Lu Xi PDF

CORINT
EDUCA IONAL CORINT

EDUCA IONAL
k «>�¬ª>©¨¯>°«¨±}¢°>V> ¦¨«¨L�³£>>VMORMPNNT>>QXOW>nk>>n ¦¤>O
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 1
k «>�¬ª>©¨¯>°«¨±}¢°>V> ¦¨«¨L�³£>>VMORMPNNT>>QXOW>nk>>n ¦¤>O
CORINT
E D U C A˜ I O N A L
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educației și Cercetării nr. 4742 din 21.07.2006 în urma evaluării calitative organizate de
cãtre Consiliul Național pentru Evaluarea și Difuzarea Manualelor și este realizat în conformitate cu programa analitică aprobată prin
Ordin al ministrului Educației și Cercetării nr. 3410 din 07.03.2006.
Date despre autori:

Miori]a Baciu: Doctor `n filologie, grad didactic I, profesor la Liceul Teoretic „Ion Creang\” din Bucure[ti [i `n `nv\]\mân-
tul universitar. A publicat, ca autor, Polenul clipei, Editura Teora –1996, [i, `n colaborare, manuale (Limba român\. Manual
pentru clasa a V-a, Editura Teora – 1995-2005), auxiliare didactice la editurile Recif – 1996, Teora – 1999 [i 2000, Corint
–2000, Tribuna `nv\]\mântului –2000, Dacia –2000 [i 2001, E.D.P. –2004 [i 2005; studii [i articole `n presa din ]ar\ [i din
str\in\tate.
Rodica Lungu: Gradul didactic I, profesor la Colegiul Na]ional „Gh. Laz\r” din Sibiu, inspector de specialitate la
Inspectoratul {colar Jude]ean Sibiu, membr\ a grupului de lucru al C.N.C. [i membr\ `n Comisia Na]ional\ de Limba [i
Literatura Român\. A publicat, `n colaborare, Caiete metodice –Limba [i literatura român\, Editura Casei Corpului Didactic
Sibiu – 2001 [i Teste pentru admitere. Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor Terestre, Sibiu – 2004,
Limba [i literatura român\. Bacalaureat 2006, Editura Corint, Bucure[ti, Teste pentru bacalaureat 2006, Editura Nomina.
Ioana D\ne]iu: Doctorand în filologie, profesor, grad didactic I, director al Liceului Teoretic „Constantin Noica” din Sibiu.
A publicat, în colaborare, Teste pentru admitere, Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor Terestre, Sibiu,
2004.
Achim Stoian: profesor, grad didactic I, Colegiul Na]ional „Octavian Goga” din Sibiu. A publicat, în colaborare, Teste
pentru admitere, Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor Terestre, Sibiu, 2004.
Referenți științifici:
Conf. univ. dr. Gheorghe Manolache, Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Prof. gr. I Elena Vlad, directoarea Colegiului Național Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Literatură universală: manual pentru clasa a XI-a / Miorița Baciu, Rodica
Lungu, Ioana Dănețiu, Achim Stoian. - București: Corint, 2006
Bibliogr.
ISBN(10) 973-653-939-3; ISBN (13) 978-973-653-939-8
I. Baciu, Miorița
II. Lungu, Rodica
III. Dănețiu, Ioana
IV. Stoian, Achim
82.09(075.35)
82-82=135.1(075.35)
Redactor: Cornelia Gârmacea

Tehnoredactare computerizată: Cristina Gvinda
Coperta: Valeria Moldovan
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal
Depozit
Departamentul de Vânzări 060012

GRUPUL EDITORIAL CORINT
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod Tel.: 021.310.15.30
poştal 010517 E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20 Magazin virtual: www.edituracorint.ro
Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii CORINT,

parte componentă a Grupului Editorial Corint.
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 3
I. OMUL ANTIC
Creaþii ºi creatori reprezentativi
Creaþii ale popoarelor primitive
l Literatura oralã. Lirica: Cântece (de muncã, de rãzboi, ritua-
lice, de leagãn, de dragoste etc.); Epica: Mituri cosmogonice,
legende totemice, basme, fabule, paremiologie
Literatura Antichitãþii orientale

l Mileniul al III-lea î.H.
Literatura sumero-babilonianã. Scrieri epice:
Literatura
Epopeea lui Ghilgameº, Poemul epic: Enuma Antichitãþii greco-latine
Eliº
l 2400 î.H.1400 î.H. l Secolele al XII-leaal IV-lea î.H.
Literatura egipteanã. Scrieri magice ºi sapi- Epopeea: Homer, Iliada, Odiseea; poemul
enþiale: Textele piramidelor, Cartea morþilor; didactic: Hesiod, Munci ºi zile; poezia liricã:
imnuri: Imnul lui Eknaton; epica: Povestea Sapho, Alceu; Pindar; Anacreon; fabule:
celor trei fraþi Esop; tragedii: Eschil, Perºii; Sofocle,
l Secolele al VIII-leaal II-lea î.H. Antigona; Euripide, Medeea; comedii:
Literatura ebraicã: Vechiul Testament (Psal- Aristofan, Pãsãrile; filosofie, esteticã: Platon,
mii, Cântarea Cântãrilor) Banchetul; Socrate; Aristotel, Poetica; proza
l Secolele al V-lea î.H.al V-lea d.H. istoricã: Herodot, Istorii; Cato cel Bãtrân,
Literatura indianã. Epopei: Ramayana; Originile
Mahabharata; Sakuntala de Kalidasa l Secolele al IV-lea î.H.I d.H.
l Secolul al V-lea î.H Tragedia: Licofron; comedia: Titus Maccius
Literatura chinezã. Cartea cântecelor; poe- Plautus, Ulcica; epopeea: Publius Vergilius
mele lui Du Fu Maro, Eneida; poezia liricã: Publius Vergilius
Maro, Georgicele, Bucolicele; Quintus
Horatius Flaccus, Epistola cãtre Pisoni. Arta
poeticã; Publius Ovidius Maro, Tristele,
Ponticele, Metamorfozele; Titus Lucretius
Carus, Despre natura lucrurilor; proza:
Cicero, Catilinarele, Filipicele; Caius Iulius
Caesar, Comentarii despre rãzboiul cu galii,
Comentarii despre rãzboiul civil.
I. OMUL ANTIC
IDEALUL EROIC Prima impresie pe care o lasã

cititorului lectura Iliadei este
grandoarea [] rezultând din
Iliada de Homer
faptul cã poetul îºi plaseazã eroii
în perspectiva unui ideal moral,
idealul de bãrbãþie, forþã,
glorie[] (Ovidiu Drimba)
Coordonate ale operei

Iliada povesteºte luptele pe care grecii din înapoi pe roaba sa, Hriseis, pãrintelui ei, preotul
insule ºi din peninsulã aheii sau danaii Hrisis, protejat de zeul Apolo, se despãgubeºte,
într-un cuvânt le dau de nouã ani încheiaþi luând-o pe Briseis, roaba lui Ahile. Luptele
împotriva troienilor, din pricinã cã frumosul înverºunate, ce urmeazã ºi în care atâþia dintre
Paris, protejatul zeiþei Afrodita, a rãpit-o [] eroii ambelor tabere cad victime, în frunte cu
pe Elena, mult frumoasa soþie a lui Menelaos, Patroclu ºi Hector, acesta fruntaº al troienilor,
regele Spartei ºi fratele lui Agamemnon. celãlalt al aheilor, scot la luminã diversitatea ca-
Poema începe cu sfada între Agamemnon, mai racterelor ºi a patimilor, uneori meschine, ce-i
marele tuturor oºtilor, ºi Ahile, cãpetenia frãmântã pe eroii greci ºi troieni, cum ar fi de
Mirmidonilor, care se ºi retrage supãrat în cort, pildã dihonia dintre Ahile ºi Agamemnon, prici-
la corãbii, ºi nu mai ia parte la lupte din clipa nuitã mai puþin din cauza unei femei, cât din
când Agamemnon, pentru cã fusese silit s-o dea împãrþirea prãzii de rãzboi. (Perpessicius)
Studiu de text: Scene celebre de luptã
Înfruntarea dintre Hector ºi Patroclos Vlãguit de un zeu, de mâna lui Apolo, ºi de

Cântul al XVI-lea lancea vrãjmaºã, totuºi ocolind neîndurata
– fragmente – Moarte Patroclos se întoarse spre ceata alor
[...] Patroclos sãlbatic s-a nãpustit în luptã. sãi.
De trei ori se avântã, aidoma lui Ares, strigând (818) Dar Hector l-a vãzut plecând rãnit de-a-
îngrozitor, ºi de trei ori ucide câte nouã troieni. ramã ºi pânã în preajma lui strãbate vijelios
Dar a patra oarã, când pornea asemeni unui zeu tabãra duºmanã, ºi-n partea mai de jos a pântecu-
din Olimp în vâltoarea luptei, atunci, o Patroclos, lui îl izbeºte cu lancea. Pânã-n adânc se-mplântã
þi-a apãrut în faþã sfârºitul vieþii tale! [] în carne tãiºul. Viteazul se prãvale ºi jale i-a
(801) Lancea lui Patroclos i s-a frânt în mânã, cuprins pe toþi cetaºii danai. Aºa cum un leu
lancea lui cea lungã, zdravãnã ºi grea, ferecatã-n biruie mistreþul pe-o culme de munte; au luptat
aramã. Pavãza ce-i ajunge pânã la cãlcâie îi amândoi dârji ºi semeþi, pentru dreptul de-a bea
cade la pãmânt. Apoi fiul lui Zeus, stãpânul dintr-un mic izvoraº, iar leul l-a doborât cu pute-
Apolo, îi desprinde platoºa ºi Patroclos se tul- rea lui pe mistreþul ce rãsuflã din greu; tot astfel
burã în adâncul inimii. Trupu-i e vlãguit ºi stã Priamidul îl ucide pe Patroclos, care mulþi luptã-
înmãrmurit; orbirea îl apasã! [] tori doborâse-n þãrânã.
4
I. Omul antic
Lupta dintre Ahile ºi Hector

Cântul al XXII-lea
– fragmente –
Blestemate Hector! Nu-mi vorbi de-nþelegeri!
Între oameni ºi lei nu pot fi jurãminte, ºi nici
învoire între lup ºi miel. Cãci ei fãrã-ncetare vor,
înverºunaþi, pieirea celuilalt. Noi suntem sortiþi
urii! Nu poate încãpea nici un legãmânt, pânã în
clipa în care se va fi prãbuºit unul dintre noi,
sãturând de sânge pe Ares cumplitul. Sosit-a tim-
pul, acum, sã-þi vãdeºti vânjoºia. Adunã-þi pute-
rile, de eºti bun suliþaº; fii plin de îndrãznealã!
Nu vei putea scãpa. Atena, de îndatã, prin braþul
meu puternic te va doborî ºi plãti-vei atunci toate
suferinþele ce le-am îndurat, când prietenii mei
cãzut-au la pãmânt uciºi de lancea ta, de furia Ahile îl panseazã pe Patroclos
lãncii tale! (scenã de pe un vas cu figuri roºii).
(273) Dupã aceste vorbe, îºi roteºte suliþa ºi-o
zvârle drept în faþã. Dar slãvitul Hector o vede glie. La fel de nãvalnic e Hector, Priamidul, când
venind ºi se dã la o parte. [] îºi ridicã sabia. Ahile e sãlbatic în mânia sa!
(279) Ai greºit, Ahile; tu n-ai cunoscut din Frumosu-i scut îi acoperã pieptul; pe capul sãu se
spusele lui Zeus ceasul morþii mele dupã cum te clatinã strãlucitoru-i coif, lucrat în patru creste,
fãleai. Rosteai vorbe viclene, meºter în cuvinte. unde fâlfâie coama din aur scânteind; Hephaistos
Voiai sã mã-nspãimânþi, iar eu, cuprins de teamã, a prins-o de tui, lãsând-o apoi sã cadã bogatã, în
sã-mi uit vitejia Nu vei înfige arma între umerii jur. Precum, în miez de noapte, înainteazã o stea,
mei, fugãrit de tine. În pieptul meu împlânt-o, de pe cer, cea mai frumoasã, Luceafãrul lucind pe
vreun zeu îþi îngãduie. Dar iatã lancea mea, bolta înstelatã, la fel în mii de focuri
ocoleºte-o de poþi. De-ar încãpea întreagã în strãluce arama pe care-o roteºte Ahile-n dreapta
carnea lui Ahile, n-ar mai fi aºa crunt rãzboiul sa. Plin de venin ºi urã, cautã cu privirea locul
pentru Troia, dupã moartea ta, pacoste a troie- unde-ar pãtrunde tãiºul mai uºor, în frumosul
nilor! trup al slãvitului Hector. E-acoperit de arme lup-
Astfel a vorbit. ªi, rotindu-ºi lancea cu, um- tãtorul viteaz, de armele smulse, dupã ce i-a luat
brã-lungã, i-o zvârle în faþã. Fãrã sã dea greº, a viaþa, vajnicului Patroclos. Într-un singur loc i se
nimerit pe-Ahile în mijlocul scutului. Dar arama vãdeºte carnea, în locul unde gâtul cu umerii
respinge lovitura aramei.[] Hector mânios se-mbinã. Acolo mai lesne îl loveºte arma; ºi vâr-
stã pe loc, umilit; nu are altã suliþã ful va strãpunge fragedu-i grumaz! Dar lancea de
sã-l înfrunte în luptã.[] frasin, de-aramã-ngreunatã, nu i-a tãiat gâtlejul.
(306) Dupã aceste vorbe, Hector îºi trage Se nãruie-n þãrânã, dar mai poate rosti câteva
sabia ce-i atârna la ºold, zdravãnã, uriaºã. cuvinte, în timp ce Ahile, falnicul Ahile, grãieºte
Adunându-ºi puterile, porneºte ca un vultur cu mândrie:
zburând în înãlþimi, ce din nori se-avântã sã Când jefuiai armura viteazului Patroclos,
rãpeascã un miel sau iepure fricos, târându-se pe credeai cã de pedeapsã te voi fi izbãvit? []
5
I. Omul antic
Abordarea textului
1 Dupã cum remarcã Ovidiu Drimba, Mânia conducãtorilor militari, cu egoismul, trufia ºi une-
lui Ahile este ideea dominantã a poemului ºi ori laºitatea acestora, identificaþi temele epopeii.
l Formulaþi opinii asupra personajelor ºi
întreaga acþiune a Iliadei aratã cum se naºte, cum
evolueazã, ce consecinþe provoacã, cum se stinge asupra contextului situaþional.
ºi ce urmãri are potolirea acestui sentiment. 4 Dacã modelul uman al epocii homerice este
Conflictul interior se nuanþeazã prin confruntarea
soldatul, eroul, individul forte, care se ridicã în
furiei protagonistului cu orgoliul lui Agamemnon,
faþa cetãþii pentru a discuta sau a viola legile
ºi, exteriorizându-se, determinã complicarea
(Anne Ubersfeld), identificaþi în textele citate fi-
tramei (intrigei). Stãrile conflictuale ale murito-
guri de eroi antici. În Cântul al II-lea al epopeii
rilor bulverseazã cerurile ºi-i obligã pe nemuritori
sunt enumeraþi protagoniºtii evenimentelor din
sã ia atitudine. Zeul suprem arbitreazã ceea ce
ambele tabere: aheii (danaii) ºi troienii (dardanii).
pentru divinitãþi pare a fi un joc care-i animã în
l Pornind de la constatarea lui Perpessicius cã
plictiseala lor milenarã.
Homer creeazã fiinþe fictive aidoma celor reale,
l Comentaþi tipologia conflictului exterior.
alegeþi câte doi eroi din fiecare tabãrã, alþii decât
Aceastã operã literarã este Unul dintre Hector ºi Ahile, ºi alcãtuiþi-le câte o fiºã de iden-
cele mai timpurii ºi mai nesecate izvoare de titate în ficþiune, dupã modelul: nume, origine
poezie, iar Homer este cel mai vechi rapsod (umanã, divinã), loc de baºtinã, fapte eroice,
al Universului. repere fizice ºi caracteriale etc.
(Perpessicius)
5 Din perspectiva criticului Erich Auerbach,
2 Tema epopeii ºi elementele de recurenþã ale scenele dinamice pot fi considerate nuclee epice
distincte care se dezvoltã în mici unitãþi epice, de
acesteia sunt centrate pe umanitatea anticã, pe
sine stãtãtoare, aºezate într-o anumitã ordine, fi-
reprezentanþii ei exemplari ºi pe existenþa tragicã,
xatã de practica rapsodicã. Prezentarea scenelor
determinatã de transcendent. Omul Antichitãþii
de bãtãlie e realizatã dupã un model compoziþio-
greceºti trãieºte sub imperiul fatalitãþii ºi al
nal care debuteazã cu notarea, printr-o compara-
spaimei de reacþiile divinitãþilor olimpiene.
þie, a momentului când oºtile angajate în conflict
l Pornind de la aceste repere de interpretare a
pornesc una spre cealaltã. În continuare, discursul
textului, identificaþi în fragmentele citate teme ºi
epic se construieºte prin acumulãri cantitative de
particularizãri ale acestora, atitudini ºi comporta-
detalii despre originea celor care luptã ºi sunt
mente ale eroilor ºi situaþii care sã evidenþieze
uciºi, amãnunte biografice destinate sã stârneascã
raportul om-destin.
compasiunea. Descrierea modului în care sunt
Alcãtuiþi un portofoliu de prezentare uciºi eroii ºi notarea momentului (climax) când
(imagini, date de identificare) a zeilor Eladei. aceºtia se prãbuºesc este realizatã printr-o for-
mulã convenþionalã care cuprinde fie o metaforã,
3 Având în vedere afirmaþia lui Ovidiu fie o comparaþie.
l Numiþi ºi exemplificaþi alte modalitãþi de
Drimba cã Iliada este poemul care elogiazã tine-
reþea, curajul, forþa, onoarea ºi gloria virtuþile construcþie a subiectului ºi a personajelor în frag-
supreme spre care aspirã grecul epocii homerice, mentele citate ºi aplicaþi la textul suport formula
[] în opoziþie cu orgoliul ºi cupiditatea de analizã a scenei de luptã propuse de teoreti-
cianul literar german.
6
I. Omul antic
6 Acþiunea se desfãºoarã pe douã planuri: cel

uman ºi cel divin.
l Comparaþi divinitãþile mitologice ºi eroii
umani, acþiunile lor, tehnicile discursive prin care
sunt evidenþiaþi în context ºi problematizaþi
asemãnãrile ºi diferenþele.
7 În fragmentul citat, Ahile e sãlbatic în
mânia sa! care-l dezumanizeazã ºi care e
direcþionatã spre Hector, ucigaºul lui Patroclos.
l Identificaþi în text atitudini ale involuþiei
morale a eroului ºi comparaþi comportamentul
acestuia cu cel al lui Hector. Evidenþiaþi ºi alte
trãsãturi de caracter ale combatanþilor, numite sau Teatrul din Epidaur
sugerate în fragmentele de text.
8 Caracterizaþi în paralel personajele anga- Repere biobibliografice
jate în dialog/ în luptã (zei ºi / sau oameni, semi-
l Homer (Homeros) s-a nãscut,
zei). Veþi avea în vedere faptul cã Homer uti-
dupã spusele lui Herodot, în Ionia
lizeazã variate modalitãþi de portretizare a eroilor:
sau în insula Chios în secolul al
caracterizarea prin discurs (Ahile e violent în lim-
VIII-lea î.H. El a fost poet epic ºi
baj, Hector vorbeºte calm ºi mãsurat), caracteri-
aed. Numele lui înseamnã Orbul
zarea prin epitetul ornant (Ahile cel iute ca
sau Ostaticul. Potrivit legendei, a
ºoimul, iutele Ahile, Ahil, iutele de picior,
cãlãtorit mult ºi se presupune cã a trãit în insula
ªoimanul Ahile, îmbujorata Briseis, iscusi-
Chios. Cu timpul, biografia sa devine legendarã.
tul Ulise, aheii cei ferecaþi în aramã,
Existã cel puþin ºapte biografii fictive ale lui
sãgetaºul Apolon), caracterizarea unui personaj
Homer ºi el este revendicat de patru regiuni ale
printr-o comparaþie / comparaþii seriate (Nestor,
Greciei antice: regiunea Smyrnei, a Colofonului,
cãruia graiul din gurã mai dulce-i curã decât
insula Chios, Ionia. O parte din critica modernã
mierea).
a negat însã existenþa lui fizicã, instituindu-l ca
l Identificaþi ºi alte modalitãþi de caracterizare
personaj mitologic. Marile creaþii epice care i se
a eroilor antici ºi opinaþi de ce lipsesc de obicei
atribuie, Iliada ºi Odiseea, au fost considerate
din descrierea lui Homer elementele referitoare la
de unii exegeþi drept o redactare unitarã a unor
fizicul personajelor. În fragmentul din manual
cântece epice din Ciclul troian. Aristotel în
apar însã ºi elemente de identificare a eroilor, care
Poetica îi atribuie lui Homer ºi o epopee comicã,
fac trimiteri la imaginea lor în ficþiune.
Margites. De asemenea, este consideratã a fi
l Pornind de la fragmentul citat, motivaþi opþi-
scrisã de Homer ºi epopeea parodicã Batracho-
unea scriitorului pentru descrierea realizatã prin
myomachia (Bãtãlia broaºtelor cu ºoarecii).
ignorarea elementelor de fizionomie.
Poemele homerice circulã pe cale oralã în mai
l Având în vedere afimaþia lui Ovidiu Drimba,
multe variante. Compunerea ºi redactarea defi-
conform cãreia descrierea homericã este
nitivã s-au realizat din iniþiativa lui Pisistrate, la
esenþialmente narativã, scurtã, precisã, vigu-
Atena, în secolul al VI-lea î.H. Ediþia princeps
roasã, argumentaþi opinia cã a descrie înseamnã
a Iliadei a apãrut la Florenþa, în 1488.
în fond, a nara ceea ce vezi.
7
I. Omul antic
Dic]ionar cultural
l Epoca homericã (secolele al XII-lea al nouãlea an al asediului Troiei. Scena acþiunii este
VIII-lea î.H.) este perioada istoricã în care se de- câmpia Troiei, pe unde curge fluviul Scamandru,
sãvârºeºte formarea poporului grec, pe fondul sau Olimpul, lãcaºul zeilor. Cele povestite []
succesivelor migraþii ale dorienilor, aheilor, ionie- umplu complet câmpul de acþiune, curgerea
nilor. aceasta de fenomene se petrece în prim-plan,
Poemele homerice oferã informaþii asupra adicã neîncetat, într-un prezent local ºi temporal
formelor arhaice de viaþã ºi de organizare politicã deplin. (Erich Auerbach)
ºi socialã a grecilor, de la comunitãþile de triburi l Personajele nu sunt prezentate în evoluþie, ci
ºi pânã la polisuri1 ºi exaltã triumful cetãþii încremenesc într-o vârstã prestabilitã, nu se schim-
Micene ºi cuceririle ei din întreaga lume gre- bã aproape deloc în zece ani de rãzboi. (Erich
ceascã. În secolul al XIII-lea î.H. hegemonia Auerbach).
acesteia dispare, iar cultura ºi civilizaþia Eladei l Ahile crescut de centaurul Chiron, miticul
par a intra în penumbrã pentru mai multe sute de ani. dascãl al Antichitãþii, ºi-a ales într-adevãr un des-
l Epopeea homericã este consideratã debutul tin eroic printr-o opþiune tipicã pentru vechii greci
literaturii greceºti ºi este o capodoperã care apare ºi dragostea lor de faimã nemuritoare. El a prefe-
relativ brusc, fiind compusã de un creator genial, rat moartea timpurie, încununatã de o rãsunãtoare
aparent izolat ºi fãrã predecesori. Ciclurile epice victorie, unei existenþe lungi ºi puse la adãpost de
populare despre eroi sau divinitãþi (Hercule, orice ameninþãri, dar care l-ar fi privat de glorie.
Oedip etc.) constituie cadrul cultural al apariþiei (Zoe Dumitrescu-Buºulenga)
Iliadei (secolul al VIII-lea î. H.). Iliada este alcã- l Hector reprezintã eroul ideal, curajul
tuitã din 24 de cânturi (15.000 de versuri). dublat de o nobleþe sufleteascã ºi de devotament
Acþiunea se desfãºoarã pe parcursul celui de-al pentru ai sãi. (Ovidiu Drimba)
Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Ilustraþi caracteristicile stilului homeric
(organizarea textului prin alternarea modurilor
de expunere, figurile semantice, registrele stilis-
tice, recurenþa violenþei de limbaj, viziunea
hiperbolicã ºi alegoricã etc.). În rezolvarea ce-
rinþei, veþi avea în vedere faptul cã textul de
referinþã este o traducere, o convertire a origi-
nalului la datele limbii române.
2. Iliada elogiazã un model uman: luptãtorul
sângeros, eroul devotat idealului de glorie.
l Rescrieþi dintr-o perspectivã personalã
trama epopeii, pornind de la ipoteza cã rãzbo-
iul troian nu va avea loc (Jean Anouilh).
Masca lui Agamemnon 1 Polis, oraº-cetate în limba greacã.
8
I. OMUL ANTIC
IDEALUL DEMNITÃÞII Esenþialul e sã cucereºti.

Nu sã accepþi. Nu sã ºtii;
sã optezi, între cine ºi cine,
Antigona de Sofocle
între ce ºi ce? Þin dinainte cu
învinsul.
(Constantin Noica)

Antigona este fiica lui Oedip, regele Tebei. au dreptul sã-i judece pe cei morþi. Antigona îºi
Dupã ce acesta a pãrãsit cetatea (orb, ca îngroapã fratele în ciuda interdicþiei. Pentru a o
pedeapsã pentru vina tragicã de a se fi cãsãtorit pedepsi, Creon o condamnã la moarte, apoi se
cu mama sa, Iocasta), iar cei doi fii ai lui, rãzgândeºte ºi o închide într-un mormânt de pia-
Eteocle ºi Polinice, au murit în rãzboi, rege va
trã. Antigona se sinucide. Este inflexibilã faþã de
deveni Creon, fratele Iocastei. Creon ordonã ca
punctul de vedere pe care-l apãrã, e netemãtoare
lui Eteocle sã i se facã funeralii demne de un
erou, în timp ce Polinice va fi lãsat pradã în faþa morþii, o priveºte ca pe o eliberare de
pãsãrilor ºi animalelor sãlbatice. Antigona e suferinþã. Triumfã moral, principiile promovate îi
opritã prin edict regal sã-ºi facã datoria sacrã supravieþuiesc. Fiul lui Creon logodnicul
faþã de fratele mort, datorie obligatorie dupã Antigonei , Hemon, se sinucide dupã moartea
morala timpului. Ea este neinteresatã de tema iubitei; soþia lui Creon, Euridice, se sinucide ºi ea,
vinovãþiei lui Polinice, pentru cã cei vii nu mai neputând suporta durerea de a-ºi fi pierdut fiul.
Studiu de text: Vezi dar cã soarta ce-mi gãteºti/Nu-i nicidecum un rãu
– fragmente –
Creon Când nu mai pridideºti de-atâtea mari dureri
[] cum de-ndrãzneºti tu legile sã-mi calci? Ce azi mã copleºesc, nu-i oare de folos?
Antigona
Nu Zeus mi-a dat aºa porunci! Nici Dike1 Replica numeºte o trãsãturã caracterialã
ea definitorie a Antigonei, care constituie ºi va-
Ce stã cu zeii din Infern atare legi loarea supremã a omului antic.
Nu a dat omului. Iar eu porunca ta Argumentaþi.
N-o socotesc atât de tare-ncât pe om
Sã-l facã-a-nfrânge chiar ºi legile zeieºti
Cã-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu! Corifeul2
.. Ce dârzã fire are ea! Ca tatãl ei,
Nainte de soroc, mai bine-o fi! Sã mori Nu ºtie-n faþa suferinþii-a se-nclina.
1 Dike, zeiþa dreptãþii.

2 Corifeul, conducãtorul corului antic în cadrul reprezentãrilor teatrale.
9
I. Omul antic
Corul antic, personajul colectiv, este

vocea raþiunii.
Creon
Sã ºtii cã cei ce-s dârji din firea lor sunt cei
Mai lesne prãbuºiþiªi fierul e vârtos,
Dar cum se-nmoaie-n jar ºi ce uºor îl frângi!
.
Neosânditã de-am s-o las din mâna mea
Pe-aceea ce porunca mi-a cãlcat O, nu!
Antigona
Ei, da, m-ai prins! Mai mult ca moartea-mi ce
mai vrei?
Creon Sfinx (secolul al VI-lea, Delfi)
Atâta doar! Eu moartea-þi vreau ºi mi-e de-a-
juns. 11. Creon: El þara-ºi apãra; cellalt ºi-o
Atenþie! Numerotarea replicilor perso- rãvãºea!
najelor este motivatã de sarcina de lucru. 12. Antigona: La Hades, jos, o lege-i-una-
l La început citiþi numai replicile perso- pentru toþi.
najului Creon. 13. Creon: La el, cei drepþi nu-s la un loc cu
cei mârºavi.
l Citiþi apoi replicile Antigonei.
14. Antigona: Dar cine-o ºti cã-aceasta-i
legea pentru morþi?
1. Creon: Din toþi tebanii tu, doar tu gândeºti
15. Creon: Chiar ºi-n mormânt de-ar fi,
aºa.
duºmanul mi-e duºman!
2. Antigona: Ba toþi gândesc, dar tac, cã de,
16. Antigona: Iubirea-i rostul vieþii mele! Ura,
eºti tu pe-aici,
nu!
3. Creon: ªi oare nu roºeºti sã nu gândeºti ca
ei? Dupã lectura selectivã a replicilor din frag-
4. Antigona: Cinstirea unui frate-a-i da, mentul de text, reflectaþi asupra convertirii dia-
ruºine nu-i! logului dramatic în monolog.
5. Creon: Nu frate þi-e ºi cel ce i s-a-mpotrivit? l Comparaþi tirada lui Creon cu discursul
6. Antigona: Ba da! De-o mamã ºi de-un tatã Antigonei.
amândoi.
7. Creon: Slãvind pe unul doar, nu-i pângãrit l Comentaþi monologul regelui Tebei din
cellalt? perspectiva modalitãþilor discursului: adec-
8. Antigona: Cel care e-n mormânt nu ar varea la situaþia de comunicare monologatã; la
vorbi aºa! scopul comunicãrii; coexistenþa funcþiilor lim-
9. Creon: Ba da, de-l pui la rând cu cel bajului; utilizarea strategiilor de exprimare
nelegiuit. indirectã a opiniei.
10. Antigona: Dar el nu i-a fost rob, ci frate el
i-a fost. Traducerea de George Fotino, 1969.
10
I. Omul antic
Abordarea textului
l În demersul de interpretare utilizaþi ºi infor-
1 Pornind de la opinia lui Christophe Cusset
maþii despre tipologia conflictului. Conflictul
cã Modelul cel mai imitat este Homer ºi tragedia interior se instituie între raþiune (Antigona ilus-
nu se abþine sã împrumute de la poezia home- treazã conºtiinþa existenþei unei ordini superioare
ricã, argumentaþi ideea, identificând în fragmen- pasiunilor omeneºti, doveditã prin legi ale eter-
tul de text elemente de recurenþã miticã din nitãþii: Dar pe vecie-s legi, ºi nu-s de azi, de
epopeea lui Homer. Pentru rezolvarea temei, veþi ieri) ºi pasiune (orgoliul autoritãþii masculine ºi
avea în vedere comportamentul contestatar al despotismul lui Creon), între valorile colective ºi
Antigonei faþã de Creon ºi pe cel al lui Ahile faþã cele individuale, între general ºi particular, pro-
de Agamemnon sau Priam; atitudinea protagoniº- blematica socialã a secolului de aur al Atenei
tilor faþã de destin ºi moarte; trãsãturi caracteriale lui Pericle. Victimã a îndrãznelii de a se considera
comune etc. imun la efectul legitãþilor impuse de o ordine
2 Sofocle înfiereazã tirania personificatã în supraumanã, Creon rãmâne singur, e învingãtorul
figura lui Creon ºi susþine dreptul la libera expri- care nu câºtigã nimic. Aºa conºtientizeazã fragili-
mare a personalitãþii umane. Voinþa omului este tatea ºi locul fiinþei umane în univers. Conflictul
principalul resort al actului tragic. Omul este exterior concentreazã reacþiile personajelor în
mãsura tuturor lucrurilor (Protagoras), nu des- raport cu arbitrarul acþiunilor lui Creon.
tinul, iar orice faptã nefericitã poate fi rãs- Antigona, Ismena, Hemon, Tiresias, Euridice se
cumpãratã printr-o conºtiinþã moralã, care sã cer- ridicã pe rând împotriva tiraniei, dar plãtesc pen-
tifice asumarea vinei tragice. Conform resortu- tru curajul lor.
rilor tragediei, victoria Antigonei asupra arbitra- 5 Sursa conflictului ºi a tragismului este
rului, a orgoliului nemãsurat ºi a tiraniei înseam- dizarmonia ºi lipsa comunicãrii. Explicaþi de ce
nã moarte. nu pot / nu vor sã comunice personajele.
l Precizaþi care sunt temele tragediei prin
referire la personaje, la raportul dintre om ºi des- 6 Eroul este personajul central al tragediei
tin, la contextul situaþional. greceºti. Cel mai adesea, el este individul forte
care se ridicã în faþa cetãþii pentru a discuta sau a
3 În tragedie Conflictul principal [] este viola legile. Câteodatã, el reprezintã o altã va-
acela dintre Stat, dintre viaþa eticã, în generali- loare, dacã nu o altã lege, ca Antigona. (Anne
tatea ei spiritualã, ºi Familie, ca moralitate natu- Ubersfeld).
ralã. Acestea sunt puterile cele mai pure ale l Ce valori morale sunt evidenþiate în tragedia
reprezentãrii tragice. (Fr. Hegel). Sau între urã Antigona? Argumentaþi.
[Purtarea lui Creon nu e dictatã de consideraþii
7 Caracterizaþi în paralel cele douã personaje
de stat, ci doar de ura împotriva mortului. (J. W.
Goethe)] ºi iubire (Antigona: Iubirea-i rostul angajate în dialog. Veþi avea în vedere faptul cã
vieþii mele). Sofocle coboarã tragedia la scara umanã
l Aduceþi argumente în favoarea unuia dintre
(Ovidiu Drimba) ºi cã eroii nuanþeazã prin com-
punctele de vedere exprimate. portamentele ºi acþiunile lor existenþa.
l Numiþi modalitãþile de caracterizare ºi opinaþi
4 Citiþi textul, identificaþi motivaþia conflic- de ce dramaturgul antic nu portretizeazã perso-
tului dramatic ºi problematizaþi, în cadrul unei najele. Existã în fragmentul dat aluzii la identitatea
dezbateri pe tema libertãþii, conceptul de destin. în ficþiune a personajelor? Citaþi versurile.
11
I. Omul antic
8 Sofocle construieºte imaginea omului

secolului de aur al Atenei, epocã legatã de
numele lui Pericle.
l Ce calitãþi ale Antigonei se circumscriu mo-
delului?
În lume-s mari minuni,/ Mai mari ca omul
însã nu-s!/ Purtat de vânt, strãbate mãri/ Prin
hulã ºi prin val spumos,/ Prin val vuind vije-
lios. (Antigona, Sofocle)
9 Numiþi ºi exemplificaþi douã modalitãþi de

construcþie a subiectului / a personajelor.
10 Replicile din finalul fragmentului citat
uzeazã de structura discursului aforistic.
l Identificaþi ºi argumentaþi caracteristicile
acestui tip de cugetare formulatã succint ºi expre-
siv, dar cu forþã de generalizare.
l Comentaþi semnificaþiile replicilor aforistice. Femeie îmbrãcatã în chiton (statuie anticã)
Repere biobibliografice
l Sofocle (496406 î.H.). I s-au l Eschil (526456 î.H.) A scris
atribuit peste o sutã douãzeci ºi trei peste nouãzeci de piese de teatru
de tragedii ºi drame satirice, dintre (tragedii ºi drame cu satiri) ºi a
care s-au pãstrat doar ºapte: Aias, învins de treisprezece ori la com-
Electra, Oedip rege (capodopera petiþiile organizate în cadrul
lui Sofocle, dupã Aristotel), Marilor Dionisii.
Antigona (442 î.H.), Oedip la Colonos, Trachi- Din opera lui s-au pãstrat doar ºapte tragedii:
niile, Filoctet. Sofocle se inspirã în tragediile sale Perºii, Rugãtoarele, Cei ºapte împotriva Tebei,
din ciclurile epice populare (Ciclul teban, Ciclul trilogia Orestia (Agamemnon, Hoeforele1, Eume-
troian), subiectul preferat fiind predestinarea. nidele2) ºi Prometeu înlãnþuit.
Acþiunea acestor tragedii e simplã, deznodãmân- l Euripide (480406 î.H.).
tul catastrofal se configureazã încã de la primele Autor a ºaptezeci ºi opt de tragedii
replici ale personajelor. Sofocle acordã im- ºi drame cu satiri, dintre care s-au
portanþã conflictului interior, de la nivelul pãstrat doar optsprezece: Andro-
conºtiinþei personajului tragic, care este un erou maca, Medeea, Ifigenia în Aulida,
complex, puternic individualizat. Alcesta, Hecuba, Hipolit, Oreste,
Fenicienele, Bacantele, Troienele, Heraclizii,
1 Hoefore, cele care purtau ofrandele pentru zei. Electra, Ciclopul etc.
2 Eumenide, fiinþe fantastice care îi urmãreau pe
criminali.
12
I. Omul antic
Dic]ionar cultural
l Tragedia. Aristotel în Poetica defineºte trage- numite episoade. O tragedie avea între trei ºi cinci
dia drept imitaþia unei acþiuni (spectacolul teatral episoade. Fiecare dintre acestea era încadrat de
este o reprezentare scenicã a unor situaþii ºi acþiuni cântece ale corului (parodosul, primul cântec,
care imitã viaþa. Procedeul care stã la baza creaþiei avea caracter liric, celelalte cântece, numite
literare este deci imitaþia, mimesis) alese ºi depline, stasime, aveau rolul de a stabili legãtura între
cu o anumitã întindere, într-o limbã frumoasã [], episoade). Dupã recitarea ultimului stasimon,
imitaþie fãcutã de personaje în acþiune [] ºi care, urma exodul, deznodãmântul acþiunii. Intriga este
stârnind mila ºi frica, sãvârºeºte purificarea carac- simplã, urmãreºte efecte de facturã moralã, con-
teristicã unor asemenea emoþii. Tragedia este spe- flictele sunt catastrofice ºi necesitã, în genere,
cia genului dramatic bazatã pe reprezentarea cate- intervenþia zeilor. Acþiunea este unitarã, se uti-
goriei estetice a tragicului ºi caracterizatã prin exis- lizeazã regula celor trei unitãþi. Aristotel propune
tenþa unui conflict puternic, care se finalizeazã prin ca acþiunea unei tragedii sã se desfãºoare pe par-
prãbuºirea (moartea) eroilor, dar principiile morale cursul a 24 de ore (unitatea de timp), într-un singur
ale acestora supravieþuiesc. Deznodãmântul catas- loc (unitatea de spaþiu) ºi sã fie concentratã în jurul
trofal al conflictului are un efect purificator unui singur conflict (unitatea de acþiune). Regulile
(katharsis). Termenul provine din fr. tragédie, gr. vor fi preluate de poeticile clasicismului modern.
tragodia, cântecul þapului (tragos, þap), imn l Eroul nu trebuie sã fie nici prea plin de vir-
intonat cu prilejul serbãrilor zeului Dionisos de tuþi, nici prea just. El trebuie sã treacã de la fericire
cãtre cântãreþi care purtau mãºti de þap, pentru a se la nefericire, nu ca efect al unei crime, ci din cauza
identifica simbolic satirilor, personaje mitologice. unei greºeli. (Aristotel)
La originea tragediei, apãrutã în Grecia anticã, stã l Personajele lui Sofocle posedã toate un
ditirambul (poem liric cântat de cor în cadrul Dio- asemenea dar al vorbirii ºi ºtiu sã prezinte atât de
nisiilor, sãrbãtorile lui Dionisos). convingãtor temeiurile purtãrii lor, încât specta-
l Caracteristicile tragediei. Sursele de inspi- torul e aproape întotdeauna de partea celui ce-a
raþie sunt mitologia, legendele populare; temele rostit ultima replicã. (J.W. Goethe).
prezintã natura umanã în lupta de a-ºi gãsi echili- l Dialogul dramatic este conceput ca un schimb
brul existenþial, frãmântãrile morale ºi violenþa pa- de replici într-un vers (stihomitii), care închid
siunilor în confruntare cu raþiunea. Tragedia de- o idee, au deci valoare aforisticã. Observãm pre-
buteazã cu un prolog (la origine monolog/ soliloc- zenþa discursului mixt, filosofico-poetic (ªt. A.
viu, mai târziu dialog) urmat de pãrþile principale, Doinaº).

