

Fenomenul ultras • Societatea românească

Schimbarea la față a Jandarmeriei Române

9 februarie 2017 • Adaugă comentariu • 610 A şări

Publicat de admin



 text: Cristian-Dan Grecu

Zilele acestea am tot văzut cum oamenii împart ori jandarmilor, le mulţumesc
acestora pentru că îşi fac datoria şi cum, subit, o parte din memoria colectivă legată
de diverse acţiuni şi momente cu şi despre ei a fost ştearsă precum creta de pe
tabla neagră. Şi vorbeam cu un prieten despre asta, despre cum cred eu că s-a
reuşit acest switch de imagine, din opresor în apărător. Ca mai apoi, să mi se spună
că ceea ce zic ar trebui dezvoltat mai mult, pentru că ar avea sens.

Ideea e că Jandarmeria a învăţat din trei evenimente foarte importante din istoria
foarte recentă a României: protestele din 2012, cu apogeul în acea zi violentă de
februarie şi modul în care decurgeau protestele la Cluj pe durata acelei Toamne
Româneşti din 2013, având, în paralel, protestele anti-fracking de la Pungeşti. De
asemenea, sunt conştient că omit sau nu cunosc alte evenimente care ar putea
plusa sau in rma cele de mai jos.

De ce tocmai Cluj, şi nu un alt oraş? Pentru că, pe baza la ceea ce am văzut şi

discutat în acea perioadă, modul de operare a conducerii Jandarmeriei a fost unul
foarte diferit de alte oraşe, având rezultate foarte clare şi vizibile – care se văd şi în
ziua de astăzi.

De asemenea, consider şi faptul că, datorită mass-mediei şi a canalelor alternative

de socializare, ochii vor pica întotdeauna mai degrabă pe marile oraşe universitare
ale ţării, în speţă, Bucureşti şi Cluj, prima ind capitala României, centru decizional şi
economic, şi a doua ind considerată centrul ”civilizaţional” şi ”cultural”, ceea ce face
ca, orice se întâmplă în aceste două oraşe, să aibă şanse foarte mari să devină literă
de lege la nivel naţional – la nivel de percepţie socială sau politică.

Până la protestele din 2012, Jandarmeria nu mai avusese de a face cu proteste de

masă  care să e centrate numai şi numai pe acţiuni non-violente şi pentru care să
nu existe directive şi ordine politice prestabilite de la centru. Structurile din cadrul
MAI, Guvernul, etc., s-au obişnuit cu revoltele, mineriadele şi mega-bătăile dintre
galeriile de fotbal şi forţele de ordine din anii `90 şi începutul anilor 2000. Şi cu
acţiunile directe ale diferitor campanii şi grupuri activiste, precum Greenpeace sau
Campania Salvaţi Roşia Montană, care, în ciuda faptului că erau non-violente,
foloseau tactici pe care unii le-ar considera ca ind motiv de instigare a forţelor de
ordine: indivizi care se legau cu lanţuri sau U-lock-uri de garduri şi porţi, sau
intervenţii rapide ale acestora la diferite evenimente politice sau economice, spre a
a şa diferite pancarte sau a transmite un mesaj vocal.

Urmează două paranteze mai lungi, dar, cred eu, foarte relevante.

Prima paranteză: minerii au fost o forţă majoră care a fost capabilă să conteste
Vechiul Regim, şi putem vedea asta prin greva generală din 1977, care s-a nalizat
cu venirea lui Ceauşescu în Valea Jiului, spre a găsi o soluţie şi a pune capăt grevei.
 Ulterior, spre a distruge mişcarea minerilor, Statul aduce oameni din zonele sărace
ale României spre a distruge coeziunea socială. O dată trecute evenimentele din
1989, minerii rămân în continuare o forţă de necontestat, aşa că, pe baza
 mineriadelor ţintite e împotriva populaţiei, e a Guvernului, se crează
antecedentele spre a se distruge această forţă o dată pentru întotdeauna. Toate
acestea, mişcări tactice foarte bine puse la punct de către Preşedinte sau Guvernele
de atunci şi nu numai. Se crează contextul necesar distrugerii industriilor miniere
(închideri de întreprinderi şi mine, dar, mai ales, privatizări în acest sector) din Valea
Jiului şi din zona Motrului. O dată distruse, oamenii deveneau din ce în ce mai
dependenţi de Stat, datorită scăderii nivelului de trai şi a şomajului tot mai mare.
Puterea contestatară a fost anihilată. Cu cât puterea economică a unui individ
scade, cu atât creşte dependenţa de o entitate statală sau economică.

