Sistem e de depoluare în industria alimentară

CURS 3

INSTALAȚII DIN TR EAPTA MECANICĂ A STAȚIILOR DE EPURARE A APELOR

UZATE (partea a II-a)

3.1. Echipamente pentr u separarea materiilor grase în peliculă

Reziduurile petroliere sa u alte tipuri de materii grase aflate sub form ă de peliculă la
suprafaţa apei trebuie să fie colectate, în vederea refolosirii şi în vederea protejării mediului
ambiant. Dispozitivele mecanic e utilizate în acest scop se bazează pe proprietatea de adeziune
diferenţiată a apei şi materiilor grase sub formă de peliculă la suprafaţa organelor de separare.
Un echipament de colectare a materiilor sub formă de peliculă la suprafaţa apei este
constituit dintr-un număr de org ane de colectare prin adeziune (de tip disc, taambur sau bandă
continuă) care sunt imersate în apa pe care este formată pelicula. În figura 3.1 este prezentată
schema de principiu a unui separrator cu disc, compus din mecanismul de antrenare (1) a discului
în mişcare de rotaţie, discul (2), răzuitorul (3) şi jgheabul de colectare (4). Debitul de materie
plutitoare colectată prin adeziune depinde de proprietăţile materialului cole ctat (vâscozitate,
densitate, tensiune superficilă), de geometria organelor de colectare (diametru, grosime), de
numărul de organe active de col ectare, de unghiul de contact al organelor de colectare cu apa pe
care se formează pelicula, de gr osimea peliculei, etc. Aceste echipamente cu baterii de discuri
sunt utilizate pentru îndepărtarea peliculelor de petrol de pe apă (maree negr e) şi recuperează
petrolul cu un conţinut rezidual d e apă de maxim 3%.

Fig. 3.1. S chema de principiu a separatorul cu discuri 1-mecanism pentru antre narea discului în
mișcare de rotație; 2 – disc; 3 – răzuitor; 4 – jgheab de colectare reziduuri

3.2. Deznisipatoare
În apele uzate urbane se găseşte o cantitate semnifictivă de sus pensii de natură
anorganică cu structură granuloa să, numită generic nisip. Nisipul este introdus în apele uzate în

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 1

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

special prin intermediul sistemului de canalizare stradal unde ajunge, prin acţiune eoliană şi prin
intermediul precipitaţiilor, de pe terenuri şi drumuri.
Particulele de nisip conţinute în apa uzată au o acţiune deosebit de agresivă asupra tuturor
instalaţiilor şi echipamentelor din componenţa staţiilor de epurare a apelor uzate cu care intră în
contact putând produce uzarea prin abraziune a conductelor şi canalelor, deteriorări ale
echipamentelor mecanice, înfundări şi alte neajunsuri. Este deci evident că nisipul trebuie
îndepărtat din apa uzată cât se poate de devreme în cadrul fluxului tehnologic al staţiilor de
epurare, şi din această cauză, instalaţiile de deznisipare sunt plasate de regulă în treapta
mecanică, imediat după instalaţiile de sitare. Materialul depus în deznisipatoarele staţiilor de
epurare a apelor uzate urbane conţine pe lângă nisip şi mici cantităţi de substanţe organice
(putrescibile) care îi conferă acestuia un ridicat grad de nocivitate (constituie focare de infecţie),
acesta neputând fi valorificat ca atare, ci numai după o curăţare prealabilă.
În general, deznisipatoarele sunt utilizate pentru separarea din apele uzate a particulelor
de nisip cu dimensiuni de 0,2 – 0,3 mm, până la maximum 1 mm.
Clasificarea deznisipatoarelor
1. După direcția de curgere a apei în incintă, deznisipatoarele se clasifică în:
- deznisipatoare orizontale longitudinale;
- deznisipatoare orizontale tangenţiale;
- deznisipatoare verticale.
2. După modul în care se realizează circulaţia apei în instalaţie, deznisipatoarele se
clasifică în:
- deznisipatoare cu curgere laminară gravitaţională a curentului de apă supus procesului;
- deznisipatoare cu antrenare laminară a curentului de apă supus procesului;
- deznisipatoare cu dirijarea curentului de apă supus procesului (curgere în curent
elicoidal).
3. După modul de evacuare a nisipului depus în deznisipator, avem următoarele variante
constructive:
- cu evacuare manuală a nisipului (foarte rar întâlnite, în cazul unor staţii de epurare de
mică capacitate);
- cu evacuarea nisipului cu un hidroelevator;
- cu evacuarea nisipului prin pompare;
- cu evacuarea nisipului cu ajutorul unui elevator pneumatic.
Cele mai utilizate sunt deznisipatoarele orizontale longitudinale, cu curgere laminară
(gravitaţională sau forţată) şi cu evacuare mecanică sau hidraulică a nisipului sedimentat.
Acestea se construiesc în două variante reprezentative: deznisipatoare longitudinale cu secţiune
parabolică şi deznisipatoare longitudinale cu secţiune dreptunghiulară.
În deznisipatoare, viteza curentului de apă uzată supus procesului este cea mai ridicată
dintre toate tipurile de instalaţii de sedimentare ale staţiei de epurare (0,1 –0,3 m/s). Din această
cauză, pentru menţinerea preciziei de reţinere a nisipului în instalaţie, în condiţiile variaţiei
debitului curentului de apă uzată care parcurge instalaţiile, este necesară cuplarea acestor