1. În fragmentul de text citat se remarcã stilul regiuni din care destul de rar mai descind. []
solemn al tragediei, un amalgam de tragic-sublim Aºa încât omul capãtã rãspunderi, trebuie sã ia
ºi de elemente realiste. seama ºi sã dea seama, în chipuri care-l fac sã se
l Evidenþiaþi particularitãþile registrului stilis- familiarizeze cu solitudinile, cu întrebãrile fãrã
tic aferent. rãspuns, cu opþiunile fundamentale care duc spre
2. Pornind de la citatul Fiinþa omeneascã prãbuºiri ori jertfe superioare, dând naºtere tragi-
apare la Sofocle ca în sculptura clasicã pe care o cului. (Zoe Dumitrescu-Buºulenga), formuleazã
are necontenit sub ochi. [] Omul trãieºte încã un punct de vedere personal privind relaþia dintre
într-o lume cu zei, dar aceºtia sunt renegaþi în omul antic ºi lume, dintre fiinþa umanã ºi zei.
13
STUDIU DE CAZ
TEMA: OMUL ªI DESTINUL
Realizarea proiectului cu titlul: l Destinul e înþeles ca faimã, gloria eroului pe
Ulise ºi eterna reîntoarcere câmpul de luptã ºi moartea glorioasã care împiedicã
uitarea numelui rãzboinicului. Primii eroi cunoscuþi,
Organizarea activitãþii: pe grupuri de lucru. a cãror faimã a învins timpul, sunt Ahile ºi Hector:
Documentarea ºi planificarea activitãþii de
Vai, din voinþa zeilor, sunt sortit pradã Morþii []
proiect: Pentru rezolvarea cerinþelor, se vor avea în
Dar eu nu vreau sã pier fãrã sã fi luptat; sã mã-ncu-
vedere textele suport, informaþiile ºi bibliografia
nune slava ºi printr-o vitejie de-a pururi vreau
oferite, organizarea informaþiei (fiºe de lucru) ºi va-
lorificarea ei în activitatea de proiect, realizarea pro- sã fiu amintit de urmaºi. (Hector în Iliada)
dusului final: CD, broºurã, pliant etc. l În epopeea Odiseea de Homer, continuarea
Iliadei, destinul este simbolizat de pânza Penelopei
Problematica proiectului
(când o va termina, îºi va alege alt soþ, un nou rege
l Tipologia de referinþã: oameni (rege, filosof,
pentru Ithaca) pe care o þese ziua ºi o deºirã noaptea,
artist etc.), eroi (oameni exemplari, modele fiinþiale,
pentru a alunga peþitorii nedoriþi, care cred cã Ulise
eroul rãzboiului troian)
a pierit la Troia. Destinul îºi gãseºte un simbol ºi în
l Ipoteza: destinul (soarta oarbã, fatalitatea, pre-
destinarea) este reprezentat de fatum-profeþiile peregrinãrile lui Ulise, rãtãcirea lui pe mãri (apa,
Sybilelor, de Moire / Parce, cele trei zeiþe ale desti- simbol al trecerii timpului) timp de zece ani dupã
nului care torc firul vieþii ºi-l rup când vor, de zeiþa sfârºitul rãzboiului troian, consecinþã nefastã a par-
Fortuna); destinul este simbolizat ºi de pânza ticipãrii la bãtãlie. Ulise este un luptãtor, este puter-
Penelopei sau de cãlãtoria lui Ulise. nic, trece de toate probele iniþiatice, învinge toate
Repere de lecturã piedicile ºi se întoarce acasã, în insula Ithaca, la
l Iubesc la greci faptul cã merg pânã la capãt soþia Penelopa ºi la fiul Telemac. Cei doi soþi îºi
[]Libertatea de a fi absurd stã la originea construiesc deci propria soartã. Penelopa þese
filosofiei.; Toate miturile þin, poate, de mitul pânza destinului ºi o deºirã dupã bunul plac, Ulise
cãderii. Fiindcã dacã n-ar fi o fiinþã cãzutã, omul (Odiseu) învinge toate obstacolele ºi, caracter puter-
n-ar avea nevoie de mituri. (Constantin Noica) nic, cu o voinþã fãrã egal, se întoarce acasã.
STUDIU DE CAZ
TEMA: OAMENI ªI ZEI UMANIZAÞI
Referat cu titlul: inferioritate în ochii cetãþenilor ºi nu împiedicã de a
Mitul vârstei de aur (Viaþa cotidianã în epoca se face folositor Statului pe oricine e în stare. []
lui Pericle) Deºi pãstrãm însã aceastã îngãduinþã în viaþa
noastrã particularã, totuºi teama ne opreºte de a
l Texte suport încãlca ordinea publicã; ne supunem magistraþilor ºi
Trãim sub o rânduialã politicã ce nu are de râvnit legilor, mai ales acelora care sunt spre ocrotirea
legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degrabã celor care îndurã nedreptatea ºi acelor legi care, deºi
o pildã pentru unii. Numele sãu este democraþia, nescrise, acopãr de ocara tuturor pe oricine le neso-
fiindcã ocârmuirea statului nu se reazimã pe puþini, ci coteºte.
pe cât mai mulþi. În afacerile lor personale, toþi Am dat minþii nenumãrate prilejuri de a se mai
cetãþenii sunt egali în faþa legilor, drumul la onoruri în rãsufla de oboseli, ori prin concursuri ºi sacrificii
viaþa publicã este deschis fiecãruia în mãsura în care succesive, ori în casele noastre prin podoabele ele-
opinia publicã îi apreciazã talentele, dupã merit mai gante, ce ne desfatã zilnic ºi alungã supãrãrile vieþii.
mult, dupã clasa socialã; sãrãcia nu este un motiv de Oraºul nostru mare face sã curgã spre dânsul toate
14
bunãtãþile pãmântului ºi ne putem bucura de pro-

dusele þãrilor strãine tot aºa de complet ca ºi de cele
ale pãmântului nostru propriu. Iubim frumosul, dar
cu simplitate, ºi cultivãm ºtiinþele, fãrã a ne pierde
însã ceva din energia noastrã. Ne folosim de bogãþie
ca de un mijloc de acþiune, iar nu pentru fasturi
inutile; a mãrturisi cã eºti sãrac nu e o ruºine;
ruºinos este sã nu cauþi sã scapi muncind. La noi
aceiaºi oameni pot sã se ocupe de afacerile lor per-
sonale ºi de treburile publice. Cãci numai noi, pe cel
ce nu se intereseazã de treburile statului, îl socotim
nu ca pe un om cãruia îi place liniºtea, ci ca pe o
fiinþã netrebnicã. Noi ºtim sã luãm o hotãrâre asupra
unei chestiuni ºi cãutãm a o cunoaºte adânc, cãci nu
credem cã vorba poate fi spre paguba acþiunii; dim-
potrivã, mai vãtãmãtor ni se pare a nu ne lumina
îndestul prin dezbateri, înainte de a pãºi la lucru Panthenonul, templul închinat Atenei
(Tucidide, Cuvântarea lui Pericle în vol. Rãzboiul
peloponesiac) Problematica activitãþii
l Tipologia de referinþã: oameni (rege, filosof,
E artist, legiuitor etc.), eroi (oameni exemplari), semizei,
A trãit alãturi de conducãtorul politic cel mai ciu- titani, zei, alte fiinþe fantastice (nimfe, satiri,
dat ºi mai complicat al vechii Grecii. [...] Împreunã au monºtri, sirene, vrãjitoare etc.); o lume cu unitate în
participat ca strategi aleºi de popor. [] Herodot diversitate.
istoricul i-a fost într-adevãr prieten, ca ºi Anaxagoras, ZEI
filosoful. Pe Phidias îl vedea mereu în rãstimpul l Valori, atitudini, comportamente: Zeii þin
noilor construcþii de pe Acropole. ªi toþi, se pare, luau lumea. [Sã þii lumea în loc. Este moarte? Este
parte la prelegerile filosofului celui mai iubit de ei viaþã? (Constantin Noica)], oamenii îi imitã (mime-
atunci, deºi trãiau în aceeaºi vreme Parmenide, sis), lumea umanã e copia imperfectã a lumii zeilor.
bãtrân, însoþit de Zenon din Eleea în plinã maturitate, Zeii homerici se deosebesc de pãmânteni doar
ca ºi Heraclit din Efes, cel puþin înþeles, ca ºi, mai prin calitatea de a fi nemuritori, deci prin natura ºi
târziu, tânãrul Socrate. ªi mulþi alþii. Era fãrã îndoialã, forþele lor excepþionale, obþinute, în comparaþie cu
o epocã de geneze în spirit [] cum puþine a mai cei muritori, prin efectul hiperbolizãrii. Prin com-
cunoscut lumea. În dorinþa de a face din Atena cetatea portamentul lor, ei sunt însã asemenea oamenilor,
cetãþilor, Pericle, a cãrui funcþie de conducãtor începe singura diferenþã e cã sunt nemuritori. (În Iliada
din 461 î.H., încearcã ºi riscã totul, de la politic la Ares urlã de durere când este lovit de Diomede ºi
filosofic ºi estetic. Libertatea pe care a câºtigat-o fuge sã se adãposteascã în Olimp, zeii sunt rãzbunã-
democraþia atenianã în ani ºi ani, prin luptele demo- tori sau demonstreazã compasiune pentru destinul
sului ºi înþelepciunea ºi jertfa unor conducãtori lumi- trecãtor al oamenilor: Doarã din tot ce pe lume e
naþi ca legislatorul ºi poetul Solon, Pericle a vrut s-o viaþã, rãsuflã ºi miºcã, / Nu e nimic mai de plâns ºi
pãstreze ºi s-o exalte prin mãsuri îndrãzneþe, vii, mai necãjit decât omul.)
sporind mult Adunarea Poporului[] fãcând din dis- l Pindar1 considerã cã Numai fiii zeilor sunt
cuþiile purtate cu eleganþã în agora centrul vieþii invulnerabili (semizeii).
politice. (Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Sofocle ºi
condiþia umanã)
1Pindar, poet liric grec care a trãit între anii
520442 î.H. Din creaþia sa s-au pãstrat integral
doar Olimpicele, ode corale.
15
l Ipoteza: Mitul vârstei de aur se referã la ªI OAMENI INSTRUMENTE ALE

perioada idilicã în care coexistã credinþele asupra DESTINULUI
comuniunii oamenilor cu zeii, în care modelele com- l Potrivit concepþiilor timpului, viaþa omeneascã
portamentale, prin contaminare, se determinã reciproc. este rânduitã de voinþa zeilor. Personajele sunt cre-
l Argumente: reprezentarea idealã e Grecia ate dupã chipul ºi asemãnarea omului dintotdeauna,
anticã/ miticã, atemporalã, aici identificãm mitul fie cã e vorba de zei, eroi, semizei sau oameni de
viu (Mircea Eliade), mitul eroului civilizator: rând: Între Zeus, care cu o singurã încruntare de
Prometeu (titan), care aduce oamenilor focul ºi sprânceanã cutremurã pãmântul ºi oricare din mânu-
provoacã rãzbunarea zeilor (comportament uma- itorii carelor de luptã [] diferenþa e numai de
nizat); Hercule (semizeu, condiþie hibridã) ºi cele scarã. Substanþa e aceeaºi. (Perpessicius)
douãsprezece munci ale sale prin care lumea oame- l Omul antic este un fenomen al naturii ºi un
nilor devine un spaþiu existenþial mai sigur (ucide element al destinului. Legãturile dintre individ ºi
monºtri mitici care fãceau ravagii) etc. Societatea lumea credinþelor, a miturilor ºi misterelor reli-
umanã evolueazã, conducãtorii vizionari (Pericle al gioase sunt ºi ele active în cadrul destinului uman.
Atenei) ºi gânditorii îºi pun în practicã ideile pentru Ritmul sufletesc al personajului homeric se con-
a construi Utopia, societatea idealã. Modelul uman formeazã nu atât unei coerenþe interioare, dupã cri-
al anticilor este eroul sau filosoful, iar societatea teriile omului de azi, cât unei perspective de forþe
greacã, datoritã acestora, începe un proces de spiri- ce-l transcend ºi totuºi îl cuprind ºi-l dirijeazã prin
tualizare a lumii întregi. intervenþii neaºteptate ºi uneori imprevizibile.
l Scutul lui Ahile (în Iliada) este oglinda
Greciei mitice. Oameni, case, petreceri, munci agri- (Salvatore Battaglia,
cole, toate sunt zugrãvite aici, pe arma defensivã, într-un Mitografia personajului)
episod cu o valoare documentarã incontestabilã.
BIBLIOGRAFIE
(pentru studiul modulului tematic ºi pentru studiile de caz)
1. Erich Auerbach, Mimesis, Editura Polirom, Iaºi, 7. Perpessicius, Lecturi strãine, Editura Univers,
2000. Bucureºti, 1981.
2. Christophe Cusset, Tragedia greacã, Institutul 8. Scriitori greci ºi latini (dicþionar), Editura
European, Iaºi, 1999. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978.
3. Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, 9. Dicþionar de termeni literari, Editura Academiei,
vol. 12, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, Bucureºti, 1976.
Bucureºti, 1998. 10. Dicþionar de filosofie, Editura Politicã,
4. Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, Bucureºti, 1978.
vol. 110, Editura Saeculum I.O., Vestala, 11. Dicþionar de esteticã generalã, Editura Politicã,
Bucureºti, 19982004. Bucureºti, 1972.
5. Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Sofocle ºi condiþia 12. Frédéric Laupies, Dicþionar de culturã gene-
umanã, Editura Albatros, Bucureºti, 1974. ralã, Editura Amarcord, Timiºoara, 2001.
6. Homer, Odiseea, vol. III, Editura Tineretului,
Bucureºti, 1966.
16
II. OMUL EVULUI MEDIU

Lirica medievalã
l Poezia curteneascã (trubadurii, truverii, Minnesängerii, poezia
deºertului, poezia dulcelui stil nou)
l Poezia misticã ºi cea moralistã
l Poezia orãºeneascã (goliarzii)
l Poezii cu formã fixã:
sonet, rondel, gazel, rubaiyat
Romane cavalereºti
l Ciclul antic: Romanul Troiei, Romanul lui Alexandru
l Ciclul breton: Romanul mesei rotunde, Romanul Graalului
l Chrètien de Troyes, Lancelot, Yvain (Cavalerul cu leul)
l Wolfram von Eschenbach, Parsifal
l Nizami, Romanul lui Iskander
Epica medievalã
Poeme eroice
Povestiri în ramã / în povestire
l Cântecul lui Roland
l Povestirile celor ºapte înþelepþi
l Cântecul Cidului
l Halima (O mie ºi una de nopþi) l Cântecul Nibelungilor
l Cântecul oastei lui Igor
Romane alegorice l Beowulf

l Firdusi, Cartea regilor
l Romanul trandafirului
l Romanul lui Renart
Dramaturgia
l Drama liturgicã
l Misterele
l Miracolele
l Farsele
LECTURI PARALELE [Versurile lui Villon]

au îmbinat sentimentul
transcendenþei cu picanteria,
Când ziua-i lungã-n mai...

gestul bufon cu tonul grav,
ironia muºcãtoare
cu meditaþia gravã.
– fragment – (Gabriela Danþiº)
de Jaufré Rudel
Când ziua-i lungã-n mai, mã-mbatã Ferice n-oi fi niciodatã
Tril dulce rãsunând departe, Fãrã iubirea de departe,
Dar cum îl las, mã ºi sãgeatã Cãci nu-i femeie minunatã
Prin piept iubirea de departe; Ca ea, pe-aproape sau departe;
Atunci, calc trist ºi fruntea-nclin, De dragul ei, preamândru crin,
Iar tril ºi flori de rozmarin Acolo, eu, la Sarazini,
Îmi par mai reci ca o ninsoare. Mi-aº duce traiul în prinsoare.
................................................... ...............................................
Trist mi-aº cãta ºi totodatã, Zic drept câþi zic cã viaþa toatã
Senin, iubirea de departe; Mi-o dau iubirii de departe,
Dar nu ºtiu de-am s-o vãd vreodatã, Cãci alt nimic nu mã desfatã,
Cã prea ni-s þãrile departe; Pe cât iubirea de departe;
ªi-s munþi, ºi drumul nu-i puþin, Dar în zadar de dor suspin:
ªi multe-apoi în loc mã þin... Un duh ursitu-m-a hain,
Dar facã Domnul cum îi pare! Iubind, sã n-aflu alinare.
Marele Testament
– fragment – de François Villon
Leat patru sute cincizeci ºi ºase,
Io, Villon François, învãþãcel,
Considerând, întreg la minte,
Dedat la ham, dar nestrunit defel
Cã eºti dator sã iei aminte...
În zilele ce pomenite sunt,
Pe la Crãciun, când vremea-i rea,
Când lupii se hrãnesc cu vânt,
ªi-n casã omul vrea sã stea
La vatrã, sã mãnânce ºi sã bea,
Grozavã poftã m-a cuprins
Sã sfarm cãtuºa dragostei cea grea.
Ce-mi chinuia biet sufletu-mi încins. Parisul în Evul Mediu
l Citiþi ºi discutaþi în perechi poeziile de mai sus. (manuscris, secolul al XIV-lea)
18
II. Omul Evului Mediu
Abordarea textului
l Poeziile citate ilustreazã douã etape diferite 2 Comentaþi viziunea despre iubire a celor
ale Evului Mediu ºi, implicit, douã tipuri diferite doi poeþi.
de lirism: lirica trubadurilor (secolele XIXII, 3 Identificaþi ipostazele eului liric ºi ipostaze
numite secolul eroic ºi secolul cavaleresc) ºi liri-
existenþiale ale omului medieval.
ca orãºeneascã, dezvoltatã în veacul burghez
(secolul al XV-lea). 4 Corelaþi opinia voastrã cu aserþiunea scri-
1 Propuneþi, pentru fiecare poezie, un alt titlu itorului J.L. Borges, care afirma cã, pentru
oamenii din Evul Mediu lucrul esenþial nu erau
prin care sã fie texualizatã / contextualizatã tema
oamenii, ci omenirea, nu indivizii, ci specia, nu
iubirii.
speciile, ci genul, nu genurile, ci Dumnezeu.
(J.L. Borges, De la alegorii la romane)
Dic]ionar cultural
l Evul Mediu (lat. medium aevum) epocã specia predilectã este sonetul.
istoricã, cuprinsã între Antichitatea târzie (destrã- l Minnesängerii poeþi germani care asoci-
marea Imperiului Roman de Apus anul 476) ºi azã iubirii tema naturii, având ca element de
epoca modernã (cãderea Constantinopolului, 1453); originalitate ºi elemente de inspiraþie popularã.
este caracterizatã prin: migraþia popoarelor ºi prin l Poeþii vaganþi (poeþi rãtãcitori) ºi go-
etnogeneza popoarelor europene, prin rãspândirea liarzii creeazã o liricã orãºeneascã, definitã
creºtinismului ºi cruciadele împotriva pãgânilor. prin registrul stilistic ironic, sarcastic sau umoristic.
În literaturã se identificã trei mari perioade: epoca l Dulcele stil nou nume dat liricii italiene
arhaicã (secolele V-X), perioada clasicã (se- medievale (având toate caracteristicile liricii curte-
colele eroice ºi curteneºti secolele XI-XIII) ºi neºti provensale), nãscute în centrul Italiei, în
epoca didactic-retoricã (secolul al XIV-lea) Toscana ºi ajunsã la înflorire maximã în Florenþa;
l Trubadurii poeþi provensali (sudul Franþei, cultivã sonetul ºi canþona. Vita Nuova a lui Dante
secolul al XI-lea) care cântã iubirea curteneascã; este consideratã cea mai desãvârºitã expresie a dul-
cel mai important reprezentant este Jaufré Rudel. celui stil nou. (Al. Balaci)
l Truverii poeþi medievali din nordul l rubaiyatul o poezie gnomicã sau confe-
Franþei, care diversificã temele liricii trubadureºti; sivã, structuratã ca un catren.
François Villon (pseudonimul din Paris. Moare tânãr, în condiþii neelucidate.
lui François de Montcorbier) Opera literarã a lui François Villon:
(circa 1431circa 1474) a fost Micul Testament (Lais), 1456;
unul dintre primii mari poeþi ai Testament (sau Marele Testament), 1461;
Franþei. Studiazã la Sorbona, dar Balade ºi poeme (pãstrate graþie lui Clément
este implicat într-o luptã de Marot), precum: Dezbatere între inima ºi trupul
stradã, înjunghiind un preot, apoi într-un jaf lui Villon, Balada spânzuraþilor (Épitaphe
delicte care-i aduc condamnarea la moarte prin Villon), Balada doamnelor din alte vremuri
spânzurare, pedeapsã comutatã în zece ani de exil (inclusã în Testament).
19
IDEALUL CAVALERESC Ciclul regelui Charlemagne

ºi mai ales Chanson de Roland
este cea mai bunã oglindire
a ceea ce constituie temeiul
Eposul medieval. Poemul eroic feudalitãþii ºi relaþia interumanã:
fidelitatea absolutã a vasalului
Cântecul lui Roland faþã de seniorul ºi suzeranul

sãu. (Mihaela Voicu)

Dupã ºapte ani de cruciade împotriva mau- l Inspirat de evenimente istorice reale din
rilor din Spania, singura cetate care nu a capi- secolul al VIII-lea bãtãlia de la Roncevaux,
tulat în faþa lui Carol cel Mare este Saragosa. unde ariergarda armatei lui Carol cel Mare a fost
Regele acesteia, Marsilie, solicitã încheierea atacatã de basci, la întoarcerea din expediþia
pãcii. Carol trimite un sol, pe Ganelon, care împotriva Saragosei Cântecul lui Roland este
însã îl trãdeazã. Maurii atacã ariergarda fran- unul dintre celebrele chansons de gestes din
cilor, condusã de Roland, în defileul Franþa secolului al XI-lea. Poemul ilustreazã
Roncevaux. Rezistând eroic, viteazul cavaler strãlucit caracteristicile eposului medieval: narare
nu sunã din cornul sãu legendar spre a cere aju- a unor evenimente eroice, proiecþie în mitic ºi
tor decât în momentul în care este rãnit de fabulos, model uman cavaleresc, definit prin vite-
moarte. Auzind sunetul magic al cornului, jie ºi spirit de sacrificiu, loialitate faþã de suzeran
Carol se întoarce în fruntea armatei ºi-i învinge ºi credinþã faþã de Dumnezeu; registru stilistic
pe mauri, pedepsindu-l pe Ganelon. retoric, versuri ample, decasilabice.
Studiu de text: Omul eroic, sabie ce nu se frânge
Moartea lui Roland

– fragmente –
(strofa 171)
Cum seama-ºi dã cã ºi-a pierdut vederea, Eu mor ºi nu-mi mai eºti de trebuinþã,
Se scoalã ºi puterile-ºi struneºte Cu tine-am câºtigat atâtea lupte
ªi chipul sãu îºi pierde-mbujorarea. ªi-atâtea necuprinderi, stãpânite
În faþa lui e-o piatrã negricioasã; De Carol cel cu barba colilie.
De zece ori cu spada o izbeºte: În mâini de laº sã nu ajungi vreodatã!
Scrâºneºte-n ea, dar nici nu se ºtirbeºte. Un bun vasal te-a mânuit atâta.
Roland grãieºte: Ajutor, Fecioarã! Rãmâi fãrã pereche-n sfânta Franþã!
Ah, Durendal1, ce vitregã ursitã!
1 Durendal, numele sabiei lui Roland, armã cu puteri magice, asemenea cornului de vânãtoare.
20
Abordarea textului
1 Pornind de la fragmentul citat, identificaþi Cântecul lui Roland a avut un impact
trãsãturi definitorii ale modelului cavaleresc. imediat asupra epocii medievale ºi asupra
2 Raportaþi portretul realizat la modelul celor care au urmat. Popularitatea acestui
poem a determinat poeþii vremii sã creeze
uman al Antichitãþii, ilustrat într-una dintre
acele chanson de gestes care ne-au par-
epopeile homerice.
venit pe cale scrisã, poeme de ficþiune alcãtu-
3 Organizaþi în (trei) grupe de lucru, dez- ite ca naraþiune episodicã ºi fragmentarã.
bateþi problematica metamorfozelor unor modele (Marilyn Saint-Louis)
umane ºi completaþi urmãtorul tabel:
Caracteristici Ideal antic Ideal medieval Ideal contemporan
Ipostaze definitorii
Trãsãturi fizice
Trãsãturi psihice
Trãsãturi morale
Model comportamental
Opþiuni / valori existenþiale
Raport om lume
Raport om divinitate

1. Raportaþi-vã la prezent ºi exprimaþi-vã
opinia privind recuperarea / desuetudinea mo-
delului eroic în lumea contemporanã. Valo-
rificaþi ºi aserþiunea lui Mircea Eliade, care afir-
mã în eseul Miturile lumii moderne: Omul
modern suportã influenþa unei mitologii difuze
care îi propune numeroase modele de imitat.
Eroii, imaginari sau nu, joacã un rol important
în formarea adolescenþilor europeni: personajele
romanelor de aventuri, eroii de rãzboi, gloriile
de cinema etc.
2. Citiþi ºi alte chansons des gestes ºi evi-
denþiaþi într-o paralelã asemãnãrile ºi dife- Învestirea unui cavaler
renþierile modelelor cavalereºti. (secolul al XII-lea, manuscris medieval)
21
IDEALUL CREªTIN Dacã trebuie sã numesc o

singurã carte ca fiind cea mai
bunã din toatã literatura, cred cã
Opera totalã aº alege «Divina comedie»
a lui Dante.
(J.L. Borges)
Divina Comedie
de Dante Alighieri
I. Poem vizionar ºi alegoric, epos de sintezã a morþii ºi-al disperãrii: Lãsaþi orice speranþã voi
tuturor cunoºtinþelor ºtiinþifice, morale, teologice ce intraþi aici! / Pierduþi sunteþi de-mi treceþi peste
ºi cosmologice ale Evului Mediu, autobi- prag. Dante îl urmeazã pe Vergiliu, trecând poar-
ografie spiritualã unicã în literatura lumii, ta infernalã, vestibulul, unde sunt îmboldiþi per-
Divina Comedie este viziunea poematicã a unei petuu ºovãielnicii, care nici onoare n-au, nici in-
cãlãtorii imaginare în Infern, în Purgatoriu ºi în famie. Primul cerc din tãrâmurile umbrelor este
Paradis. Amplul poem, alcãtuit din trei cantice Limbul, un elizeu pãgân (Francesco De Sanctis),
(cânturi), dezvoltã în incipit un topos al literaturii adevãrat panteon al oamenilor iluºtri, unde
medievale, amiaza vieþii (culmea arcului vie- rãmân pentru vecie virtuoºii nebotezaþi Vergiliu,
þii noastre, scrie Dante în Convivo), duratã inte- Homer, Aristotel, Cezar. Singura pedeapsã a celor
rioarã a rãscrucii ºi a dilemelor morale. Cuprins care nu cunosc postulatele creºtinismului este
de regretul de a-ºi fi irosit viaþa în plãceri iluzorii aceea de a nu putea contempla Dumnezeirea.
dupã moartea preaiubitei Beatrice, Dante are o l Celelalte opt cercuri ale Infernului sunt
viziune care îi oferã adevãratul sens existenþial. organizate în trei lumi (cu cercuri, cu brâuri, cu
Cãlãtoria imaginarã a poetului prin þinuturile vãile rele malebolge), care corespund celor trei
morþii începe ca rãtãcire printr-o pãdure mari categorii de nelegiuiri: necumpãtarea ºi vio-
întunecatã, sugerând labirintul lãuntric: lenþa / ºiretenia / trãdarea. Sortiþi ispãºirii veºnice
Spre amiaza vieþii ajuns fãrã de veste, sunt damnaþii iubirii, lacomii, avarii ºi risipitorii,
mã pomenii într-o pãdure deasã, furioºii, ereticii, ucigaºii, sinucigaºii, nelegiuiþii
cãci rãtãcisem calea cãtre creste.* ºi sodomiþii, cãmãtarii, ºarlatanii ºi seducãtorii,
l Ameninþat de trei fiare, o panterã, o linguºitorii ºi ghicitorii, ipocriþii ºi hoþii, falsifica-
lupoaicã ºi un leu cu bot flãmând simboluri torii, intriganþii ºi trãdãtorii. Trei dintre aceºtia
alegorice ale vicleniei, lãcomiei ºi violenþei Brutus, Cassius (ucigaºii lui Cezar) ºi Iuda sunt
cel ce s-a abãtut de la calea cãtre creste este sfârtecaþi în cele trei guri sinistre ale lui Lucifer,
salvat de apariþia lui Vergiliu, poet divin, arhetip al trãdãrii, exilat în punctul cel mai de jos
luminã fãrã moarte. Cãlãuzit de cel trimis de al Infernului, în temniþa teluricului. Contemplarea
Beatrice, domniþã a virtuþii, florentinul îºi chipurilor hidoase ale îngerului cãzut încheie
începe cãlãtoria în Infern, intrând în þinutul cãlãtoria lui Dante în Infern.
* Traducere de Eta Boeriu.
22
Studiu de text: Infernul Omul cãzut, îngerul cãzut
În Cercul al doilea, sunt pedepsiþi cei care au

pãcãtuit din dragoste; între ei, Francesca ºi Paolo
Malatesta, cãzând pradã unei iubiri interzise, au
fost uciºi de soþul Francescãi, seniorul din Rimini,
fratele mai mare al lui Paolo.
Cântul V
– fragmente – Bernini Extazul Sfintei Tereza (fragment)
25. Simþeam acum vuind ca o pãdure 94. De vrei s-asculþi povestea noastrã amarã
scrâºnit ºi geamãt strânse dimpreunã, ori sã ne-ntrebi, te-om asculta ºi-om spune,
ce se roteau prin tainiþile sure, pânã ce vântul nu ne-ndeamnã iarã.
28. pe unde-n veci nici soare nu-i nici lunã 97. Cetatea-n care m-am nãscut pe lume
ºi-ntreg vãzduhu-ntãrâtat tresare pe þãrm adastã unde Padul moare
ºi muge surd ca marea pe furtunã. cu-ai sãi ºi apa ºi-o revarsã în spume.
31. Drãcescul iureº care-n veci nu moare 100. Iubirea care-n cei aleºi tresare
pe morþi îi poartã-n voia lui, orbeºte, îl prinse-n mreji cu-a mea fãpturã, moartã
ºi crunt îi zbate-n apriga vâltoare, în chip ce ºi-azi, când mi-amintesc, mã doare.
34. Iar când vântoasa-i smulge ºi-o porneºte, 103. Iubirea care pe iubiþi nu iartã
þâºnesc strigãri ºi vaier lung pe vale de chipu-i drag, pe veci m-a-nlãnþuit,
ºi blesteme spre cel ce zãmisleºte. încât, cum vezi, nu-i chin sã ne despartã.
37. Vãzui atunci cã pe-astã cruntã cale 106. Iubirea aceeaºi moarte ne-a sortit:
sunt osândiþi cei ce-au robit în gând strãfund de iad pe ucigaº l-aºteaptã.
puterea minþii poftelor carnale, Astfel grãi. ªi cum ºedeam mâhnit
......................................................
40. ªi cum pe-aripi se lasã rând pe rând
fugind de toamnã pãsãri cãlãtoare, 115. ªi-ntors spre ei: Francesca, am spus, pe faþã
la fel ºi ei se lasã duºi de vânt. mi-aºterne lacrimi dorul tãu ºi chinul;
ci spune-mi tu, pe când eraþi în viaþã
46. ªi cum cocorii-ºi cântã jalea-n vaier
ºi stolul lor o dârã lungã-nscrie, 118. ºi încã dulce vã era suspinul
la fel vãzui venind plângând prin aer cum de v-aþi prins în mreaja de ispite
49. Un ºir prelung purtat de vijelie
ºi-am întrebat: Maestre, cine-s oare
ºi dragostei i-aþi cunoscut veninul?
121. Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite
E
cei osândiþi de noaptea plumburie? decât rãspunse-n lacrimi ºi pãli
........................................................ sã-þi aminteºti de clipe fericite.
23
Abordarea textului
1 Fiecare cânt din Infernul dantesc se înscrie toscane), identificaþi particularitãþi ale registrelor
într-un tipar compoziþional. stilistice în fragmentul citat.
l Împãrþiþi fragmentul reprodus în unitãþi lo-
gice / secvenþe ºi identificaþi acest tipar / model. 4 Supliciile imaginate de Dante pentru vino-
vaþii întru eternitate (morminte arzânde ºi lacuri
2 Identificaþi metafore ºi comparaþii în frag-
de gheaþã, copaci care plâng ºi stihii devastatoare,
mentul citat ºi comentaþi funcþiile acestor figuri bolgii de sânge clocotitor ºi nesãtule fiare mitice
de stil în realizarea imaginilor artistice. etc.) atestã o rigoare eticã ºi o inflexibilitate a
3 Pornind de la premisele cã, la începutul dogmei creºtine specifice Evului Mediu. Potrivit
secolului al XIV-lea când este scrisã opera dan- lui Francesco De Sanctis, pedepsele sunt con-
tescã, dominau douã stiluri medievale imper- ºtiinþa preschimbatã în materie.
fecte, cel apocaliptic ºi cel alegoric (Alexandru l Argumentaþi pro sau contra acestei afirmaþii,
Duþu) ºi apãruse dulcele stil nou (stilul ºcolii apelând la exemple din fragmentul citat.
E
1. În Cântul III, Infernul apare ca un tãrâm al Identificaþi ºi alte caracteristici picturale în
umbrelor care ºi-au pierdut lumina minþii. Infernul dantesc ºi comentaþi fidelitatea / nonfi-
Demonstraþi cã aceastã reprezentare se aplicã / nu delitatea unor ilustrãri plastice ale viziunilor lui
se aplicã Francescãi da Rimini, al cãrei lamento Dante. Observaþi ºi ilustraþiile din manual.
este inserat în textul citat. Schiþaþi, într-un scurt
eseu, un portret al eroinei, precizând, desigur,
procedeele lingvistice ºi stilistice utilizate de
Dante în construcþia acestui personaj feminin.
2. Extindeþi studiul asupra artei construirii
personajului dantesc, selectând alte douã perso-
naje (uman ºi nonuman) ºi realizaþi un eseu de tip
paralelã, cãruia îi veþi da un titlu adecvat.
3. Coloritul de sânge, foc ºi noroi al In-
fernului, va fi pictural reluat mai cu seamã de
romantici. ªi Delacroix, pictorul de mare culturã,
avea sã fie nu numai un ilustrator al lui Dante, ci
ºi un obsedat de culorile lui. [...] Pe lângã faptul
cã mânuieºte clarobscurul ca Leonardo ori ca
Rembrandt, Dante se aratã ºi un maestru al
sfumato-ului, introducând ceaþa ºi fumul, pe
lângã întuneric. (Zoe Dumitrescu-Buºulenga). Michelangelo (14751564) Judecata de Apoi
(Capela Sixtinã Vatican)
24
Coordonate ale operei Spirala ascensiunii prin Purgatoriu are o funcþie

catharcticã (purificatoare) ºi Dante depãºeºte pro-
II. În cea de-a doua parte a Divinei Comedii, priile patimi ºi incertitudini, înãlþându-se în Para-
sensul cãlãtoriei se schimbã. Dante începe disul terestru, Edenul, în care Beatrice îi apare
ascensiunea pe Muntele Purgatoriului, nu învãluitã într-o eterna luce. Spãlarea de pãcate
înainte însã de a se încinge cu stuful umi- se sãvârºeºte ritualic, prin cufundarea în apa
linþei ºi a-ºi spãla chipul de negurile Infer- uitãrii, Lethe, ºi în râul sacru cu puteri euharistice
nului, pentru a putea pãtrunde pe tãrâmul celor (de împãrtãºanie), Eunoé. Dobândind harul,
care au conºtiinþa justiþiei divine. cãlãuzit acum (Cântul XXX) de iubita îndelung
Alãturi de Vergiliu, el trece printr-o nouã visatã, Dante poate urma o cale cum nicicând n-a
Poartã, unde primeºte însemnul ezoteric (înþe- fost ºi nu-i, calea spre sfere celeste. Sub aceste
les numai de cei iniþiaþi). Pe frunte i se imprimã auspicii, Dante strãbate prima mare cezurã
cele ºapte P-uri, semn al pãcatelor care vor fi cosmologicã a lumii pe care o descrie în Divina
ispãºite, deci ºterse pe rând, pe cele ºapte trepte Comedie: cezura care desparte lumea sublunarã de
ale Purgatoriului. Aici, prin penitenþã, spiritele lumea celestã; [...] schimbã registrul temporal ºi
se purificã de trufie ºi de invidie, de mânie ºi schimbã domeniul ontologic: din lumea celor
de nepãsare, de patima zgârceniei ºi de cea a patru elemente (pãmânt, apã, aer ºi foc), trece în
risipirii, de lãcomie, de pãcatul plãcerilor lumea elementului netrecãtor.
uºoare ºi de instinctul nestãpânirii. (H.-R. Patapievici).
E
Studiu de text: Purgatoriul Omul, pe calea mântuirii
Cântul II 109. te-ndeamnã acum grãii ºi-mi cântã una,

