate:
 elemente etnofolclorice tradiţionale:
Oituz – muzeu etnografic;
Caşin - (vestigii dacice, ruine de cetate medievală) şi Mânăstirea Caşin (biserica
de la 1665, hram şi sărbători folclorice).
 tradiţii şi meşteşuguri
Ferăstrău - olărit, ţesături, costume, instalaţii tehnice populare;
 izvoare minerale:
Poiana Sărată aici există şi un mausoleu al eroilor din primul război mondial) şi un
defileu.

În bazinul hidrografic Slănic funcționează 12 pensiuni agroturistice iar in bazinul

hidrografic Cașin nu este înființată nici o pensiune de acest tip. În bazinul hidrografic
Oituz, situația este intermediară, funcționând trei pensiuni agroturistice, un popas și un
han agroturistic.
În bazinul hidrografic Slănic, pensiunile agroturistice identificate au fost: Liana-
Simona; Margareta 1; Rodica Avădanei; Casa albă; Excelsior, Carmen Dumitruc; La
bârlogul ursului; Montana; Cristal, Alex, Cerbul.
În bazinul hidrografic Oituz, pensiunile identificate sunt Leurdis; Oky și Erica;
Margareta 2, alături de Popasul Poiana-Sărată și hanul turistic Codreanu.
 3. Tipuri de turism rural practicate în zona Cașin – Onești

A. Turismul rural Este dat de acele servicii de cazare şi servire a

mesei, caracterizată printr-o ofertă localizată în mici centre rurale. Clădirile au
capacitate redusă şi prezintă interes arhitectonic (tradiţional sau artistic), fiind
decorate în stil rustic care aminteşte de locuinţele tradiţionale. Ca şi
caracteristici: se acordă o atenţie specială gastronomiei, sunt conduse în
general în sistem familial.
B. Turism ecologic, turism în natură Aceşti termeni sunt utilizaţi
pentru a denumi acel tip de turism care se desfăşoară în zone naturale cu
valoare ecologică ridicată. În mod normal este nevoie ca turistul să aibă un
interes deosebit pentru natură, estetic şi peisaj.
C. Turism de aventură, turism alternativ Aceste denumiri sunt
folosite pentru a ne referi la un gen de turism care utilizează zone naturale cu
caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de aventură.
D. Agroturismul Necesită zone rurale modificate de om în care
sectorul primar (agricultura, creşterea animalelor, activităţi forestiere) este
foarte evident. Acest tip de turism include cazare, administrare de alimente şi
băuturi şi ale servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un ţăran.

4. Potențialul economico-social și al dotărilor tehnico-edilitare

Infrastructura turistică este alcătuită din toate dotările tehnice necesare

asigurării serviciilor reclamate de buna desfăşurare a turismului. Ea însumează
totalitatea bunurilor şi mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt
exploatate turistic.
Aşezările turistice
Asocierea diferitelor baze de cazare şi unităţi de servire turistică în plan teritorial
generează o formă de habitat caracteristică. Pentru ca o aşezare oarecare să poată fi
inclusă în categoria habitatelor turistice este necesară îndeplinirea următoarelor
condiţii:
- prezenta în vatră sau în vecinătatea ei a unor resurse atractive;
- infrastructura de profil complexă şi diversificată;
 - beneficiile obţinute din practicarea turismului să depăşească eficienţa altor
ramuri;
Căile şi mijloacele de transport
Asigură efectuarea călătoriei, adică a acelui segment al actului recreativ fără de
care turismul, ca fenomen, este de neconceput. Din această cauză între diferitele
componente ale infrastructurii se nasc inter-relaţii cauzale.
Căile şi mijloacele de transport joacă un rol deosebit de important în buna
desfăşurare a agroturismului, acestea fiind îndeosebi cele rutiere şi feroviare.
Dotările pentru agrement şi cură îmbracă forme şi funcţii dintre cele mai
complexe. Prin intermediul lor agrementul tinde să se realizeze polivalent.
Funcţionarea acestor dotări are uneori, ca suport, elemente de ordin natural existente
în zonă, dar în numeroase cazuri sunt create şi susţinute.
Dotările auxiliare reprezintă totalitatea mijloacelor şi instituţiilor care sprijină
desfăşurarea activităţilor turistice.

