ARHITECTURA SI URBANISM IN ROMANIA SECOLULUI AL XIX-LEA

1.Cadrul istoric general a fost marcat de contextul politic diferit al proviinciilor

romanesti.Transilvania a facut parte, pana la primul razboi mondial, din imperiul austro-
maghiar, in timp ce Tara Romaneasca si Moldova au urmat calea desprinderii de
suzeranitatea otomana prin perioada guvernarii rusesti si a Regulamentelor Organice, a
unirii principatelor si a Razboiului de independenta.Proclamarea regetului Romaniei, in
1881, prin care a debutat o perioada de mare stabilitate politica,fapt care a avut influente
favorabile asupra dezvoltarii economice.
-modernizarea treptata, a societatii,s-a bazat (sub puternica influenta occidentala) pe
formarea structurilor capitaliste, pe elaborarea legislatiei statului burghez, pe cresterea
economica, in special cea industriala etc. In consecinta,in mediul urban se modifica
semnificativ componenta populatiei, odata cu sporirea profesiunilor eminamente urbane.
2.Transformarea teritoriului: aparitia si extinderea rapida dupa 1860 a retelei de cale
ferata, care a condus la urbanizarea unor teritorii si la scaderea rolului teritorial a unor
importante localitati de pana atunci. Dezvoltarea accentuata a transportului pe Dunare - in
urma pacii de la Adrianopol si a infiintarii Comisiei Europene a Dunarii - si maritim, prin
cresterea importantei portului Constanta.
3.Modernizarea urbana revine administratiilor locale, eligibile: principalul instrument al
dezvoltarii urbane sunt diferitele reglementari urbanistice si arhitecturale si, imediat dupa
1900, planurile de sistematizare (Timisoara,Brasov,Bucuresti).Modelele urbanistice
aplicate sunt cele occidentale, in Vechiul Regat, si cele central-europene ( ca pana atunci ),
in Transilvania.
4.Categorii de interventii urbanistice:
-orase noi si restructurarea radicala a celor existente: porturile dunarene, din perioada
regulamentara pina in anii `50. Exemple de orase noi (T.Magurele, T.Severin, Oltenita
etc. ) si de resrtucturare ale fostelor raiale (Giurgiu, Braila).Caracteristicile planurilor si
importanta lor pentru urbanismul romanesc.
-extinderea oraselor existente: semnificative sunt exemplele de extinderi regulate, prin
parcelari de diferiteb dimensiuni: Galati, Cinstanta, Predeal.
-transformarea oraselor existente
-modificari/rectificari ale tramei stradale: alinierea strazilor si raportarea cladirilor
la acestea: trasarea a unor noi axe moderne de circulatie (bulevardele bucurestene) si
aplicarea parytiala a modelului haussmannian
-modificarea parcelarului - adaptarea (prin dimensiuni pentru functii urbane:
parcelarea marilor proprietati funciare - aparitia cartierelor (parcurilor), bazate pe modelul
fizic al oraselor-gradina, insotite de reguli de constructie (parcul Filipescu,Parcul Ioanid
din Bucuresti), ca si a primelor cartiere de locuinte ieftine.
-unificarea organismului urban (zona intra-muros cu cea extra-muros), prin
demolarea fortificatiilor in orasele din transilvania: aplicarea limitata, partiala, a principiilor
ringului vienez. Exemple: Timisoara, Brasov, Sibiu, Cluj.
-amenajarea spatiilor publice de agrement (parcuri gradini); imbinarea principiilor
clasice de compozitie cu cele peisagere. Exemple.
-modificarea imaginii urbane, prin inlocurea partiala a fondului construit anterior , prin
arhitectura de factura occidentala a secolului al XIX-lea si prin ordonarea fronturilor
stradale;
5.Programe de arhitectura
 -aparitia si consacrarea unor noi programe de arhitectura,in concordanta cu noua
civilizatie urbana; categorii de echipamente publice: cladiri pentru invatamant, pentru
cultura, administretie,institutii bancare, piete si hale alimentare etc., si exemplificare.
-locuinta societatii burgeze: ideea de comfort modern; aparitia a unor noi tipologii a
locuintei; de la resedinta nobilara la imobilul de raport - in cazul Bucurestiului.
-independeta relativa a programelor fata de curentele arhitecturale.
6.Principalele orientari stilistice
-contextul cultural: orientarea din ce in ce mai accentuata spre civilizatia si cultura
europeana; modernizarea a fost sinonima cu occidentalizarea. Apartenenta Traansilvaniei,a
Banatului si a Bucovinei la sfera de influenta culturala central-europeana a asigurat o
asimilare fireasca a arhitecturii secolului al XIX-lea.In Tara Romaneasca si Moldova a
avut loc insa o mutatie radicala, arhitecturile occidentale reprezentand un import. Acest
transfer cultural a fost falicitat de:
-prezenta arhitectilor straini (stabiliti temporar sau definitiv in Romania), veniti in
special din Franta, dar si din Germania,Austria si Italia.
-formarea primilor arhitecti romani in scolile din strainatate
-infiintarea,in 1891, a scolii de arhitectura din Bucuresti, dupa modelul
invatamantului practicat la Ecole des Beaux Arts din Paris.
a.Clasicismul