– fragmente – sã-mi mângâi duhul care-amar tânjeºte
de când pribeag mã port ºi umblu-ntr-una.
1. Era-n amurg; ziua murea cu greu,
ºi faptul serii dãruia cu pace 112. Iubirea-n gând cu mine sfãtuieºte,
a lumii trudã; singur eu, doar eu, prinse-a rosti cu-atât de dulci suspine,
cã ºi-azi ecou-în mintea mea trãieºte.
4. mã pregãteam cãrare lung-a face
ºi-a-nfrânge mila ºi-a rãzbi durerea Cântul XVIII
pe care-acum din minte le-oi desface. – fragment –
106. De-i încã vie-n tine amintirea 76. Târzie, luna sus pe cer pândar,
cântãrilor ce-n piept dintotdeauna sclipea umbrind a stelelor vâltoare,
îmi stâmpãrau cu vraja lor simþirea, ca o cãldare plinã ochi cu jar.
25
Abordarea textului
1 Analizeazã ipostazele în care se proiecteazã Aprecieri critice
în text Dante, pornind de la relaþia cu prietenul sãu
l În împãrãþia morþilor, simþi pentru
Casella (pe care îl roagã sã-i cânte un cântec de
prima oarã viaþa lumii moderne. [...] Iar în
dragoste) ºi de la atitudinea sa faþã de naturã.
mijloc, se înalþã dominator Dante, cel mai
2 Comenteazã aceste ipostaze, utilizând ºi infernal, nobil, crud, sarcastic, rãzbunãtor,
fiºele tale de lecturã / de citate. feroce: cu înaltul sãu sentiment moral, cu
al sãu cult al mãreþiei ºi al ºtiinþelor chiar
când acestea se aflã vinovate, cu dispreþul
Aplicaþii, teme, aprofundãri sãu pentru tot ce este laº ºi josnic, dea-
1. Formuleazã într-un scurt eseu, un punct de supra gloatei fãrã numãr. [...] «Divina
vedere personal privind relaþia dintre omul Comedie» este istoria finalã a umanitãþii
medieval ºi lume, dintre fiinþa umanã ºi naturã. ºi, pentru a vorbi în termeni poetici, dezno-
dãmântul ºi catastrofa dramei umane.[...]
2. Alegeþi din cântul al doilea al Divinei Alegoria lãrgeºte lumea dantescã ºi o
comedii fragmentul care v-a plãcut mai mult ºi ucide în acelaºi timp, fãcând din ea doar
interpretaþi textul selectat din mai multe per- un semn al unei idei extrinseci ei.
Francesco De Sanctis
spective (tematicã, structuralã caracteristici
ale speciei, moduri de expunere, organizare tex-
l Roman teologic sau etico-politico-teo-
tualã, tropi etc. , perspectivã contextualã
logic.
raportare la epoca medievalã, la altã creaþie din
Benedetto Croce
epocã , ºi din perspectivã personalã).
E
III. Intrarea în Paradis se face dupã invo- cununa sfinþilor ºi cea a filosofilor, pleiada luptã-
caþia adresatã lui Apolo, zeul artei, cãruia poe- torilor, a martirilor, a duhovnicilor ºi a rãzboini-
tul îi cere sprijinul pentru a putea exprima în cilor, acvila formatã din sufletele celor drepþi ºi
versuri toatã strãlucirea fascinantã a sferelor flãcãrile sufletelor contemplative.
cereºti. Condus de Beatrice, în ai cãrei ochi i se În Cerul stelelor fixe, în cuibul Ledei, (Cerul
reveleazã lumina dintre adevãr ºi minte (din- al optulea), Dante dialogheazã cu apostolii Petru,
tre adevãrul divin ºi raþiune), Dante strãbate Iacob ºi Ioan, despre credinþã, speranþã ºi iubire,
cerurile Paradisului, printre sferele planetare iar Mântuitorul îi apare prin simbolul solaritãþii.
Luna ºi Mercur, Venus ºi Soarele, Marte, Cel de-al nouãlea cer, Cerul cristalin, este asociat
Jupiter ºi Saturn. În aceste sfere ale amiezii unui spaþiu difuz, integrator, alcãtuit din materia
cosmice, Dante contemplã spiritele celor activi diafanã a luminii ºi a iubirii, un spaþiu transcen-
ºi ambiþioºi, sufletele iubitoare ºi altruiste, dent aflat în gândul lui Dumnezeu.
26
Pentru a accede la ultima sferã, Dante tre- strãpunge mintea lui Dante ºi îl aduce în real,
buie sã treacã a doua cezurã transcendentã pentru a rosti cuvintele prin care se încheie
(Horia-Roman Patapievici), care ia forma unui poemul, respectând simetria cu finalurile cân-
fluviu incandescent de luminã purã. Ochii poe- turilor anterioare:
tului absorb aceastã substanþã paradisiacã. Mai mult sã spun nu-s vrednic prin cuvinte
Empireul este vãzut acum în structura sa di- cãci vrerii Sale potrivind pe-a mele,
vinã: la candida rosa, trandafirul alb al mân- asemeni roþii mã-mpingea-nainte
tuirii, cu cele nouã cercuri luminoase ale iubirea ce roteºte sori ºi stele.
cetelor îngereºti care se rotesc în jurul unui
centrum mundi absolut Sfânta Treime. În
lumina eternei primãveri, Dante este sprijinit Aprecieri critice
de Sfântul Bernard ºi de Sfânta Fecioarã sã Dante are o altitudine moralã care îþi
contemple acel centru absolut al universului taie respiraþia; ridicã totul la înãlþimea lui,
care este Divinitatea (Ce-i fericirea n-ai sã care e mare. Felul în care vorbeºte despre
pricepi / dacã priveºti în jos). Imaginea lumea pe care o descrie este simultan un
mãreþiei lui Dumnezeu genereazã o misticã act de valorizare ºi de condamnare.
unire a umanului cu divinul, încheind apoteotic Horia-Roman Patapievici
Divina Comedie. Un ultim fulger de luminã
Studiu de text: Paradisul

Omul îndumnezeit / împaradisat
Cântul XIV
109. De sus în jos ºi dintr-o parte-n alta

jucau lumini ºi la rãscruci o ceaþã
mai viu sclipea când se-ntâlnea cu alta,
112. la fel zãreºti, mai iute-ori mai înceatã
ºi pulberea plutind ca o-adiere,
când drept, când oblic, când de-a valma roatã
115. Prin raza ce pãtrunde-ntr-o-ncãpere
tãind în douã umbra încropitã
de oameni în culcuºuri de tãcere.
118. ªi-aºa precum din coarda înstrunitã

de harpã ºi de gigã se rãsfirã
un zumzet ne-nþeles, ca o ispitã,
121. la fel prin sfânta cruce se prefirã Michelangelo Paradisul (fragment)
din pieptul celor mulþi o melodie, (Capela Sixtinã, Vatican)
ºi ºoapte neînþelese mã rãpirã.
27
Abordarea textului
1 În fragmentul citat sunt descrise sufletele infernul lui Dante, cel mai faimos dintre infer-
luptãtorilor, ale martirilor ºi ale duhovnicilor care nurile literaturii, este un loc al ispãºirii în formã
strãlucesc asemenea unei pulberi siderale în de piramidã inversã, locuit de umbre ale Italiei,
Cerul planetei Marte, formând o cruce greacã, afirmã J.L. Borges, în eseul Inima tenebrelor.
cu braþele egale, înscrisã în marea sferã orbitalã
l Asociind aceastã afirmaþie cu imaginile care
(Horia-Roman Patapievici).
l Analizaþi modalitãþile de realizare a expresi- figureazã viziunea dantescã asupra celor trei
vitãþii artistice în textul descriptiv reprodus. niveluri metafizice Infernul, Purgatoriul ºi Pa-
radisul , comentaþi viziunea lui Dante asupra
2 Comparaþi aceastã descriere cu alte douã
unuia dintre nivelurile tãrâmului metafizic sau a
fragmente selectate din Infernul ºi din Purga-
toriul dantesc în care sã fie prezentate grupuri întregului spaþiu imaginat.
umane ºi evidenþiaþi funcþiile descrierii de tipul 4 Organizaþi în grupe de lucru, analizaþi
portretului colectiv în Divina Comedie.
repere spaþio-temporale în Divina Comedie ºi
3 Operã a puterii dumnezeieºti, a supremei completaþi urmãtorul tabel cu citate din text sau
înþelepciuni ºi, în mod ciudat, a primei iubiri, cu citate critice, dupã modelul oferit:
Infern Purgatoriu Paradis
Reprezentãri
Limbul Nouã cercuri ªase brâuri Paradis Terestru Nouã ceruri Empireu
un Elizeu pãgân locul mut
Reprezentãri spaþiale (De Sanctis) de orice luminã
Reprezentãri temporale era-n amurg
loc al ispãºirii în
formã de
Reprezentãri simbolice piramidã inversã
(J.L.Borges)
Lumea cealaltã este figurarea lumii morale (De Sanctis).
Reprezentãri alegorice
Repere de lecturã
l Titlul iniþial a fost Commedia, epitetul filosofia contemporanã, literatura hagiograficã,
divinã fiind adãugat de cãtre primul comenta- Eneida lui Vergiliu, precum ºi tradiþiile populare
tor, Giovanni Boccaccio (în Evul Mediu însemna legate de misterul sufletului (Commedia del
Anima).
scriere cu început trist ºi final fericit, de exemplu,
l Tema vizeazã destinul uman, condiþia onto-
în Comedia sufletului: sufletul este reprezentat la
logicã, gnoseologicã ºi moralã a omului. Divina
Judecata de Apoi, confruntându-se toate pãcatele Comedie este o summa, opera totalã, care cuprin-
ºi virtuþile sale, dobândind în final mântuirea). de manifestãri emoþionale ºi instinctuale, structuri
l Sursele de inspiraþie sunt parabolele biblice psihice, modele ºi antimodele religioase, morale
(Vechiul ºi Noul Testament) ºi celelalte texte pa- ºi comportamentale: iubirea ºi ura, loialitatea ºi
tristice (care se referã la viaþa sfinþilor), etica ºi trãdarea, orgoliul ºi umilinþa, temeritatea ºi laºitatea,
filosofia din Antichitate (Platon, Aristotel) ºi credinþa ºi erezia, sacrificiul de sine ºi crima etc.
28
l Caracterul dual al Divinei Comedii

a. Este o sintezã a spiritualitãþii Evului Mediu,
un tratat de eticã tributar dogmei creºtine,
reuneºte reprezentãri mitice ºi realiste, precreº-
tine ºi creºtine, personalitãþi ale veacurilor trecute
ºi ale contemporaneitãþii.
b. Anunþã noua ideologie a Renaºterii, prin
viziunea novatoare asupra sistemului de valori ºi
de reprezentãri culturale de tip medieval, prin
perspectiva unei personalitãþi creatoare com-
plexe, care anticipeazã idealul renascentist al
omului universal asupra fiinþei umane ºi a
condiþiei sale ontologice ºi spirituale. Personajele
nu sunt schematice, omul apare plenar, are un
destin bine individualizat, ce stã sub semnul unor
pasiuni care trec dincolo de moarte.
Rafael (14831520) Fecioara cu pruncul
l Structuri textuale
ºi sfântul Ioan Botezãtorul copil
Fiecare dintre cele trei cãrþi (Infernul,
Purgatoriul ºi Paradisul) însumeazã câte treizeci La Commedia este o poemã, un tratat care are
ºi trei de cânturi, la care se adaugã prologul. Cele ca subiect starea sufletelor dupã moarte.
o sutã de cânturi, structurate în terþine ºi Aceasta este surprinsã prin cãlãtoria ficþionalã în
încheierea fiecãruia dintre cele trei cânturi prin cele trei tãrâmuri ale lumii de dincolo de moarte,
cuvântul stele anticipeazã idealul renascentist care dureazã, simbolic, ºapte zile.
al perfecþiunii ºi al simetriei. În sprijinul aceleiaºi b. Sensul alegoric / interpretare subtextu-
idei, critica literarã a interpretat ºi structura alã: purificarea sufletului poetului prin coborârea
pãrþilor poemului, cãci numerele simbolice trei, în Infern ºi urcarea pe muntele Purgatoriului
ºapte, nouã ºi zece reprezintã puncte cardinale în pânã la cel mai înalt cer al Paradisului. În aven-
structurarea întregului text. tura iniþiaticã a cãlãtoriei imaginate pe cele trei
Infernul cuprinde zece pãrþi, o câmpie tãrâmuri, Dante nu se reprezintã doar pe sine, ci
întunecatã ºi nouã cercuri, Paradisul grupeazã figureazã, alegoric, Omul pornit în cãutarea unei
alte zece spaþii simbolice, cele nouã ceruri mobile soluþii pentru salvarea sufletului ºi recuperarea
ºi un cer fix, Empireul. Între cele douã sfere, con- sensului moral al existenþei. Tot astfel, Beatrice
struite în oglindã (simetria inversã este gene- figureazã nu numai iubirea, ci acea idealã donna
ratã de opoziþii ca: teluric / celest, interior / exte- angelicata, purtãtoare a valorilor umane autentice
rior, descendent / ascensional, întuneric / luminã, ºi a eternului principiu feminin.
suferinþã / beatitudine, demoniac / divin etc.), c. Semnificaþia moralã a poemului este rapor-
Purgatoriul este reprezentat în ºapte trepte, ase- tatã la dogma creºtinã.
menea cãlãtoriei lui Dante, care dureazã ºapte zile. d. Semnificaþia anagogicã / suprasensul
vizeazã condiþia umanitãþii pe cale de a ieºi din
l Soluþii de interpretare oferite de Dante Evul Mediu întunecat.
a. Sensul literal / ad litteram / interpretare l Pentru Dante, poezia este menitã a sluji ade-
textualã: Într-o scrisoare adresatã lui Cangrande vãrul, deci trebuie sã apeleze la concepte, silogisme,
della Scala (Dante, Scrisori) scriitorul afirmã cã raþionamente (influenþã a filosofiei scolastice).
29

1. Viziunea alegoricã a celeilalte lumi (ideea 2. Alegeþi din cântecele Divinei Comedii douã
nu e nouã, dimpotrivã, este gândul care se aflã la fragmente semnificative pentru dezvoltarea unei
baza tuturor formelor literare. Francesco de teme (credinþa, iubirea, patria, creaþia, condiþia
Sanctis) este calificatã de Horia-Roman umanã, pãcatul, ispãºirea ºi redempþiunea1 etc.)
Patapievici drept reprezentarea unei hipersfere: ºi interpretaþi textul selectat din mai multe per-
Dante se îndreaptã constant spre Dumnezeu, spective de lecturã, pornind de la urmãtoarea
adicã spre izvorul, spre originea lumii: una dintre aserþiune a lui Dante: Înþelesul acestei opere nu
descrierile posibile ale lumii pe care Dante ne-o este simplu, ci, dimpotrivã, poate fi numit poly-
prezintã, la care sunt sigur cã ar subscrie, este semos, adicã cu mai multe înþelesuri. Într-adevãr,
aceea în care Pãmântul este centrul unei enorme cel dintâi este cel care se dobândeºte prin literã,
sfere pline, a cãrei circumferinþã reprezintã chiar celãlalt este cel care se dobândeºte prin cele
originea timpului ºi spaþiului, adicã Dumnezeu. lãsate sã se înþeleagã prin literã. Primul se
l Pornind de la imagine, realizaþi un proiect numeºte literal, iar al doilea, alegoric umoral sau
de grup în care sã reprezentaþi plastic Infernul, anagogic2. (Dante, Scrisori, traducere de Petru
Purgatoriul sau Paradisul ºi sã vã motivaþi Creþia)
reprezentarea. Acesta poate fi un colaj, o schemã, 1 redempþiune mântuire
o schiþã graficã, un design pe suport electronic etc. 1 anagogic esoteric, ascuns, codificat.
Dante Alighieri (1265- În 1295 a fost ales în Consiliul celor o sutã,
1321), poet italian ºi filosof, iar în 1301 intrã în conflict cu Papa Bonifaciu al
este considerat cel mai mare VIII-lea. Un an mai târziu, ghibelinii sprijiniþi de
scriitor al Evului Mediu. S-a papã iau puterea ºi Dante este exilat din Florenþa.
nãscut în mai 1265, la Va pribegi, pânã la sfârºitul vieþii, de la Verona
Florenþa; a studiat întreaga (unde începe scrierea pãrþii a treia din
sa copilãrie artele liberale ºi a ajuns uimitor de Commedia, începutã în 1307) la Padova ºi
priceput în ele (Giovanni Boccacio). La nouã Ravenna, unde întemeiazã o ºcoalã literarã in
ani trãieºte o experienþã care-i va marca întreaga volgare (limba italianã nobilã, aulicã, graiul italic
existenþã: se îndrãgosteºte de Beatrice Portinari ideal, limba în care el era primul poet
(Dante, deºi era copil, primi în inimã cu atâta Alexandru Balaci). Îºi terminã capodopera, puþin
dragoste frumosul ei chip, încât începând din înainte de moarte (1321).
ziua aceea nu s-a mai despãrþit toatã viaþa de el.
Giovanni Boccacio). Adoraþia pentru Beatrice Opera literarã a lui Dante
(care a murit în 1290) îi inspirã primele poezii,
publicate în 1292, sub titlul Vita nuova (Viaþa l Commedia / Divina Comedie;
Nouã). În 1295 s-a cãsãtorit cu Gemma Donati, l Vita nouva / Viaþa nouã sonete ºi canþone
cu care a avut trei fii. Angajat în politicã, Dante a dedicate lui Beatrice;
fost implicat în luptele politice dintre guelfi (par- l Il convivo / Banchetul culegere de 14
tizani ai instituþiei papalitãþii) ºi ghibelini (parti- poeme / canþone comentate.
zani ai împãratului).
30

OMUL OCCIDENTAL, [Villon] a alternat realitatea
OMUL ORIENTAL
ºi visul, atitudinea euforicã ºi
cea profund elegiacã în versuri
simple ºi sugestive,
amintind adesea de tonalitãþile
Lirica medievalã: poeziei populare.
balada, lirica meditativã, rubaiyatul (Eleonora Almosnino)
Studiu de text: Motivul fugit irreparabile tempus
Rubaiyat Balada doamnelor din

de Omar Khayyam alte vremuri
Noi nu vom ºti vreodatã ce ne aºteaptã mâine, de François Villon
Tu bucurã-te astãzi! Atâta îþi rãmâne.
Pe ce meleaguri, unde mi-s,
Ia cupa ºi te-aºazã sub luna de cleºtar,
romana Flora2, cald încânt,
Cãci mâine poate luna te va cãta-n zadar.
Alcibiada3 ºi Thaïs4,
(Traducere de G. Popa)
ce-s vere bune prin orând?
Echò5, ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoanã murmuratã,
frumoasã coz6. Dar unde sunt
În asfinþit zãpezile de altãdatã?
de Li-Tai-Pe .....................................................
Acestor flori Închinare
eu le cunosc destinul Pe unde-s, Doamne ºi de când,
ºi el îmi umple inima Nu cãuta! Cheia-i pãstratã
de teamã: în versul meu; dar unde sunt
încã mai jindui sã trãiesc
zãpezile de altãdatã?
deplinul,
piatra filosofalã1 (Traducere de G. Coºbuc)
mã mai cheamã.
(Traducere de G. Coºbuc)
1 Piatra filosofalã, substanþã miraculoasã cãutatã

de alchimiºti; figurat: lucru imposibil de aflat.
2,3,4,5 Cele patru substantive proprii din prima
strofã a baladei numesc femei celebre.
6 Frumoasã coz, foarte frumoasã (construcþie cu
valoare de superlativ absolut). Nicolas Poussin (15941665) Inspiraþia poetului
31
De unul singur beau sub lunã

de Li-Tai-Pe
Umbra ºi luna sunt oricum Ca-n vremile de glorii
De-a pururi împreunã ªi pe tustrei pe trei cãrãri
Aºa cã, oaspeþi dragi, sã bem! Ne rãzleþirã zorii.
Bea, umbrã, ºi bea lunã! Rãmas-am iar înstrãinat
Încep sã cânt ºi luna-n tact Pribeag pe cãi sihastre
Se leagãnã, cochetã Pânã la marele popas
spi- Sã dãnþui prind ºi umbra mea De dincolo de astre.
ina Zãnatic mã repetã.
ªi chefuirãm cot la cot (Traducere de Nicolae Balotã)
nþã
ºti;
E
Repere de lecturã
lÎn Evul Mediu, sub influenþa dogmaticii, a urmat de Saadi, 11841280, ºi Hafiz, 13201389,
motivului biblic vanitas vanitatum, tema timpu- poeþi persani), pânã în spaþiul vest-european,
lui ºi tema condiþiei umane (cu ascendenþã în unde poeþii goliarzi (cãrora le datorãm imnul aca-
poetica lui Horaþiu, Ovidiu ºi Vergiliu) sunt dez- demic Gaudeamus igitur) au creat vestitele
voltate într-o liricã a fricii de moarte. Simp- carmina burana1 (cântece de petrecere scrise în
tomatic este faptul cã aceastã dominantã afectivã latina medievalã), iar François Villon a fost cel
este întâlnitã din Extremul Orient (poetul chinez mai important reprezentant al liricii orãºeneºti.
Li-Tai-Pe, care a trãit între 701762) ºi Orientul
1 Karl Orff a scris o cantatã din poezia goliarzilor,
Mijlociu (Omar Khayyam, 10451123,
Carmina burana.
Abordarea textului
1 Analizaþi reþeaua de motive prin care se 2 Precizaþi care dintre motivele analizate
dezvoltã tema timpului ºi tema condiþiei umane sunt recurente în literatura universalã ºi care
în cele patru poezii ºi selectaþi versurile corespun- motive apar prima datã în lirica medievalã.
zãtoare, completând urmãtorul tabel:
Poezia
Fugit irreparabile Lumea
Carpe diem Motivul bahic Alte motive
tempus înºelãtoare
motive literare
Rubaiyat
În asfinþit
De unul singur...
Balada ...
Comentarii / observaþii
32

1. Comentaþi prezenþa în textele citate a eului uman al liricii trubadureºti ºi cel cristalizat în li-
liric ºi caracterizaþi într-un eseu de circa 40 de rica reflexivã medievalã. Structuraþi concluziile
rânduri ipostaza / ipostazele Omului medieval, dezbaterii într-un scurt eseu: 1520 de rânduri.
prin raportare la modelele identificate în alte
opere literare studiate.
2. Organizaþi o dezbatere cu titlul Sub zodia 1 Ianus, zeu roman imaginat cu douã chipuri
lui Ianus1, în care sã puneþi în discuþie modelul opuse.
STUDIU DE CAZ
OM ªI DIVINITATE
Realizaþi un studiu de caz de tipul proiectu- de facere. Omul modern nu s-a constituit pe linia
lui de grup ºi susþinere de proiect, pe tema unei asemenea predicaþii, ci împotriva ei.
Om ºi divinitate. Dispariþia contemplativilor nu este decât o
Plan tematic: urmare a unei asemenea refulãri sau regresiuni a
l Sugestii de particularizare a temei: fiinþei, a fiinþãrii. (Nicolae Balotã, Orfeu în
De la Infern la mântuire Indii, în volumul Mapamond literar)
Omul ºi roza misticã (La rosa dei beati) l Informaþii suplimentare:
Privind în ochii Beatricei a. Prin Divina Comedie, Dante îºi propune sã
l Texte de referinþã: dezvãluie adevãrul absolut al vremurilor sale ºi
Biblia; Coranul; Dante Alighieri, Divina concepþia despre existenþã, care reuneºte idei
Comedie; definitorii pentru Omul Evului Mediu, precum:
Sfântul Augustin, Confesiuni; Jacques l Ieºind din mâinile lui Dumnezeu, sufletul este
Goff, Omul medieval naiv ºi are douã facultãþi înnãscute: raþiunea ºi

l Material-suport complementar: dorinþa.
ilustraþii la Divina Comedie: Sandro l Dorinþa (iubirea) îl atrage spre bine, dar din
Botticelli, Rafael, Michelangelo, Salvator Dali, ignoranþã, sufletul nu deosebeºte binele ºi se

Gustave Doré, Jennifer Strange; înºalã; ignoranþa conduce la eroare ºi la rãu.
muzicã: Chopin, poemul simfonic Dante. l Rãul stã în materie (senzualitate), binele în
Divina Comedie sau fantezii muzicale de spirit; omul trebuie sã se împotriveacã trupului,
Rossini, Schumann sau Liszt. pentru ca spiritul sã învingã materia; omul este
l Problematizare dotat cu raþiune (liber arbitru).
a. În opinia voastrã, omul Evului Mediu euro- l Fericirea se dobândeºte prin contemplarea ade-
pean poate fi definit ca homo religiosus, cu o vãrului.

fervoare religioasã autenticã, sau este fiinþa con- l Prin pãcatul originar, omenirea a cãzut în robia
strânsã la practici religioase prin supremaþia simþurilor, aºadar era nevoie de o rãscumpãrare
absolutã a instituþiei papalitãþii? sacrificiul lui Iisus iar raþiunea ºi-a atins
b. Mari contemplativi ai Evului Mediu [...] deplina ei valoare prin credinþã, întãritã de iubire
pledaserã pentru o primordialitate a fiinþei faþã ºi de graþie divinã.
33
l Eliberat de simþuri, omul poate ajunge în

faþa lui Dumnezeu (Când mã voi afla în faþa
Dumnezeului Meu / Mã voi dãrui sau mã voi
închina lui)
l Drumul acesta este un itinerariu etic (moral
= mântuit), care presupune trei stãri umane:

starea de pãcat, redempþiunea (mântuirea,
ispãºirea), starea de graþie.
b. Sfântul Augustin, Confesiuni: Cine
poate înþelege Treimea cea atotputernicã? Rar
este sufletul care atunci când vorbeºte despre
Treime ºtie ce vorbeºte. (Cartea a XIII-a) Vittore Carpaccio (14551526) Viziunea Sfântului
Augustin (detaliu)
STUDIU DE CAZ
IDEALUL CAVALERESC ÎN ROMAN
ªI ÎN POEZIA TRUBADURILOR
Realizaþi un studiu de caz de tip investigaþie, l Pre-texte pentru organizarea portofoliu-
cu titlul: Idealul cavaleresc în roman ºi în lui / a lecþiei-spectacol / a filmului etc.:
poezia trubadurilor. l Întâia epistolã a apostolului Pavel cãtre
l Tipuri de produse finale: portofoliu indivi- corintieni

dual // film didactic, lecþie-spectacol, lecþie AEL, Acum dar rãmân aceste trei:
CD-ROM. Credinþa, speranþa ºi dragostea;
l Realizare: în grupe de câte patru elevi. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
l Texte de referinþã:
l romanele cavalereºti (Romanul mesei rotunde, l Dante, Divina Comedie Infernul,
Romanul Graalului; Chrétien de Troyes, Yvain, Cântul V, Francesca da Rimini

Lancelot, Wolfram von Eschenbach, Parsifal etc.) Citeam odatã cum l-a subjugat
l poezia trubadurilor (Antologie de literaturã pe cavalerul Lancelot iubirea;
universalã vezi bibliografia). singuri eram ºi fãrã de pãcat ...
BIBLIOGRAFIE
1. Antologie de literaturã universalã, Editura 5. Francesco de Sanctis, Istoria literaturii ita-

Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1970. liene, Editura pentru Literaturã Universalã,
2. Poezia trubadurilor provensali, italieni, por- Bucureºti, 1965.
tughezi, a truverilor ºi minnesängerilor, 6. Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei.
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Cum arãta cu adevãrat lumea lui Dante?,
3. Poeþi persani, Editura Tineretului, Bucureºti, Editura Humanitas, Bucureºti, 2004.
1963. 7. Jacques Goff (coord.), Omul medieval,
4. Dante Alighieri, Divina Comedie, Editura Editura Polirom, Iaºi, 1999.
Minerva, Bucureºti, 1982.
34
III. OMUL RENAªTERII

Lirica
Sonetiºti:
Francesco Petrarca: Canþonierul
Joachim du Bellay Eseul
Lorenzo de Medici
Michelangelo Buonarotti
Luis de Argote y Góngora, Pico della Mirandola: Despre demnitatea omului
William Shakespeare Tomasso Campanella: Cetatea soarelui
Francisco de Quevedo Nicolo Machiavelli: Principele
Michel de Montaigne: Eseuri
Thomas Morus: Utopia
Francis Bacon: Noua Atlantidã
Epica
Proza scurtã ºi romanul
Miguel de Cervantes y Saavedra: Don Quijote
Giovanni Boccaccio: Decameronul
François Rabelais: Gargantua ºi Pantagruel
Poemul
Lodovico Ariosto: Orlando furiosul
Torquato Tasso: Ierusalimul eliberat Dramaturgia
Luiz de Camôes: Lusiada
Teatrul popular comedia dell arte
Niccólo Machiavelli: Mãtrãguna
Lope de Vega: Cavalerul din Olmeda,
Fântâna turmelor, Felix
Christopher Marlowe: Tragica istorie a
doctorului Faust
William Shakespeare: Romeo ºi Julieta,
Regele Lear, Hamlet, Furtuna
Pedro Calderón de la Barca: Viaþa este
vis, Magicianul desãvârºit
LECTURI PARALELE Caracterul patetic

al sonetelor lui Shakespeare
este dat de permanenta
l Citiþi ºi interpretaþi urmãtoarele poezii: luciditate cu care poetul
se analizeazã riguros.
(Ovidiu Drimba)
Sonetul LXI
de Francesco Petrarca
Slãvite fie loc ºi ceas ºi clipã,
meleag ºi an, ºi anotimp ºi lunã,
Sonetul XIX
când am simþit din ochii tãi, stãpânã,
de William Shakespeare
iubirea-n pieptul meu cum se-nfiripã. Timp lacom, gheara leului o calcã,
Fã glia puii proprii sã-ºi mãnânce,
ªi-n veci slãvitã-a lacrimei risipã Sau smulge colþii tigrului din falcã,
în care-am plâns cu dragostea-mpreunã, Eterna fenix arde-o-n al ei sânge;
ºi rãnile ce-n sânul meu se-adunã, Ne dã, din fugã, zile reci sau soare,
ºi-n inimã sãgeata-nfiptã-n pripã. ªi fã ce vrei, Timp iute de picior,
Cu lumea ºi cu averea-i trecãtoare,
Slãvite fie vorbele ce-n zare, Dar teme-te de cel mai crunt omor:
(o, câte!) am rostit chemând spre tine, O, nu-ncrusta cu ore fruntea dragã,
ºi dorul meu, ºi lacrimile-amare, Nici n-o-nsemna cu vechiul tãu penel;
Nici mers, tu lasã-i frãgezimea-ntreagã,
ºi versul scris ce faima ta prin mine Sã fie-n veci frumosului model.
o spune lumii-ntregi, ºi gândul care Sau fã-þi de cap! În ciuda ta, Bãtrâne,
e doar al meu ºi ne-mpãrþit cu nime. Cel drag, în versu-mi, tânãr va rãmâne.
(Traducere de Eta Boeriu) (Traducere de Teodor Boºca)
E
Coordonate ale operei l Petrarca nu spiritualizeazã iubirea, nu o
l Poeziile de mai sus ilustreazã douã etape transformã într-un simbol al virtuþii, ca poeþii
diferite ºi, implicit, douã tipuri diferite de dulcelui stil nou, sau ca trubadurii, ci o simte ca
lirism: lirica prerenaºterii (sec. al XIV-lea) pe o forþã copleºitoare, pe Laura o iubeºte pentru
prin Canþonierul lui Francesco Petrarca ºi liri- frumuseþea ei fizicã, aceastã frumuseþe este cea
ca veacului burghez (sec. al XV-lea) prin pe care el o celebreazã: pentru prima datã în
Sonetele lui William Shakespeare. poezia universalã, lirica eroticã serveºte ca justi-
ficare ºi glorificare a pasiunilor pãmânteºti.
(Ovidiu Drimba)
36
III. Omul Renaºterii

Abordarea textului
1 Alegeþi dintre temele enumerate, douã pe
care le identificaþi în aceste poezii: cosmosul,
condiþia umanã, Antichitatea, iubirea, magia, isto-
ria, timpul, adevãrul, arta, invidia.
l Selectaþi citate semnificative pentru ilus-
trarea temelor.
2 Dupã modelul Pasiune devastatoare,
propuneþi, pentru fiecare poezie, un titlu format
dintr-un substantiv ºi un adjectiv, prin care sã fie
textualizatã / contextualizatã tema aleasã.
3 Exprimaþi o opinie cu privire la respectarea
tiparelor sonetului de cãtre traducãtori.
Aplicaþii, teme, aprofundãri E

1. În armonie cu formaþia intelectualã, textul Giorgione (circa 14771510)
shakespearian conþine elemente specifice cul- Portret de femeie (Laura)
turii antice (exemple: epitetul homeric, aluzii
mitologice). Remarcaþi valoarea acestora în Homo ludens. Realizaþi enunþuri sau o
conturarea mesajului liric. strofã din combinarea unor fragmente de text
2. Identificaþi ipostazele eului liric ºi ipostaze (exemplu: Timp lacom, din ochii tãi, stãpânã,
existenþiale ale Omului renascentist. Comenta- colþii tigrului Ne dã). Observaþi: pãstrarea/dis-
riul un scurt eseu va include ºi opiniile pariþia caracterului liric, prezenþa unui mesaj,
exegetului. modificarea registrului ºi a tonalitãþii.
Francesco Petrarca (13041374), una dintre creaþiile cele mai strãlucite ale litera-
poet ºi umanist italian, întemeietor turii. Ea este dedicatã Laurei de Noves ºi îi
al umanismului epocii. A fost un descrie frumuseþea, dar ºi dispariþia prematurã.
mare admirator al Antichitãþii. El a Modelul impus se numeºte petrarchism.
elaborat o vastã operã în limba la- Sonetele lui se remarcã prin fluiditatea ºi
tinã: poeme, poezie pastoralã, epistole, culegeri, muzicalitatea versurilor, prin armonie ºi since-
tratate cu un caracter filosofic. Scrie poeme de ritatea emoþiei ºi exprimã plenitudinea trãirii
inspiraþie istoricã (De Africa), egloge cu conþi- sentimentului erotic, abordarea iubitei ca fiinþã
nut satiric (Poezie pastoralã) scrieri autobio- realã, întruchipând feminitatea eternã, sfâºierea
grafice (Epistole latine), texte paremiolo- elegiacã între senzualitate ºi raþiune, trup ºi
gice (Lucruri de memorat, Despre bãrbaþi cele- spirit.
bri), scrieri filosofice (Secretul). Opera Canþo- În anul 1341 este încununat pe Capitoliu
nierul a fost scrisã în limba italianã, devenind drept cel mai mare poet al Italiei.
37