5. Agroturismul în microzona Cașin-Onești

Dezvoltarea turismului rural și a agroturismului din microzona cuprinsă în

bazinele râurilor Slănic, Oituz și Cașin cu un potențial agroturistic foarte puțin pus în
valoare, se poate realiza printr-o creștere economică și socială care să producă un
impact pozitiv.
Creșterea economică și îmbunătățirea stării sociale poate fi realizată doar dacă
pașii de dezvoltare vor fi urmați îndeaproape, se vor urma procedurile elementare care
să pună în valoare potențialul zonei și nu în ultimul rând dacă calitatea serviciului
agroturistic va fi perfecționat.
Indicatorul “Număr Turişti” arată potențialul microzonei și se obţine din
cumularea informaţiilor cuprinse în diferite documente statistice calculându-se efectiv
la sfârşitul anului calendaristic dar şi pe perioade mai mici în funcţie de nevoile
utilizatorului. Acest indicator poate determina pe total circulaţie turistică sau pe zonă
turistică.

Evoluţia indicatorului “Număr turişti” în zona Cașin – Onești

- persoane -
 Dinamica %
Indicator/Anul
2013 2014 2015 2014-2013 2015-2014

Total număr turişti 3106 3694 4011 + 18,9 % + 29,1 %

Străini 916 1258 1405 + 37,3 % + 53,3 %

Români 2190 2436 2606 + 11,2 % +18,9 %

Sursa: ANTREC Bacău

Observăm o evoluţie crescătoare a numărului de turişti care au vizitat această

zonă din anul 2013 până în anul 2015. De la nivelul anului 2013 până la nivelul anului
2014 numărul de turişti a crescut cu 588 totalizând un număr de 3694 turişti urmând
apoi o creştere în anul 2015 cu 905 turişti mai mult decât în 2013 totalizând un număr
de 4011 turişti.
Această zonă poate și trebuie să devină zonă turistică de sejur, cu destinație
pentru petrecerea concediului tot timpul anului, căci ea răspunde nu numai motivației
agroturismului cultural și de cunoaștere, ci și dorința de a petrece timpului liber în
natură, într-un peisaj deosebit unde factorul antropic nu l-a influențat mai deloc.

4.6. Analiza SWOT a agroturismului în microzona Cașin-Onești

Analiza SWOT este un instrument de analiză strategică, flexibilă și usor de

aplicat pe care o firmă o foloseste pentru a identifica cele mai potrivite direcţii de
acţiune sau strategii de dezvoltare.
Analiza SWOT își propune o prezentare a punctelor tari, slabe, oportunităților și
amenințărilor care determină spațiul geografic și socio-uman al zonei Cașin - Onești.
Analiza concentrează următoarele aspecte:
 punctele forte (S = strengths)
 punctele slabe (W = weaknesses)
 oportunitățile (O = opportunities)
 amenințările (T = threats

Analiza SWOT a agroturismului în microzona Cașin-Onești

Puncte forte Pondere %
 1. Potențialul turistic 27

2. Stabilitatea sistemului turistic 15

3. Calitate ridicată a produselor 24

4. Management performant 15

5. Tradițiile locale 14

6. Legea protecţiei mediului 5

Puncte slabe Pondere %

1. O piaţă locala slabă 27

2. Capacitate de cazare redusă 21

3. Dobânda ridicată la creditare 23

4. Valorificare slabă a potențialului turistic 29

Oportunități Pondere %
1. Programele de dezvoltare rurală 40

2. Stilul de viaţă al locuitorilor 18

3. Atitudinea pentru muncă a populaţiei 19

4. Fidelitatea turiștilor 23
Amenințări Pondere %

1. Număr redus de pensiuni 12

2. Nivelul de viață al locuitorilor 16

3. Regulile autorităților locale 20

4. Bugetul central şi taxele locale 13

5. Urbanizarea accelerată 12

6. Pierderea tradițiilor 18

7. Fluctuaţia preturilor 9

Punctele tari și cele slabe țin exclusiv de mediul intern al comunității, de

resursele acesteia. Oportunitățile și amenințările vin din mediul extern și țin de cadrul
legal, de actorii externi ce pot avea o influență pozitivă sau dimpotrivă negativă asupra
comunității.
 Concluzii și recomandări

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi

servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un
mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice,
de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.
Potenţialul turistic și agroturistic în microzona Cașin – Onești este aproape în
egală măsură asigurat de elementele date de componentele cadrului natural cât şi de
cele legate de multiplele activităţi antropice desfăşurate milenar.
În bazinul hidrografic Slănic funcționează 12 pensiuni agroturistice iar in bazinul
hidrografic Cașin nu este înființată nici o pensiune de acest tip. În bazinul hidrografic
Oituz, situația este intermediară, funcționând trei pensiuni agroturistice, un popas și un
han agroturistic.
 BIBLIOGRAFIE

 Wikipedia
 http://www.scritub.com
 ANTREC Bacău