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 2

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

deznisipatoarelor cu echipamente care stabilizează viteza de curgere a apei uzate și care se

constituie în dispozitive de măsurare a debitului curentului de apă care le parcurg. În acest sens,
deznisipatoarele longitudinale cu secţiune parabolică se cuplează cu canale Parshall, în timp ce
deznisipatoarele longitudinale cu secţiune dreptunghiulară se cuplează cu deversoare
proporţionale.
Deznisipatoarele orizontale longitudinale se compun din: camera de liniştire şi distribuţie
a apei de canalizare, camerele de depunere a nisipului, camera de colectare a apei deznisipate,
dispozitive de curăţire şi golire şi stăvilare (figura 3.2). Menţinerea constantă a vitezei la
variaţiile de debit este necesară, pentru a evita depunerea substanţelor în suspensie floculente,
când viteza scade şi pentru a împiedica antrenarea nisipului depus când viteza depăşeşte această
valoare. La staţiile mici de epurare menţinerea vitezei constante se realizează prin forma secţiei
transversale (trapez). Aceste deznisipatoare au fundul drenat iar curăţirea nisipului se face
manual, prin scoaterea din funcţie a câte un compartiment. În acest scop la intrarea şi ieşirea din
fiecare compartiment se găsesc stăvilare. Pentru curăţire se închid stăvilarele compartimentului,
se deschide vana tubului de dren şi se evacuează apa din deznisipator. Împrejurul drenului se
aşează un filtru invers de pietriş, pentru a evita antrenarea nisipului depus. Evacuarea nisipului se
face manual. Uscarea şi depozitarea temporară a nisipului evacuat se poate face pe platforme
betonate aşezate lângă deznisipator.

Fig. 3.2. Deznisipator orizontal longitudinal

1 – spațiu pentru acumularea nisipului; 2 – filtru invers; 3 - dren; 4 – străvilar; 5 – robinet (vană)

Deznisipatoarele orizontale tangenţiale au la bază modul de funcţionare a

hidrocicloanelor utilizate pentru separarea particulelor grele din apele industriale uzate.
Principiul de lucru se bazează pe acţiunea forţei centrifuge asupra particulelor de nisip și pietriș,
care au greutatea specifică mai mare decât a apei. Fluxul de apă uzată intră tangențial în
deznisipator și este supus unui curent de agitare circular, care creează o zonă de viteză scăzută în
centrul camerei de deznisipare. Pietrișul și nisipul se depun în zona conică inferioară, în timp ce

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 3

 Sistem e de depoluare în industria alimentară

apa și alte solide rămân în mișcare circulară. Nisipul depus pe fundul dez nisipatorului este
pompat într-o instalație de deshiidratare, de unde este mai apoi colectat și trim is către depozitul
de deșeuri sau este valorificat. În figura 3.4 este prezentat un deznisipator tangen ţial.