DESPÃRÞIREA DE IDEALUL
CAVALERESC Totdeauna am considerat-o
ca pe una dintre ºansele
Epica renascentistã vieþii mele faptul cã
l-am cunoscut pe Don Quijote.
Iscusitul hidalgo (Jorge Luis Borges)
Don Quijote de la Mancha

de Miguel de Cervantes y Saavedra
[Cititor înfocat de literaturã cavalereascã, În consecinþã, îºi abandoneazã modesta exis-
Alonso Quijano, eroul lui Cervantes, pare a-ºi tenþã de mic nobil de þarã, plecând, însoþit de un
pierde facultatea de a discerne între lumea realã ºi þãran în rol de scutier, cãtre eroice confruntãri cu
proiecþiile literare ale acesteia. forþele malefice.]
E
VIII cavalereºti, sunt uriaºi, ºi dacã þi-e fricã de ei, ºterge-o
– fragmente – de aici ºi pune-te pe rugãciuni, cât timp m-oi încleº-
Vorbind ei aºa, zãrirã deodatã vreo treizeci- ta eu cu ei în luptã crâncenã ºi la fel de dreaptã.
patruzeci de mori de vânt care se aflau pe toatã ªi spunând asta, dete pinteni lui Rocinante,
câmpia aceea; ºi astfel, cum le vãzu don Quijote, fãrã sã mai ia în seamã ce-i tot îndruga scutierul
grãi cãtre scutierul sãu: sãu, Sancho, care-i dãdea înainte cu strigãtele,
Norocul ne cãlãuzeºte paºii mai bine decât înºtiinþându-l cã, fãrã urmã de îndoialã, erau mori
ne-am putea-o noi dori, cãci ai în faþã, prietene de vânt ºi nu uriaºi cei pe care voia sã-i atace.
Sancho Panza, o priveliºte care ne descoperã Nu daþi bir cu fugiþii, miºeilor ºi lepãdã-
treizeci ºi mai bine de uriaºi, nemãsurat de mari, turilor, cã nu-i decât un singur cavaler cel ce vrea
cu care am de gând sã mã lupt ºi sã le fac la toþi sã dea piept cu voi!
de petrecanie [...] Stârnindu-se tocmai atunci un pic de vânt ºi
Ce uriaºi? zise Sancho Panza. începând aripile uriaºe sã se miºte, don Quijote
Aceºtia pe care-i vezi, rãspunse stãpânul spuse, cum vãzu una ca asta:
sãu, aceºtia cu braþe cât toate zilele, cã sunt unii
Chiar dacã aþi vântura voi mai multe braþe
care mãsoarã cât douã leghe.
decât uriaºul Briareu, mie tot aveþi sã mi-o plãtiþi!
Ia seama, luminãþia Ta, i-o întoarse
Cu aceste vorbe ºi încredinþându-se cu trup ºi
Sancho Panza, cã ãºtia care se vãd aicea nu-s
suflet stãpânei sale Dulcineea, pe care o rugã
uriaºi, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata
drept braþe sunt aripile, care, învârtite de vânt, sã-l ajute în atare primejdie, se acoperi cât putu
miºcã pietrele morii. mai bine cu pavãza ºi, legãnându-ºi lancea în
Se vede cât de colo, rãspunse Don Quijote, cumpãnire, se nãpusti în galop, cât îl þineau pi-
cã nu prea eºti citit când e vorba de aventuri cioarele pe Rocinante, sã dea piept cu cea dintâi
38
moarã care-i stãtea în cale. ªi arzându-i una cu calul ºi cãlãreþul, care fu azvârlit de-a berbelea-
lancea în aripã, vântul o roti cu atâta furie, încât cul, ca vai de capul lui pe câmp.
fãcu din lance o scurtãturã ce trase dupã ea ºi (Traducere de Ion Frunzetti ºi Edgar Papu)
Abordarea textului
1 Identificaþi registrele stilistice utilizate în l Identificaþi în universul ºcolii elemente ale
dialogul reprodus. unor posibile confruntãri cu morile de vânt.
Înfãþiºaþi-le ºi apoi discutaþi obiecþiile posibile.
2 Exemplificaþi tipurile de comic din fragment.
6 Esenþa quijotismului constã în fidelitatea
3 Comentaþi sensurile conotative ale sub- eroului faþã de înalta datorie pe care singur ºi-a
stantivelor proprii. impus-o; ºi aceasta cu preþul acceptãrii unei vieþi
4 Selectaþi termenii specifici cavalerismului de castitate, de onoare, de caritate, a unei vieþi
medieval. grele pline de privaþiuni ºi întâlnind la tot pasul
5 Miguel de Cervantes a elaborat în romanul înfrângeri, suferinþe, umiliri. În aceastã supunere
sãu, voluntar sau nu, un tipar de acþiune care pare stoicã la nenorocire este cu totul altceva decât un
un simbol al inutilitãþii. Sintagma a te lupta cu simplu sentiment de mândrie tipicã unui hidalgo
morile de vânt este sinonimã cu a face eforturi castilian; este acea demnitate umanã, acea demni-
sortite eºecului. tate de a nu voi sã se degradeze lamentându-se.
l Amintiþi (din istorie, ºtiinþe, geografie etc.) (Ovidiu Drimba)
câteva acþiuni care pot ilustra aceastã idee. l Raportaþi portretul realizat la un model
Prezentaþi oral colegilor situaþia la care vã referiþi, uman studiat, ilustrat într-una dintre epopeile
oamenii implicaþi, cauzele eºecului, sensul etic al homerice. Motivaþi diferenþele.
demersului lor.
Studiu de text: Realitate ºi transfigurare
În ceea ce priveºte epistola de dragoste,

pune ºi tu ca iscãliturã: Al tãu pânã la moarte,
Cavalerul Tristei Figuri. ªi nu se întâmplã nimic
dacã nu-i de mâna mea, pentru cã, dupã câte mi-a-
duc eu aminte, Dulcineea nu ºtie nici sã scrie,
nici sã citeascã, ºi nu mi-a vãzut, de când e,
slova, nici scrisoare de la mine n-a primit, pentru
cã dragostea mea ºi a ei au rãmas întotdeauna
platonice, fãrã sã meargã mai departe decât la o
privire lipsitã de orice gând rãu, ba încã ºi aceea
doar când ºi când, c-aº putea jura fãrã sã mint
cã-n doisprezece ani, de când o iubesc mai avan
decât lumina ochilor acestora, pe care mi-i va
mânca þãrâna, n-am vãzut-o mai mult de patru
ori, ºi s-ar putea chiar întâmpla ca din aceste
patru, nici mãcar o datã sã nu fi apucat ea sã Honoré Daumier (18081879)
vadã cã o priveam, pânã-ntr-atâta de grijuliu au Don Quijote ºi catârca moartã
39
crescut-o, þinând-o închisã, tatãl ei, Lorenzo O cunosc bine, zise Sancho, ºi ºtiu cã zvâr-
Corchuelo, ºi mamã-sa, Aldonza Nogalez. le cu prãjina la fel de bine ca ºi cel mai voinic
Ia te uitã, zise Sancho, asta-mi era domniþa flãcãu din sat! Sã fiu al dracului! E o datã fatã,
Dulcineea del Toboso? Fata lui Lorenzo Corchuelo, fatã de nãdejde, cu care nu-i de glumit, ºi-ar pu-
pe numele ei adevãrat Aldonza Lorenzo? tea scoate untul din oricine, fie el ºi un cavaler
Ea este, zise don Quijote, ºi-þi jur c-ar meri- din cei ce rãtãcesc acum sau or sã rãtãceascã
ta sã fie stãpâna universului întreg. vreodatã, care-ar avea-o drept stãpânã!
Abordarea textului
3 Portretizaþi, într-un scurt eseu, fiecare
1 Cum interpretaþi semnãtura scrisorii?
ipostazã a personajului feminin evocat.
2 Limbajul îi particularizeazã pe cei doi. 4 Identificaþi elementele reale ale portretului
Observaþi structura frazelor, sensul denotativ sau ºi modul în care acestea constituie suport pentru
conotativ al cuvintelor, lexicul literar sau popular. transfigurarea personajului.

1. Utilizând cunoºtinþele din capitolul anteri- Quijote. Consideraþi cã Don Quijote este un
or, enunþaþi tipurile de iubire evocate. Stabiliþi model, un antimodel sau o ficþiune lipsitã de
similitudini ºi diferenþe faþã de imaginea iubirii aderenþã la contemporani? Puteþi propune ºi alte
medievale. variante, oferind argumente potrivite.
2. Marin Preda afirma: Când am citit prima
oarã aceastã carte, n-am înþeles nimic. Totul mi s-a Homo ludens: Conturaþi portretul unei co-
pãrut neverosimil ºi cam stupid. Abia pe urmã, cu lege / unui coleg, dupã modelul Dulcineei del
anii, mi-am dat seama cã predispoziþia aceasta a Toboso ºi un autoportret dupã acela al Aldonzei
lui Don Quijote are un înþeles, cã existã aici Lorenzo. Încercaþi sã pãstraþi aspectele stilis-
ascunsã o mare idee, un sentiment profund... tice observate. Realizaþi variantele grafice ale
l Redactaþi un text de 20 de rânduri, în care sã portretelor creionate.
motivaþi ce reprezintã pentru voi personajul Don
Miguel de Cervantes y bãtãlia de la Lepanto, unde este grav rãnit, iar
Saavedra (15471616), prozator ºi apoi, în 1573, o campanie din Tunis îl va con-
dramaturg spaniol. Omul Cervantes duce spre o altã experienþã capitalã. În 1575 va fi
are o existenþã tipicã perioadei pline rãpit de piraþi în Alger ºi rãscumpãrat abia în
de tumult ºi imprevizibil. Provine 1580, dupã unele tentative de evadare inutile.
dintr-o familie educatã, tatãl sãu fiind medic. Opera este formatã din câteva încercãri dra-
Dupã ce face studii umaniste în mai multe oraºe, maturgice modeste ºi apoi va strãluci prin inter-
va intra în suita cardinalului Giulio Acquaviva, mediul prozei: 1585 Galateea, un roman pas-
cunoscând astfel Italia ºi cultura ei. Se va înrola toral; 1605 Iscusitul hidalgo Don Quijote de
în armata spaniolã ºi va participa, în 1571, la la Mancha; 1613 Nuvele exemplare.
40
REFLEXIVITATE ªI ACÞIUNE Nefiind tragedii clasice în formã,

piesele lui W. Shakespeare pot
Opera aperta1 aparþine acestuia prin tragic, unul
Hamlet, particular. În primul rând, prin

prezentarea lumii ca un mecanism
tragic sau ceea ce am numi
marele mecanism tragic al lumii.
(Iustin Ceuca)
prinþ al Danemarcei
de William Shakespeare
Coordonate ale operei Polonius, sã se întoarcã în Franþa unde studia ºi
apoi i-l dã drept exemplu lui Hamlet pentru a trãi
Rezumat (pe acte ºi scene) bucuriile tinereþii. Hamlet îºi exprimã discret re-
Actul I zerva faþã de apelativul folosit ºi ascultã discursul
lui Claudius despre legile firii, dând curs rugã-
Scena 1. Odatã cu schimbarea gãrzii de minþii mamei de a nu pleca la Wittenberg, unde
noapte a palatului, Horaþio ºi Marcellus discutã studia. Hamlet monologheazã asupra slãbiciunii
cu strãjerii, fiind interesaþi sã afle condiþiile în feminine. Horaþio apare ºi îl avertizeazã discret
care s-a ivit o fantomã. Aceasta apare ºi con- depre apariþia nocturnã. Convins, prinþul decide
statã cu toþii asemãnarea izbitoare cu fostul sã-i însoþeascã în acea noapte.
rege al Danemarcei, Hamlet. Ei considerã cã
este un semn rãu prevestitor ºi îl coreleazã cu
pregãtirile militare care par sã anunþe un imi-
nent rãzboi între Danemarca ºi Norvegia, aflate
într-o strãveche confruntare pentru teritorii,
rãzboi iniþiat de nepotul regelui. Toþi decid sã-l
înºtiinþeze pe Hamlet, fiul defunctului rege.
Scena 2. Claudius, regele, deplânge dispa-
riþia nãpraznicã a fratelui sãu ºi motiveazã
cãsãtoria cu Gertrude, vãduva acestuia, prin
nevoia ca Danemarca sã aibã un conducãtor
pentru luptele care se prefigureazã. El trimite
soli regelui Norvegiei pentru a-l înºtiinþa
asupra planurilor belicoase ale nepotului. Îi Castelul Elsinor, spaþiul în care se petrece
permite lui Laert, fiul sfetnicului de tainã o parte din acþiunea piesei
1 Sintagmã de intitulare a eseului critic, Opera deschisã de Umberto Eco.
41
Scena 3. Laert, înaintea plecãrii spre Paris, Hamlet, Polonius, apoi Rosencrantz ºi
îºi avertizeazã sora, pe Ofelia, asupra naturii Guildenstern evidenþiazã starea maladivã a
sentimentelor pe care i le poate arãta Hamlet. prinþului. Finalul scenei aduce o undã de opti-
Acesta trebuie sã þinã cont de condiþia sa prin- mism, prin sosirea unei trupe de actori. Sunt
ciarã ºi de interesele regatului. Polonius, apãrut recitate pasaje dramatice profunde, iar Hamlet le
între timp, îi dã sfaturi referitoare la compor- solicitã actorilor sã joace piesa Uciderea lui
tament ºi continuã discuþia cu Ofelia, inter- Gonzago.
zicându-i sã-l mai vadã pe Hamlet.
Actul III
Scena 4. Noaptea, Hamlet ºi prietenii
aºteaptã pe terasa castelului, duhul apare ºi este Scena 1. Claudius continuã spionarea fiului
conjurat sã vorbeascã. Acesta îi face semn lui vitreg prin intermediul pritenilor, al Ofeliei,
Hamlet sã-l urmeze. Horaþio încearcã sã-l dorind sã aibã certitudini în privinþa tulburãrii lui
împiedice, considerându-l o apariþie maleficã, mintale. Conversaþia cu Ofelia probeazã maniera
dar prinþul nu-l ascultã, urmându-l. ciudatã de a comunica ºi se concentreazã în jurul
Scena 5. Dialogul celor doi relevã circum- ideii cã femeia reprezintã o ispitã plinã de viclenie.
stanþele morþii regelui Danemarcei, otrãvit în Scena 2. Hamlet îl îndeamnã pe actorul prim
somn de fratele sãu, Claudius. Fantoma cere sã recite tirada într-o modalitate anumitã, prin
rãzbunare, dar numai faþã de ucigaº, fosta soþie, intermediul cãreia sã obþinã un puternic impact
Gertrude, fiind iertatã. Martorii acestui emoþional. Apoi îl roagã pe Horaþio sã-l supra-
moment jurã cã vor pãstra secretul. vegheze cu atenþie pe rege, pentru a vedea dacã
trãdeazã vreo emoþie. În preambulul piesei, apar
Actul II actori care mimeazã subiectul, apoi prologul ºi
sceneta propriu-zisã. Hamlet intervine, iar la
Scena 1. Polonius încearcã prin intermediul scena otrãvirii lui Gonzago, regele pãrãseºte sala.
lui Reynaldo sã afle dacã fiul sãu duce o viaþã Rosencrantz ºi Guildenstern continuã misiunea
de studiu la Paris sau este supus slãbiciunilor primitã. Hamlet este chemat în camera mamei.
vârstei. Ofelia îi relateazã o întâlnire cu Hamlet
care, atât prin vestimentaþie cât ºi prin atitudini
sau cuvinte, dovedeºte nebunie. Polonius
doreºte sã-i înºtiinþeze pe rege ºi pe reginã
despre aceasta.
Scena 2. Regele îi întâmpinã ceremonios pe
Rosencrantz ºi Guildenstern în calitate de pri-
eteni ai fiului sãu vitreg, apoi le solicitã sã afle
cauza nebuniei sale. Solul danez Voltimand
aduce veºti bune din Norvegia, bãtrânul rege a
oprit pregãtirile pentru invazie ºi l-a trimis pe
Fortinbras, nepotul belicos, spre Polonia, cu
oºtile strânse. Polonius le aratã dovezi ale
afecþiunii lui Hamlet pentru Ofelia ºi cautã o
modalitate prin care sã evidenþieze acest lucru
fãrã dubii. Succesiunea replicilor dintre Jan Vermeer (16321675) Tânãrã citind o
scrisoare în faþa unei ferestre deschise
42
Scena 3. Regele decide sã-l trimitã pe

Hamlet împreunã cu prietenii sãi în Anglia,
prinþul continuã solilocviile, Polonius intenþio-
neazã sã-l spioneze în dialogul cu mama.
Scena 4. De la intrare, prinþul se aratã lipsit
de respect, Gertrude se simte ameninþatã, soli-
citã ajutor ºi Polonius, ascuns dupã o perdea, o
secondeazã, Hamlet îl ucide ºi o acuzã de com-
plicitate la faptele cumnatului sãu. Duhul
tatãlui se prefigureazã, dar este invizibil
mamei. Hamlet o înºtiinþeazã de iminenta ple-
care în Anglia, considerând cã aceasta este doar
o altã etapã în planurile regelui. La ieºire, ia ºi
cadavrul lui Polonius.
Actul IV
Ofelia se sinucide (gravurã de epocã)
Scena 1. Regina relateazã terifiatã dispariþia
lui Hamlet, captiv al unor piraþi în drumul spre
lui Polonius; ca semn al nebuniei, toþi vor
Anglia.
încerca sã interpreteze apoi replicile prinþului
pentru a descoperi cadavrul. Scena 7. Claudius ºi Laert îºi confirmã sus-
þinerea reciprocã ºi interesul de a se rãzbuna pe
Scena 2. Hamlet rãspunde ambiguu ºi soli-
Hamlet, având în vedere mãiestria deosebitã a lui
citã o întrevedere cu regele.
Laert în mânuirea armelor. Ocazia potrivitã apare
Scena 3. Regele motiveazã în faþa sfetni- odatã cu anunþul revenirii prinþului, eliberat de
cilor motivul pentru care prinþul este lãsat liber piraþi, urmând un duel în care spada lui Laert sã
admiraþia neþãrmuritã a poporului. Hamlet fie otrãvitã.
pare convins sã plece spre Anglia, fapt care se
Actul V
petrece neîntârziat.
Scena 1. Groparul ºi un însoþitor discutã despre
Scena 4. Într-un cadru rural, Hamlet se
condiþiile dispariþiei Ofeliei, dacã a fost sinucidere
întâlneºte cu armatele Norvegiei conduse de
sau moarte accidentalã, dacã înmormântarea în
tânãrul Fortinbras, aflate în drumul lor spre
cimitir e potrivitã sau nu. Apare Hamlet, care aflã
Polonia.
perspectiva groparului asupra situaþiei de la curte
Scena 5. Regele ºi regina deplâng succe-
ºi-l evocã nostalgic pe mãscãriciul Yorik.
siunea de nenorociri care s-a abãtut asupra
þãrii, ultima fiind nebunia Ofeliei, cauzatã de Scena 2. Hamlet îi relateazã lui Horaþio
moartea tatãlui. Laert, fratele Ofeliei, soseºte în modalitatea în care a reuºit sã dejoace planurile
fruntea unui grup revoltat, intrând prin forþã în regelui ºi ale falºilor prieteni care-l conduceau
sala tronului. Aici pretinde explicaþii ºi aflã cir- spre moarte în Anglia. El a citit scrisoarea lui
cumstanþele uciderii lui Polonius. ªi el constatã Claudius ºi apoi a înlocuit-o cu alta prin care îi
starea mentalã a surorii sale. condamna la dispariþie pe cei doi. Curteanul Osric
Scena 6. Horaþio aflã, prin intermediul unei prezintã un aºa-numit pariu între rege ºi Laert
scrisori aduse de niºte marinari, despre situaþia asupra abilitãþii în duel. Alegerea spadelor este
43
trucatã, Laert primind una ascuþitã ºi otrãvitã la

vârf. Aprecieri critice
Primele asalturi le câºtigã Hamlet, regele îi
îmbie cu bãuturã ºi otrãveºte vinul destinat fiului În «Hamlet» existã multe teme: politica,
sãu vitreg. violenþa ºi morala, controversa privind legã-
Din aceastã cupã, va bea însã mama lui Hamlet, tura teoriei ºi a practicii, aceea privind
Laert îl rãneºte miºeleºte pe Hamlet, apoi schimbã þelurile finale ºi sensul vieþii; Hamlet repre-
spadele în focul luptei, Laert este la rându-i rãnit. zintã o tragedie a dragostei, tragedia unei
Înþelegând mijloacele la care a recurs Claudius, familii, ºi totodatã o tragedie naþionalã,
Hamlet îl ucide pe acesta, rãzbunându-ºi tatãl ºi se filosoficã, eshatologicã ºi metafizicã. Tot ce
va stinge la rându-i. doriþi, ºi pe deasupra, un studiu psihologic
În final, apare Fortinbras care elogiazã memo- zguduitor, o intrigã sângeroasã, un duel ºi un
ria lui Hamlet ºi revendicã posesia asupra pãmân- mãcel de mari proporþii. Putem alege. Dar
turilor Danemarcei. trebuie sã ºtim de ce ºi pentru ce alegem.
(Jan Kott)
Abordarea textului l Asociaþi momente ºi scene semnificative

Prin proiectarea evenimentelor într-un spaþiu acestor repere.
l Motivaþi prezenþa unor locuri neobiºnuite
strãin, Shakespeare urmãreºte:
(exemple: cimitirul, camera reginei...)
a. respectarea adevãrului istoric;
4 Notaþi apariþiile personajelor într-un tabel
b. eliberarea imginaþiei;
dupã modelul de mai jos:
c. evitarea unor ipotetice acuze vizând con-
temporaneitatea;
Guildenstern
Rozencrantz
Fortinbras
d. stimularea curiozitãþii spectatorului;
Marcellus
Gertrude
Claudius
Polonius
Horaþio
Hamlet
Ofelia
Scena
Laert
Act
e. propunerea unui model contemporanilor.
1 Optaþi pentru una dintre variante ºi aduceþi I 1 X X

argumente, referindu-vã la textul studiat sau la 2 X X X X
alte opere cu titluri construite analog. 3 X X X
4 X X
2 De ce consideraþi cã autorul i-a numit la fel
5 X
atât pe fostul rege, cât ºi pe urmaºul sãu? II 1 X X
3 Dupã modelul de mai jos, precizaþi spaþiile
Comentaþi:
scenice, dupã urmãtoarele repere spaþiale: introducerea noilor personaje;
Act 1, Scena 1: Elsinore. Un spaþiu din faþa stabiliþi corelaþii cu spaþiul de joc;
castelului apariþiile în tandem;
Act 1, Scena 2: sala tronului monologul;
Act 1, Scena 3: o camerã a lui Polonius apariþiile cele mai frecvente;
Act 1, Scena 4: un spaþiu din faþa castelului protagoniºti episodici;
Act 1, Scena 5: un spaþiu din faþa castelului personaje care se evitã.
44
5 Temele pot fi descifrate în funcþie de per-

spectiva de lecturã abordatã.
l Selectaþi elemente prin care sã susþineþi
importanþa politicii în configuraþia textului.
Hamlet este consideratã o piesã în care violenþa
apare la multe niveluri. Ilustraþi afirmaþia identi-
ficând scene, replici, atitudini.
l Iubirea cunoaºte variate ipostaze, de la cea
sacrã, religia, la cea pasionalã, erosul, la cea
familialã (paternã, maternã, filialã) sau la priete-
nie. Urmãriþi în conþinutul piesei prezenþa ºi alter-
nanþa raportãrilor personale la acest sentiment.
l Morala apare la nivel explicit (sfaturile lui
Polonius ºi Laert) sau implicit (aluziile lui
Hamlet). Observaþi dacã principiile expuse sunt
convergente sau divergente.
l Imaginaþi sensul existenþei în viziunea unor
personaje shakespeariene. Transpuneþi-vã în Hamlet: Ia sã-l vãd (Ia craniul.) Vai sãrmanul Yorik!
mentalitatea epocii, deductibilã din piesã. Ilustraþie la caietul-program, Teatrul Naþional,
Bucureºti, 1972
1. Dupã modelul binar: fiu/nepot, creº- Homo ludens. Presupunând cã sunteþi regi-
tin/ucigaº, prieten/duºman, tendinþã spre acþiu- zorii unui film Hamlet, realizaþi propuneri pen-
ne / tendinþã spre reflecþie, formulaþi câteva con- tru distribuþia actorilor. Vã puteþi referi la nume
tradicþii cãrora Hamlet trebuie sã le gãseascã de actori cunoscuþi sau, la nivelul clasei, chiar la
rãspunsuri. Imaginaþi variante posibile ºi obser- colegii voºtri.
vaþi consecinþele în evoluþia subiectului.
2. Organizaþi în grupe de lucru, dezbateþi Aprecieri critice
problematica piesei, identificaþi conflictele exte-
rioare. Realizaþi apoi o prezentare graficã «Hamlet» este ca un burete[]Este cea
menitã sã fixeze observaþiile. Comparaþi rezul- mai ciudatã dintre piesele care au fost scrise
tatele. vreodatã; tocmai prin lacunele ei, prin nede-
3. În Hamlet întâlnim numeroase rafinamente terminãrile ei. «Hamlet» este un mare scena-
compoziþionale, între care: paralelismul, sime- riu în care fiecare dintre personaje are de
tria, teatrul în teatru, coincidenþele, lovitura de jucat un rol mai mult sau mai puþin tragic ºi
teatru, cunoscute vouã din studiul dramaturgiei sângeros ºi totodatã de rostit lucruri înãlþã-
naþionale (de exemplu: I.L. Caragiale, O scri- toare. [] Hamlet, Laerte, Ofelia trebuie sã
soare pierdutã; Camil Petrescu, Act veneþian, joace roluri care le-au fost impuse, împotri-
Jocul ielelor). va cãrora se revoltã. Sunt actorii unei drame
l Elaboraþi o paralelã între Hamlet ºi o piesã pe care nu întotdeauna o înþeleg pânã la
din dramaturgia româneascã, punând în evi- capãt ºi în care s-au trezit implicaþi.
denþã cel puþin una dintre tehnicile identificate. (Jan Kott)
45
Studiu de text: A fi sau a nu fi
Actul II
– fragmente –
Scena 2 Îmi smulge barba ºi mi-o suflã-n faþã?
Uf! Dumnezeu cu voi! Acum sunt singur. Mi-nvârte nasul?-mi vârã-n gât minciuna
Ce ticãlos, ce sclav nemernic sunt: ªi mi-o îndeasã pânã-n foale? cine,
Au nu-i cumplit: acest actor, cu numai
Ha!
Al minþii joc, un vis al suferinþei,
La dracu! Aºa mi-ar trebui! am rânzã
Atât s-a întrupat în plãsmuirea-i
De porumbel, n-am fiere sã-nvenin
Încât frãmântul i-a pãlit obrajii...
Pe-asupritor, cãci altfel pân-acum
Lacrimi în ochi, privire rãtãcitã,
Aº fi-ngrãºat ereþii ãstui þãrm
Glas spart, ºi fiinþa întreagã pe potriva
Cu maþele nemernicului. Fiarã desfrânatã
Închipuirii? Totul pe degeaba![]
Nemernic sângeros! Fãr de cãinþã, putred vânzãtor.
Dar eu,
O, rãzbunare!
Un tâmp ºi moaleº ticãlos, tânjesc
Ce vitã sunt! Halal viteaz de mine,
Precum cap-sec-în-nori, nepricepând,
Feciorul unui tatã drag ucis,
ªi n-am ce spune: nu, nici pentr-un rege
A cãrui bunã ºi preascumpã viaþã De cer ºi iad împins la rãzbunare,
I-au fost hain rãpite. Oare-s laº? Eu, ca o caþã, focu-mi vãrs în vorbe
Au cine-mi zice-aºa? Îmi sparge þeasta? ªi ocãrãsc precum o târâturã,
O slujnicã de rând!
Ruºine! Ptiu! Sus, cugete! Aud
Cã pe la teatru, oameni vinovaþi
Prin însuºi jocul iscusit al dramei
Au fost atât de rãscoliþi în suflet,
Încât pe loc pãcatul ºi-au strigat.
Omorul n-are limbã, dar vorbeºte
Cu grai minune: am sã-i pun pe-actori
Sã joace-un fel de-ucidere a tatii
Naintea unchiului, ºi-am sã-l pândesc,
ªi-am sã-l urzic; dacã tresare, numai ºtiu ce-mi
rãmâne... Duhul ce-am vãzut
O fi satana ºi satana ºtie
Sã-mbrace chip plãcut: da, da, ºi poate,
ªtiindu-mi slãbiciunea ºi tristeþea
Cãci peste-asemeni suflete-i puternic
Mã poartã spre-a mã pierde. Vreau temeiuri
Mai tari: prin piesa-aceasta laþ întind
Laurenz van de Vinne, (16291702) În care-al rigãi cuget va sã-l prind.
Vanitatea coroanei regale (Traducere de Dan Duþescu ºi Leon Leviþchi)
46
Abordarea textului
O modalitate des întâlnitã în piesã o reprezintã 7 Acest fragment poate fi considerat o sin-
monologul (cum este fragmentul de la pagina tezã a subiectului piesei.
46). Hamlet îºi expune ideile, îndoielile, proiec- Dezbateþi afirmaþia, raportaþi monologul atât la
tele ºi sentimentele în lungi tirade al cãror unic evenimentele anterioare, cât ºi la cele ulterioare.
destinatar, prin convenþia teatrului, este publicul.
Asistãm cutremuraþi la confesiunea unei conºtiinþe 8 Selectaþi secvenþele textuale în care se face
în formare, la o progresivã clarificare interioarã. referire la teatru ºi la jocul actorilor. Identificaþi
funcþiile pe care Shakespeare le atribuie jocului
1 Ce replici celebre cunoaºteþi din alt
iscusit al dramei.
monolog?
9 În altã piesã shakespearianã, Cum vã place,
2 Alegeþi formule memorabile, motivând
unul dintre personaje (Jacques) afirmã cã lumea
opþiunea. întreagã e o scenã. Se poate identifica motivul
3 Observaþi imprecaþiile ºi identificaþi desti- literar al lumii ca teatru ºi în fragmentul citat?
natarii. Cãutaþi o posibilã motivaþie. Argumentaþi pro sau contra.
4 Împãrþiþi fragmentul în secvenþe logice.
5 Ce îºi reproºeazã prinþul? Selectaþi defec-
l Homo ludens. Încercaþi sã transpuneþi un
tele pe care le identificã în propria fire.
citat hamletian într-un mesaj SMS de zece
6 Care este legãtura între autocaracterizare ºi semne. (Rãspunsul la pagina 48)
ultimele versuri?
E
Aprecieri critice
Sufletul lui Hamlet nu e un suflet, e un
compendium al sufletului omenesc, surprins
genial de un poet în faza de ieºire la
suprafaþã a eului nostru. Ceea ce face
Hamlet în toatã piesa e de a avea un suflet...
a-ºi scoate rãscolit de crizã veºnic sufle-
tul la suprafaþã ºi a ni-l arãta sub toate
feþele, aºa cum este sufletul omenesc: enig-
matic ºi contradictoriu, profund ºi superfi-
cial, nobil ºi vulgar, imprevizibil ºi insesi-
zabil, vast ºi insondabil cum este creaþia. Teatrul Globe, la care Shakespeare a fost acþionar ºi
(Dragoº Protopopescu) unde s-au prezentat unele dintre piesele sale
(Reconstituire, desen de Walter Hodges)
47
Dic]ionar cultural
l Renaºterea (fr. renaissance, it. rinascimento) universal. Aceastã atitudine ºi-a gãsit punctul de
este delimitatã în mod convenþional prin repere plecare în studiul textelor antice (redescoperirea
variate. Între acestea amintim limitele istorice, modelului antic) ºi s-a dezvoltat ulterior într-un
14501650, ºi cele ale personalitãþilor reprezenta- efort îndreptat cãtre cunoaºterea ºtiinþificã atât a
tive în planul literaturii: Petrarca ºi Boccaccio planetei cât ºi a cerului, cãtre lãrgirea câmpului
pentru debut, Shakespeare ºi Cervantes pentru acþiunii umane în general. În sfera realistã se dez-
momentul de apogeu ºi sintezã. voltã modelarea matematicã ºi experimentul
Între cauzele ºi condiþiile ades invocate re- ºtiinþific. Caracterul de miºcare antiteologicã,
gãsim: stabilirea în Occident a unor savanþi din antiasceticã ºi antiscolasticã va atrage ulterior
Bizanþ, odatã cu prãbuºirea oraºului Constan- redimensionarea raportului om univers.
tinopol; mecenatul familiilor Medici (Florenþa), l Umanismul este doctrina culturalã conturatã
Sforza (Milano), Este (Ferrara), al papalitãþii, retrospectiv, prin contribuþia savanþilor. Termenul
dogii veneþieni; dezvoltarea tiparului cu litere apare în secolul al XVII-lea, pentru a desemna
mobile; dezvoltarea oraºelor europene prin inter- erudiþii din cele douã secole anterioare. Modelele
mediul apariþiei ºi afirmãrii burgheziei, fapt care sunt reprezentate de filosofii antici, precum Cicero
va conduce ulterior la formarea statelor naþionale. sau Seneca, realul devine principiu modelator
Marile explorãri geografice ºi colonizãri (Cristofor pentru finalitatea idealului artistic, arta este repro-
Columb, 1492, Vasco da Gama, 1497, Fernando ducere a naturii, în special a omului, iar frumo-
Magellan, 15191522) exprimã dorinþa epocii de a sul este o însuºire a lucrurilor, perceputã cu aju-
cunoaºte, de a identifica limitele posibilitãþilor torul simþurilor (Leon Battista Alberti), finalitatea
umane sau mãrimea universului. vizatã fiind corelarea artelor în atingerea unei cu-
Principiile fundamentale perceptibile sunt dez- noaºteri superioare ºi formarea omului universal.
voltarea liberã a persoanei, insului, autonomia spi- l Reprezentanþi
ritualã, formarea ºi aspiraþia cãtre idealul omului Italia: Francesco Petrarca, Giovanni Bocaccio,
Tomasso Campanella Marsilio Ficino, Pico della
Mirandola, Nicolo Machiavelli, Ludovico Ariosto,
Torquato Tasso, papa Nicolae al V-lea, fondatorul
Bibliotecii Vaticanului;
Þãrile de Jos: Erasmus din Roterdam ;
Franþa: François Rabelais, Joachim du Bellay,
Michel de Montaigne;
Anglia: Thomas Morus, Edmund Spenser, John
Milton, Ben Jonson, Christopher Marlowe,
William Shakespeare, Francis Bacon;
Spania ºi Portugalia: Luis de Argote y
Góngora, Miguel de Cervantes y Saavedra, Lope
de Vega.
l Homo ludens
Sandro Botticelli (14451510) Primãvara (detaliu)
Rãspuns: 2b? / nt 2b ??
48
Sonetul l Sonetul englez conþine acelaºi numãr de

l Sonetul italian este o creaþie cu formã fixã, versuri, paisprezece, dispuse în trei catrene cu ritm
conþine douã catrene cu rimã îmbrãþiºatã (abba, iambic, rimate separat cu rimã încruciºatã (abab,
baab) ºi douã terþine cu rima încruciºatã (cdc, cdcd, efef) ºi un distih rimat (gg). Adeseori
dcd). catrenele nu sunt separate grafic.
c
Repere biobibliografice b
d
Bogãþia operei scriitorului englez renunþare la ornamentele retorice, compoziþiile,
William Shakespeare (15641616) evoluþia subiectului fiind subordonate unor
v
este în profund contrast cu prea intense trãiri ale personajelor, surprinse în con-
r
puþinele informaþii despre viaþa sa. fruntarea cu destinul. Din lumea Angliei, ilustratã
(
Acestea au supravieþuit în mãsura de numeroase piese istorice, Shakespeare trece
în care au fost corelate activitãþii scriitorului. În A
la subiecte de circulaþie europeanã, prezente ºi în
1592 a fost actor în trupa lui Richard Burbage, în alte creaþii ale timpului, iar apoi propune lumi
paralel prelucrând sau elaborând opere, astfel posibile în opere care depãºesc formulele timpu-
încât între 1590 ºi 1616 a scris 37 de piese de lui ºi încadrãrile canonice. Titluri consacrate
teatru. Reuºita artisticã a dramaturgului este du- rãmân: Îmblânzirea scorpiei, Romeo ºi Julieta,
blatã de una financiarã, devine în 1599 proprietar Visul unei nopþi de varã, Totul e bine când se
asociat al Teatrului Globe, dar, din raþiuni sfârºeºte cu bine, Julius Caesar, Hamlet,
necunoscute, se retrage la Stratford upon Avon, Othello, Regele Lear, Macbeth, Antoniu ºi
în 1610. În ipostaza de poet liric, a publicat 154 Cleopatra, Furtuna.
de sonete, douã poeme narative, Venus ºi Adonis Mihai Eminescu l-a definit: geniala acvilã a
ºi Rãpirea Lucreþiei. Se constatã o progresivã Nordului.
BIBLIOGRAFIE
1. William Shakespeare, Opere complete, vol. 8. Jan Kott, Shakespeare contemporanul nos-
19, Editura Univers, Bucureºti, 19821995. tru, Editura pentru Literaturã Universalã,
2. Leon Leviþchi, Istoria literaturii engleze ºi Bucureºti, 1969.
americane, vol. I ºi II, Editura Dacia, Cluj- 9. Scriitori strãini, Mic dicþionar, Editura ªtiinþi-
Napoca, 1985. ficã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.
3. Antologia poeziei italiene, Editura Albatros, 10. Jakob Burckhardt, Cultura Renaºterii în
Bucureºti, 1980. Italia, Editura Minerva, BPT, vol. I ºi II,
4. Miguel de Cervantes y Saavedra, Don Quijote Bucureºti, 1969.
de la Mancha, vol. I ºi II, Editura Corint, Bucu- 11. George Oprescu, Manual de istoria artei
reºti, 2005. Renaºterea, Editura Meridiane, Bucureºti,
5. Victor Ieronim Stoichiþã, Efectul Don Quijote, 1985.
Editura Humanitas, Bucureºti, 1995. 12. Francesco de Sanctis, Istoria literaturii ita-
6. Sonetul italian în Evul Mediu ºi Renaºtere, liene, Editura pentru Literaturã Universalã,
vol. III, Editura Minerva, Bucureºti, 1970. Bucureºti, 1965.
7. Carel van Mander, Cartea pictorilor, Editura
Meridiane, Bucureºti, 1982.
49
STUDIU DE CAZ
OMUL UNIVERSAL ªI ªCOALA
Când acestã tendinþã de a cultiva perso-

nalitatea în cel mai înalt grad se întâlnea cu o
naturã într-adevãr puternicã ºi multilateralã,
care stãpânea totodatã toate elementele cul-
turii din acea vreme, atunci lua naºtere omul
universal, Luomo universale.
(Jakob Burckhardt, Cultura Renaºterii în Italia)
l Citiþi textele urmãtoare.

l Elaboraþi (ºi realizaþi) un proiect al unei
pagini web, care sã dezvolte aceastã temã.
Acesta va conþine:
a. pagina de gardã, deschidere;
b. cuvinte cheie care sã reprezinte linkuri viitoare;
c. pagini de conþinut pentru toate opþiunile;
Omul, modelul lumii (proporþiile corpului uman),
d. dezvoltãri secundare, paranteze; desen de Leonardo da Vinci (14521519)
e. suport imagini, audio, elemente grafice de miºcare;
f. adresã.
ªcoala gramaticalã englezã
– fragment –
Acest program de studii reclama o rutinã se- se controla vinerea ºi sâmbãta. O sãptãmânã
verã. Orarul ºcolilor gramaticale din epoca consacratã recapitulãrilor verifica achiziþiile din
Tudorilor prevedea trezirea la cinci; lecþii de la cele treizeci ºi ºase de sãptãmâni ale anului
ºase la nouã; micul dejun; ore de la nouã ºi un ºcolar. Un învãþãtor din sec al XVI-lea aprecia
sfert la unsprezece; prânzul; ore de la unu la cã o orã de instruire necesita cel puþin ºase ore
cinci; cina. Dupã cinã, de la ºase la ºapte, elevii de exerciþii pentru aplicarea în practicã a prin-
recapitulau în faþa colegilor ceea ce învãþaserã în cipiilor scrierii ºi cititului.
cursul zilei. Lecþiile învãþate dimineaþa erau (Sister Miriam Joseph, Shakespeares Use
revãzute dupã-masã, iar munca de o sãptãmânã of the Arts of Language 1947)
E
Despre creºterea copiilor mãrturisit. Nu fiindcã iubirea lui îl îmbatã pânã
a nu-i vedea sluþenia, dar fiindcã este al sãu. Eu
Cartea I însã vãd mai bine decât oricare altul cã aici nu
cap. XXVI înºir decât visãrile unui om care a gustat din
– fragment – ºtiinþe numai scoarþa pe deasupra în copilãrie ºi
Cãtre doamna Diane de Foix, contesã de nu a þinut minte decât chipul lor în totul ºi nelã-
Gurson. murit. Puþin din toate ºi nimica toatã, cum face
Nu-mi fu dat a vedea vreun pãrinte, oricât de franþuzul. La urma urmei, eu ºtiu cã se afla
gheboasã ºi chelboasã îi este odrasla, sã o fi medicina, jurisprudenþa, cele patru pãrþi ale
50
matematicilor ºi nedesluºit care le este þinta. [...]