În ziua de azi, când auzim de mineri şi de proteste de ale lor, ne zicem în sinea
noastră, serios sau râzând, ”ce, o nouă mineriadă?”, chiar dacă motivele lor sunt
centrate pe nevoile lor pur personale, fără a instrumentalizaţi de putere sau
opoziţia partinică. De asemenea, cuvântul ”mineriadă” a fost folosit, din nou, de
curând, de către diverşi politicieni PSD spre a se încerca o delegitimizare a mişcărilor
de stradă. Stigmatul faţă de mineri există, iar acesta va mai rămâne o lungă durată
de vreme.

A doua paranteză: pe lângă mineri, şi membrii galeriilor de fotbal erau mari

contestatari ai Vechiului Regim. Lunga lor bătălie cu Securitatea şi ale ei trupe a fost
ceva ce i-a făcut să e, pe zi ce trece, tot mai înverşunaţi împotriva regimului
Ceauşescu. Trece momentul `89, anii `90 reprezintă o lungă bătălie dintre galerii şi
nou-formata Jandarmerie (continuator direct al trupelor Securităţii). Să nu uităm,
galeriile de fotbal participă la evenimentele din `89, ulterior, şi la cele din `90.
Luptele continuă, iar una din marile forţe ale Guvernelor, Serviciilor şi a MAI a fost
capacitatea lor de a stigmatiza şi demoniza galeriile – în timp şi spaţiu, desigur.

Închid parantezele.

Acuma. Momentul 2012, cel cu violenţele din Bucureşti, a fost o reacţie standard a
Jandarmeriei, dat ind faptul că nu mai existaseră astfel de proteste până în acel
moment. Mii de oameni care protestează într-o formă care nu aducea deloc cu
gândul la anii `90. Dar ei nu şi-au dat seama de asta. Cine a fost vinovat de violenţe,
nu mai contează, pentru că efectele sunt aceleaşi. Şi ce a urmat a fost o paradă a
capacităţii represive a Statului.

Ajunge să ne uităm la pozele şi lmările din acea zi, şi să vedem cum un bulevard
întreg era plin de Regine şi dube, tunuri cu apă şi sute de uniforme şi scuturi negre,
canistre cu gaze lacrimogene care zburau prin aer. Acea zi ar putut să e un eşec
de imagine pentru statul de drept şi instituţiile sale. O zi când un întreg arsenal,
folosit, cel mai probabil, numai la proteste de anvengura celor din Istanbulul anului
2013, a fost pus în acţiune împotriva unui număr foarte mic de indivizi.

Ce s-a văzut este faptul că doar câteva zeci sau sute de persoane sunt cele care, de
facto, întreprind acţiuni violente împotriva jandarmilor. Dacă ne uităm mai bine,
 mare parte din acel grup nici nu aruncase o piatră. În paralel, sute şi mii de oameni
strigau ”fără violenţă” şi aveau tendinţa de a se îndepărta cât de mult posibil de
lupte.
 Clar. Spiritul de a reacţiona la violenţa statului cu auto-apărare a oamenilor
dispăruse. Iar acum oamenii aveau, mai degrabă, un spirit de auto-conservare.
Solidarizarea se făcea întru pace şi non-violenţă generală.

Trece un an. Se petrec cele mai mari proteste din România de până atunci. Suntem
în anul 2013. În continuare există acea frică faţă de Jandarmeria Bucureşti, care sunt
văzuţi ca ind una din cele mai violente din ţară.

La Bucureşti, oameni sunt crispaţi din această cauză – de frică să nu se repete

evenimentul 2012 –, dar la Cluj se întâmplă altceva. Şi aici, frica unei posibile reacţii
în forţă a jandarmeriei se poate simţi în aer, şi asta şi din simplul fapt că nu existau
antecedente la acest nivel. Nimeni nu ştia ce şi cum se va prezenta situaţia – nici de
partea protestatarilor şi nici de partea forţelor de ordine.

La un moment dat, nu ştiu de ce, protestul este escortat nu de către Unitatea Mobilă
de Jandarmi Cluj-Napoca, ci de cea din Turda. În timpul marşului, un jandarm a
înhăţat o protestatară, ceea ce a creat un scurt moment de îmbrânceli şi nişte spray-
uri în faţă şi nişte pumni. O oră mai târziu, alte îmbrânceli. Lumea strigă împotriva
jandarmeriei, văzând că aceştia au reacţionat, aparent, fără motiv. În acelaşi timp, se
observă un număr foarte mare de ”civili”, ceea ce se va observa şi în săptămânile ce
urmează.