Fig. 3.3. Secțiune printr-un deznisipator tangențial

Deznisipatoarele vertica le sunt construcții cilindrice și se folosesc în locurile unde

amplasarea unui deznisipator orizontal ar necesita lucrări mari de terasamente şi numai pentru
debite ce nu depăşesc 100 l/s. Apa intră prin conducta centrală, de sus în j os, iar depunerea
nisipului se face gravitațional în camera inferioară de formă tronconică. Colectarea apei
deznisipate se face în rigola later ală de unde porneşte conducta de apă deznisipată. Nisipul depus
o
este evacuat periodic cu ajutorul aerului comprimat. Înclinarea radierului este de 45 , iar
diametrul deznisipatorului este de 6-8 m. Nisipul evacuat din deznisipator se poate utiliza după o
prealabilă spălare ca material de umplutură, pentru pavaje sau tencuieli.

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 4

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Fig. 3.4. Deznisipator vertical

1- compartiment central de intrare a apei uzate; 2 – rigolă de colectare apă deznisipată;
3 – zonă de colectare pietriș și nisip; 4 – conductă de evacuare pietriș și nisip

În cadrul staţiilor de epurare moderne sunt prevăzute instalaţii de spălare şi deshidratare a

nisipului în agregat cu deznisipatoarele, care au rolul de a îndepărta impurităţile organice şi de a
deshidrata nisipul separat, obţinându-se un nisip curat, inert din punct de vedere microbiologic,
care poate fi valorificat sau evacuat în mediul ambiant fără nici un pericol.
În figura 3.5 este prezentată schematic o instalaţie pentru spălarea nisipului.

Fig. 3.5. Instalație pentru spălarea nisipului

1 – introducere nisip brut; 2 –
inel colector apă; 3 – evacuare
apă; 4 – evacuare nisip spălat

În cazul instalației din figura 3.6, influentul (nisipul) este alimentat tangen țial în instalația de
spălare realizată din oțel inoxidabil, creând forțe centrifuge care permit apei și impurităților organice
ușoare să fie evacuate din zona inelară superioară. Nisipul și impuritățile mai grele se depun în zona
conică inferioară, unde sunt agitate ușor de către un amestecător cu brațe și sunt spălate. Sistemul
unic de separare în două faze a impurităților organice include o zonă conică de captare și o supapă de
evacuare a materiei organice de purjare. Materiile organice eliberate în timpul agitației și spălării sunt
capturate în zona conică și evacuate periodic din instalația de spălat printr-o valvă de purjare.
Transportorul elicoidal înclinat asigură o deshidratare optimă a nisipului spălat (cca. 90%) cu un
conținut de materie organică mai mic de 5%.

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 5

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Fig. 3.6. Instalație pentru spălarea nisipului

Nisipul evacuat din deznisipator se poate utiliza după o prealabilă spălare ca material
de umplutură, pentru pavaje, pentru tencuieli, etc.

3.3. Separatoare de grăsimi

Separatoarele de grăsimi sunt obligatorii în staţiile de epurare, cu excepţia cazurilor când