Din întâmplare mai ºtiu cerinþa ºtiinþelor în tot
ceea ce slujeºte traiul nostru. [...] Dar sã fi tras
adânc brazde pe tãrâmul lor, sã-mi fi ros unghi-
ile rãstocind pe Platon sau Aristotel, monarhul
doctrinei vremurilor de azi, sau cu tot dinadinsul La
sã fi stãruit vreo ºtiintã, nu facut-am vreodatã Fr
nici mãiestrie în care sã mã fi învrednicit mãcar Cr
sã ºtiu cele dintâi trãsãturi ºi nu-i copil pe treap- M
ta de mijloc a ºcolii care sã nu poatã spune cã Io
nu-i mai învãþat decât mine, pe care nu am cum al
sã-l întreb de învãþãtura sa dintâi. Iar dacã sunt Te
silit sã o fac, mã vãd nevoit, cam prosteºte, sã-l Fo
duc pe drumul unei pãreri cuprinzãtoare ochiu-
lui tuturor, care-mi va judeca învãþãturii lui Ac
fireºti învãþãtura tot atât de necunoscutã lor cât G
îmi este mie a lor. ro
Eu nu am avut a face cu nicio carte de temei,
în afarã de Plutarh ºi Seneca, din care scot, ca Lu
Danaidele, umplând ºi vãrsând neîncetat. Si
(Michel de Montaigne, Eseuri) Jean-Baptiste Perroneau (17151783) Es
Copil cu carte
E vechi, de la care vei deprinde sã adânceºti ºi
gr
co
Mult iubite fiu al meu, [] cealaltã lume, cea micã, ºi care este omul. Ac
Aºadar, învaþã ºtiinþele vremii tale, artele Astãzi, când toate disciplinele sunt puse iar în Ba
liberale: geometria, aritmetica ºi muzica, învaþã scaun, când limbile domnesc, învaþã greceasca re
toate canoanele astronomiceºti ºi nu te þine de [sic], fãrã de care este ruºinos ca o persoanã sã
astrologia prezicãtoare, cãci nu e decât înºelã- se pretindã învãþatã, ºi latina. Învaþã, cãci astãzi
toare închipuire. ªi mai vreau sã ºtii pe de rost ca nicicând, sunt mulþi cãrturari docþi foarte,
toate acele paragrafe atât de frumoase din codu- savanþi ºi preceptori, sunt biblioteci minunate ºi
rile dreptului civil. Iar cât despre cunoaºterea atâtea înlesniri, cum nici în vremea lui Platon
celor ce þin de naturã, vreau sã le cercetezi cu sau a lui Cicero nu se aflau.
multã bãgare de seamã, ca sã nu fie mare, râu De aceea, fiule, te-ndemn ºi-þi aduc la cunoº-
sau pârâu cãrora sã nu le ºtii peºtii; sã cunoºti tinþã sã-þi închini tinereþea spre folos de-nvãþã-
toate pãsãrile vãzduhului, toþi copacii, toþi copã- turã ºi virtute, fiind la Paris ºi avându-l pe
ceii, toate tufele pãdurilor, toate ierburile pãmân- dascãlul tãu Epistemon, care, cu ajutorul învãþã-
tului, toate metalele ascunse în sânul adâncurilor, turii prin viu grai ºi prin lãudabilã pildã, te poate
toate pietrele preþioase de la Soare-Rãsare la îndoctrina.
Miazãzi: nimic sã nu-þi rãmâie necunoscut. Astfel, sã ajungi izvor de înþelepciune [].
Apleacã-te asupra cãrþilor de medicinã ale Al tãu pãrinte, Gargantua
medicilor greci arabi ºi latini. Dar nu uita nici de (François Rabelais, Gargantua ºi Pantagruel)
cãrturarii atâta de cunoscãtori într-ale cãrþilor Traducere de Romulus Vulpescu
51
STUDIU DE CAZ
OMUL RENASCENTIST ÎNTRE JUBILAÞIE ªI SCEPTICISM
Se povesteºte cã Maximilian (regele), l-a l Elaboraþi un portofoliu în care sã pre-
pus sã deseneze ceva mare, pe un perete, încât zentaþi aparentul paradox al câtorva creatori
Albrecht Dürer n-a putut ajunge atât de sus; de ai Renaºterii, acela de a excela în numeroase
aceea Împãratul a poruncit numaidecât unuia domenii.
dintre nobilii care se aflau de faþã sã se culce pe Exemple posibile:
jos, pentru ca Albrecht sã se poatã urca pe el ºi a. umaniºti ca: Erasmus din Rotterdam,
sã-ºi termine desenul. Atunci nobilul i-a explicat Nicolaus Olahus;
cât se poate de curtenitor, împãratului, cã asta ar b. artiºti: Michelangelo Buonarotti, Leonardo
fi o umilire ºi o înjosire pentru un nobil, sã fie da Vinci, Rafael Sanzio, Albrecht Dürer;
silit a se lãsa astfel cãlcat în picioare de un pic- c. principi: Lorenzo Magnificul, Petru Cercel.
tor. La care împãratul i-a rãspuns cã Albrecht Portofoliul va fi prezentat colegilor, care vor
Dürer, prin arta sa excepþionalã, este tot atât de comenta ºi vor pune întrebãri.
nobil, ba chiar mai nobil decât un nobil, ºi cã el, Acesta poate conþine:
împãratul, poate sã facã dintr-un om de rând un a. planºe, scheme ale domeniilor ºi creaþii
nobil, dar nu ºi dintr-un nobil un astfel de artist. reprezentative;
(Carel van Mander, Cartea pictorilor) b. imagini însoþite de comentarii succinte;
c. citate critice, interpretãri, mãrturii intere-
sante;
d. elemente de biografie (numai în mãsura în
care susþin ideile de forþã);
e. raportarea personalitãþii/ personalitãþilor la
prezent etc.
Imaginea ºi citatul critic din aceastã paginã
pot reprezenta o sugestie.
E
Încã înainte de a privi tabloul, ºtim cã
Mona Lisa zâmbeºte. Acest zâmbet al Monei
Lisa s-a detaºat parcã de portret. În el se
aflã nu numai ceea ce a exprimat Leonardo,
dar ºi tot ce s-a scris despre acest zâmbet.
[] Aºa este ºi cu Hamlet, ba ºi mai mult cu
Hamlet în teatru.
(Jan Kott, Shakespeare contemporanul
nostru)
Leonardo da Vinci Mona Lisa
52
IV. OMUL CLASIC

Teoria literarã
Franþa: Nicolas Boileau, Arta poeticã
Anglia: Alexander Pope, Eseu despre criticã
Italia: Gravina, Despre raþiunea poeticã Literatura moraliºtilor
Franþa: Jean de La Fontaine, Fabule
Jean de La Bruyère, Caracterele
Literatura aforisticã Bossuet, Discursuri funebre
Anglia: Francis Bacon, Eseuri
Franþa: La Rochefoucauld, Maximele
William Temple, Eseuri
Blaise Pascal, Cugetãrile
Alexander Pope, Eseu despre om
Germania: Georg Cristoph Lichtenberg,
Aforisme
Dramaturgia
Franþa. Tragedia: Pierre Corneille, Cidul; Jean Racine, Fedra
comedia: Molière, Avarul, Burghezul gentilom; Corneille, Iluzia comicã
Anglia. Tragedia: Joseph Addison, Caton; comedia: George Ethrege,
Rãzbunarea comicã; William Wycherley, Nevasta de la þarã
Germania. Tragedia: Johan Cristoph Gottsched, Caton murind
Italia. Comedia: Carlo Goldoni, Avarul gelos
Proza ºi poemul eroiccomic

Franþa. Romanul: Doamna de la Fayette, Principesa de
Clèves; Fénelon, Aventurile lui Telemac;
Mariane Acoforado, Scrisorile cãlugãriþei portugheze;
memorialistica: Saint-Simon, Memorii;
Poemul eroic: Saint-Amant, Roma ridicolã; Paul Scarron,
Virgiliu travestit
Anglia. Memorii: John Evelyn, Jurnal;
romanul: Horace Walpole, Castelul din Otranto;
epistole: Lordul Chesterfield;
poemul eroic: Alexander Pope, Bucla furatã
IV. OMUL CLASIC
LECTURI PARALELE Iubiþi deci raþiunea

ºi pentru-a voastre lire/
l Citiþi ºi discutaþi în perechi urmãtoarele texte poetice: Din ea luaþi ºi frumosul,
ºi-a artei strãlucire.
(Nicolas Boileau)
Arta poeticã
de Nicolas Boileau-Despréaux
(Cânturile I, III) Sã evitaþi excesul: Italiei lãsaþi-i
– fragment – Himerica podoabã a falselor ei graþii.
Luaþi bunul-simþ drept lege, deºi pânã la el
Oricare-ar fi subiectul, glumeþ, sublim chiar fie,- Alunecos e drumul ºi-i greu de mers spre þel:
Sã puneþi sensul frazei cu rima-n armonie;
Dar noi ce ne supunem la legea raþiunii
Sub jugul raþiunii se pleacã mlãdioasã, Vrem arta sã îndrepte ºi mersul acþiunii;
ªi-n loc sã-i strice,-o face bogatã ºi frumoasã. Un loc, o zi anume ºi-un singur fapt deplin
Vor þine pân la urmã tot teatrul arhiplin.
Iubiþi deci raþiunea ºi pentru-a voastre lire
Din ea luaþi ºi frumosul, ºi-a artei strãlucire. Stângace, tragedia, greoaie ºi vulgarã,
. Nãscutu-s-a din cântul ºi dansul de la þarã.
(Traducere de Ionel Marinescu)
Epistola cãtre Pisoni

Arta poeticã
– fragment – de Quintus Horatius Flaccus
Simplã sã fie lucrarea, având mai întâi unitate. Vrând ca în chip uimitor sã prefacã subiectele
Mulþi dintre noi, o, pãrinte ºi tineri de tatãl lor simple,
vrednici, Îþi zugrãveºte-n pãduri un delfin, un mistreþ între
Ne amãgim cu iluzii cã-i bine, concizia-i þinta, valuri; [...]
Însã obscuri sunt în scris: urmãrind unu-n stil Darul vorbirii cu el e, de-asemeni ºi ordinea
eleganþa, clarã.
Nerv ºi avânt îi lipsesc, cãutând mãreþia Ordinea, de nu mã-nºel, are-aceastã-nsuºire ºi
se-ngâmfã, farmec
Prea chibzuit, temãtor de furtuni, se tãrâºte-n Cã autorul poemei promise nu spune chiar totul.
þãrânã; [...]
(Traducere de Sebastian Lascãr)
54
IV. Omul clasic
Abordarea textului
1 Cele douã poeme citate (arte poetice) ilus- identificaþi în cele douã texte ideile estetice care
treazã opinii teoretice de facturã clasicã. Având în exprimã crezul despre creaþie al celor doi poeþi ºi
vedere cã arta clasicã modernã respectã modelele completaþi tabelul de mai jos.
Antichitãþii ºi valorificând informaþia potrivit 2 Identificaþi în informaþiile din tabelul de
cãreia arta poeticã transfigureazã în imagini poe-
mai jos caracteristicile comune creatorului clasic:
tice crezul artistic al poetului, principiile sale
antic ºi modern. Observaþi cã în Epistola cãtre
estetice, viziunea sa despre sursele ºi actul
Pisoni. Arta poeticã, Horatius face referiri la
creaþiei, despre funcþia cognitivã a acesteia,
tragedie. Reactualizaþi informaþia teoreticã despre
despre menirea ºi despre destinul artei ºi al artis-
tragedia anticã (Modulul I: Omul antic).
tului, constituind mesajul-program al unui artist,
Ilustrarea principiului estetic enunþat

în textul suport Citate
Elemente de Citate din textul Elemente de dis- din tex-
Arte poetice
conþinut suport curs poetic tul
Enunþarea
Citate din textul suport suport
principiului estetic
Teme ale poeziei
Nicolas Boileau, Elemente

Arta poeticã Varietatea temelor de prozodie
poetice
Sã evitaþi excesul: Italiei lãsaþi-i/Himerica podoabã a falselor ei graþii.

Stil poetic
Horaþius, Epistola
cãtre Pisoni, Arta Teme ale poeziei
poeticã
Însã obscuri sunt în scris:
NICOLAS BOILEAU- tragedia, poemul eroic ºi comedia). Textul pro-
DESPRÉAUX (16361711) gramatic nu diferã de operele altor teoreticieni
l Debuteazã cu satire în anul literari ai clasicismului (Chapelain, Mairet sau
1666, publicã apoi epistole între dAubigniac), dar valoarea lui constã în faptul cã
16701674, iar în 1674 apare Arta acesta constituie sinteza principiilor ºi a regu-
poeticã (alcãtuitã din patru cânturi; Cântul I lilor de creaþie clasice, formulate concis, în ver-
prezintã regulile generice de compoziþie poeticã, suri cu structurã aforisticã.
iar Cântul III trece în revistã genurile majore:
55
IV. OMUL CLASIC
IDEALUL RAÞIUNII, OMUL ONOAREI,

OMUL DATORIEI Corneille pãtrunde în adân-
cul sufletelor personajelor sale
[] studiind atent jocul complex
Tragedia al trãirilor inimii. Interesul
Cidulde Pierre Corneille psihologic se alãturã

interesului dramatic.
(Sorina Bercescu).
Coordonate ale operei (Don Fernando) pedepsirea lui Rodrigo, acesta, în

fruntea unui grup de voluntari, respinge un atac
La Sevilla, impetuosul tânãr Don Rodrigo neaºteptat al maurilor îndreptat împotriva
este îndrãgosit de Ximena, care-i împãrtãºeºte Sevillei. Regele însuºi o anunþã pe Ximena cã
iubirea, dar tatãl Ximenei, contele de Gomez, Rodrigo a cãzut în luptã. Eroina îºi pierde
l-a jignit pe tatãl lui Rodrigo, Don Diego, prea cunoºtinþa la auzul veºtii, dovedind cã-l iubeºte
vârstnic pentru a-ºi putea apãra singur onoarea. pãtimaº pe cel pe care trebuia de fapt sã-l urascã.
Datoria de a-ºi rãzbuna tatãl îl face pe Rodrigo, În final, regele lasã sã se înþeleagã cã, într-un
deºi o iubeºte pe Ximena, sã-l provoace pe Don viitor oarecare, unirea celor doi tineri va putea
Gomez, tatãl ei, la duel, ºi, cu acest prilej, sã-l avea loc: În vitejia-þi sperã, Rodrig, ºi-n vorba-mi
ucidã. Datoria Ximenei, care continuã sã-l datã,/ ªi inima Ximenei fiindu-þi închinatã, / În-
iubeascã pe Rodrigo, e sã cearã pedepsirea lui. crede-te în vremea ce-alinã orice rãu / ªi-n braþul
În timp ce Ximena îi cere regelui Castiliei tãu puternic, ºi-n suveranul rãu.
Studiu de text: Mori sau ucide-l; iatã ce ai tu de fãcut!
ACTUL I, SCENA 6
– fragment –
Don Diego În sânge doar se spalã asemenea ruºine,
ªi spre-a trezi mândria strãmoºilor în tine
Vin, nobilul meu sânge, vin, vrednicul meu fiu. Þi-o spun fãrã înconjur cã ai de combãtut
Vino ºi mã rãzbunã!
..... Un adversar puternic ºi mare.
De cea mai mare L-am vãzut
Ocarã ce ucide a ta ºi-a mea onoare! Acoperit de sânge ºi pulbere o datã
De palmã. Ticãlosul pe loc muºca pãmântul, Împrãºtiind teroarea într-o întreagã-armatã;
Dar slãbiciunea vârstei mi-opri orice avânt. O sutã escadroane vãzutu-l-am rupând,
... ªi pentru-a-þi spune încã mai mult, n-a fost nicicând
Mergi dar ºi pedepseºte pe-acel om încrezut: Ca el printre rãzboinici, nici printre cãpetenii
Mori sau ucide-l; iatã ce ai tu de fãcut! E
56
IV. Omul clasic
... Cu cât mai scump îþi este acel ce te insultã.

Pãrintele Ximenei! ...
... l Problematizaþi tipologia conflictului prin
Nici o vorbã. Cunosc iubirea ta identificarea resorturilor tragice în discursul lui
Dar poþi trãi-n ruºine? Insulta e mai grea, Don Diego.
Studiu de text: Onoare ºi iubire, duºmane faþã-n faþã/ Nu pot blama pe-acela ce-ºi face datoria
ACTUL III, SCENA 4

– fragment –
Don Diego Ximena
O, ce grozavã luptã se dã acum în mine! Rodrig, ah, ai dreptate, cu toatã vrãjmãºia
În contra cinstei mele iubirea mea-i pornitã: Nu pot blama pe-acela ce-ºi face datoria.
A rãzbuna un tatã, ºi-a pierde o iubitã! ..
El inima-mi aþâþã, ea braþul mi-l reþine. Eu nu te-acuz pe tine, pe mine mã deplâng;
ªtiu ce se cheamã cinste ºi cum înflãcãreazã
Onoare ºi iubire, duºmane faþã-n faþã! Asemenea insultã o inimã viteazã.
Rãzboi frumos ºi crâncen! Plãcutã tiranie! Tu n-ai fãcut, fireºte, decât ce se cãdea,
Ori gloria apusã, ori inima pustie! Dar mi-arãtaºi de-asemeni ºi datoria mea;
. ...
O, pot sã rabd eu oare ca Spania sã spunã Onoarea sã mi-o mântui, pe tata sã-l rãzbun.
Cã n-am ºtiut sã-mi apãr onoarea casei mele? ...
Cumplita datorie ce inima mi-o rumpe,
Cãci, oricum, tot pierdutã e dragostea Ximenii! Mã-mpinge la jertfirea vieþii tale scumpe,
Da, gândurile mele o clipã-au rãtãcit! Cãci oricât þin la tine, Rodrig, nu aºtepta
Nimic pe lume-acesta nu-i mai presus de-onoare, Sã simt o laºã milã faþã de crima ta.
. ªi-oricât iubirea noastrã ar vrea sã mã reþie,
Aleargã dar, Rodrigo, ºi lasã ezitarea. Voi ºti sã dau dovadã de-aceeaºi bãrbãþie.
Te cheamã rãzbunarea!
(Traducere de ªt. O. Iosif)
Abordarea textului
l Comentaþi dialogul Ximenei cu Don
1 Pornind de la schimbul de replici dintre Rodrigo din perspectiva modalitãþilor discursive:
personaje, argumentaþi afirmaþia conform cãreia adecvarea acestuia la situaþia dramaticã; la scopul
Don Rodrigo ºi Ximena sunt personajele care comunicãrii în contextul dat; armonizarea funcþi-
manifestã, având în vedere evenimentele, o ilor limbajului; utilizarea strategiilor de expri-
stranie similaritate. mare a opiniei personajelor.
3 Pornind de la afirmaþia lui Voltaire cã a-l
2 Discursul dramatic clasic se caracterizeazã
iubi pe ucigaºul tatãlui ºi a dori rãzbunarea aces-
prin utilizarea stilului solemn, înalt, a rigorii în
tei crime este un lucru admirabil. A-þi învinge
exprimare, a dialogului care problematizeazã, a
dragostea ar fi un pãcat capital în arta tragicã, care
tiradei dramatice care exaltã.
57
E IV. Omul clasic
constã în principal din luptele inimii [] ºi acþiunii ºi modalitãþile de construcþie ale acesteia,
corelând problematica de cuplu a lui Rodrigo ºi a tipologia personajului tragic, sursele tragicului,
Ximenei cu a altor cupluri celebre de îndrãgostiþi finalitatea operei ºi modalitãþile discursului dra-
(Tristan ºi Isolda, Romeo ºi Julieta, Hamlet ºi Ofelia matic.
etc.), redactaþi un eseu (minim o paginã) pe tema
iubirii care învinge orice obstacol impus de destin. 6 Analizaþi, într-un scurt eseu, modalitãþile de
4 Identificaþi în text elemente ale conflictului realizare a expresivitãþii artistice în textul suport.
interior, valorificând ºi afirmaþiile din citatul cri- 7 Valorificaþi noþiunile teoretice pentru iden-
tic: În comparaþie cu celelalte piese ale lui tificarea în text a modalitãþilor de realizare a dis-
Corneille, Cidul, apare ca o operã de o strãluci- cursului dramatic: dialogul, tipologia acestuia [replici
toare tinereþe, strãbãtutã de un fior romantic ºi de tip întrebare-rãspuns; perechi de replicidialog
deosebitã de celelalte creaþii ale sale prin diversi-
secvenþial (3-4 replici relaþionate); grupaje de
tatea tonurilor. replicidialog general], unitãþi logice [secvenþa de
(Sorina Bercescu)
iniþiere; secvenþa de bazã cu formule de menþinere
5 Pornind de la textul suport, ilustraþi prin- a discuþiei; secvenþa de încheiere] ºi mono-
cipiile tragediei clasice. Interpretaþi resorturile logul/tirada cu interlocutor/auditoriu.

1. Caracterizaþi personajele principale (Don poziþie/ierarhie socialã; relaþiile cu celelalte per-
Rodrigo, Ximena). sonaje; raportul cu sine).
l Pornind de la fragmentul citat, identificaþi 2. Valorificând lectura literarã, dezbateþi pro-
trãsãturi definitorii ale modelului uman clasic. blematica fiinþei umane din perioadele anticã ºi
l Raportaþi portretul realizat la modelul uman clasicã, în relaþie cu omul contemporan.
al Antichitãþii, ilustrat în epopeea homericã. l Realizaþi sarcina de lucru, organizaþi pe
l Pentru rezolvarea cerinþelor exerciþiului, grupe. Completaþi tabelul de mai jos.
reactualizaþi modalitãþile de caracterizare a per-
sonajului literar: directã (didascaliile, de cãtre
alte personaje; de cãtre eroul însuºi), indirectã Modelul Modelul
Trãsãturi definitorii, Modelul moral uman
(nume, poreclã; acþiuni; gesturi, mimicã; atitu- (identitatea în ficþiune) eroic antic clasic/anti- contem-
dine; vorbire, limbaj; stãri sufleteºti/psihologice; modelul poran
senzaþii/reacþii fiziologice; descrierea mediului Ipostaze umane
familial; mediul social cãruia îi aparþine; Elemente de portret
fizic
Elemente de portret
moral
Comportament
Valori ºi atitudini
Omul social/raportul
individului cu lumea
Omul religios/raportul
individului
cu divinitatea
Cidul, eroul
Altele
din filmul cu acelaºi nume.
58
IV. Omul clasic
Repere de lecturã
l Tema piesei: Dilema opþiunii protagoniºtilor
în favoarea iubirii sau a sentimentului datoriei.
l Modele literare: Legenda Cidului (secolul al
XII-lea) valorificã episodul agitat al luptelor spa-
niolilor cu arabii. Figura eroului naþional al Sabia Cidului
Spaniei a inspirat epopeea medievalã intitulatã
acesta indicã trãsãturile excepþionale ale eroului,
Cantar de mio Cid (Cântarea Cidului). Tot din
recunoscute chiar ºi de duºmani.
ciclul legendelor referitoare la acest personaj se b. Cuplul Don RodrigoXimena, protagoniºtii
inspirã poemul epic Cantar de Rodrigo (secolele care trãiesc acut sentimentul frustrãrii, fragilitatea
al XIV-leaal XV-lea). Corneille valorificã ºi piesa sentimentului de dragoste, liberul arbitru, opþi-
dramaturgului spaniol Guilhen de Castro, Las unea pentru datorie ºi onoare în detrimentul
mocedades del Cid (Copilãria Cidului, 1618). împlinirii personale.
l Structura compoziþionalã: Tragedia este c. Cuplul Don RodrigoDon Diego instituie
alcãtuitã din cinci acte, trama e centratã pe coor- prototipul patern reiterat de urmaºi (Junia mea
donatele psihologiei personajelor, asupra cãrora renaºte în sângele tãu viu!) prin obligaþia de a
planeazã vina tragicã, implacabilul sorþii. apãra onoarea familiei, numele, blazonul,
l Personajele clasice sunt tipologice, accen- moºtenirea: Mori sau ucide-l; iatã ce ai tu de
tuându-se latura general-umanã; tipologiile fãcut!/În sânge doar se spalã asemenea ruºine,/ªi
preferate în tragedie sunt eroul ºi înþeleptul; în spre-a trezi mândria strãmoºilor în tine.
comedie, avarul ºi ipocritul. d. Antagonistul e pãrintele Ximenei, Don
l Personajele tragediei Cidul: Gomez: Un adversar puternic ºi mare. L-am
a. Termenul Cid provine din limba arabã, vãzut/Acoperit de sânge ºi pulbere o datã/Împrãº-
said ºi înseamnã stãpân, senior. Prin extensie, tiind teroarea într-o întreagã-armatã.
PIERRE CORNEILLE pe care le creioneazã, o gãsim pe tânara îndrãgos-
(16061684) titã, dar stãpânã pe sentimentele ei, hotãrâtã ºi
Scrie piese comice [Melita energicã, pe eroul tânãr, curajos ºi frumos, care
(1629), Clitandre sau Inocenþa eli- [] are toatã stãpînirea de sine, toatã siguranþa ºi
beratã (1631), Vãduva sau luciditatea Cidului. (Sorina Bercescu).
Trãdãtorul pedepsit (1633), Galeria l Prima tragedie, Medeea, dateazã din 1635.
palatului (1634), Subreta sau Dama de companie Urmeazã o perioadã în care Corneille se inspirã
(1634)], despre care Sorina Bercescu spune, în din surse spaniole: Iluzia comicã ºi Cidul, scrise
Istoria literaturii franceze, cã, deºi remarcabile în 1636. În 1640 apare Horaþiu, apoi Cinna
prin realismul lor [], personajele pe care le pre- (1641), Polieuct (1641), Moartea lui Pompei
zintã pe scenã nu izbutesc sã se ridice la un nivel (1642) etc. În 1647 devine membru al Acade-
general, tipic. Corneille, autor comic, nu se poate miei. Urmeazã Don Sancho de Aragon (1640),
mãsura din acest punct de vedere cu marele Nicomed (1651), Oedip (1659) etc. Ultima
Molière. Piaþa regalã (1635) prefigureazã capo- tragedie a lui Corneille, Surena (1674), este
dopera Cidul. Printre figurile cele mai interesante scrisã cu zece ani înainte de data morþii.
59
IV. OMUL CLASIC
ANTIMODELUL: AVARUL Piesele lui Molière

caracterizeazã prin
particularitãþi unice vicii umane
COMEDIA CLASICÃ eterne [...], pledând pentru o
atitudine moralã specificã, aceea
Avarul de Molière
a umanismului echilibrat.
(Gabriela Dantiº)
Coordonate ale operei dramatice datoritã zgârceniei tatãlui, împrumutã

bani, paradoxal tot de la Harpagon, prin inter-
Harpagon vrea sã-ºi cãsãtoreascã fiica, pe mediul valetului. (Situaþiile ridicole pe care le
Elise, cu vârstnicul Anselme, pentru cã acesta trãiesc personajele sunt datorate patimii care îl
nu cere zestre. Fiul, Cléante, e sortit unei dezumanizeazã pe Harpagon). E furatã o casetã
vãduve bogate care nu cere nici ea moºtenire. cu bani (intriga), e acuzat Valère, care, supus
Harpagon doreºte sã se însoare cu tânãra rechizitoriului lui Harpagon, crede cã a fost
Marianne, frumoasã, dar sãracã, pe care o descoperitã dragostea lui pentru Elise.Valère îºi
iubeºte însã Cleante. Elise e iubitã de tânãrul dezvãluie adevãrata identitate. Aflãm cã este
Valère, care intrã în serviciul lui Harpagon pen- fratele Marianei (lovitura de teatru). Harpagon
tru a-i câºtiga bunãvoinþa. (Acþiunea este con- consimte la cãsãtoriile copiilor cu condiþia sã-i fie
struitã din succesiunea unor quiproquouri). Ur- înapoiatã comoara, sã nu dea zestre ºi sã
maºii lui Harpagon experimenteazã situaþii primeascã pentru nuntã haine noi (final fericit).
Studiu de text: Mã duc sã pun plângere împotriva casei întregi [...] / ªi chiar împotriva mea
ACTUL IV, SCENA 7

Harpagon scumpii mei prieteni! am fost lipsit de voi; ºi pen-
(strigã din grãdinã: tru cã v-au rãpit, mi-am pierdut propteaua,
Hoþii! ºi vine fãrã pãlãrie) mângâierea, bucuria. Totul s-a sfârºit pentru mine
Hoþii! hoþii! asasinii! ucigaºii! Dreptate sfântã, ºi nu mai am ce cãuta pe lume. Fãrã voi îmi e cu
Cerule drept! sunt pierdut, m-au omorât, mi-au neputinþã sã mai trãiesc. S-a isprãvit, nu mai am,
tãiat beregata, mi-au furat banii! Cine poate sã mor, am murit, sunt înmormântat! Nu e nimeni pe
fie? Unde s-a dus? Unde e? Unde se ascunde? lume ca sã mã învieze, sã-mi dea banii înapoi sau
Cum sã fac sã-l gãsesc? Unde sã nu alerg? Unde sã-mi spunã cine i-a luat? Ai ? Ce-ai spus? Nu e
sã alerg? Nu-i colea? Nu-i aici? Cine e? Pune nimeni. Oricine ar fi fãcut isprava, trebuie sã fi
mâna pe el! Dã-mi banii înapoi, tâlharule! (Se pândit ceasul ºi ºi-a ales tocmai timpul când vor-
apucã singur de braþ.) Ah! tot eu sunt. Mi se tul- beam cu blestematul meu de bãiat. Sã mergem.
burã mintea ºi nu mai ºtiu unde mã gãsesc ºi ce Mã duc sã pun plângere împotriva casei întregi ºi
fac. Vai! sãrmanii mei bani, sãrmanii mei bani, a tuturora: a servitoarelor, a feciorilor, a bãiatului,
60
IV. Omul clasic
a fetei ºi chiar împotriva mea. Ce de oameni s-au toþi ºi-i umflã râsul. O sã vedeþi cã au luat parte
strâns! Nu mã uit la nici unul fãrã sã-l bãnuiesc ºi cu toþii la furt. Haideþi, repede, comisari, vardiºti,
fiecare îmi pare cã e hoþul. De cine vorbiþi acolo? poliþiºti, judecãtori, hingheri, spânzurãtori, cãlãi!
De cel care m-a furat? Ce-i zgomotul ãsta sus? Vreau sã spânzur pe toatã lumea, ºi dacã nu dau
Acolo e hoþul? Vã rog, dacã ºtiþi ceva despre hoþ, de banii mei, mã voi spânzura ºi eu dupã ei.
fie-vã milã ºi spuneþi-mi cine e. Nu stã ascuns (Traducere de Tudor Arghezi)
printre dumneavoastrã? Uite-i cã se uitã la mine
Abordarea textului
1 Citiþi monologul lui Harpagon. elevat/limbaj aforistic)]; stãri sufleteºti/psiholo-
l Identificaþi formele comicului în text, având
gice notate direct; senzaþii/reacþii fiziologice
în vedere cã la nivelul universului ficþional apare (exteriorizeazã trãirile lãuntrice); vestimentaþie
comicul de moravuri care constã în sancþionarea (simplã/pretenþioasã, îngrijitã/neglijentã, obiºnui-
defectelor personajelor prin evidenþierea tã/neobiºnuitã.); descrierea mediului în care
aspectelor comice ale lumii reprezentate, o lume trãieºte (rustic/citadin; casa/interiorul); mediul
întoarsã pe dos (M. Bahtin). La nivelul tramei, social cãruia îi aparþine; poziþie/ierarhie socialã;
apare comicul de situaþie, imaginarea unor situaþii relaþiile cu celelalte personaje (acord/dezacord,
care stîrnesc râsul. Situaþiile comice clasice sunt solidaritate/complementaritate//antitezã);
încurcãtura, confuzia, quiproquoul (un personaj e raportul cu sine (personajul tipic, egal cu sine).
confundat cu un altul). În ceea ce priveºte moda-
litatea particularã de construcþie a personajelor,
apare comicul de caracter, satiric, sancþionarea
defectelor unui individ pentru obþinerea efectului
moralizator, didactic. La nivel stilistic (limbaj
scenic ºi registre stilistice), apare comicul de lim-
baj, modul de a vorbi al eroilor dramatici traduce
prin cuvinte derizoriul moral al personajelor.
2 Caracterizaþi-l pe Harpagon, raportându-l
la tipologia comicului ºi utilizând procedeele pro-
puse:
a. Modalitãþi de caracterizare directã: prin
indicaþiile scenice, de cãtre alte personaje; de
cãtre eroul însuºi (autocaracterizare).
b. Modalitãþi de caracterizare indirectã: nume,
poreclã; fapte; gesturi, mimicã (exteriorizeazã
trãiri lãuntrice spontane/intenþionate); atitudine
(acord/dezacord faþã de celelalte personaje,
faþã de o situaþie); vorbire, limbaj [Ce spune?
Cum spune?; idei ºi exprimare (clarã, conci-
sã/bogatã în figuri expresive; impersonalã/per- Ilustraþie de J. M. Moreau la piesa
sonalizatã; corectã/incorectã), registrul lingvistic Preþioasele ridicole, din ediþia
(graiul popular marcat de oralitate/limbaj cult, Opere complete ale lui Molière, Paris, 1773
61
IV. Omul clasic
Studiu de text: Ochii frumoºi ai casetei mele! Vorbeºte de ea ca de-o ibovnicã!
ACTUL V, SCENA III Harpagon (aparte)

Harpagon (aparte) Caseta mea, cinstitã!
O, caseta mea dragã! (Tare). Se gãseºte la Valère
mine în casã? Toate dorinþele mele se împlinesc cu prisosinþã
Valère când o privesc doar, ºi nicio ticãloºie n-a mur-
Da . dãrit patima pe care ochii ei frumoºi au aprins-o
Harpagon în inima mea.
ªi ia spune: nu te-ai atins de ea? Harpagon (aparte)
Valère Ochii frumoºi ai casetei mele! Vorbeºte de ea
Eu? A, sunteþi nedrept nu numai faþã de mine, ca de-o ibovnicã!
dar ºi faþã de ea! O vãpaie curatã ºi respectuoasã Valère
mã mistuie pentru dânsa! Jupâneasa Claude cunoaºte tot adevãrul în
Harpagon (aparte) privinþa asta ºi vã poate sta mãrturie
Îl mistuie pentru caseta mea! Harpagon
Valère Cum, slujitoarea mea e ºi ea pãrtaºã?
Mai curând mor decât sã-mi întinez simþirea Valère
cu vreun gând jignitor. Este prea cuminte ºi cin- Da, domnule, a fost martorã a legãmântului
stitã. nostru ºi numai dupã ce ºi-a dat seama cât e de
cinstitã dragostea mea m-a ajutat s-o hotãrãsc pe
fiica dumneavoastrã sã-mi dãruiascã inima ei,
primind-o în schimb pe-a mea.
Harpagon (aparte)
Nu mai pricep nimic ori frica de puºcãrie îl
face sã batã câmpii? (cãtre Valère). Ce-mi tot
îndrugi aici de fiica mea?
Valère
Vreau sã spun cã mi-au trebuit toate silinþele
de pe lume ca s-o fac sã-ºi învingã sfiiciunea, sã
consimtã la ceea ce râvnea patima mea.
Harpagon
Sfiiciunea cui?
Valère
A fetei dumneavoastrã. Aºa cã ieri de-abia s-a
învoit sã semnãm în scris amândoi o fãgãduinþã
de cãsãtorie.
Harpagon
Fata mea a semnat o fãgãduialã de cãsãtorie
cu tine?
Valère
Molière în rolul lui Sganarelle din piesa Da, domnule, dupã cum, la rândul meu, am
ªcoala femeilor (gravurã din secolul al XVII-lea) semnat una la fel.
62
IV. Omul clasic
Abordarea textului
1 Identificaþi tema comediei. criticã, militantã, moralizatoare a comicului
ocazia de a se dezvolta (Jean-Marie Defays).
2 Pornind de la textul suport, ilustraþi prin-
cipiile comediei clasice.Veþi face referire la 3 Detaliaþi elementele intrigii amoroase din
tramã, modalitãþile de construcþie ale acesteia, comedie (Iubiri tinereºti contrariate de neînþe-
personaje, natura comicului, finalitatea operei ºi legerea ºi socotelile pãrinþilor, N.N. Condeescu),
modalitãþile discursului dramatic. În rezolvarea punctând relaþiile de cuplu.
cerinþei, veþi avea în vedere ºi afirmaþiile: 4 Precizaþi principalele modalitãþi ale comi-
Comicul este ceea ce mã face sã râd (Jean cului în textul suport (încurcãtura, lovitura de
Sareil); Clasicismul [] pune capãt acestei pe- teatru, farsa etc.)
riculoase apropieri a seriosului ºi râsului, tra-
ducându-l pe unul prin celãlalt [] tensiunile ºi 5 Identificaþi în Avarul principiile estetice
conflictele ce caracterizeazã societatea secolelor clasiciste, valorificând informaþia de la rubrica
al XVI-lea ºi al XVII-lea dau satirei forma Dicþionar cultural (pagina 64).