La următorul protest, jandarmii din Cluj erau din nou alături de protestatari. Cu al
lor general micuţ şi a dracu` de deştept. Probabil, a ând de eveniment prezentat
adineaori, acesta s-a decis că cel mai bine ar ca el să e la faţa locului. Dânsul, cum
voi a a cu timpul, era un om care ştia ce înseamnă cu adevărat să ai ”relaţii” cu
publicul, să facă PR.

De ecare dată când un jandarm călca greşit, el era acolo, şi rezolva situaţia. Calma
spiritele, şi-şi cerea scuze de la oameni. Purta discuţii cu protestatarii, chiar şi cu
aceia care erau, vădit, împotriva jandarmilor. Vorbea ca să a e ce păreri au, ce opinii
au, cum funcţionează protestele…ideea e că, dorea să a e cât mai multe ce-uri şi
cum-uri şi tot ce se putea, astfel încât masa de oameni să poată funcţiona ”organic”
cu masa de jandarmi. De asemenea, făcea cunoştiinţă cu aceia pe care îi vedea mai
vocali. Îi ştia după nume, şi întotdeauna dorea să a e mai multe despre acele
persoane. Cu cei cărora nu le plăceau jandarmii, purta discuţii ca să a e de ce. Cu
alţii discuta despre legile privind adunările publice, despre conduita jandarmilor,
despre ce îndatoriri au ei şi alţii. În orice caz, cred că deja vi-l puteţi imagina.

Respectivul general a creat un antecedent extraordinar. A arătat forţelor de ordine

de pretutindeni cum se face o muncă de PR bună, şi, cum de fapt, munca unui lider
de unitate militară este aceea de ambasador, negociator, om care poate empatiza
cu masele. Din câte ţin minte, dânsul avea şi ceva educaţie pe această temă, la nivel
de comunicare, o facultate sau ceva în genul. Şi, aşa a apărut ceea ce se va răspândi
mai departe.

În acele momente se crea acea diferenţierea, care, în aceste momente este crucială.
Diferenţierea între marea masă de oameni care protestează ”paşnic şi civilizat” şi cei
 violenţi. Cu această ocazie, începe un soi de ”reformă” în cadrul Jandarmeriei, care,
de acuma nu va mai vedea masele ca un tot unitar, un tot care funcţionează organic
şi reacţionează în masă întotdeauna, ci ca o masă de oameni care, la nevoie, se
divizează.

Divizare între ”non-violenţi” şi ”violenţi”, care, violenţii vor denumiţi, întotdeauna,

ultraşi. Ura şi războiul dintre Jandarmerie şi ultraşi ajunge, cred eu, în ultima
posibiliă etapă.

Cu toate acestea, amenzile au fost trimise pe adresele celor vizaţi, aceeaşi cu care
generalul încerca să se împrietenească. Iar el a încercat să facă clară o anumită
chestiune: nu el dă amenzile, nu depinde de el asta.

Între timp a apărut rezistenţa de la Pungeşti. Ceea ce s-a întâmplat acolo a întrecut
cu mult evenimentul 2012. Pentru că la Pungeşti s-a creat o zonă în care exista o
stare de excepţie, o zonă care, mai-mai, o dădea în lege marţială – şi a fost aşa
pentru mai multe săptămâni. La Pungeşti am văzut cu toţii cum politicul controlează
forţele de ordine şi în ce scop. Şi cât de departe se poate ajunge dacă forţele de
ordine primesc mână liberă.

Cordoane de jandarmi care apără o parcelă de pământ şi fac orice în acest scop. Un
sat în care, în anumite momente, puteai intra doar dacă mergeai prin pădure sau pe
câmpul deschis, noaptea, pentru că drumul era blocat de puncte de control ale
Poliţiei. Oameni percheziţionaţi, bătuţi şi duşi la secţie, fără a avea dreptul să
contacteze pe cineva. Amenzi peste amenzi, pentru motive inventate. Sute de
jandarmi echipaţi până-n dinţi, la orice oră a zile. Patrule care protejau perimetrul.
Agresiuni peste agresiuni.

Iar ceea ce s-a întâmplat la Pungeşti a fost, în sine, o excepţie de la regulă. A fost un
soi de throwback în anii `90. Pentru că acolo, oricine nu era parte dintr-o instituţie
de stat sau militară, era un posibil ”violent”, asupra căruia se putea folosi orice
metodă era necesară spre a se ”reinstaura” ordinea publică.