treapta biologică a staţiei de epurare nu se întrevede a se realiza într-un viitor previzibil şi când
apele uzate conţin mai puţin de 150 mg/dm3 grăsime.
Separatoarele de grăsimi sunt obiecte tehnologice ale staţiilor de epurare a apelor uzate în
care sunt separate prin flotaţie materiile grase floculate sau emulsionate din apa supusă
tratamentului.
Flotaţia este un proces de separare a unuia sau mai multor componente dintr-o suspensie
apoasă prin ataşarea acestora la un flux gazos de microbule, care parcurg lichidul şi apoi se
acumulează împreună cu componenţii extraşi sub formă de spumă la suprafaţa acestuia. Procesul
de flotaţie este compus din mai multe fenomene succesive: generarea bulelor de gaz şi deplasarea
acestora prin faza lichidă, formarea agregatelor bule-particule care aderă la acestea, ridicarea
agregatelor bule-particule aderate la suprafaţa lichidului şi formarea spumei trifazice (lichid-bule
de aer-particule aderate).
După modul de generare a bulelor de gaz, separatoarele de grăsimi se pot clasifica în:
- separatoare de grăsimi cu aer insuflat (dispersat)
- separatoare de grăsimi cu aer dizolvat.

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 6

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

Separatoarele de grăsimi cu aer insuflat (dispersat) sunt utilizate în staţiile de epurare

mecano-biologice clasice, pentru separarea materiilor grase din apele uzate.
Flotaţia cu aer insulflat (dispersat) este un procedeu prin care aerul este introdus în apă
prin difuzoare poroase sau prin agitare mecanică, obţinându-se bule de 1–2 mm, care asigură o
viteză ascensională mare, existând pericolul forfecării suspensiilor floculate. Un separator de
grăsimi cu aer insuflat (dispersat) este prezentat în fig. 3.7. Aerul comprimat este insuflat prin
radierul bazinului în zona centrală, separată de părţile laterale prin doi pereţi verticali, pentru a
limita agitarea apei. În compartimentul lateral, unde lichidul este liniştit, se produce
sedimentarea particulelor uşoare. Grăsimile care se acumulează la partea superioară sunt
evacuate prin rigola de grăsimi într-un rezervor de colectare, de unde sunt evacuate pentru
fermentare sau ardere. Apa uzată este evacuată printr-o conductă de mare pantă şi debit mic, care
pleacă de la partea inferioară a bazinului. Datorită vitezei mari ce se realizează în această
conductă sunt antrenate şi materiile solide depuse pe radierul bazinului.

Fig. 3.7. Separator de grăsimi cu aer insuflat

1- pereți despărțitori longitudinali; 2 – zonă liniștită; 3 – perete semiînnecat transversal;
4 – rigolă colectare grăsimi; 5 – conductă de mare pantă pentru evacuarea apei uzate

Separatoarele de grăsimi cu aer dizolvat sunt instalaţii moderne şi eficiente de separare a

materiilor grase din apele uzate care funcţionează pe principiul flotaţiei cu aer dizolvat, care în
ultima perioadă sunt tot mai răspândite.
Flotaţia cu aer dizolvat (DAF) se aplică apelor uzate în scopul eliminării suspensiilor
solide greu separabile sau neseparabile în mod natural prin decantare, precum grăsimile, uleiurile
sau alte tipuri de impurităţi, cu densitatea comparabilă sau mai mică decât a apei şi cu structură
floculoasă sau emulsionate.
Prin procedeul DAF (figura 3.8), separarea acestor categorii de impurităţi din apa brută
supusă tratamentului, are loc într-un bazin în care se introduce un amestec de apă şi aer dizolvat,
preparat într-o celulă de presurizare prin injectarea aerului comprimat într-un curent de apă
curată (în majoritatea cazurilor curentul de apă se obţine prin recircularea unei părţi din efluentul
instalaţiei). Când amestecul de apă şi aer dizolvat ajunge în masa de apă brută din bazinul de
flotaţie, aflată în condiţii de presiune normale (sub acţiunea presiunii atmosferice), aerul dizolvat
se degajă sub formă de bule fine care se ridică la suprafaţă. Dacă în timpul deplasării lor, bulele
de aer interacţionează şi aderă la impurităţi din categoriile menţionate, se formează agregate bule

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 7

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

– particule. Datorită densităţii mai micii decât a apei, aceste agregate se deplasează către
suprafaţa apei unde formează un strat de spumă care se poate îndepărta prin diferite procedee. La
amestecarea influentului cu apa presurizată, formarea bulelor de aer are o turbulenţă relativ
redusă care creează în bazinul de flotaţie condiţii bune pentru depunerea suspensiilor decantabile
şi ca urmare, bazinele DAF sunt prevăzute cu sisteme de antrenare şi evacuare a nămolului
decantat.