1. În varietatea de eroi ai comediei apar ºi alte 2. Redactaþi un text de 1520 de rânduri în
personaje tipice. Care sunt acestea? Aplicaþi, din care sã motivaþi ce reprezintã pentru voi perso-
informaþiile teoretice de mai jos, modalitãþile najul Harpagon. Consideraþi cã este un model, un
potrivite pentru caracterizarea lor, într-un eseu de antimodel sau o ficþiune literarã? Puteþi propune
1525 de rânduri. ºi alte variante, oferind argumentaþia potrivitã.
Repere de lecturã l Conflictul este derizoriu, fiind bazat pe con-

trastul dintre esenþã ºi aparenþã, material ºi spiri-
l Elemente clasice în comediile lui Molière: tual: furtul comorii lui Harpagon.
a. Dramaturgul uzeazã programatic de princi- l Structura compoziþionalã: comedie în
piul imitãrii naturii (la vraisemblance în Arta cinci acte.
poeticã a lui Boileau): când zugrãveºti oameni, l Sursele comicului de situaþie sunt con-
nu eroi, trebuie sã-i zugrãveºti dupã naturã trastul esenþã-aparenþã, neprevãzutul, lumea
(Molière). întoarsã pe dos prin acele scenarii matrimoniale
b. Scrie comedii de caracter. ale lui Harpagon.
c. Personajul comediilor este tipic, schematic. l Personajul comicul de caracter:
l Modele ale piesei sunt Aulularia de Plaut, l Harpagon este cãmãtar ºi are o pasiune
farsele populare (les fabliaux), comedia dell arte mistuitoare de a agonisi cât mai mult aur, din care
italianã. De la Plaut, Molière preia doar ideea cen- sã cheltuiascã cât mai puþin. Se îmbracã în haine
tralã: un zgârcit îºi ascunde comoara ºi este obse- cenuºii, roase, nu vrea sã-ºi punã guler decât la
dat de pierderea ei, dar Harpagon este un personaj sãrbãtori.
realizat cu mijloace comice mult mai variate în l Imaginea interioarã a personajului:
comparaþie cu Euclio (avarul lui Plaut). a. Caracterizarea directã este realizatã de
l Tema comediei este avariþia ºi consecinþele alte personaje, de exemplu Jacques (bucãtar ºi
ei nefaste pe plan sentimental pentru eroii eveni- vizitiu): toþi îºi bat joc de dumneavostrã cum le
mentelor. vine la gurã sau La Flèche: a da este o vorbã pe
63
IV. Omul clasic
care o urãºte în aºa mãsurã cã niciodatã nu spune a mâncat ce a rãmas dintr-o fripturã de berbec;
îþi dau, ci îþi împrumut, bunã-ziua! Harpagon nu vorbeºte decât despre bani, se plânge
b. Caracterizarea indirectã: Are calendare cu în permanenþã, cui îl ascultã, de lipsa acestora sau
numãrul zilelor de post dublate (bãgaþi în buzu- îi reproºeazã lui Cléante cheltuielile; se teme sã nu
nar ce v-ar costa mâncarea de dulce Jacques); fie furat, suspecteazã pe toatã lumea, cãsãtoria
cautã nod în papurã servitorilor pentru a nu le plãti copiilor trebuie sã fie un mijloc de economie
simbria; a dat în judecatã pisica unui vecin fiindcã grozavã.
MOLIÈRE (16221673) l Comediile sale satirizeazã moravurile
l Numele adevãrat este Jean epocii: snobismul, preþiozitatea saloanelor
Baptiste Poquelin. Trãieºte în (Preþioasele ridicole, Femeile savante); cãsãto-
Franþa lui Ludovic al XIV-lea, care-l ria conceputã ca act de vânzare-cumpãrare
invitã la curtea regalã pentru a-i (ªcoala bãrbaþilor, ªcoala femeilor); par-
spori, prin arta sa, strãlucirea. Întrea- venitismul (Georges Dandin, Burghezul gen-
ga sa viaþã este dedicatã teatrului (autor dramatic, tilom); amoralitatea (Don Juan); zgârcenia
actor, regizor, ca ºi William Shakespeare). (Avarul). Conþinutul satiric al pieselor sale ºi
l Timp de treisprezece ani colindã þara ca concepþia novatoare cu privire la genul comic
actor, autor dramatic ºi conducãtor al unei trupe atrag adversitãþile contemporanilor, capodo-
de teatru, care are un succes enorm. Teatrul sãu, perele sale îl vor angaja într-un conflict deschis
Comedia Francezã, este cel mai vechi teatru din cu lumea aristocraticã ºi cu biserica. Personajele
Europa. sunt oamenii timpului sãu: nobilimea (Mizan-
l Molière este autorul a treizeci de piese tropul, Preþioasele ridicole, Don Juan),
scrise în perioada de triumf absolut a clasicis- burghezia (Tartuffe, Avarul, Burghezul gen-
mului, comedii care reconstituie Franþa secolu- tilom).
lui al XVII-lea.
Dic]ionar cultural
Clasicismul l legile armoniei, echilibrului, simetriei;
l Termenul provine din lat. classicus, din opera clasicã este expresia atributelor perfecþiunii;
prima clasã, de prim rang; demn de urmat, l principiul verosimilitãþii, al bunului gust;
sau din fr. classicisme. l elevaþia subiectului, a eroilor ºi a stilului;
l În sens general, termenul desemneazã va- l puritatea genurilor ºi a speciilor;
loarea-etalon a unui scriitor, a unei opere, a unei l regula celor trei unitãþi în tragedie;
structuri literare sau a unei epoci în literaturã. l finalitatea corectivã, moralizatoare a artei
l Curent literar formalist, manifestat în Franþa clasice.
secolului al XVII-lea (tip universal în artã), ca- l Clasicismul poate denumi ºi apogeul
racterizat prin cultul valorilor literaturii antice, oricãrei literaturi, perioadele sale de glorie.
prin stricta codificare a principiilor estetice: (Adrian Marino)
l structura raþionalã a artei;
64
STUDIU DE CAZ
ARISTOCRATUL
Obiectul investigaþiei: Aristocraþia de la l Comportamente, valori ºi atitudini speci-
curtea lui Ludovic al XIV- lea fice: codul onoarei, eticheta de la curte (norme
Documentarea ºi planificarea activitãþii: de comportament), obiceiuri (nunta, funeraliile),
lectura individualã (domenii: istorie ºi litera- evenimente (banchete, baluri, serbãri la palatul
turã), modalitãþi alternative de informare: navi- regelui, participarea la bãtãlii, asediul de La
gare pe Internet, consultarea enciclopediilor (bi- Rochelle), mitul gemenilor regali, al înlocuirii
bliotecã ºi Internet), vizionare de filme, regelui de drept cu omul cu masca de fier.
soluþionarea originalã a rezolvãrii cerinþei în l Identitatea eroului în ficþiune: Ficþiunea
urma demersului de cercetare a temei date. verosimilã ºi legenda (Omul cu masca de fier)
ACTIVITÃÞI DE INVESTIGARE l Documentarea istoricã: prezentarea
Texte de referinþã: romanele istorice ale lui monograficã a epocii.
Al. Dumas, Cei trei muschetari, Omul cu masca
de fier.
Vizionarea unei ecranizãri a romanului/
romanelor.
Lectura unei istorii a Franþei (epoca lui
Ludovic al XIV-lea).
Problematica activitãþii:
l Referent: Nobilul secolului al XVII-lea,
erou în ficþiunea romanescã a lui Dumas. Parti-
cularizare, muschetarii: contele Athos, prelatul
catolic Aramis, micul nobil gascon, DArtagnan;
Ducele de Buckingham; nobilimea de la curtea
regalã etc. Palatul de la Versailles (tablou din 1668)
STUDIU DE CAZ
OMUL CLASIC, ÎNTRE DATORIE ªI PASIUNE
Proiect de grup: Imaginea omului clasic în l Omul nu este decât o trestie, cea mai slabã
maximele vremii din naturã, dar este o trestie cugetãtoare.
Documentarea ºi planificarea activitãþii de l Plãcerea gloriei este aºa de mare, cã de orice
proiect: lectura individualã (domenii: aforisticã lucru a-i alãtura-o, chiar ºi de moarte, tot ai iubi-o.
ºi literaturã); dezbatere. l Pasiunile inimii tulburã simþurile ºi le dau
Repere de lecturã: impresii false. Se întrec unele pe altele în min-
Blaise Pascal, Maxime, Capitolul III: Mãreþia ciunã ºi înºelãtorie.
omului. l Punem pe umerii oamenilor, încã din
l Este bine ca omul sã-ºi aprecieze valoarea. copilãrie, grija onoarei lor, a bunurilor lor ºi
Sã se iubescã pe sine, întrucât are o fire capabilã chiar pe aceea a bunului ºi onoarei pãrinþilor ºi
de bine. prietenilor lor.
l Omul este aºa de mare, încât mãreþia lui
reiese ºi din aceea cã el se ºtie nenorocit.
65
La Rochefoucauld, Maximele l Încercaþi sã scrieþi maxime originale pe

l Pasiunile nasc adeseori pasiuni potrivnice: tema datã. Pentru a reuºi în demersul creator, uti-
zgârcenia genereazã uneori risipa, ºi risipa, lizaþi ºi urmãtoarele repere teoretice:
zgârcenia; suntem adeseori tari din slãbiciune ºi l Aforismul termenul provine din fr.
îndrãzneþi din sfialã. aphorisme, lat. aphorismus, gr. aphoris-
l Cu oricâtã grijã ne-am ascunde pasiunile mos, însemnând definiþie. Primul care foloseºte
sub vãlul pietãþii ºi al onoarei, ele se zãresc denumirea de aforism în preceptele sale medicale
printr-acesta. este Hippocrat. Aforismul e o manierã nonsis-
l Dragostea adevãratã e asemeni strigoilor;
temicã, naturalã de filosofare, bazatã în comuni-
mulþi vorbesc despre ea, puþini au vãzut-o. carea adevãrurilor, pe gândirea intuitivã, pe com-
l Oamenii se ruºineazã de a se fi iubit când
binaþiile arbitrare ale imaginaþiei ºi pe experienþa
nu se mai iubesc.
existenþialã individualã, totul într-o formulare suc-
l Spiritul e necontenit pãcãlit de inimã.
cintã. Textul aforistic e tipul de discurs mixt
La Rochefoucauld, Portretul ducelui de La
Rouchefoucauld fãcut de el însuºi: Mã þin de (ªtefan Augustin Doinaº), unde actul cugetãrii se
cuvânt ºi nu mi-l calc niciodatã, oricare ar fi ur- îmbinã cu cel poetic. Aforismul e ilustrat de-a lun-
mãrile fãgãduinþelor mele; mi-am fãcut dintr-a- gul timpului de nume celebre: La Rochefoucauld,
ceasta o lege a întregii mele vieþi. Blaise Pascal, Arthur Schopenhauer sau Friedrich
l Citiþi integral textul tragediei Cidul de Pierre Nietzsche. În cultura românã, genul este abordat
Corneille ºi valorificaþi ideatica textulului dramatic de Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Mihai
în realizarea lucrãrii: eroul tragic ºi asumarea codu- Eminescu, Octavian Goga. Corolarul aforisticii îl
lui onoarei în defavoarea propriei împliniri sufleteºti. constituie însã la noi Lucian Blaga cu volumele
l Alcãtuiþi o selecþie personalã de maxime Pietre pentru templul meu (1919), Discobolul
care sã ilustreze tema în discuþie. (1945), Elanul insulei (postum).
BIBLIOGRAFIE
(pentru studiul modulului tematic
ºi pentru studiile de caz)
1. Anne Ubersfeld, Termenii cheie ai analizei teatru-
lui, Institutul European, Iaºi, 1999.
2. Sorina Bercescu, Istoria literaturii franceze de la
începuturi ºi pânã în zilele noastre, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1970.
3. Bruno Clément, Tragedia clasicã, Institutul
European, Iaºi, 2000.
4. Jean-Marc Defays, Comicul, Institutul European,
Iaºi, 2000.
5. Scriitori francezi (dicþionar), Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1978.
6. Clasicismul (antologie), vol. III, Editura
Tineretului, Bucureºti, 1968.
8. François Rabelais, Gargantua ºi Pantagruel,
Bucureºti, Editura Ion Creangã, ediþia a II-a, 1989.
9. Michel de Montagne, Eseuri, Bucureºti, Editura
Hyacinthe Rigaud Ludovic al XIV-lea Minerva, 1984.
66
V. OMUL LUMINILOR
Epoca iluministã
Romanul iluminist
l Romanul de aventuri: D. Defoe, Robinson Crusoe
l Romanul picaresc: H. Fielding, Tom Jones
l Romanul fantastic ºi alegoric: J. Swift, Cãlãtoriile lui Gulliver
l Romanul epistolar: Montesquieu, Scrisori persane
J.J. Rousseau, Julie sau Noua Eloizã
J.W. Goethe, Suferinþele tânãrului Werther
l Romanul jurnal: Radiºcev, Cãlãtorie de la Petersburg la Moscova
l Romanul filosofic: Voltaire, Candid sau optimistul
Diderot, Jacques fatalistul ºi stãpânul sãu, Nepotul lui Rameau
l Romanul parodic: L. Sterne, Tristram Shandy
l Romanul sentimental: S. Richardson, Pamela, Clarissa
Abatele Prévost, Manon Lescaut
Proza scurtã
l Nuvela fantasticã: Voltaire, Micromegas
l Nuvela filosoficã: Voltaire, Zadig
Epopeea
l Voltaire, Henriada Dramaturgia
l Ion Budai-Deleanu, Þiganiada
l Goethe, Faust, Egmond, Ifigenia în
Taurida
Lirica l Lessing, Nathan înþeleptul
l Schiller, Don Carlos, Hoþii
l W. Blake, Cãrþile profetice
l Voltaire, Zaire, Alzire
l Young, Gânduri nocturne
l Beaumarchais, Nunta lui Figaro
Sturm und Drang
l Schiller, Hölderlin, Goethe, Elegii romane
Literatura didacticã ºi moralistã
l J.J.Rousseau, Emile
Eseul l Goethe, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm
l Lessing, Laocoon Meister

l Voltaire, Povestiri filosofice
Man rom lit univ_cu 8 pagini.qxd 8/14/2006 3:19 PM Page 68 CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 68
V. OMUL LUMINILOR
LECTURA CA JUBILAÞIE Prin excelenþã liricã de idei,

creaþia poeticã schillerianã,
patetic-emoþionalã, tinde spre
abstract, sentenþios, cu efecte
retorice puternice, atenuatã
Cãtre bucurie – fragment –

de Frederich Schiller
uneori de profunzimea elegiacã.
(Gabriela Dantiº)
O, divinã bucurie, Vraja ta uneºte toate,

Ce purcezi din Elizeu, Tot ce lumea-a despãrþit;
Un îndemn ceresc ne-mbie Om cu om devine frate.
Înspre sanctuarul tãu. Sub aripa-þi îmblânzit.
(Traducere de I. Cassian Mãtãsaru)
Abordarea textului
1 Ascultaþi aceastã poezie a lui Schiller, în 3 Exprimaþi prin elemente nonverbale (mi-
acordurile muzicii lui Beethoven ºi precizaþi tema micã, gesticã) sau prin obiecte simbol starea de
care genereazã sentimentul jubilaþiei. Ce ele- spirit generatã de audiþia fragmentului din
mente apropie cele douã creaþii? Simfonia a IX-a. Comparaþi apoi aceastã stare de
spirit, definitorie pentru Epoca Luminilor, cu spi-
2 Sub aparenta simplitate a discursului poe-
ritul veacului medieval, identificând douã ele-
tic, se armonizeazã imagini artistice de mare forþã
mente de opoziþie.
expresivã. Comentaþi douã asemenea imagini.
Repere biobibliografice Repere biobibliografice

Friedrich von Schiller (1759 Ludwig van Beethoven
1805), cel mai nonconformist din- (17701827) a dus la perfecþiune
tre poeþii miºcãrii Sturm und muzica clasicã, prin concertele
Drang, a trãit experienþe de sale pentru pian ºi orchestrã (re-
cunoaºtere foarte diverse. A scris marcabil este considerat Concer-
piese de teatru: Hoþii (1781), tul nr. V, Imperialul).
Intrigã ºi iubire (1784) etc. Reprezentative Adunarea Parlamentarã a Consiliului
pentru ultima etapã a creaþiei lui Schiller sunt Europei a hotãrât ca preludiul la Oda Bucuriei
dramele Don Carlos, Wallenstein, Fecioara din (Simfonia a IX-a în Do minor), pe versurile
Orléans, Maria Stuart, Mireasa din Messina lui Schiller, sã devinã imn european, lansat (în
etc. Ideile teoretice sunt definitorii pentru neo- interpretarea orchestrei conduse de Herbert
umanismul lui Schiller (ªcoala de la Weimar), von Karajan) cu ocazia Zilei Europei, în 1972.
prin credinþa în valenþele modelatoare ale artei, Din 1986, acest imn a fost adoptat ºi de
în rolul pe care literatura, teatrul, mai ales, îl pot Comunitatea Europeanã, devenind astfel un
juca în regenerarea spiritualã a omului modern. simbol al Europei unite.
68
V. OMUL LUMINILOR
EROUL CIVILIZATOR [Prin] naraþiunea

la persoana I, Daniel Defoe este
unul dintre întemeietorii
Romanul de aventuri romanului realist de ficþiune
autobiograficã.
(Gabriela Danþiº)
Viaþa ºi uimitoarele aventuri

ale lui Robinson Crusoe
de Daniel Defoe
Coordonate ale operei Evadând din robie, ajunge în Brazilia unde-ºi
cumpãrã o plantaþie. La 27 de ani, porneºte într-o
Robinson Crusoe, care se nãscuse în 1632 în cãlãtorie pe ocean spre Africa, dar corabia sa este
Anglia, este fascinat de cãlãtoriile pe mare ºi surprinsã de o furtunã ºi distrusã.
de þinuturile exotice. La 20 de ani, odatã cu Aruncat de valuri pe o insulã pustie, Robinson
prima lui cãlãtorie, încep însã ºi peripeþiile este singurul supravieþuitor al naufragiului.
eroului: prima corabie este scufundatã de fur- Depãºindu-ºi disperarea, el reuºeºte sã salveze
tunã, cea de-a doua este atacatã de corsari ºi multe lucruri de pe corabia eºuatã ºi sã-ºi orga-
Robinson devine sclavul unui maur din fortul nizeze existenþa pe insulã.
Sole.
Studiu de text: Omul Luminilor, fiinþã raþionalã ºi pragmaticã
Capitolul IV
Am încercat sã-mi limpezesc totul, nu pentru a
lãsa aceste rânduri celor ce vor veni în urma mea,
ci pentru a gãsi o eliberare pentru povara gân-
durilor. Cu cât mã gândeam mai mult, cu atât mã
mângâiam, punând în faþa fiecãrui rãu un bine.
Am ajuns astfel sã fac deosebirea între cazul meu
ºi un altul mai rãu, încercând sã judec fãrã pãr-
tinire ca între debitori ºi creditori , selectând
de-o parte ceea ce e bun ºi de cealaltã, ce e rãu,
suferinþele îndurate. ªi astfel am fãcut o listã! Momentul naufragiului
(Traducere de Aretia Dicu) Ilustraþie de J. Rampert
69
V. Omul Luminilor
Rãu Bine
Sunt în viaþã, nu m-am înecat, cum
1. Sunt surghiunit pe o insulã blestematã. s-a întâmplat cu tovarãºii mei de pe corabie.
2. Sunt deznãdãjduit ºi nu vãd nicio per- Am fost ales dintre toþi pentru a fi mântuit.
spectivã de salvare. Cel prin care minunea s-a înfãptuit mã
3. Sunt despãrþit ºi uitat de lumea întreagã, poate salva din greutãþile prezente.
menit suferinþei. Nu sunt flãmând ºi nici sortit pieirii într-un
4. Sunt departe de tot ce este omenesc, sin- pustiu, lipsit de toate cele de trebuinþã.
gur ºi izgonit din vecinãtatea oamenilor. Dar aici clima-i caldã ºi te poþi lipsi de haine.
5. Nu am îmbrãcãminte cu care sã mã Mã gãsesc pe o insulã fãrã fiare sãlbatice,
acopãr. cum am întâlnit pe coastele Africii. Ce m-aº fi
6. Sunt lipsit de ajutor împotriva violenþei fãcut dacã naufragiam acolo?
oamenilor ºi fiarelor. Dumnezeu mi-a trimis, ca prin minune, cora-
7. Nu am un suflet cu care sã pot vorbi ºi bia aproape de þãrm, astfel încât sã mã pot
care sã mã mângâie. aproviziona cu de toate, dându-mi unelte spre
a-mi procura cele necesare atât timp cât voi trãi.
Aceste raþionamente mi-au fost de un mare peºtera pe care am sãpat-o în dealul din spatele
sprijin. Am înþeles cã nu trebuie sã-mi pierd cura- cortului. [...] Dupã ce am terminat cu aceastã
jul ºi nici sã mã las în voia deznãdejdii. În muncã, m-am apucat sã-mi meºteresc ceva mobilã.
momentele cele mai grele poþi ºi trebuie sã gãseºti Aveam cea mai mare nevoie de o masã ºi de un
mângâiere. M-am liniºtit ºi am mai prins curaj. scaun; fãrã ele nu mã puteam bucura nici de acel
Pânã atunci nu mã gândeam decât cum sã pãrã- modest confort, accesibil în singurãtatea mea; nu
sesc aceastã insulã; ore întregi priveam în puteam mânca la masã, nici scrie, nici citi.
depãrtare, tot aºteptând sã aparã pe mare vreo ªi iatã-mã dulgher. Pânã atunci nu mai puse-
corabie. Acum însã, încheiasem cu speranþele sem niciodatã mâna pe uneltele de dulgherie; cu
deºarte ºi începusem sã chibzuiesc cum sã-mi toate acestea, mulþumitã iscusinþei mele înnãscute
organizez mai bine viaþa pe insulã. [...] ºi perseverenþei în muncã, puþin câte puþin, am
Cititorul a aflat înainte cã tot avutul mi-l trans- câºtigat atâta experienþã, încât, sã fi avut uneltele
portasem în cetate întâi în ogradã, iar apoi în necesare, aº fi putut face orice mobilã.
Abordarea textului
1 ªtiind cã titlul complet al romanului publi- piraþi, întâmplãri scrise de el însuºi, formulaþi un
cat în 1719 de Daniel Defoe este Viaþa ºi aven- punct de vedere argumentat privind opþiunea scri-
turile stranii ºi surprinzãtoare ale lui Robinson itorului pentru un asemenea titlu amplu ºi
Crusoe, marinar care a trãit 28 de ani pe o insulã alegerea formulei narative sugerate prin ultima
pustie, la est de America, aproape de vãrsarea sintagmã a enunþului de intitulare.
marelui fluviu Orinoco, drept urmare a unui
naufragiu din care numai el a scãpat cu viaþã ºi 2 Identificaþi în fragmentul citat câmpul
care a fost salvat în chip neaºteptat de niºte semantic al conceptului de raþiune.
70
V. Omul Luminilor
l Comparaþi seriile de prioritãþi ºi de soluþii

3 Exprimaþi-vã opinia privind aºezarea pe
obþinute astfel ºi stabiliþi o listã unicã (57 prio-
douã coloane a notaþiilor din lista lui Robinson.
ritãþi / soluþii).
4 Discutaþi în perechi situaþia-limitã în care se
5 Citiþi / recitiþi capitolele III-IV ºi realizaþi,
aflã eroul lui Daniel Defoe. Întocmiþi o listã a
în grupe de lucru, câte un portretrobot al lui
prioritãþilor pe care le-aþi avea dacã aþi fi în situ-
Robinson Crusoe, identificând o primã serie de
aþia lui Robinson, formulând în coloana din dreap-
trãsãturi definitorii ale omului medieval.
ta posibile cãi de rezolvare.
E
Coordonate ale operei pãsãri, îºi construieºte o barcã ºi exploreazã insu-
la, descoperind locul de sacrificii umane al unui
Renunþând la speranþele deºarte, trib de canibali. Îl salveazã pe unul dintre pri-
Robinson reface simbolic parcursul existenþei zonierii meniþi sângerosului ospãþ ºi acesta devine
lui homo faber, devenind un adevãrat erou slujitorul sãu, botezat Vineri. Intervenþiile lui sal-
civilizator. Îºi construieºte o casã pe care o for- vatoare continuã, fiindcã armele de foc îi
tificã, îºi meºtereºte mobilã ºi vase de lut, înspãimântã pe bãºtinaºii sãlbatici ºi astfel scapã
munceºte pãmântul ºi domesticeºte capre ºi cu viaþã tatãl lui Vineri ºi un negustor spaniol.
Studiu de text: Omul Luminilor ºi bunul sãlbatic
Capitolul IV
Eram încântat de el [de noul meu tovarãº] ºi Stãpânul: Dacã luptaþi întotdeauna mai bine,
mã strãduiam sã-l învãþ sã vorbeascã, sã lucreze cum se face cã ai fost prins?
ºi sã mã înþeleagã. S-a dovedit cel mai înzestrat Vineri: Neamul meu a bãtut pe mulþi pentru
elev ce a existat vreodatã. Era întotdeauna vesel aºa.
când putea sã realizeze ceva, sârguincios ºi Stãpânul: Cum i-a bãtut? Dacã au fost învinºi,
foarte fericit când mã putea înþelege sau când cum se face cã ai fost prins?
izbutea sã mã facã sã-l înþeleg. [...] Multe zile, Vineri: Ei mai mulþi ca noi, unde eu eram. Ei
fiind atât de speriat, nu a îndrãznit sã atingã luat unu, trei, pe mine. Neamul bãtut pe ei, în altã
puºca. Îi vorbea, ca ºi când ar fi putut sã-i parte, unde eu nu acolo luat un, doi, multe mii.
rãspundã. O ruga, cum am aflat mai târziu, sã [...] L-am întrebat dacã cei care mor în þara lui se
nu-l omoare. Dacã l-aº fi lãsat, era în stare sã mi duc undeva dupã moarte. Mi-a rãspuns afirmativ,
se închine mie ºi puºtii, ca unor idoli. [...] Într-o se duc cu toþii la Benamuki. Chiar ºi cei care
zi am vrut sã ºtiu dacã îi e dor de þara lui ºi, fiind- sunt mâncaþi?, am întrebat eu. Da, mi-a
cã învãþase destul de bine engleza ca sã-mi rãspuns. Profitai de ocazie ca sã-i vorbesc despre
rãspundã, l-am întrebat în ce împrejurare cãzuse adevãratul Dumnezeu, creatorul tuturor vieþui-
prizonier ºi dacã neamul sãu nu ieºise niciodatã toarelor, care conduce tot ce a creat cu putere ºi
învingãtor în lupte. Mi-a rãspuns, surâzând: înþelepciune; fiind atotputernic, poate face orice
Da, da, la luptã totdeauna mai bun. pentru noi, sã ne dea sau sã ne ia totul.
Voia sã spunã cã ai lui erau mai buni rãzboinici
decât vrãjmaºii lor. S-a desfãºurat urmãtoarea
conversaþie:
71
V. Omul Luminilor
Abordarea textului
1 Precizaþi elementele comunicãrii în frag- 3 Comenaþi alternanþa stilului direct ºi a
mentul citat. Identificaþi unul sau mai multe ele- celui indirect / indirect liber.
mente care nu este / nu sunt activat(e) optim ºi
motivaþi disfuncþionalitatea descoperitã în comu- 4 Reluaþi sarcina de lucru de la studiul ante-
nicare. rior de text (exerciþiul 5) ºi schiþaþi, în grupele
iniþiale, un al doilea portret-robot al lui
2 Selectaþi din urmãtoarea listã un termen Robinson Crusoe. Identificaþi noua ipostazã ºi
care defineºte registrul stilistic utilizat în textul modelul comportamental ilustrat în acest frag-
citat, susþinându-vã opþiunea cu cel puþin un ment.
exemplu: emfatic, retoric, ironic, argotic, comic,
simbolic, regional, cult.
l Homo ludens: Continuaþi schimbul de

replici dintre Stãpân ºi Vineri, pãstrând carac-
teristicile vorbirii fiecãruia ºi continuând logic
succesiunea de idei. Jocul de rol în perechi
se va finaliza cu inversarea tipului de discurs:
Vineri va formula douã întrebãri, iar Robinson
va rãspunde.
l Selectaþi o altã secvenþã dialogicã în care
actanþii comunicãrii sunt Robinson ºi Vineri ºi
comentaþi rolul educativ ºi cognitiv al dialogu-
lui.
Robinson îmblânzeºte un ied
Ilustraþie de J. Rampert
Coordonate ale operei pãrãseºte insula, însoþit de credinciosul sãu

Sprijinit de noii supuºi (Eram Domn, Vineri. Reintrând în posesia bunurilor sale,
Stãpân ºi Legiutor. Toþi îmi datorau viaþa ºi devine un om bogat ºi îºi întemeiazã o familie.
erau gata sã ºi-o sacrifice pentru mine. Ciudat, Dupã moartea soþiei sale, deºi are 61 de ani,
aveam trei supuºi ºi toþi trei de credinþe porneºte la bordul unei corãbii, al cãrei cãpitan
deosebite: Vineri al meu era protestant, tatãl este nepotul sãu, spre insula pe care a petrecut 28
sãu, pãgân, iar spaniolul, catolic. Le dãdeam de ani. Regãseºte vechi prieteni, care îi
totuºi libertate de conºtiinþã pe tot cuprinsul mulþumesc pentru cã a deschis calea colonizãrii
þãrii mele.), Robinson începe pregãtirile pen- insulei.
tru construirea unei bãrci încãpãtoare ºi rezis- Inspirându-se dintr-un fapt real (marinarul
tente, pentru a pãrãsi insula. Intervine din nou scoþian Alexandre Selkirk a supravieþuit unui
neprevãzutul: salveazã viaþa unui cãpitan de naufragiu, trãind singur, vreme de cinci ani pe
corabie al cãrui echipaj rãzvrãtit hotãrâse sã-l insula Juan Fernandez), Daniel Defoe creeazã un
ucidã pe insulã, îl ajutã sã înãbuºe revolta ºi sã personaj care se înscrie în canonul Omului
recucereascã vasul. La bordul acestei corãbii, Luminilor.
72
V. Omul Luminilor
Abordarea textului
1 Revedeþi fragmentele studiate ºi formulaþi sunt trãsãturile de caracter sau de personalitate pe
oral un discurs argumentativ pentru a motiva opþi- care le adaugã ori le accentueazã tipul de discurs
unea lui Daniel Defoe pentru naraþiunea la per- narativ ales de autor.
soana I (naraþiune homodiegeticã) ºi pentru o for- 2 Comparaþi ultima secvenþã textualã citatã
mulã narativã. În rãspunsul vostru, veþi avea în (Eram Domn, Stãpân ºi Legiutor...) cu urmã-
vedere urmãtoarele întrebãri: toarea afirmaþie a protagonistului din romanul lui
l Formula narativã a romanului Robinson Daniel Defoe: Preferam sã cad în mâinile cani-
Crusoe este cea a jurnalului gãsit, a jurnalului balilor, decât în ghearele preoþilor fãrã cruþare
comentat, cea a romanului care adoptã convenþia care sã mã lase pe seama Inchiziþiei. Pornind de
autobiografiei ficþionale (cu inserþii de jurnal), la cele douã aserþiuni ale personajului-narator,
sau aceea a unui roman epistolar (cu inserþii de puneþi în dezbatere conceptele de toleranþã ºi
jurnal)? intoleranþã, având în vedere ºi celebra replicã
l Poate fi considerat scriitorul un precursor al atribuitã unui alt Om al Luminilor, Voltaire:
naraþiunii homodiegetice structurate pe memoria Detest ideile dumneavoastrã, dar voi lupta pânã
involuntarã? la moarte, ca sã le puteþi exprima".
l Are aceastã opþiune esteticã o anume rele-
vanþã în raport cu modelul uman pe care îl pro-
pune? Dacã rãspunsul este da, precizeazã care
l Daniel Defoe (1660-1731),
E creatorul romanului Viaþa ºi

nemaipomenitele aventuri ale lui
Robinson Crusoe (1719), a fost un
cunoscut ziarist ºi pamfletar, care
Aplicaþii, teme, aprofundãri a scris în 1702, pamfletul Cum sã
1. Scrie un eseu de tip paralelã în care sã scãpãm de eretici?, în care dezvãluia atitudinea
compari personajul creat de Daniel Defoe cu un ºi metodele dure practicate de autoritãþi.
personaj dintr-un alt roman de aventuri sau Consecinþele au fost imediate, autorul articolu-
dintr-un film de acþiune / de aventuri, ori de tip lui fiind închis la Newgate. Ieºit din închisoare,
S.F., care þi-a plãcut. citeºte o relatare a cãpitanului Rogers despre
2. Redacteazã un eseu argumentativ în care sã supravieþuirea unui marinar eºuat pe o insulã
comentezi experienþele lui Robinson Crusoe, por- pustie ºi începe scrierea romanului care îi va
nind de la urmãtoarea afirmaþie a lui Constantin aduce o faimã durabilã. Alte scrieri ale lui
Brâncuºi (care poate fi teza sau antiteza susþinutã Daniel Defoe sunt romane picareºti: Moll
în eseu): Oamenii nu îºi mai dau seama de bucu- Flanders (1722), Roxana (1724), romane
ria de a trãi, pentru cã nici nu mai ºtiu sã priveascã istorice: Jurnal din anul ciumei (1722); însem-
minunile Naturii. Suferinþele îl întãresc pe om ºi nãri de cãlãtorie: O cãlãtorie prin toatã insula
sunt mai necesare decât orice plãcere, pentru for- britanicã (17241726); eseuri.
marea unui mare caracter. ªi apoi eu gãsesc cã, Naraþiunea la persoana I îl impune pe Daniel
întotdeauna, fiecare este singur de vinã de tot ceea Defoe ca pe unul dintre întemeietorii romanului
ce i se întâmplã. realist de ficþiune autobiograficã.
73
V. OMUL LUMINILOR
SPIRITUL CONTESTATAR El [Faust] se înscrie în categoria

celor ce urmãresc imposibilul [...].
Sinteza doritã de el, fuziunea între
real ºi ideal, înscrierea trecãtorului
Drama filosoficã în duratã, nu este cu putinþã decât
într-un plan imaginar-creator al
Artei, al Iubirii.
(ªt. A. Doinaº)
Faust de Johann Wolfgang Goethe