-principalele caracteristici ale arhitecturii neo-clasice europene

-clasicismul din Romania, activ in prima jumatate al secolului al XIX-lea, s-a situat
departe de optiunea formala clara si de dezbaterea doctrinara; el a avut un caracter
“aplicativ”,programatic, asociindu-se o noua acceptiune a frumosului (simplitatea si
rigoarea expresiei clasice) - legata si de desteptarea sentimentului istoricitatii (latinismul
Scolii Ardelene si elenismul Academiilor domnesti din Bucuresti si Iasi) - cu noi cerinte
functionale.
-Tara Romaneasca si Moldova. Bisericile si resedintele ample (palate, case domnesti si
boieresti) au constituit domeniul principal de manifestare al clasicismului. In ambele cazuri,
are loc o evolutie similara: intr-o prima faza formele clasice au fost aplicate doar la
exterior, pentru ca apoi sa aiba loc si transformarea planimetrica.Analiza unor exemple de
biserici(Ruset, din Botosani, respectiv bisericile din Letcani,Teiul Doamnei - cu plan
central - si Frumoasa din Iasi - pe plan longitudinal) si de resedinte (palatul de ziduri,
Frumoasa si Universitatea veche, ambele la Iasi.Casa Cretulescu din Bucuresti, respectiv
Casa Bals si casa Basota din Iasi, Platul domnesc al lui Grigore Ghica, Bucuresti).
Activitatea lui Alexandru Orascu (1817-1894) si principalele sale constructii clasiciste.
-Transilvania.In general clasicismul in Transilvania recurge la o simplitate si austeritate
extreme, utilizand un numar redus de elemente esentiale. Analiza unor exemple
semnificative: palatul Toldalaghi-Korda si Primaria din Cluj, Edificiul scoalelor romane din
Brasov, biserica reformata din Cluj si Catedrala romano-catolica din Satu Mare.
b.Romantismul
-Arhitectura a fost reflexul marilor ideii romanice: originalitatea si afirmarea geniului
creator individual, libertatea absoluta de creatie, cautarea expresivitatii si a caracterului
operei (in defavoarea frumosului), a pitorescului etc.Recuperarea trecutului (altul decat cel
al antichitatii) a condus la descoperirea valentelor arhitecturii gotice, fara insa ca
arhitecturile romnice sa se identifice cu neogoticul.
-Realizarile din romani se inscriu, in majoritatea cazurilor, in directia utilizarii cu
prepondernta a fragmentului gotic,intr-o compozitie in care acesta isi pierde conotatia
originala.Analiza unor exemple semnificative: parcurile din perioada regulamentara, palatul
Sutu, transformarile aduse de Schlatter manastirilor Tismana si Bistrita, casa Librecht,
palatul de la Ruginoasa,castelul de la Bontide, monumentele funerare etc. Romantismul
tarziu al Palatului administrativ de la Iasi.
c.Eclectismul
-curent cultural care cuprinde cele mai importante manifestari arhitecturale ale sec. XIX.
Procedeul eclectic consta, in arhitectura, in concordanta cu spiritul pozitivist al secolului,
in trei momente distincte: alegerea unor monumente al trecutului si demontarea lor in
elemente componente,clasificarea acestora si, apoi, remontarea lor supa principii istorice
(compozitie stilistica) sau dupa tipologii caracteristice destinatiei.Scopul operativ - crearea
unui obiect arhitectural nou fata de cele anterioare, coerent in partile sale.Eclectismul a
contribuit la largirea campului de observare si analiza, ca prima aplicare a metodei
experimentale in arhitectura.
-arhitectura eclectica a fost in relatie directa cu academiile de arhitectura si, implicit, cu
academismul, inteles ca incercare de verificare obiectiva a produsului artistic si ca metoda
de invatare. Cea mai importanta academie a fost Ecole des Beaux Arts de la Paris; prin
celebrul sau tratat, Julien Guadet a propus o viziune unificata a teoriei si practicii, o
metoda de lucru bazta pe utilizarea nediferentiata a exemplelor oferite de istorie.
-patrunderea eclectismului in Romania (atat in Transilvania cat si in Vechiul Regat0, spre
sfarsitul secolului, a coincis cu o perioada de crestere economica si, prin urmare, de avant
constructiv.Eclecticismul a devenit, cu mare rapiditate, un limbaj de consum, aflat la
indemana arhitectilor (romani si straini), a constructorilor sau a proprietarilor insisi.
Aceasta situatie explica imensa cantitate de cladiri eclectice, de la cele mai reprezentative
constructii administrative, pana la locuintele modeste de serie, care au marcat decisiv
configuratia oraselor.Analiza unor exemple cu semnalarea referintelor istorice.