Fig. 3.8. Schema de principiu a unui separator de grăsimi cu aer dizolvat (DAF)
1 - bazin de flotaţie-decantare; 2 - cămin de evacuare; 3 - pompă de recirculare; 4 - capsulă
de presurizare; 5 - valvă de destindere; 6 - compresor

3.4. Decantoare primare

În staţiile de epurare urbane clasice, mecano-biologice, decantoarele sunt ansambluri de

construcţii şi instalaţii care au rolul de a separa pe cale gravitaţională suspensiile decantabile sau
suspensile care printr-un tratament chimic de coagulare – floculare sunt aduse sub o formă
decantabilă din apa uzată supusă procesului.
În funcţie de treapta în care sunt plasate, decantoarele pot fi clasificate în:
- decantoare primare, dacă sunt plasate în treapta mecanică şi au rolul de a separa
impurităţile decantabile sau cele aduse sub formă decantabilă, care poartă denumirea generică de
nămol primar, din apa uzată supusă tratamentului fizico-mecanic;
- decantoare secundare, dacă sunt plasate în treapta biologică şi au rolul de a separa
biomasa microbiană, care poartă denumirile generice de nămol secundar sau nămol activ din apa
supusă tratamentului biologic;
- decantoare terţiare, dacă sunt plasate în treapta terţiară (avansată) şi deservesc diverse
obiecte tehnologice din această treaptă (chimice, biologice, etc.);.

Clasificarea decantoarelor primare

După direcţia de curgere a curentului de apă uzată, decantoarele primare se clasifică în:
- decantoare primare orizontale (care pot fi longitudinale și radiale);

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 8

 Sistem e de depoluare în industria alimentară

- decantoare primare verticale;

- decantoare primare înclinate.
După modul cum se real izează evacuarea nămolului sedimentat, decantoarele primare se
clasifică astfel:
- decantoare cu evacuare manuală a nămolului (foarte rar întâlnite, în cazul unor staţii de
epurare de mică capacitate);
- decantoare cu evacuare gravitaţională a nămolului (decantoarele înclinaate);
- decantoare cu evacuare mecanică a nămolului (prin raclare cu lame m ontate pe poduri
rulante, pe sisteme de la nţuri, pe poduri pivotante.
Decantoarele primare or izontale sunt cele mai întâlnite tipuri de decantoare în practică,
şi sunt de regulă construcţii din beton armat care ocupă de obicei o mare parte, dacă nu cea mai
mare parte a suprafeţei utile a sta ţiilor de epurare urbane.
Decantoarele primare lo ngitudinale (figura 3.9) sunt canale cu secţiune dreptunghiulară,
la care curentul de apă uzată br ută intră pe la un capăt, pe durata parcurgerii lu ngimii canalului
suspensiile din curentul de apă uzată se sedimentează pe radierul canalului, iar la celălalt capăt
curentul de apă limpezită (clarif icată) este captat prin deversare într-o rigolă s ituată la oglinda
apei, de unde este evacuată din i nstalaţie.

Fig. 3.9. Decantor primar longitudinal cu pod rulant raclor

1- intrare apă uzată; 2 – pod rulant raclor; 3 – evacuare apă decantată;
4 – recuperare materii plutitoare; 5 – evacuare nămol

O soluție similară ste decantrul primar longitudinal la care sistem ul de raclare a

nămolului este montat pe lanțuri (figura 3.10). Aceste decantoare primare au l ungimea maximă
de 90 m (optim 30-50 m), lățim ea de 5-12 m (uzual 5-6 m), adâncimea de 1,5 – 2,5 m, iar panta
radierului este între 1:10 și 1:12 .