Coordonate ale operei reinterpreteazã în lumina unei filosofii a încre-
derii în fiinþa umanã, în puterea omului de a
Capodopera celui mai mare scriitor german, depãºi criza generatã de confruntarea dintre bine
Faust este inspiratã din legende medievale ºi rãu în sufletul sãu, de a-ºi transcende limitele ºi
þesute în jurul unei figuri controversate din de a se salva.
veacul al XV-lea: magister Georg Sabellicus l Deºi Goethe îºi subintituleazã piesa tra-
Faust, a cãrui existenþã este atestatã începând gedie (poate pentru cã, înaintea romanticilor,
din 1480, prin documente ale cancelariilor din drama este asociatã unui gen minor), ea poate fi
Knittlingen, din Bramberg, Erfurt etc. Legenda consideratã o dramã filosoficã ºi un adevãrat
despre doctorul Faustus apare la mijlocul seco- poem dramatic prin care se naºte, cu adevãrat,
lului al XVI-lea, când Martin Luther vorbeºte mitul faustic. Dezvoltând tema mântuirii prin
despre el ca despre un om care s-a fãcut frate iubire, Faust are o compoziþie complexã: o dedi-
cu dracul (ªt. Augustin Doinaº). Scrisã de-a caþie liricã, urmatã de douã prologuri Preludiu
lungul a peste ºaizeci de ani (1771-1832), piesa în teatru ºi Prolog în cer ºi douã pãrþi care nu
lui J.W. Goethe (o primã versiune, Urfaust au titluri, ci doar sintagme de intitulare de tip
se cristalizeazã între 1774-1775), porneºte de metatextual: Prima parte a tragediei, A doua
la legenda pactului cu diavolul, pe care o parte a tragediei.
Studiu de text: Preludiu în teatru
Directorul, Poetul dramatic, Comicul (n.n. actorul)
Directorul: Eu vreau sã plac mulþimilor, fiindcã Momentu-nghite lacom luciu vieþii;

Sunt vii ºi viaþa noastrã o-nfloresc. [...] Esenþele rãmân posteritãþii.
Poetul: Sã nu-mi vorbeºti de gloata lor bãlþatã! Comicul: Posteritatea? Sã n-aud cuvântul!
[...] De vreþi ca eu sã-i dãrui ei avântul,
Nu, du-mã-n ceruri calme ce-l desfatã [...] Cine-i va-nveseli pe cei de azi?
Traducere de ªt. Augustin Doinaº
74
V. Omul Luminilor
Ei vor, ºi-i dreptul lor, sã facã haz. [...] N-aveam nimic, eram îndestulat:
De-aceea, îndrãznealã ºi talent! Setos de adevãruri ºi de iluzii beat,
Desfacã-ºi corurile fantezia, Redã-mi sãlbatica pornire.
Raþiune, gânduri, chinuri, sentiment Adânc-amarnicul desfãt,
Sã pui; ºi nu uita nici nebunia! Puterea-n urã, patima-n iubire,
Directorul: Dar mai ales acþiune-n ritm rapid! Dã-mi tinereþea mea-ndãrãt! [...]
Ei vin sã vadã, au un ochi avid. [...] Directorul: Destul cu-atâtea fraze construite,
Comicul: [...] La fel de înclinaþi spre râs ori plâns, Aº vrea sã vãd odatã rodul lor! [...]
Ei încã-adorã-avântul, se bucurã de-o razã; Pe scena-ngustã sã miºcaþi din funii
Cei împliniþi rãmân de neatins, Întreaga scarã a Creaþiunii,
Vã sunt datornici cei ce se formeazã. Plimbaþi-o-n lente fulgere ce cad
Poetul: Atunci ºi anii dã-mi-i iarã, Din cer prin lume pânã-n iad!
Când însumi mã formam abia, [...]
Abordarea textului
echipa de tehnicieni ºi pentru actori, cu referiri la
1 Citiþi pe roluri fragmentul selectat ºi apoi, decor ºi la jocul scenic.
intrând în roluri, dezvoltaþi ideile atribuite 3 Citiþi integral Preludiul în teatru ºi apoi
fiecãruia dintre cele trei personaje, într-un schimb redactaþi un eseu liber, în care sã comentaþi vi-
de replici polemice. ziunea goetheanã despre menirea artei ºi a poetu-
2 Remarcaþi absenþa precizãrilor didascalice lui dramatic, despre subiectele, structura ºi ele-
mentele de spectacol ale unei opere dramatice cu
privind decorul acestei prime secvenþe dramatice.
succes la public, despre importanþa jocului acto-
Asumaþi-vã rolul de regizor ºi pe cel de rilor ºi despre resursele tehnice ale teatrului în
scenograf ºi formulaþi enunþuri directive pentru secolul al XVIII-lea.
Studiu de text: Prolog în cer
Domnul, Cohortele cereºti

Apoi Mefisto
Cei trei Arhangheli vin de faþã
Domnul: Îl ºtii pe Faust?
Mefisto: Doctorul?
Domnul: Pe robul meu!
Mefisto: Într-adevãr! Un rob smintit, aparte!
E nebunesc tot ce mãnâncã, bea.
O fierbere-l împinge-n zãri, departe;
Cã e nebun, pe jumãtate-o ºtie;
Din cer cele mai mândre stele vrea
Caravaggio (15731610) Madeleine rugându-se
75
V. Omul Luminilor
De pe pãmânt suprema bucurie; De nimeni nu va fi împiedicat.

Nu-s depãrtãri ºi nici apropieri Greºeºte omul, câtã vreme-aspirã.
Sã-i verse-n pieptul aprig mângâieri. Mefisto: Vã mulþumesc; cãci nu mã mai inspirã
Domnul: Dacã-mi slujeºte astãzi în chip încã Sã am doar morþi tot timpul ca vecini.
neclar, Mai mult îmi plac obrajii plini; [...]
Curând spre limpezime-l voi conduce, Domnul: Ei bine, ai deplinã-ngãduinþã!
Când pomul înverzeºte, bãtrânul grãdinar Smulge-acest spirit din izvorul sãu,
ªtie ce flori ºi fructe la anul va produce. ªi du-l cu tine, dacã-þi stã-n putinþã,
Mefisto: Sã pariem? Pierdut va fi, declar, Din ce în ce mai jos, pe drumul tãu,
Dacã-mi veþi da consimþãmântul Dar, ruºinat, s-admiþi, cum se cuvine,
Sã-l duc pe drumul meu, treptat. Cã omul bun, de-un orb impuls mânat,
Domnul: Cât timp trãieºte colindând pãmântul, Cãrarea dreapt-o ºtie foarte bine.
E
Abordarea textului
1 Personajele din Prolog în cer aparþin unor l Selectaþi sintagmele din fragmentul citat în
dimensiuni transcendente, ipostaziind scenic di- care sunt precizate sau sugerate trãsãturi defini-
vinul ºi demoniacul. Formulaþi un punct de torii ale personajului.
vedere argumentat privind reunirea celor douã 3 Precizaþi patru caracteristici ale Omului
principii antagonice în acelaºi spaþiu (în cer). Luminilor, aºa cum sunt ele reliefate în Prologul
l Raportaþi aceastã viziune a lui Goethe la piesei lui Goethe.
reprezentãrile religioase dogmatice ºi la concep-
tul de toleranþã al iluminiºtilor. 4 Cum se raporteazã acest om la categoriile
de bine / rãu?
2 Încã înainte de intrarea în scenã, Faust, l Argumentaþi, pro sau contra ideii cã ilumi-
protagonistul dramei, este caracterizat direct, din niºtii considerã cã omul este responsabil de
perspective antitetice. alegerile sale, fiindcã îi este dãruit liberul arbitru.
E
Coordonate ale operei amintirile copilãriei, iese din casã, între oamenii
care se bucurã de sãrbãtoarea sacrã. Cînd revine
l Subiectul primei pãrþi în casa lui sumbrã, de întunecatã arhitecturã go-
În noaptea Învierii, în odaia sa de studiu, ticã, este urmat de Mefisto, metamorfozat într-un
Faust mediteazã la toate limitele cunoaºterii câine negru. Acesta îi propune un pact: de a-l
omeneºti ºi la dezamãgirile unei vieþi austere de sluji împlinindu-i toate dorinþele pe pãmânt, în
cãrturar care se simte captiv în lumea încre- schimbul sufletului care ar fi al sãu dupã moartea
menitã a tomurilor în care s-a adunat ºtiinþa lui Faust. Bãtrânul savant acceptã termenii pactu-
lumii. În sunet de clopote ºi de coruri, Faust este lui ºi începe o nouã viaþã, în care, recãpãtându-ºi
ispitit de gândul sinuciderii, dar, chemat parcã de tinereþea prin magia unei vrãjitoare, se bucurã de
76
V. Omul Luminilor
toate plãcerile vieþii. Se îndrãgosteºte de

Margareta, pe care o întâlneºte pe stradã, dar
Mefisto, simþindu-ºi planurile ameninþate prin
aceastã iubire adevãratã, tulburã vieþile celor
doi: Faust îl va ucide pe Valentin, fratele
Margaretei, într-un duel, iar Margareta este
acuzatã cã ºi-a înecat pruncul ºi întemniþatã.
Noaptea Valpurgiei, când toate spiritele rele ºi
toate vrãjitoarele coboarã în lume din Munþii
Hars, este, simbolic, materializarea scenicã a
tuturor slãbiciunilor ºi instinctelor omeneºti, a
tuturor patimilor vinovate.
Margareta este ispititã ºi ea de cãtre
Mefisto, dar, refuzând sã fugã din temniþã, este
mântuitã.
Frans Francken cel Tânãr (1606) Sabatul vrãjitoarelor
l Subiectul pãrþii a doua farsalice, Faust ajunge în Grecia, unde, regãsind-o
Salvat ºi el prin iubirea ºi prin credinþa pe Elena, trãieºte fericirea paternitãþii. Dar, mai
Margaretei, Faust renaºte parcã în urma unui tîrziu, fiul lor, Euphorion se prãbuºeºte, ca un alt
somn regenerator, în care apare Ariel ºi începe alt Icar, iar Elena îl urmeazã în þinutul Persephonei
fel de experienþe existenþiale viaþa publicã, ºi-al morþii.
viaþa dãruitã oamenilor. În castelul imperial, el Faust revine în Germania unde se pune în sluj-
devine sfetnic al împãratului, apoi cunoaºte ba oamenilor, înãlþând diguri în calea stihiilor
viaþa cetãþii. Prin magia astrologului de la mãrii. Prins de elanul creaþiei unor lucruri palpa-
curte, ajunge în þinutul mumelor de unde o bile pentru oameni ºi de iubirea pentru semeni,
salveazã pe frumoasa Elena. Experienþele de Faust rosteºte cuvintele magice înscrise în pactul
cunoaºtere a vieþii continuã prin întoarcerea în sãu cu Mefisto. Dar, pentru cã descoperise ade-
odaia sa de odinioarã, unde fostul sãu ucenic vãrata iubire, diavolul pierde pactul ºi sufletul
crease un homuncul în retortã. Trecând bãtrânului Faust urcã însoþit de corurile triumfale
printr-o altã noapte walpurgicã pe câmpiile ale îngerilor la ceruri.
Studiu de text: Partea a doua a tragediei
Actul I
Faust: Nu-i cheia-aceasta încã-n mâna mea? Voi mume! daþi-mi-o! Mi se cuvine.
Din marile singurãtãþi, cu ea Cel ce-a vãzut-o, nu mai vrea s-o piardã.
Gãsii prin foc ºi apã þãrmul sigur. ...............................................................................
Aici mã-nfig! Aici în realitate, Actul V
Un duh luptând cu duhuri sã pregãteascã poate Faust, iese din palat, pipãind uºciorii:
Tãrâmul dublu, marele, ce vine. Ce zvon de târnãcoape! Îmi pare bine!
Departe-a fost, în braþe vreau sã-mi ardã! Este mulþimea, ce mi s-a supus,
Salvând-o, îndoit îmi aparþine. Pãmântul împãcând cu sine,
77
V. Omul Luminilor
Hotare-nalte apelor a pus Abordarea textului

ªi-a strâns în aspre lanþuri marea.
Mefisto, cu jumãtate de gurã: 1 Identificaþi în textele selectate din Partea a
Tot pentru noi îþi verºi sudoarea, doua caracteristicile discursului dramatic (con-
Tu, cu-a tale diguri ºi zãgazuri;[...] strucþia dialogului ºi a monologului dramatic,
Voi, oriºicum, pierduþi sunteþi: procedee retorice, elemente nonverbale ºi pa-
Stihiile s-au înþeles cu noi, raverbale, elemente ale jocului scenic).
Totu-i sortit neantului de-apoi. [...] l Comparaþi acest limbaj scenic cu acela ilus-
Faust: De libertate ºi viaþã-i vrednic trat printr-o altã operã dramaticã studiatã de voi,
Doar cel ce zilnic ºi le-a cucerit! evidenþiind asemãnãri ºi deosebiri.
Sã vãd asemenea-mbulzealã vreau
Pe-un liber plai cu-un liber neam sã stau! 2 Eroul principal al dramei este structurat pe
Atunci aº zice clipei care-aleargã: o dualitate funciarã, pe care Goethe însuºi o
Opreºte-te, cã prea frumoasã eºti! numeºte fericire tragicã.
Nici în eoni nu poate sã se ºteargã l Identificaþi seriile de antinomii care îl
Sigiliul vieþii mele pãmânteºti. definesc pe Faust ºi faceþi caracterizarea perso-
În presimþirea ce-n har pur tresaltã najului goetheean.
Eu gust acuma clipa cea înaltã. 3 Apreciaþi în ce mãsurã sunt adecvate ima-
ginile care ilustreazã paginile din manual con-
E sacrate dramei Faust.
Homo ludens. Încercaþi mai multe lecturi

paralele ale fragmentelor selectate, motivând
tonalitatea dominantã aleasã, jocul scenic, ele-
mentele paraverbale ale interpretãrii voastre.
Finalizaþi fiecare interpretare cu o scurtã carac-
terizare a personajului.
E
Rezolvaþi, la alegere, unul dintre urmãtorii
itemi:
1. Realizaþi un eseu de tip paralelã, urmãrind
prezenþa scenicã sau tipologia celor douã per-
sonaje feminine ale piesei (Margareta, Elena).
2. Realizaþi un eseu liber despre personajele
fabuloase / supranaturale pe care le-a creat
Goethe în piesa Faust.
Anonim flamand. Picturã din secolul al XVII-lea
78
V. Omul Luminilor
l Johann Wolfgang von Îndeplineºte funcþia de ministru al prinþului
Goethe (17491832) este una dintre Karl August, fãrã sã abandoneze creaþia (scrie
cele mai pregnante personalitãþi ale poeme, balade, precum Regele ielelor, ºi drame:
culturii universale, cunoscut mai Ifigenia în Taurida). O cãlãtorie în Italia, con-
ales pentru operele sale dramatice tactul cu operele de artã ºi vestigiile Antichitãþii
ºi epice. S-a nãscut la Frankfurt pe au funcþie modelatoare pentru toatã creaþia de
Main, a primit o educaþie complexã, studiind lite- maturitate a scriitorului (dramele Egmont ºi
ratura germanã ºi universalã, limbi strãine vechi Torquato Tasso vor fi influenþate de noua opþi-
ºi moderne, desenul, muzica etc., urmatã de une esteticã). Prietenia cu Schiller este ºi ea
studii juridice. beneficã pentru cristalizarea viziunii artistice
Întâlnirea cu Herder la Universitatea din goetheene, care se înscrie acum în orizontul se-
Strassburg influenþeazã puternic viitorul literar al ninãtãþii clasice (romanul Anii de ucenicie ai lui
lui Goethe. În 1773 scrie ºi publicã prima dramã Wilhelm Meister, 1796, opera autobiograficã
germanã modernã (Götz von Berlinchingen), Poezie ºi Adevãr).
urmatã de creaþii lirice ºi baladeºti. În tot acest timp, Goethe lucreazã la drama
Stabilit la Weimar, începe scrierea primei ver- Faust, care va fi terminatã cu puþin înainte de a
siuni din Faust, tragedie la care va lucra peste se stinge din viaþã. Eroul lui Goethe este receptat
ºase decenii. În 1792 publicã romanul Sufe- ca un reprezentant al umanitãþii (Herder),
rinþele tânãrului Werther, care se înscrie în este- întruchipând dualitatea funciarã a fiinþei ºi aspi-
tica miºcãrii Sturm und Drang, consacrându-l raþia perpetuã spre absolut, foamea de adevãr ºi
definitiv. setea nepotolitã a omului de acþiune.
LECTURI PARALELE 4
În creaþia lui Goethe se suprapun straturi cul-
turale ºi modele estetice diverse, de la cele
precreºtine, ale Antichitãþii eleate sau scandinave,
la reprezentãri folclorice ºi simboluri arhaice ale
artei, la orizonturi culturale ºi estetice specifice
Iluminismului ºi curentului Sturm und Drang.
l Fãcând apel la informaþii culturale, identificaþi
elemente definitorii ale orizontului ficþional com-
plex cristalizat în tragedia destinului faustic ºi com-
pletaþi tabelele de pe pagina urmãtoare într-o activi-
tate pe grupe de lucru/o activitate independentã.
l Selectaþi un act / un episod din piesa lui Goethe
ºi redactaþi un comentariu care sã aibã în vedere
toate nivelurile textului, precum ºi interpretarea
semnificaþiilor din cel puþin douã perspective (per-
spectivã structuralã ºi / sau perspectivã psihologicã,
ºi / sau simbolicã ºi / sau perspectivã personalã). Rafael Cãsãtoria fecioarei (fragment)
79
V. Omul Luminilor
Lecturã structuralã 4
Element [..] Acea poezie este conceputã într-un element
Faust. Partea I Faust. Partea a II-a
structurant întunecat, se desfãºoarã pe o scenã, desigur, vari-
- închise: odaia, atã, totuºi înfricoºãtoare, acest lucru apare în
catedrala, închisoarea - deschise: pajiºtea, limba ... francezã cu mult mai limpede ºi mai
- descendent: pivniþa lui ...... explicit. ... Domnul Delacroix pare sã se fi simþit
Repere
Auerbach - închise: ..................
spaþiale
- ascensiv (Munþii Harz) - .............................. ca acasã într-un produs miraculos între cer ºi
- spaþiul dramatic (teatru în - ............................... pãmânt, între posibil ºi imposibil antagonisme
teatru) între care fantezia continuã sã-ºi facã jocul
- timpul ispitirii: noaptea de
Paºte
- timpul redempþiunii, temerar!
Repere ..... (Goethe)
- noaptea walpurgic-roman-
temporale - clasica noapte
ticã
walpurgicã
- ..............................
Scenariul
arhetipal
Prezenþe
- pactul cu diavolul
- .............................
- anularea pactului
- ......................
- Ariel .......................
E
- vrãjitoarele, ......................
fabuloase / - ................................
- Oberon ºi Titania .............
mitice - ................................
Componenta Faust. Faust. Sintezã,

Lecturã psihologicã 4 principalã Partea I Partea a II-a evoluþie
Ipostaze
Goethe a întruchipat mereu insul uman expus definitorii
pericolelor ºi eºecului, a înfãþiºat însã permanent Trãsãturi
forþele tãmãduitoare venite omului din exterior ºi psihice
Regim
din propria-i fiinþã lãuntricã. sufletesc
(Erich Trunz) Dileme
interioare
Model com-
portamental
E
Ideal / valori
existenþiale
Raportul
Faust-Mefisto
Caracteristici Faust Margareta Elena

Ipostazã / ipostaze
Lecturã simbolicã 4
Spaþiu / timp simbolic
Situaþie dilematicã Pentru Goethe, imaginea, masca, alegoria,
Valori structurante simbolul, constituie reperele principale care
Divinitãþi tutelare marcheazã itinerariul spiritual al europeanului
Raportul cu ceilalþi spre fenomenul originar, spre formele arhetipale.
Relaþia om divinitate (ªt. Augustin Doinaº)
80
V. Omul Luminilor

1. Formaþi trei grupuri pentru dezbaterea
temei Spirala lui Goethe. (Eu nu mai ºtiu dacã
oamenii cred în progres, însã cred cã progresul
existã, chiar ºi numai în forma spiralei lui Goethe
cu alte cuvinte, mergem ºi ne întoarcem, dar
pe ansamblu înaintãm. Borges); fiecare grup
va pregãti un set de zece argumente ºi exemple,
pledând pentru una dintre urmãtoarele teze:
a. Iluminismul reprezintã un progres incon-
testabil în sfera culturii, în raport cu Renaºterea
/ cu Clasicismul.
b. Iluminismul reprezintã un regres vizibil în
sfera culturii, în raport cu Renaºterea / cu
Clasicismul.
c. În sfera culturii nu se pot compara epocile,
curentele, creaþiile etc. în termeni de progres /
regres. Simon Renard de Saint-Andre, Vanitate
STUDIU DE CAZ
TRIUMFUL RAÞIUNII
Realizaþi un studiu de caz de tipul proiectului l Prezentarea tehnoredactatã a unui comen-
de grup, cu aplicaþie pe drama filosoficã Faust de tariu de 1-2 pagini despre viziunea echipei asu-
J.W. Goethe, alegând un titlu ºi un model de pro- pra fragmentului selectat ºi motivarea soluþiilor
dus final: scenice, caietul de regie ºi un jurnal al etapelor
a. Faust, triumful raþiunii ºi al iubirii de realizare a spectacolului (obligatoriu);
b. Modelul goethean al fiinþei dilematice l Alte documente, la alegere: scriptul frag-
A. Proiect de grup: lecþie spectacol mentului dramatizat cu adnotãri, scheme ale
l Organizarea activitãþii ºi susþinerea
decorului, / ale costumelor, fiºe de studiu privind
caracterele eroilor din scenele alese, fiºe de
proiectului:
citate critice, de interpretãri critice, imagini din
Formaþi trei grupe de lucru;
timpul repetiþiilor, extrase din presã etc.
Fiecare grupã va alcãtui o echipã de teatru,
l Se decide asupra bibliografiei care va con-
formatã din: coordonator de proiect, regizor, stitui suportul teoretic al portofoliului ºi se
consilier tehnic, actori, prezentator; împart sarcinile de lucru;
Se stabilesc atribuþiile fiecãrui membru; l Se realizeazã documentarea ºi se pune în
Se alege un episod din Partea I sau un act din scenã spectacolul.
Partea a doua a piesei lui Goethe, care va fi pus Susþinerea proiectului: 1 orã (prezentarea
în scenã. spectacolului, prezentarea comentariului
Se stabileºte conþinutul portofoliului de tehnoredactat ºi a conþinutului portofoliului;
proiect, care va cuprinde: rãspuns la întrebãrile asistenþei).
81
V. Omul Luminilor
B. Proiect de grup: investigaþie l Realizaþi

13 fiºe în care sã analizaþi fiecare
l Dezbateþi în echipã relaþia Faust Mefisto,
pereche de termeni din tabel, în raport cu cele
pornind de la urmãtoarea serie de concepte asoci- douã personaje. Finalizaþi portofoliul cu un
ate fiecãruia de cãtre criticul Dorothea Lohmeyer: comentariu de tip Concluzii.
Mitul faustic, mitul fiinþei scindate /mitul celor douã suflete

idealitate
credinþã
nebunie
prezent
natural
intuiþie
ordine
esenþã
clipã
Faust
mitic
artã
lege
viu
experienþã
conºtiinþã
aparenþã
artificial
amintire
realitate
accident
Mefisto
intelect
putere
ºtiinþã
istoric
moral
timp
STUDIU DE CAZ
CÃLÃTORIILE ªI PASIUNEA CUNOAªTERII
Proiect de grup: Excursie ºcolarã de studiu l Se alege tipul de produs final: jurnal de
l Organizarea activitãþii, desfãºurarea ºi cãlãtorie, roman epistolar, album comentat, film
finalizarea proiectului: didactic etc.
l Se stabileºte tema excursiei de studiu ºi l Se realizeazã documentarea.
traseul (de exemplu: Pe urmele corifeilor ªcolii l Se face excursia de studiu.
Ardelene / Dinicu Golescu / Prin muzeele tiparu- l Realizarea produsului.
lui / Primele cãrþi tipãrite în limba românã / l Prezentarea produsului de proiect.
Primele ºcoli româneºti etc.) l Comentarea produsului de proiect.
BIBLIOGRAFIE (pentru studiul modulului

tematic ºi pentru studiile de caz)
1. Daniel Defoe, Robinson Crusoe, Editura

Corint, Bucureºti, 2004.
2. Johann Wolfgang von Goethe, Faust, Editura
Univers, Bucureºti, 1982.
3. Jonathan Swift, Cãlãtoriile lui Gulliver,
Editura Tineretului, Bucureºti, 1956.
4. Montesquieu, Scrisori persane Caiete,
Editura Minerva, Bucureºti, 1970.
5. Voltaire, Candid, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1962.
6. Dimitrie Popovici, Literatura românã în
epoca Luminilor, Cluj, Editura Dacia, 1972.
7. Ioana Em. Petrescu, Ion Budai-Deleanu ºi
eposul comic, Cluj, Editura Dacia, 1974. Jean-Honoré Fragonard (17321806) Tânãrã citind
82
V. Omul Luminilor
Dic]ionar cultural
l Iluminismul (ital. illuminismo Epoca Lu- manifestã în literaturã prin miºcarea numitã
minilor) este un curent ideologic ºi cultural paneu- Sturm und Drang (Furtunã ºi avânt).
ropean, afirmat plenar în secolul al XVIII-lea, care În Italia, Metastasio aderã la ideile iluminismu-
se defineºte prin cultul raþiunii ºi al ºtiinþei eli- lui, iar în Rusia, Radiºcev.
berate de constrângerile dogmatice ºi de gândirea l Sturm und Drang este o miºcare literarã
scolasticã ºi prin promovarea valorilor umaniste. apãrutã în Germania, avându-l ca teoretician pe
Ca miºcare ideologicã, Iluminismul se manifestã Johann Gottfried Herder, iar ca estetician pe
prin opþiunea fermã pentru o nouã ordine socialã Gotthold Ephraim Lessing, care publicã studiul de
antifeudalã ºi anticlericalã, instituitã pe principiul esteticã intitulat Laokoon sau despre limitele pic-
egalitãþii naturale a oamenilor. turii ºi poeziei.
Modelul social propus este întemeiat pe elibe- Reprezentanþi ai acestei miºcãri sunt, mai ales cu
rare naþionalã ºi emancipare socialã, pe toleranþã scrierile de tinereþe, Lessing, Goethe, Schiller,
ºi muncã, pe culturã ºi pe iluminarea poporului. Herder ºi Hölderlin. Redescoperirea idealului antic
Modelul spiritual promovat este cel al omului ºi ideea desãvârºirii omului prin culturã, prin artã,
ca fiinþã luminatã, eliberatã de superstiþii ºi de prin afirmarea sensibilitãþii ºi a geniului creator sunt
fanatism religios, integratã armonios naturii, uni- dublate de militantismul pentru idealurile naþionale.
versului pe care îl stãpâneºte prin raþiune. l Iluminismul românesc este reprezentat, în
Modelul cultural vizeazã o culturã deschisã, la primul rând, de ªcoala Ardeleanã, ai cãrei corifei
care sã aibã acces toþi oamenii, iar modelul literar Inocenþiu Micu ºi Samuel Micu, Gheorghe
este orientat spre funcþia educativã, deci moralã ºi ªincai ºi Petru Maior, Gheorghe Lazãr ºi
cognitivã a literaturii. Gheorghe Bariþiu ºi, mai ales, Ion Budai-Deleanu,
În Franþa, secolul Luminilor este reprezentat de care a creat epopeea satiricã Þiganiada se
Voltaire ºi Rousseau, de Montesquieu ºi Diderot, de implicã în lupta ideologicã pentru emanciparea
Fenelon, dAlembert, Marmontel, adicã de acele naþionalã a românilor din Transilvania, ºi apoi de
spirite enciclopedice care au colaborat la realizarea cãrturari din Þara Româneascã (Dinicu Golescu,
marelui Dicþionar enciclopedic al ºtiinþelor, artelor autorul unei Însemnãri a cãlãtoriei mele, Iancu
ºi meseriilor (Enciclopedia, 1789). Golescu, I.H. Rãdulescu) ºi din Moldova (Gh.
Iluminismul german îi are ca reprezentanþi Asachi, M. Kogãlniceanu, A. Pumnul), promotori
pe Kant, Lessing, Herder, Schiller, Goethe ºi se ai valorilor cu specific naþional.
Reprezentanþi ai Iluminismului european
Denis Diderot J.J. Rousseau Voltaire G.E. Lessing

(17131784) (17121778) (16941778) (17291781)
83
Scheme recapitulative
I. ANTICHITATEA: sec. XX î.H. - sec. IV d.H.
l înflorirea ºi destrãmarea civilizaþiilor antice (sumerianã, egipteanã, asiro-babilonianã,

cretanã, micenianã etc.)
CONTEXTUL l rãzboiul troian (epoca homericã)
ISTORIC l rãzboaiele medice ºi cele peloponeziace
l epoca elenisticã
l Imperiul Roman
l matematica ºi geometria (Thales, Pitagora, Aristotel, Democrit etc.)

l istoria: Herodot, Tucidide, Caius Iulius Caesar, Comentarii despre rãzboiul cu galii
ªTIINÞA l arhitectura în stil doric, ionic ºi corintic
ºi ARTELE l monumente funerare, palatul din Cnosos, templele din Egina, din Olimpia,
piramidele egiptene, Sfinxul, Partenonul
l Fidias, Praxiteles
CONTEXTUL
CULTURAL Thales, Pitagora, Heraclit, Protagora, Socrate, Democrit, Platon, Aristotel, Epicur etc.
l
filosofia budistã ºi hinduismul se bazeazã pe învãþãturile vedice
l
FILOSOFIA politeismul, animismul
l
ºi RELIGIA monoteismul ebraic e temeiul creºtinismului
l
Socrate (cunoscut din Dialogurile lui Platon), practicã metoda maieuticã, arta de a
l
ajuta naºterea adevãrului.
l Platon, Dialogurile
l Aristotel, Poetica
PRINCIPII l Horatius, Epistola cãtre Pisoni. Arta poeticã
ESTETICE l mimesis: univers ficþional creat prin imitarea lumii reale
l hybris: vina tragicã, principala cauzã a prãbuºirii eroului tragediei sau al epopeii
l katharsis: purificarea sufletului (sublimarea trãirilor) prin suferinþã
TRAGEDIA
l conflict ireductibil
LITERATURA l final catastrofal: prãbuºirea, moartea eroilor
GENUL l permanenþa valorilor morale
DRAMATIC l înnoiri: actori, corifeul, cinci acte etc.
l Eschil, Perºii, Sofocle, Antigona, Euripide, Medeea
COMEDIA
ldiferenþa tragic-comic vag realizatã
lsubiect realist, nu eroic
ltoate sursele comicului
lfinal optimist: Aristofan, Pãsãrile
84
EPOPEEA
GENUL l teme mitice
EPIC l evenimente exemplare
l asocierea istoriei ºi a mitului
l personajele cu atribute eroice, modele umane
l versuri ample (hexametrul, alexandrinul)
l registru stilistic solemn
Epopeea lui Ghilgameº, Ramayana, Mahabharata
Homer, Iliada, Odiseea
Vergilius, Eneida
SCRIERI RELIGIOASE,
POEMUL DIDACTIC
Cartea morþilor, Vechiul Testament, Hesiod, Munci ºi zile
POEMELE LIRICE
l repere tematice majore: iubirea, natura bucolicã, timpul, trãirea plenarã a clipei,
GENUL existenþa rusticã, zeii ºi relaþia lor cu muritorii, durerea despãrþirii de patrie, tristeþea
LIRIC exilului etc.
Sapho, Alceu , Pindar, Anacreon, Vergilius, Georgicele, Bucolicele, Horatius, Epistola
cãtre Pisoni. Arta poeticã
Lucretius, Despre natura lucrurilor, Ovidius, Tristele, Ponticele, Metamorfozele
II. EVUL MEDIU: sec. V - sec. XV d.H.
l destrãmarea Imperiului Roman de Apus

l migraþia popoarelor
CONTEXTUL l etnogeneza popoarelor europene
ISTORIC l cruciadele
l cãderea Constantinopolului
l cunoºtinþe de tip enciclopedic (teologia, filosofia, istoriografia)

ªTIINÞA l înfiinþarea universitãþilor medievale
E
ºi ARTELE l arta: diferenþierea mai multor stiluri bizantin, clasic roman sau gregorian,
islamic, arab etc.
CONTEXTUL
CULTURAL
l supremaþia dogmei ºi a fanatismului în Evul Mediu timpuriu
l omul este vãzut ca o creaþie a divinitãþii, supus voinþei acesteia
FILOSOFIA
l rãspândirea creºtinismulului
ºi RELIGIA
l marea schismã a bisericii creºtine (catolicismul ºi ortodoxismul, 1054)
l apariþia religiei islamice
85
I. Omul antic
l Concepþia medievalã asupra frumosului este grevatã de douã influenþe: cea a mo-
PRINCIPII delelor antice (ale Eladei, mai ales) ºi cea a canoanelor impuse de filosofia creºtinã
ESTETICE l principiile estetice aristotelice au fost revigorate; teme, idei ºi reprezentãri ale
Antichitãþii au fost învestite cu semnificaþii noi.
l Drama liturgicã
l Specii medievale:
l Misterele
GENUL l Miracolele
DRAMATIC l Farsele
l Moralitãþile
l Interludii
POEMELE EROICE
LITERATURA l subiecte inspirate de rãzboaiele religioase
l propun modele umane prin care se exaltã credinþa, loialitatea, iubirea etc.
l Cântecul lui Roland º.a.
GENUL ROMANE CAVALEREªTI

EPIC l impun teme ºi motive din sfera mitului ºi a eroicului
Romanul Graalului º.a.
l proza scurtã instituie noi formule narative: povestiri în ramã / în povestire
Povestirile celor ºapte înþelepþi
Poezia curteneascã (trubadurii, truverii, Minnensingeri, poezia deºertului,

a dulcelui stil nou)
l Poezia misticã ºi cea moralistã
GENUL
l Poezia orãºeneascã (goliarzii, vaganþii)
LIRIC
Fr. Villon
l Poezii cu formã fixã:
sonet, rondel, gazel, rubaiyat
l Teme ºi motive predilecte: iubirea, timpul, condiþia umanã; motivul bahic etc.
III. RENAªTEREA: sec. XV - sec. XVI d.H.
l cãderea Constantinopolului
l afirmarea burgheziei
CONTEXTUL
l dezvoltarea oraºelor europene
ISTORIC l marile descoperiri geografice
l mecenatul
l cercetarea ºtiinþificã a planetei, a universului

CONTEXTUL ªTIINÞA l inventarea tiparului
CULTURAL ºi ARTELE l arta renascentistã reprezentatã prin Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci, Rafael
Sanzio, Tizian, Michelangelo Buonaroti, Albrecht Dürer, Hieronymus Bosch etc.
l umaniºti români: cronicarii moldoveni, Dimitrie Cantemir, Nicolaus Olahus
86
I. Omul antic
l idealul omului universal: deschidere intelectualã, curiozitate ºtiinþificã, încredere în

FILOSOFIA forþele proprii, simþ estetic, putere de sintezã, opoziþie faþã de dogmatism
ºi RELIGIA l formularea unor idei filosofice antiteologice ºi antiscolastice
l Reforma din Germania ºi cultura în limba naþionalã
l sintezã între aristotelismul scolastic medieval ºi neoplatonism
l Pico della Mirandola, Discurs despre demnitatea omului, J.C. Scaliger, Poetica,
Lope de Vega, Noua artã de a scrie comedii
l exprimarea în formã artisticã a ideilor ºi a sentimentelor
LITERATURA
l apãrarea limbii împotriva detractorilor ei
PRINCIPII
l arta are menirea de a instrui, de a desfãta ºi de a impresiona
ESTETICE
l piesa în trei acte, coexistenþa tragicului ºi a comicului, dinamizarea acþiunii,
simplificarea psihologiei, platonismul (Marsilio Ficino) ºi modelul iubirii
care spiritualizeazã
l continuarea speciilor medievale ºi traduceri ale pieselor antice