ARHITECTURA NEO-ROMANEASCA
pana la primul razboi mondial

1.Premise
-arhitectura neo-romaneasca se inscrie in miscarea romanmtizmului european, de
redesteptare a spiritului si a identitatii nationale, care,in cazul particular al romaniei, a
dominat intregul secol al XIX-lea, nu numai in sfera ideologiilor artistice ,ci in primul rand,
pe aceea a politicului. In privinta arhitecturii nu mai era vorba de recuperarea istoriei, in
general, ci pe aceea nationala.
-precursori:Alexandru Odobescu si Dimitrie Berindei, care afirma, la mijlocul secolului,
necesitatea unei arhitecturi romanesti, ca si sursele principale ale acesteia: vechea
arhitectura culta si arhitectura populara.
-sporirea interesului pentru monumentele istorice si pentru protejarea lor;reactia la
restaurarile lui Lecomte de Nouy si prima lege pentru protectia monumentelor.
2.Ion Mincu(1850-1912)
-formatia sa profesionala; sursele sale de inspiratie;importanta acordata bisericii
Stavropoleos pentru proiectarea unei noi arhitecturi in forme nationale.
-lucrarile-manifest: casa Lahovari (1886), Scoala centrala de fete (1890),Bufetul de la
Sosea (1892), proiectul pentru Primaria capitalei (1900-1904); analiza stilistica.Alte
constructii ale lui I.Mincu.
3.Scoala de arhitectura
 -inceputurile invatamantului romanesc de arhitectura (1891) si formarea studentilor in
spiritul arhitecturii initiate de Mincu: proiectele in “stil neo-romanesc” si releveele dupa
vechile monumente nationale.
4.Principalii protagonisti ai perioadei: Petre Antonescu, Grigore Cerchez, Nicolae
Ghica Budesti,
Cristofi Cerchez.Analiza unor cladiri reprezentative pentru cautarile lor plastice.

CULTURA ARHITECTURALA A PERIOADEI INTERBELICE

1.Conditii generale politice si economice:noua realitate a tarii dupa Marea Unire-