Evenimentele de la Pungeşti au scandalizat mii de oameni din lungul şi latul ţării, iar
guvernul anunţa că lua toate măsurile necesare spre a rezolva situaţia – situaţia
ind protestatarii. Iar atunci când autobuze pline ochi au pornit înspre Pungeşti
(chiar şi spre Bucureşti), au fost oprite de nenumărate ori de către echipaje ale
Poliţiei Rutiere, pentru veri care. Orice, dar acele autobuze nu trebuie să ajungă la
destinaţie. Sau, dacă vor ajunge, oamenii care vor coborî din ele să ştie de frică. De
frica statului.

Într-un nal, câteva persoane au fost trase la răspundere. S-a decis că brutalitatea a
fost cauzată de către acela care avea în ”grijă” situaţia care se desfăşura în zona
a ată în stare de excepţie. Iar de atunci au trecut mai mult de 3 ani de atunci, iar
oamenii au uitat ce s-a întâmplat la Pungeşti.

***
 Oricine ar început violenţele de acum câteva zile din Bucureşti, nu contează,
ultraşii au fost, şi asta scrie pe toate gardurile. Inamicul Securităţii este şi mai
stigmatizat, ind văzut de către media şi opinia publică ca un grup de descreieraţi,
chiar suboameni. Şi, ce e şi mai rău, populaţia civilă devine complice în acest război
(începând cu acest an, a se vedea postările Jandarmeriei Bucureşti). Civilii sunt rugaţi
ca, dacă au materiale care pot ajuta investigaţiile, să le trimită pe adresa „redacţiei”.
De asemenea, Jandarmeria comunică cu populaţia, oferind speci caţii la ce să se
facă în cazuri excepţionale. Ce să faci când vezi agitatori şi încep violenţele. Ceva ce
eu, personal, nu am văzut pe durata protestelor din anii precedenţi.

De asemenea, uimitor, jandarmii au început să posteze pe pro lele lor personale de

Facebook poze de la proteste. Cu pancarte care li s-au părut amuzante, sau cu cât
de multă lume se a ă în piaţă. Pot înţelege asta, că şi ei sunt de aceeaşi părere cu
protestatari. În paralel, unii dintre ei scriu postări şi comentarii prin care le
mulţumesc oamenilor că au ajuns să-i înţeleagă şi pe ei că doar îşi fac meseria, şi că
ei le sunt alături. De ce subit această deschidere a jandarmilor şi Jandarmeriei faţă
de populaţie? de ce nu a existat asta şi înainte de protestele recente?

Punct ochit, punct ţintit. Jandarmeria Bucureşti iese cea mai câştigată, brutalitatea ei
ind de ordinul trecutului. Cine aminteşte asta oamenilor este considerat un
agitator, un violent. Cum, nu vezi?, jandarmii ne apără de violenţi, de suboamenii ăia
cu creiere cât o nucă.

Doresc a aminti, de asemenea, că anumite părţi din galerii au ajuns să e

instrumentalizate de către partide (exemplu, fraţii Negoiţă, membri PSD, cu dosare
penale, care au legăturile lor cu unii membrii ai galeriei Dinamo Bucureşti). Lupta
constantă a Jandarmeriei şi a instituţiilor de stat de a distruge galeriile a creat
contextul în care anumiţi lideri de opinie sau de galerii să e e  cu diverse
probleme la nivel de justiţie, e să trebuiască (sau să o facă de bună voi) să
cocheteze cu diverşi indivizi din diverse partide, spre a putea rămâne în libertate sau
a-şi spori puterile în cadrul aparatului de stat. Lupta s-a dus pe două căi,
discreditare via partinic şi politic şi via stigmatizare şi bătaie tipic militărească.

Ideea este că, fără să ne dăm seama, aşa numiţii urmaşi ai Securităţii şi ai PCR-ului
au reuşit, într-un nal, să-şi distrugă, sau, de fapt, să-şi dezarmeze şi să dezbine x
pe aceia care i-au contestat cel mai vizibil şi puternic până şi după `89. Între acele
instituţii şi instrumente de stat şi marea masă a populaţiei nu mai stă nimica, ceea
ce înseamnă posibilitatea şi capacitatea de a controla, fără nici o problemă,
mişcările de stradă. A oferi ori şi cântece jandarmilor poate drăguţ sau nu, dar, în
continuare, puterea stă în politic şi extensiile de represiune şi opresiune ale
acestora. Şi e trist momentul acela când civilii, oamenii de rând, ajung să e complici
la acest lucru. Noi poate că vedem umanitatea de sub uniforme şi căşti, dar nu vom
vedea prea curând feţele şi gândirea celor care dau ordinele care transformă un
zâmbet de jandarm într-o expresie care nu denotă deloc fericire. Iar aceia, nu toţi,
dar mulţi, încă lucrează după manualele vechi.