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 9

 Sistem e de depoluare în industria alimentară

Fig. 3.10. Decantor primar longitudinal cu sistem de racloare pe lan țuri 1-

intrare apă uz ată; 2 – lanț cu racloare; 3 – evacuare apă deca ntată;
4 – recuperare materii plutitoare; 5 – evacuare nămol

Decantoarele primare radiale sunt construcţii cu formă circulară în plan , la care curentul
de apă uzată brută intră prin cen tru, se deplasează radial pe toate direcţiile, pe durata deplasării
apei suspensiile din curentul de apă uzată se sedimentează pe radierul bazinului, apa limpezită
(clarificată) fiind captată prin d eversare într-o rigolă periferică situată la oglinda apei, de unde
este evacuată din instalaţie.

Fig. 3.11. Decantor primar r adial cu pod raclor pentru nămol și pentru materii plutitoare
A – alimentare cu apă uzată; B – raclor pentru materii plutitoare; C – jgheab pentru materii
plutitoare; D – raclor pentru nămol; E – evacuare nămol

La suprafața bazinului s e află un pod raclor care se rotește cu viteză m ică, pentru a nu
crea curenți perturbatori în apă. Podul raclor este dotat la partea superioară cu un braţ metalic
care are rolul de a colecta mat eriile plutitoare din decantor şi de a le dirija spre jgheabul de
evacuare a materiilor plutitoare. La partea inferioară, podul raclor este prevăz ut cu mai multe
braţe de care sunt fixate o serie de palete reglabile pe care sunt ataşate benzi de cauciuc care
asigură contact în permanenţă cu radierul bazinului. Nămolul care se dep une pe radierul

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 10

 Sistem e de depoluare în industria alimentară

decantorului este răzuit şi împins de către podul raclor în zona centrală a decantorului, spre
pâlnia de colectare, de unde este evacuat prin intermediul unei pompe de năm ol în bazinul de
colectare a nămolului.

Fig. 3.12. Decantor primar radial

1- intrare apă uzată; 2 – pod raclor; 3 – zonă de floculare;
4 – eva cuare apă decantată; 5 – evacuare nămol

Decantoarele primare v erticale sunt mai rar întâlnite în practică. Apa uzată intră prin
tubul central prevăzut la partea de jos cu un deflector pentru o repartiție cât m ai uniformă, apoi
parcurge decantorul în sens a scendent și este evacuată lateral din rigola circulară printr-o
conductă de evacuare.

Fig. 3.13. Decantor prima r

vertical 1 - manta verticală; 2 –
conductă de alimentare
cu suspensie; 3 – racord pent ru
evacuarea sedimentului; 4 –
rigolă pentru colectarea apelor
decantate; 5 – conductă pentru
evacuarea apei decantate

Substanţele decantabile se depun în partea conică centrală din două m otive: în primul
rând datorită inerţiei particulele mai grele îşi continuă traiectoria spre partea de jos chiar dacă

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 11

 Sisteme de depoluare în industria alimentară

apa îşi schimbă traiectoria şi în al doilea rând datorită vitezei foarte mici de deplasare
ascensională a apei particulele mai grele cad spre partea de jos a decantorului cu o anumită
viteză care trebuie să fie mai mare decât viteza ascensională a apei.

Decantoarele primare înclinate sunt instalații la care curgerea curentului de apă uzată
supus tratamentului are ascensional la o anumită înclinare faţă de orizontală, asftfel încât
nămolul sedimentat să se scurgă gravitaţional pe radier către un rezervor de colectare. Acesta este
principiu de funcţionare al decantoarelor lamelare (figura 3.14 ), care sunt instalaţii foarte
moderne, prezentând avantajul major că sunt construite pe verticală, deci necesitând o suprafaţă
de dispunere mult redusă faţă de decantoarele clasice.

Fig. 3.14. Decantor primar vertical lamelar

Ș.l. dr.ing. Nicoleta Ungureanu 12