populatia si suprafata tarii;Constitutia din 1923 si unificarea administrativa.Regimul
politic.Dezvoltarea economica: criza de supraproductie din 1928-32 si momentul de varf
din 1938.
2.Contextul cultural:afirmarea noilor generatii de intelectuali; pluralizmul expresiei
artistice. Disputa traditionalism - modernitate si cautarea identitatii spirituale nationale; o
perspectiva diferita asupra spatiului rural si asupra valorilor istorice.
3.Arhitectura si urbanismul:
-culturi diferite ale urbanului: Vechiul Regat si teoriile care au apartinut imperiului austro-
ungar
-dezbaterea de idei si protagonisti; noutatea in peisajul arhitectural romanesc. Rolul
principalelor reviste de arhitectura: “Arhitectura”(1906-1944); “Urbanismul”(1932-1942);
”Simetria”(1939-1947);Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”(1908-1945).
4.Urbanismul si evolutia oraselor:
-cadrul legislativ: prezenta problemelor de sistemetizare in legile administrative:
“Instructiunile si normele pentru intocmirea planurilor de sistemetizare” din 1939;legislatia
locuintei.
-teoria urbanismului: importanta lui Cincinat Sfintescu - “Urbanistica generala si
speciala”,”Superurbanismul”.Alte contributii teoretice: Ion Davidescu, Duliu
Marcu,Alexandru Zamphiropol.
-amenejarea teritoriului: protectie pentru amenajarea litoralului si a vaii Prahovei.
-importanta planurilor de sistematizare in comparatie cu interventiile propriu zise; analiza
unor exemple de planuri de sistematizare: Sibiu,Bucuresti,Iasi
-categorii de operatii urbanistice: localitati noi (statiuni maritime) si cartiere in orasele
existente; proiecte si interventii in zonele centrale: amenajari de spatii publice urbane.
5.Curentele arhitecturale.A fost perioada cu cea mai mare varietate de orientari si
cautari stilistice, existand diferente notabile intre Vechiul Regat si teoriile alipite dupa
primul razboi mondial.Arhitectii au practicat, deseori, arhitecturi diferite.Principale curente:
-permanenta arhitecturii clasicizante: prelungiri ale eclectismului si, dupa 1935,
manifestari ale clasicismului modern; corespondente ale acestuia cu ideologia perioadei,
arhitecti exemple.
-arhitectura Art-Deco, ca prima faza a modernitatii. Caracteristici principale, exemple
semnificative.
-arhitectura moderna
 arhitectura neo-romaneasca. Schimbarea de atitudine fata de sursele traditionale de
inspiratie: de la arheologia decorativa spre semnificatiile profunde ale arhitecturii populare;
rolul decisiv al lui G.M.Cantacuzino in aceasta modificare de optica. Protagonisti si
realizari importante. Arhitectura neo-romaneasca - stil oficial.
6.Arhitectura moderna
a.Asimilarea
-circulatia ideilor si contactele cu mediile avangardiste europene:importanta lui Marcel
Iancu si a revistei “Contimporanul”(in perioada 1924-1930).
-climatul cultural general al societatii romanesti: noua arhitectura este asimilata noului
spirit al epocii. Principalii beneficiari: intelectualitatea cu deschidere culturala, diferite
societati si institutii si, in mai mica masura, statul. Arhitectura moderna devine insa rapid un
nou limbaj de consum, alaturi de arhitectura neo-romaneasca.
-difuzarea arhitecturii moderne - favorizata de boom-ul economic al deceniului 4 - a fost
diferita in regiunile tarii:centre mai importante.
b.Principale caracteristici:
-o nou interpretare functionala si spatiala a programelor de arhitectura;scoli, cladiri de
birouri, hale alimentare, sanatorii, locuintele sociale etc.Cristalizarea apartamentului si a
imobilului de raport modern in Bucuresti.
-expresia plastica si spatiul interior. Varietatea repertoriului formal concretizata prin
realizarile diferitilor arhitecti.Atentia acordata detaliului. Limitele de asimilare a gandirii
moderne, in absenta discursului critic: raportul dintre fatada si volumetria, de factura
moderna, si planul tributar traditiei compozitionale academiste. Influentele celorlalte
curente arhitecturale. Principalii exponenti.
-modificarea radicala a imaginii urbane; fragmente urbane unitare (bd. Magheru si
cartierul Vatra Luminoasa din Bucuresti, faleza de la Eforie Nord etc.) si importanta lor in
noua configuratie estetica.
c.Horia Creanga (1892-1943) - cel mai important reprezentatnt al arhitecturii moderne
romanesti.Formatia beaux-artista (Paris, 1919-1924) si inceputurile activitatii in
romania.Etape ale arhitecturii sale:
-pana in 1929; cautari in directia simplificarii formei (cu puternice accente Art-Deco), si
in directia coerentei spatial-functionale - vila dr. Petru Groza, Deva, 1927, vila Medrea si
imobilul Pop-Gheorghiu din Bucuresti.
-1929 - cca.1936: modernismul deplin, caracterizat prin rationalitatea organizarilor
functionale si prin utilizarea unui vocabular formal exclusiv modern, insotit de teme
compozitionale proprii. Cladiri importante: imobilul ARO, bd. Magheru (1929-1931), vilele
Miclescu, Bunescu si Cantacuzino, imobilele Davidoglu, Dumitrescu, Ottulescu, Burileanu-
Malaxa etc.
- dupa 1936: reducerea severa a formei spre esential avand drept consecinta disparitia
poeticii etapei anterioare.Influenta decisiva pe care a avuto proiectarea cladirilor industriale
de la Uzinele Malaxa.Alte constructii importante: cele doua ARO (Calea Victoriei,Halele
Ober,pavilioanele de expozitii din parcul Herastrau.