Repet: nu vedem feţele şi gândirea acelora care dau ordinele.
 Oferiţi-le ori jandarmilor. Şi cântaţi-le. Asta în timp ce se va cere o adevărată
reformare a Jandarmeriei, sau, şi mai bine, des inţarea ei ca atare, şi reorganizarea
forţelor de ordine în instituţii non-militare/militarizate. Se presupune că trăim într-o
ţară democrată, iar în astfel de ţări ordinea nu se restabileşte folosind instituţii
militare.

În momentul în care ultraşii vor deja amintiri, precum amenzile din 2013 şi
Pungeşti, la un moment dat va apărea o nouă forţă contestatară pe care, poate, o
veţi susţine, iar acea forţă contestatară va noul inamic al politicului şi al şe lor
Jandarmeriei, scopul lor devenind acela de a des inţa acea grupare, prin orice
metodă posibilă, pentru totdeauna.

Comentarii
0 comentarii

0 Comments Sort by Newest

Add a comment...

Facebook Comments Plugin

#jandarmeria romana #jandarmi #proteste romania #ultrasi nu infractori


 

Scrisoare pentru dragul meu jandarm

Retrospectivă CSU Craiova, tur 2016/2017 (Liga 1)

Citeşte şi ...

Societatea românească
Marșul Eroilor – Timișoara,
16.12.2017

Societatea românească
1 Decembrie 2017 la Alba
Iulia

Fenomenul ultras
Percheziții într-un autobuz
cu suporteri ai...

Fenomenul ultras
Am rămas doar noi


Societatea românească
 Jucătorii echipei Flacăra
Moreni au deszăpezit...

Sezon 16/17 • Societatea românească • Ultraşii români

Reacții ale ultrașilor în
stradă la protestele din...

Despre autor

admin

Vezi toate articolele

Comentează

Comentariu

Nume *

Email *

Website
 Publică

Facebook

Romanian Ultras
17K likes

Like Page

Romanian Ultras
on Thursday

"Pentru a marca implinirea a 100

de ani de la Marea Unire, vom
realiza o serie de fulare cu o
grafica speciala, adaptata acestui
moment si inspirata din simbolurile
heraldice ale provinciilor istorice." -
Honor et Patria

Comentarii


  Производство металлоизделий Производство металлоконструкций la CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

 Производство металлоизделий Производство металлоконструкций la CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

 Производство металлоизделий Производство металлоконструкций la CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

 Химические реагенты для бассейна Широкий ассортимент каркасных бассейнов la CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

 Химические реагенты для бассейна Широкий ассортимент каркасных бассейнов la CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

 BASARABIA

 În tribună

 FC Steaua

 FC Vaslui

 Steagul Roşu

Icon Commando Oli - Olimpia Satu Mare

 U Cluj

  Druckeria
  Peluza Sud - Voinţa Sibiu

Icon Rapid Fans

 Doar Petrolul

 Dinamo Mania

 FC ARGES 1953

 Dunărea Bătrâna

 Corvinul 1921


  PCH - Dinamo

Icon Sezione Ultra - U Craiova

 Steel Boys - Otelul Galati

 Black Devils - U Cluj

 Băieţii Veseli - Poli Iaşi

 Oastea Fiara - Zimbru Chisinau

Articole populare


 Despre fani, o specie pe cale de dispariţie. Doar...
4,691 A şări

DEZBATERE: Ultrașii români de la „Cătălin...

4,382 A şări

UltrasShop.com este acum și în România!

1,950 A şări

Peluza
1,550 A şări

Cele mai comentate

Oţelul Galaţi – Steaua Bucureşti, Supercupa...

401 Comentarii

CFR Cluj – U Cluj – (UPDATE)

301 Comentarii

FANATICS capturat de aradeni

230 Comentarii

Brigada Excentric din Vaslui, capturata de ieseni!

222 Comentarii

Video


 Statistici

Copyright © 2002-2016 Romanian Ultras. Toate drepturile rezervate.