COMEDIA
l intrigi amoroase complicate, soluþionate spectaculos
l stil familiar, comedia în prozã, comedia dell'arte
GENUL DRAMA
DRAMATIC l subiecte naþionale, istorice, personaje antice, lumea contemporanã
l alternanþa poezie, vers liber (Marlowe) ºi prozã
l forma aparþine modelului antic, stil poetic (Calderón de la Barca)
l teatrul elisabethan: tehnici scenice complexe, compoziþii elaborate,
intensitate dramaticã
l epopeea
l romane cavalereºti
GENUL
l parodierea romanului cavaleresc
EPIC
l cronica istoricã în prozã
l nuvela
l teme ºi motive: cultul raþiunii, cultul naturii, trãirea epicureicã
l teme amoroase ºi galante, istorice, religioase, morale

l Petrarca ºi noul sentiment al demnitãþii feminine (adoraþia îndrãgostitului faþã de
iubita frumoasã, dar crudã ºi trufaºã)
l evocarea idilicã, pastoralã a eroilor mitologici
GENUL l tendinþe oratorice, limbaj preþios
LIRIC SONETUL
l specie reprezentativã
l tendinþe: una intelectualistã (conceptualã) ºi alta senzualistã (pasionalã)
l alte specii, preluate dupã model antic: oda, elegia, epistola, satira, egloga, poemul,
epigrama
87
I. Omul antic
IV. CLASICISMUL: sec. al XVII-lea

l Monarhiile absolutiste
CONTEXTUL l Anglia: Restauraþia monarhiei
ISTORIC l Rãzboiul de Treizeci de Ani din Germania (1618-1648)
l Pictura: N.Poussin, Le Brun, J.M. Moreau, Hyacinthe Rigaud

ªTIINÞA
l Arhitectura: Palatul de la Versailles
ºi ARTELE
CONTEXTUL
CULTURAL l Filosofia raþionalistã (cartezianismul, dupã numele lui Descartes):
FILOSOFIA subminarea ideii de autoritate, spiritul critic, îndoiala metodicã
ºi RELIGIA Descartes, Discurs asupra metodei, Blaise Pascal, La Rochefoucauld
l catolicism ºi protestantism, persecuþii religioase
l Arta poeticã, N. Boileau

l la vraisemblance: imitarea naturii, în spiritul adevãrului
l armonia, echilibru în compoziþia operei
PRINCIPII
l regula celor trei unitãþi: de loc, de timp, de acþiune (de intrigã)
ESTETICE
l elevaþia subiectului, a eroilor ºi a stilului
l puritatea genurilor ºi a speciilor
l finalitatea moralizatoare a literaturii clasice
l TRAGEDIA CLASICÃ
l imitaþia anticilor: Noi n-am putea merge mai departe decât anticii. (La Fontaine)
l final tragic: ieºire funestã (B.Clemént)
l Corneille, Cidul; Racine, Fedra; J. Addison, Caton
GENUL
DRAMATIC COMEDIA CLASICÃ
l ia forma satirei
l tematicã din universul cotidian
l personaj tipic ( avarul, mizantropul etc.)
LITERATURA Comediile lui Molière
ROMANUL
l tramã sentimentalã, de aventuri, filosoficã
l naraþiune subiectivã
GENUL
l personaj complex, construit pe o dominantã eticã (caracter), static
EPIC
Doamna de la Fayette, Principesa de Clèves, H. Walpole, Castelul din Otranto
(roman - horror)
MEMORIALISTICA
Saint-Simon, Memorii, J. Evelyn, Jurnal
l versiuni parodice ale poemului eroic: Saint-Amant, Roma ridicolã
GENURILE MICI (Nicolas Boileau)

GENUL l poezia cu formã fixã, idila (poezia bucolicã), elegia, oda, satira
LIRIC l rigoare formalã
l caracter moralizator ºi didacticist
Nicolas Boileau, Satire, Lomonosov, Ode
88
I. Omul antic
V. ILUMINISMUL: sec. al XVIII-lea

l drepturi ilimitate ale marilor seniori
CONTEXTUL l ascensiunea burgheziei
ISTORIC l concepþia contractului social ºi a monarhului luminat
l miºcãri sociale
l 1789: Revoluþia Francezã antimonarhicã ºi anticlericalã
cultul raþiunii ºi al ºtiinþei, raþionalism cartezian ºi empirism (J. Locke)
l
interesul pentru vestigii antice (oraºul Pompei; studiile lui Wincklelmann etc.)
l
ªTIINÞA înfiinþarea unor ºcoli, a unor ziare
l
ºi ARTELE stilul rococo în picturã înlocuit de stilul neoclasic (Louis David, Auguste Ingres)
l
CONTEXTUL în arhitectura româneascã: stilul brâncovenesc
l
CULTURAL l enciclopediºtii francezi ºi materialismul mecanicist
l cultivarea unor valori, precum libertate ºi egalitate, justiþie ºi toleranþã, emancipare
FILOSOFIA socialã ºi religioasã
ºi RELIGIA l idealul uman filosofic: Omul natural
Descartes, Spinoza, Herder, Gianbatista Vico
l refuzul dogmatismului, toleranþã faþã de riturile neoprotestante prin care continuã
Reforma religioasã din sec. XVI-XVII
l absenþa unei doctrine estetice propriu-zise
l afinitãþi implicite pentru clasicismul epigonic (teoretizat în Franþa de Quincy)
LITERATURA PRINCIPII l promovarea unei literaturi militante, cu funcþii multiple: instructivã, formativã,
ESTETICE modelatoare a conºtiinþelor (emanciparea culturalã ºi socialã a oamenilor de rând),
combativã ºi progresistã, promovând valorile ºi principiile iluministe
l elanurile creatoare iconoclaste anticipeazã preromantismul
DRAMA BURGHEZÃ
l se modificã treptat structurile tragediei clasice, prefigurându-se drama romanticã
l comedia moralizatoare
DRAMA FILOSOFICÃ
GENUL Lessing, Nathan înþeleptul
DRAMATIC DRAMA ISTORICÃ
Fr. Schiller, Don Carlos
TRAGEDIA
J.W. Goethe, Faust
l diversificarea formulelor narative (de la romanul de aventuri ºi picaresc la cel fan-

tastic ºi alegoric, de la romanul satiric-utopic, la cel filosofic, de la formula romanu-
GENUL lui-jurnal sau a celui epistolar, la tiparul romanului în roman)
EPIC l structuri narative variate: naraþiune heterodiegeticã ºi homodiegeticã, perspective
narative multiple, principii compoziþionale asociate (cronologie sau temporalitate dis-
continuã)
l arii tematice, registre stilistice ilustrate prin clasicism epigonic
l poezia liricã a fost mai puþin cultivatã, substituitã frecvent prin poezia epicã (balada)
GENUL l predilecþie pentru lirica eroticã, pentru poezia gnomicã, pentru lirica de inspiraþie
LIRIC popularã
J.W. Goethe, Elegii
Fr. Schiller, Cãtre bucurie
89
Teste de evaluare
TESTUL 1 OMUL ANTIC
l Citiþi fragmentul din Odiseea de (8 p) Citaþi patru termeni din câmpul semantic al mis-
Homer: teriosului oaspete.
[] Ascultã acum ce am sã-þi spun: (8 p) Precizaþi douã modalitãþi de realizare a expresi-
aici la curtea noastrã, mulþi oaspeþi au vitãþii artistice în textul suport.
venit de departe, dar niciunul nu mi s-a pãrut cã (8 p) Având în vedere cã textul citat este o traducere,
seamãnã ca tine cu Ulise, la vorbã, la port ºi la mers.
oferiþi varianta neologicã pentru sintagmele:
Ulise îi rãspunse:
Aºa mi-au spus toþi cei ce ne-au vãzut pe amân- strâmb la jurãminte, neîntrecut în prãdãlnicii,
doi, cã semãnãm aidoma, cum spui ºi tu. fãtul meu, sã-l dea de gol.
Aºa vorbi Ulise, ºi bãtrâna luã un lighean, în care (8 p) Realizaþi portretul doicii printr-un colaj de citate
vãrsã multã apã rece ºi apoi ºi apã clocotitã; dar cum din text.
ºedea în faþa vetrei, Ulise se întoarse iute spre întune- (8 p) Alegeþi patru teme ocurente în fragmentul de
ric, cã se temuse deodatã ca nu cumva, când i-o spãla text: existenþa, datoria, Antichitatea, tema dublu-
picioarele, sã nu-i vadã Euricleea rana ºi sã-l dea de lui, fidelitatea, adevãrul, minciuna, sclavia.
gol. Dar doica se apropie ºi mai mult de stãpânul sãu Selectaþi citate semnificative pentru ilustrarea lor.
ºi când îl spãlã îi recunoscu pe datã urma rãnii pe care (8 p) Motivaþi comportamentul lui Ulise cu douã argu-
i-o fãcuse colþul unui mistreþ când mersese pe Parnas,
mente textuale / extratextuale.
ca sã-l vadã pe unchiaºul Autolicos [bunicul lui Ulise]
cu fiii lui, om neîntrecut de alþii în prãdãlnicii ºi (10 p) Interpretaþi cuvintele doicii, corelându-le cu
strâmb la jurãminte. []. replica lui Ulise: Am sã tac ca piatra ori ca
Când doica îºi plecã mâinile ºi dãdu peste ranã, ºi fierul, Aºa mi-au spus toþi cei ce ne-au vãzut
o pipãi, o cunoscu [] ºi spuse: [] cã semãnãm aidoma, cum spui ºi tu.
Tu eºti Ulise, fãtul meu, dar nu te-am putut cu- (10 p) Propuneþi un titlu pentru fragmentul citat. Argu-
noaºte înainte [] Am sã tac ca piatra ori ca fierul. mentaþi opþiunea.
(14 p) Selectaþi douã trãsãturi definitorii ale modelului
l Rãspundeþi punctual la urmãtoarele cerinþe: uman antic, comentându-le în raport cu modelul
(8 p) Transformaþi pãrþile dialogate în naraþiune, ºi pe Evului Mediu.
cele narative în dialog. Problematizaþi.
Din oficiu: 10 puncte
TESTUL 2 Omul Evului Mediu

l Citiþi fragmentul (tradus de Scris-am ritm ºi rime, stihuri mii o sutã douãzeci
George Coºbuc) ºi rãspundeþi cerin- ªahii de odinioarã zugrãvindu-mi-i pe veci. [...]
þelor formulate: Zugrãvii zgripþori ce-n beznã varsã flãcãri pânã pier,
ªi toþi dracii de pe lume ºi toþi îngerii din cer!
Scrisoarea lui Firdusi1 cãtre ºahul Mahmud2 Zugrãvii duºmanii noºtri. Pe prieteni zugrãvii,
[] Tunã, vers rãzbunãtor! Zugrãvii toþi ºahii, prinþii duºi din lumea celor vii.
Dã de veste la o lume cã, sub sceptru-unui intrus, Slava lor e colb... Mormântul li-i tãcut, tãceri se cern...
A trãit rapsodul falnic: Firdusi de la Tus. Din morminte înviarã doar prin versul meu etern.
Despre ºahii drepþi din vremuri Firdusi stihui Hei, Mahmud, o criptã mutã þi se cascã sub picior,
1 Firdusi (cca 934 cca 1021) poet naþional al Iranului, autorul epopeii Cartea regilor, care evocã în 60.000 de distihuri istoria
anticã ºi medievalã a Iranului.
2 ªahul Mahmud îi promisese câte un dinar de aur pentru fiecare distih, dar, când epopeea este terminatã, îi trimite lui Firdusi 60.000
de bani mãrunþi; pentru a satiriza meschinãria sultanului, Firdusi îi trimite o scrisoare în versuri.
90
Eu cu telegari de versuri, te târãsc în viitor. [...]

Iarã stihurile mele vor dura în veci de veci,
Ca o lume de planete mii o sutã douãzeci!
l Rãspundeþi punctual la urmãtoarele cerinþe:

(8 p) Selectaþi patru cuvinte / sintagme din câmpul
semantic al creaþiei.
(8 p) Rescrieþi ultimul distih utilizând douã neolo-
gisme:
Epopeea persianã scrisã-n vechiul grai parsi.
(8 p) Precizaþi douã procedee lingvistice / elemente
morfosintactice prin care se contextualizeazã dis-
cursul epistolar.
(8 p) Motivaþi diversitatea timpurilor verbale ale
indicativului (prezentul / perfectul / viitorul).
(8 p) Prezentaþi douã valori expresive ale recurenþei
prezente în textul dat. Ascensiunea lui Mahomed
(8 p) Exemplificaþi patru figuri de stil diferite uti- (manuscris persan, 15391543)
lizate de Firdusi.
(8 p) Precizaþi douã teme ºi trei motive literare dez- despre creaþie ºi creator, aºa cum se oglindeºte
voltate în fragment. aceasta în textul poetic al lui Firdusi.
(10 p) Comentaþi douã antiteze cu rol structurant (14 p) Comentaþi caracteristicile poemului eroic
identificate în textul dat. medieval, exemplificând cu citate din frag-
(10 p) Prezentaþi într-un eseu argumentativ de apro- mentul selectat.
ximativ 10 rânduri concepþia Evului Mediu Din oficiu: 10 puncte
E
TESTUL 3 Omul Renaºterii
l Citiþi catrenele din poezia (8 p) Selectaþi din versurile citate patru termeni / sin-
Ultimele versuri 3 de Pierre Ronsard4 ºi tagme care se înscriu în câmpul semantic al
rãspundeþi cerinþelor formulate. creaþiei.
(8 p) Precizaþi douã mãrci morfosintactice ºi douã
Sã las de-acuma casã ºi grãdinã mãrci stilistice ale eului liric în textul citat.
Cu lucruri dragi, frumos meºteºugite (8 p) Motivaþi valoarea stilisticã a perfectului compus
Sã-mi cânt, asemeni lebedei vestite, în discursul poetic.
Supremul imn la apa meandrinã.5 (8 p) Rescrieþi douã secvenþe textuale (cuvinte / sin-
tagme) prin care se particularizeazã ipostaze ale
Din caier filele sunt descâlcite, existenþei.
Eu partea mea trãit-o-am deplinã, 3 Poezia a fost scrisã cu puþin înainte de moartea poetului; tra-
Mi-e numele în slavã ºi luminã, ducere de Alexandru Rally.
4 Pierre de Ronsard (1524-1585) poet francez care a înte-
Ci iatã clipa mergerii grãbite.
meiat miºcarea literarã cunoscutã sub numele de Pleiada; a scris
(8 p) Notaþi câte un sinonim contextual al adjec- ode, sonete, elegii; a fost considerat cel mai mare poet francez al
tivelor: meºteºugite, descâlcite, deplinã, grãbite. veacului sãu.
5 meandrinã cu meandre, curs ºerpuit al unui râu.
91
(8 p) Identificaþi registrul stilistic utilizat în text, for- (10 p) Comentaþi strofa a doua, referindu-vã la ideati-
mulând un argument în sprijinul aserþiunii ca ºi la expresivitatea discursului poetic.
voastre. (14 p) Formulaþi un punct de vedere argumentat cu
(8 p) Precizaþi patru figuri de stil prin care se rea- privire la caracterul reprezentativ / non-
lizeazã expresivitatea poeticã. reprezentativ al acestei poezii scrise de
(10 p) Prezentaþi rolul a douã motive poetice în Ronsard, prin raportare la canonul liricii din
structurarea viziunii poetice din poezia lui secolul al XVI-lea.
Ronsard. (Din oficiu: 10 puncte)
E
TESTUL 4 Omul clasic
l Citiþi urmãtorul text din piesa (8 p) Identificaþi douã tipuri de comic întâlnite în frag-
George Dandin sau soþul pãcãlit de ment.
Molière ºi rãspundeþi la cerinþele for- (8 p) Utilizaþi opiniile soþului pentru a contura un
mulate: portret al soþiei, încadrând-o într-o tipologie cla-
Mare pacoste mai e o nevastã de neam! Însurã- sicã.
toarea mea sã fie de învãþare de minte pentru bãrbaþii (8 p) Monologul citat este un lamento al eroului cu
care þin sã-ºi iasã din teapã pentru a se încuscri, ca privire la: instituþia cãsãtoriei, nevasta lui de
mine, cu casele boiereºti. E bunã boieria, n-am ce neam, pãrerea de rãu cã a cheltuit parale.
zice, e lucru mare, dar se loveºte de atâtea încurcãturi Optaþi pentru o singurã variantã argumentatã
ºi împrejurãri, cã e mai bine sã te laºi pãgubaº. În pri- succint.
vinþa asta, multe am învãþat pe pielea mea ºi am aflat
cum ne privesc pe noi, ãºtia, boierii în neamurile lor.
Ei umblã nu dupã noi, ci dupã chimirul nostru. Aºa
bogat cum sunt, aº fi fãcut mai cuminte sã nu mã bag
ºi sã nu mã însor cu o femeie care nu era de nasul
meu, mânioasã cã o cheamã ca pe mine ºi încre-
dinþatã cã toate paralele mele nu au fost în stare sã
plãteascã îndeajuns locul meu de bãrbat însurat.
George Dandin, George Dandin, ai fãcut o mare
dobitocie! Casa mi-a ajuns nesuferitã, ºi, de câte ori
mã întorc sub acoperiºul meu, dau de câte-o supãrare
nouã.
(8 p) Selectaþi patru termeni din câmpul semantic al

cãsãtoriei.
(8 p) Identificaþi registrul stilistic din monologul per-
sonajului.
(8 p) Convertiþi în variantele lor actuale urmãtoarele
cuvinte din text: pacoste, boierie, chimir, dobito-
cie.
(8 p) Pornind de la textul citat, confirmaþi sau infir- Ilustraþie de J.M. Moreau la piesa
maþi ideea cã George Dandin se încadreazã în George Dandin sau Soþul pãcãlit (din ediþia
tiparul burghezului. Opere complete ale lui Molière, Paris, 1773)
92
(10 p) Ce îºi reproºeazã Georges Dandin? Numiþi

defectele pe care le identificã în propria fire.
(10 p) Comparaþi punctul de vedere al eroului comic
cu privire la avere (chimir) din citatul: Aºa
bogat cum sunt, [] aº fi fãcut mai cuminte sã
nu mã însor cu o femeie [] încredinþatã cã
toate paralele mele nu au fost în stare sã
plãteascã îndeajuns locul meu de bãrbat
însurat cu atitudinea lui Harpagon: Vai! sãr-
manii mei bani, [] scumpii mei prieteni! am
fost lipsit de voi; [] Fãrã voi îmi e cu
neputinþã sã mai trãiesc.
(14 p) Având în vedere cã fragmentul citat constituie
expoziþiunea comediei, relaþionaþi titlul piesei
lui Molière cu derularea viitoare a eveni-
mentelor ºi încercaþi sã imaginaþi evoluþia acþi-
unii, punctând în continuare fiecare moment al
tramei: complicaþia (intriga, desfãºurarea acþi-
unii, punctul culminant) ºi deznodãmântul.
Exerciþiul de imaginaþie nu va depãºi 20 de
rânduri.
Din oficiu: 10 puncte
Cântãreþ cu lãutã, anonim, circa 1650
(Paris, Biblioteca Naþionalã)
TESTUL 5 Omul Luminilor

Citiþi urmãtoarele fragmente ºi rãspundeþi putut sã ne pãstrãm inocenþa ºi fericirea. Spaniolii
cerinþelor formulate: n-au ºtiut niciodatã prea bine ce-i cu þara asta ºi i-au
zis Eldorado1 [...]; cum suntem înconjuraþi de stânci
Candid acum nu mai juca decât un rol secundar ºi
ºi de prãpãstii greu de trecut, am scãpat pânã azi de
îºi însoþea valetul. Intrarã într-o casã foarte simplã,
lãcomia naþiunilor Europei care sunt, nu ºtiu de ce,
fiindcã uºa era numai de argint ºi lambriurile odãilor
foarte ahtiate dupã pietrele ºi tina pãmântului nostru,
nu erau decât de aur [...] Bãtrânul îi primi pe cei doi
în aºa hal, încât ar fi în stare sã ne ucidã pe toþi.[...]
strãini ºezând pe o sofa cu saltele de puf de colibri ºi
Candid, la toate aceste vorbe se minuna grozav ºi
îi cinsti cu licori în pahare de diamant; dupã aceea le
se gândea: Asta nu seamãnã deloc cu ceea ce se
rãspunse astfel la ceea ce voiau sã afle:
întâmpla în Vestfalia ºi în castelul domnului baron;
Am o sutã ºaptezeci ºi doi de ani ºi am auzit de
dacã prietenul nostru Pangloss ar fi în Eldorado, n-ar
la tata, scutier al regelui, despre urmãtoarele revoluþii
mai fi spus cã în Thunderten-tronckh2 era tot ce poate
care s-au întâmplat în Peru ºi la care a fost ºi el mar-
tor. Þara în care suntem este vechea patrie a incaºilor
care au avut neprevederea sã iasã din þinuturile lor ºi
sã supunã o parte din lume, dar care au fost doborâþi 1 Eldorado (lb. span., El dorado = þara de aur) þarã imagi-
de spanioli. Regii din familia lor care au rãmas în narã, de o bogãþie fabuloasã, despre care s-a presupus cã ar fi exis-
þara de baºtinã au fost mai înþelepþi: au poruncit, cu tat cândva în America de Sud.
consimþãmântul naþiunii, ca niciun locuitor sã nu mai 2 Thunderten-tronckh numele castelului în care a crescut
iasã niciodatã din þãriºoara noastrã; în acest chip am Candid ºi de unde fusese alungat.
93
fi mai bun pe lume; asta înseamnã cã trebuie numai- (8 p) Motivaþi utilizarea discursului direct care
decât sã cãlãtoreºti ºi sã vezi lumea. dominã în textul citat.
(8 p) Prezentaþi douã modalitãþi / procedee de ca-
(Voltaire3, Candid sau optimistul, capitolul XVIII)
racterizare a lui Candid.
(8 p) Selectaþi doi termeni populari ºi douã neolo- (8 p) Formulaþi un punct de vedere argumentat
gisme din textul citat. privind opþiunea scriitorului pentru alegerea unei sin-
(8 p) Identificaþi un câmp semantic pe care sã-l ilus- tagme de intitulare duble.
traþi cu trei termeni. (10 p) Explicaþi valenþele modelatoare ale cãlãto-
(8 p) Rescrieþi douã secvenþe textuale (cuvinte / sin- riei, pornind de la afirmaþia lui Candid: trebuie
tagme) prin care se particularizeazã douã valori con- numaidecât sã cãlãtoreºti ºi sã vezi lumea.
siderate absolute de cãtre bãtrânul din Eldorado. (10 p) Construiþi un discurs argumentativ,
(8 p) Precizaþi douã registre stilistice utilizate în formulând cel puþin douã argumente, privind raportul
text, formulând câte un argument în sprijinul aserþiu- real / ideal în fragmentul dat.
nii voastre. (14 p) Comparaþi modelul statal configurat prin
descrierea þãrii numite Eldorado cu viziunea iluministã
despre statul ideal.
3 Voltaire (1694-1778) gânditor ºi scriitor francez care a (Din oficiu: 10 puncte)
ilustrat prin creaþiile sale ideile iluministe.
TESTUL 6 Test de sintezã

Test de creativitate În fond, idealurile lui don Quijote sunt acelea care
preocupã omenirea de totdeauna ºi ele sunt cãutate cu
Citim cãrþi. De fapt, ne întâlnim cu toatã patima în mod continuu. Starea edenicã a omului
cãrþi, cu personaje din ele, cu ideile
este aruncatã în viitor de concepþiile moderne; don
expuse în cuprinsul lor ºi, în felul acesta, cu autorii lor.
Quijote, ca ºi tradiþiile cavalerilor Mesei Rotunde, o
Unele scrieri nu înseamnã decât foarte puþin sau chiar
punea în trecut, într-o epocã de aur. Deosebirea nu ni
nimic pentru noi; altele înseamnã foarte mult; dar
se pare esenþialã, fiindcã amândouã aceste poziþii sunt
unele sunt cu adevãrat admirabile, atunci când au
ideale. Adevãrul este cã omul a trãit întotdeauna sub
gãsit un rãsunet adânc în conºtiinþa ºi inima noastrã.
condiþia lui realã, printr-o inversiune a realitãþii. El a
(Cuvânt înainte, Anton Dumitriu, Cartea întâl-
nirilor admirabile. Eseuri, Editura Eminescu, intrat astfel într-un fel de coºmar, luptându-se cu irea-
Bucureºti, 1986) litãþi de genul morilor de vânt. Pentru a ieºi din impas,
un lucru ar trebui sã afle omul: cã este un miracol.
CUPRINS: (Don Quijote de la Mancha sau Inversiunea
l Don Quijote de la Mancha sau Inversiunea condiþiei umane)
condiþiei umane
l Faust sau rebeliunea inteligenþei Dacã cu ceilalþi eroi ai cãutãrilor mele m-am întâl-
l Descartes sau Îndoiala nesfârºitã nit în ceasurile de meditaþii sau de visare, cu Faust am
l Ulysse sau Cercul destinului fost împreunã în momentele profund dramatice ale
l Orfeu sau puterile incantaþiei vieþii. Fiindcã Faust nu se aratã ca ºi Mefistofeles
l Dante Alighieri sau Prin dragoste, în lume, dinco- decât atunci când te îndârjeºti împotriva destinului,
lo de lume atunci când îþi închipui cã nimic nu e valabil ºi cã tre-
l Socrate sau Înþeleptul în cetate buie sã apelezi la imposibil pentru a gãsi soluþia exis-
l Terra Mirabilis sau Întâlnirea cu pãmântul natal tenþei tale ºi a problemelor ei.
(Faust sau rebeliunea inteligenþei)
94
Întreaga mentalitate a epocii lui Descartes îl aºazã

pe om în centrul lumii ºi-i dã astfel o poziþie privilegiatã.
Raþiunea lui este mãsura întregii realitãþi. Omul a
devenit, astfel, o fiinþã puternicã, putând urca pânã la
stele ºi, în acelaºi timp, o fiinþã care nu poate face nimic
împotriva propriei dispariþii. Magnificã contradicþie!
Stranie, dar incontestabilã mãreþie!
(Descartes sau Îndoiala nesfârºitã)
Citim pe Homer. Îl citim în copilãrie ºi apoi nu-l

mai citim deloc. Îl mai recitesc poate unii poeþi ºi îl
studiazã erudiþii ºi savanþii eleniºti, care-l supun unui
examen de anatomie comparatã. Dar cei vechi nu-l
citeau aºa. Pentru ei, întreaga educaþie era fondatã pe
scrierile homerice, care se învãþau pe dinafarã, ºi totul
se explica printr-o trimitere la versurile din Iliada sau
Odiseea.
(Ulysse sau Cercul destinului) Nicolas Poussin (15941665)
Peisaj cu Orfeu ºi Euridice (fragment)
Noi încercãm sã înþelegem o lume orficã, a sunetu-
lui ºi a melosului, adicã o lume în vibraþie, în miºcare, A te descoperi pe tine însuþi înseamnã a te
prin suprapunerea ei peste o lume a imaginii statice, descoperi ca un element al ordinii lumii care se reflec-
încremenitã în plumbul paginii în care a fost turnatã. tã în ordinea din polis. Virtutea de care vorbeºte
Imposibilitatea de a face sã coincidã sunetul cu ima- Socrate, ºi o propovãduieºte cetãþii, este intrarea în
ginea, succesiunea cu simultaneitatea, a condus, în ordine, integrarea existenþialã a individului în cosmo-
general, la considerarea civilizaþiei orfice ca fiind sul uman al cetãþii, prin care va participa la cosmosul
inferioarã ºi primitivã faþã de civilizaþia care aparþine întreg.
galaxiei tiparului. Cu un termen matematic, am spune (Socrate sau Înþeleptul în cetate)
cã lumea sonorã a lui Orfeu nu este aplicabilã pe spa-
þiul determinat de imagine. O pãtrundere în lumea Când te întâlneºti cu þara ta?
acestuia nu se poate face decât prin alte mijloace decât (Terra Mirabilis sau Întâlnirea cu pãmântul natal)
acelea ale civilizaþiei noastre. ªi aceste mijloace cer sã
fie restabilite cuvântul ºi melosul în funcþia lor origi-
narã: de cuvinte ale vieþii, de melodie a ritmului cos- Sarcini de lucru
mic. Presupunând cã vi se cere sã explicaþi problematica
(Orfeu sau puterile incantaþiei) disciplinei literatura universalã, imaginaþi o carte scrisã
de voi, cu un cuprins bazat pe momente culturale,
Dragostea este ceea ce duce pe oameni în Infern, în opere, personaje care v-au impresionat. Fomulaþi ºase
Purgatoriu sau în Paradis, dupã calitatea ei; itinera- titluri dupã modelul sintagmei de intitulare duble din
riul provocat de aceastã forþã se sfârºeºte dincolo de cartea de eseuri a lui Anton Dumitriu ºi redactaþi câte
toate aceste simboluri ºi omul are posibilitatea sã un scurt fragment din fiecare capitol.
treacã de la mobil la imobil, de la iluzie la realitate, de 30 puncte (pentru fiecare titlu construit astfel, veþi
la devenire la duratã. Divina Commedia putea astfel primi 5 puncte; pentru o sintagmã simplã de intitulare
sã fie subintitulatã: Prin dragoste, în lume, dincolo de se acordã 2,5 puncte.)
lume. 60 puncte (6 x 10 puncte) Redactaþi câte un frag-
(Dante Alighieri sau Prin dragoste, în lume, ment din fiecare capitol.
dincolo de lume) Din oficiu: 10 puncte
95
CUPRINS
I. OMUL ANTIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Studiu de caz Omul renascentist,

Idealul eroic: Iliada de Homer . . . . . . . . . . . . . .4 între jubilaþie ºi scepticism . . . . . . . . . . . . . . . .52
Idealul demnitãþii: Antigona de Sofocle . . . . . .9
Studiu de caz Omul ºi destinul . . . . . . . . . . .14 IV. OMUL CLASIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53
Studiu de caz Oameni ºi zei umanizaþi . . . . .14 Lecturi paralele:
Arta poeticã de Nicolas Boileau-Despréaux . .54
II. OMUL EVULUI MEDIU . . . . . . . . . . . . .17 Epistola cãtre Pisoni. Arta poeticã
Lecturi paralele: de Quintus Horatius Flaccus . . . . . . . . . . . . . .54
Când ziua-i lungã-n mai Idealul raþiunii, omul onoarei, omul datoriei:
de Jaufré Rudel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 Cidul de Pierre Corneille . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Marele testament de François Villon . . . . . . . .18 Antimodelul: Avarul de Molière . . . . . . . . . . .60
Idealul cavaleresc: Cântecul lui Roland . . . . .20 Studiu de caz Aristocratul . . . . . . . . . . . . . . .65
Idealul creºtin: Divina Comedie Studiu de caz Omul clasic, între datorie
de Dante Alighieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22 ºi pasiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
Omul occidental, omul oriental:
Rubaiyat de Omar Khayyam . . . . . . . . . . . . . .31 V. OMUL LUMINILOR . . . . . . . . . . . . . . . .67
În asfinþit de Li-Tai-Pe . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31 Lectura ca jubilaþie: Cãtre bucurie
Balada doamnelor din alte vremuri de Frederich Schiller . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68
de François Villon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31 Eroul civilizator: Viaþa ºi uimitoarele aventuri
De unul singur beau sub lunã ale lui Robinson Crusoe de Daniel Defoe . . . .69
de Li-Tai-Pe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32 Spiritul contestatar: Faust
Studiu de caz Om ºi divinitate . . . . . . . . . . .33 de Johann Wolfgang Goethe . . . . . . . . . . . . . .74
Studiu de caz Idealul cavaleresc
Studiu de caz Triumful raþiunii . . . . . . . . . . .81
în romane ºi în poezia trubadurilor . . . . . . . . .34
Studiu de caz Cãlãtoriile ºi pasiunea
cunoaºterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
III. OMUL RENAªTERII . . . . . . . . . . . . . . .35
Lecturi paralele: SCHEME RECAPITULATIVE . . . . . . . . . .84
Sonetul LXI de Francesco Petrarca . . . . . . . . .36
Sonetul XIX de William Shakespeare . . . . . . .36 EVALUARE FINALÃ
Despãrþirea de idealul cavaleresc: Iscusitul Testul 1: Modulul Omul antic . . . . . . . . . . . . .90
hidalgo Don Quijote de la Mancha Testul 2: Modulul Omul Evului Mediu . . . . . .90
de Miguel de Cervantes y Saavedra . . . . . . . . .38 Testul 3: Modulul Omul Renaºterii . . . . . . . . .91
Reflexivitate ºi acþiune: Hamlet, prinþ al Testul 4: Modulul Omul clasic . . . . . . . . . . . . .92
Danemarcei de William Shakespeare . . . . . . .41 Testul 5: Modulul Omul Luminilor . . . . . . . . .93
Studiu de caz Omul universal ºi ºcoala . . . .50 Testul 6: Test de sintezã . . . . . . . . . . . . . . . . . .94
96
CORINT
EDUCA IONAL CORINT
E D U C AŢ I O N A L

Lu Xi PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Lu Xi PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CORINT

EDUCA IONAL CORINT

Date despre autori:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Redactor: Cornelia Gârmacea

Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

Departamentul de Vânzări 060012

Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii CORINT,

Literatura Antichitãþii orientale

IDEALUL EROIC Prima impresie pe care o lasã

Coordonate ale operei

Studiu de text: Scene celebre de luptã

Înfruntarea dintre Hector ºi Patroclos Vlãguit de un zeu, de mâna lui Apolo, ºi de

Lupta dintre Ahile ºi Hector

6 Acþiunea se desfãºoarã pe douã planuri: cel

Aplicaþii, teme, aprofundãri

Masca lui Agamemnon 1 Polis, oraº-cetate în limba greacã.

IDEALUL DEMNITÃÞII Esenþialul e sã cucereºti.

Coordonate ale operei

Studiu de text: Vezi dar cã soarta ce-mi gãteºti/Nu-i nicidecum un rãu 

1 Dike, zeiþa dreptãþii.

Corul antic, personajul colectiv, este

8 Sofocle construieºte imaginea omului

9 Numiþi ºi exemplificaþi douã modalitãþi de

Aplicaþii, teme, aprofundãri

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 14

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 15

bunãtãþile pãmântului ºi ne putem bucura de pro-

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 16

l Ipoteza: Mitul vârstei de aur se referã la ªI OAMENI  INSTRUMENTE ALE

II. OMUL EVULUI MEDIU

Romane alegorice l Beowulf

II. OMUL EVULUI MEDIU

LECTURI PARALELE [Versurile lui Villon]

Când ziua-i lungã-n mai...

II. Omul Evului Mediu

II. OMUL EVULUI MEDIU

IDEALUL CAVALERESC Ciclul regelui Charlemagne 

Cântecul lui Roland faþã de seniorul ºi suzeranul

Coordonate ale operei

Studiu de text: Omul eroic, sabie ce nu se frânge

Moartea lui Roland

II. Omul Evului Mediu

Caracteristici Ideal antic Ideal medieval Ideal contemporan

Opþiuni / valori existenþiale

Aplicaþii, teme, aprofundãri

II. OMUL EVULUI MEDIU

IDEALUL CREªTIN Dacã trebuie sã numesc o

II. Omul Evului Mediu

Studiu de text: Infernul  Omul cãzut, îngerul cãzut

În Cercul al doilea, sunt pedepsiþi cei care au

II. Omul Evului Mediu

II. Omul Evului Mediu

Coordonate ale operei Spirala ascensiunii prin Purgatoriu are o funcþie

Cântul II 109. te-ndeamnã acum  grãii  ºi-mi cântã una,

II. Omul Evului Mediu

II. Omul Evului Mediu

Studiu de text: Paradisul 

109. De sus în jos ºi dintr-o parte-n alta

118. ªi-aºa precum din coarda înstrunitã

II. Omul Evului Mediu

II. Omul Evului Mediu

l Caracterul dual al Divinei Comedii

IDEALUL EROIC Prima impresie pe care o lasã

IDEALUL DEMNITÃÞII Esenþialul e sã cucereºti.

Studiu de text: Vezi dar cã soarta ce-mi gãteºti/Nu-i nicidecum un rãu

l Ipoteza: Mitul vârstei de aur se referã la ªI OAMENI INSTRUMENTE ALE

IDEALUL CAVALERESC Ciclul regelui Charlemagne

Studiu de text: Omul eroic, sabie ce nu se frânge

IDEALUL CREªTIN Dacã trebuie sã numesc o

Studiu de text: Infernul Omul cãzut, îngerul cãzut

Cântul II 109. te-ndeamnã acum grãii ºi-mi cântã una,

Studiu de text: Paradisul

pean poate fi definit ca homo religiosus, cu o vãrului.

LECTURI PARALELE Caracterul patetic

În ceea ce priveºte epistola de dragoste,

REFLEXIVITATE ªI ACÞIUNE Nefiind tragedii clasice în formã,

Când acestã tendinþã de a cultiva perso-

Leonardo da Vinci Mona Lisa

Proza ºi poemul eroiccomic

LECTURI PARALELE Iubiþi deci raþiunea