ARHITECTURA SI URBANISMUL DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Contextul:
-schimbarea regimului politic: disparitia statului democratic - ideologia comunista domina
integral societatea, iar statul totalitar devine proprietarul aproape absolut al tuturor
 domeniilor economiei (nationalizarea din 1848, colectivizarea agriculturii din 1962).
Intreaga economie este dirijata centralizat, are loc industrializarea fortata a economiei.
-efectele asupra arhitecturii si urbanismului:
- este desfiintata libera practica a arhitectilor; acestia devin functionari ai statului in
institute de proiectare, controlindu-se si limitandu-se,astfel, in mod sever,posibilitatile de
creatie urbanistica si arhitecturala; relatia arhitectului cu autoritatea statului.
- politica de industrializare fortata a avut drept consecinta cresterea rapida a
populatiei urbane (cu mari dificultati de acomodare la modul de viata urban),impulsionarea
dezvoltarii oraselor, sporirea necesarului de locuinte (spatii de cazare0 si a dotarilor
colective, realizarea unor numeroase noi zone industriale.Dirijarea investitiilor s-a facut
dupa un program strict centralizat.
-exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului urban este simbolica, iar
investitia particulara devine nesemnificativa.S-au creat astfel premisele proiectarii si
realizarii unor investitii urbanistice de foarte mari dimensiuni.
-statul a dispus de toate verigile actului de constructie :intocmirea temei , elaborarea
proiectului, terenul, finantarea, executia.
2.Evolutia arhitecturii si urbanismului a fost rezultanta influentei, determinate, a
politicii statului (si a pcr) si a curentelor epocii;evolutia simultana si divergenta cu acestea.
Interventia totala a politicului a avut loc prin hotararile cc al pcr si a consiliului de ministri
din 1952, prin care s-a decis reconstructia socialista a oraselor, infiintarea Institutului de
Arhitectura (dupa o perioada de functionare ca facultate a Politehnicii) si a tuturor
structurilor organizatorice a domeniului.
-etape principale ale evolutiei politice:cucerirea si consolidarea puterii politice, perioada
stalinista,”dezghetul” anilor `60 si inceputul anilor `70,revenirea la regimul totalitar absolut
pana in 1989.
-etape ale arhitecturii si urbanismului:
a. prelungirea,in anii `50 ,a culturii arhitecturale interbelice, prin limbajul rationalist si
cautarile unei arhitecturi de factura nationala.
b. episodul arhitecturii realismului socialist (prima parte a anilor `50)
c. arhitectura “functionalista”, spre sfarsitul anilor `50, si evolutia ei in urmatoarele
doua decenii - cea mai fertila perioada a arhitecturii romanesti postbelice
d.variante ale postmodernului si recrudescenta arhitecturii clasicizante ca expresie a
regimului totalitar,dupa 1977.
3.Urbanismul
- studiile de sistematizare teritoriala; amenajarea litoralului
- teoria urbanismului
- practica profesionala: disparitia de facto a dreptului la proprietatea funciara urbana a
facilitat difuzarea principiilor Chartei de la Atena, aplicate in ansambluri urbanistice de
dimensiuni mai mari sau mai mici, in interiorul localitatilor sau la extinderile acestora.
Diferenta principiilor urbanistice fata de cele anterioare (bazate pe mica proprietate si pe
parcelare) produce o ruptura radicala a morfologiei urbane.Relatia de modernizare si
distrugere.Planul de sistematizare apare la inceputul anilor 60`; caracterul sumar al schitei de
sistematizare.
- succesiunea tipurilor de interventii urbanistice: completari de fronturi,mici ansambluri
de locuit sau de dotari;cvartatele staliniste; restructurarea unor artere importante ale
oraselor; marile ansambluri de locuit realizate la periferia localitatilor sau in zonele slab
construite-caracteristicile urbanistice ale acestora; legea strazilor din 1976 si recuperarea
spatiului strazii;retorica monumentalului; interventiile asupra centrelor (istorice) ale
oraselor.Exemplificari pentru toate categoriile.