Professional Documents
Culture Documents
CUPRINS
Introducere
I. Aspecte generale
1.1 Așezarea arealului analizat în cadrul unităților de relief ale României
1.2 Localizarea în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene
II. Evaluarea potențialului ecologic
2.1 Caracteristicile geologice și pedologice
2.2 Particularități hidrografice
Se voranexa la portofoliu:
B. Fișa biogeografică
I.Aspecte generale
Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând
ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est,
străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe râul
Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi, trece prin oraș și prin două comune
suburbane și apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puțină;
este canalizat pe aproape toată partea ploieșteană a traseului său, în el deversându-se, la
ieșirea din oraș, sistemul de canalizare al acestuia.
Regiunea continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene și se întinde
pe o fâșie largă de la vest la est, pornind din centrul Franței și îndreptându-se către granița estică
a Poloniei în partea de nord și a României în partea de sud. În afara teritoriului UE, aceasta se
întinde până la Munții Ural, la granița cu Asia. În sud, regiunea este aproape împărțită în două de
lanțurile muntoase înalte din zona alpină și de zonele de stepă din Câmpia Panonică. Sunt incluse
și părți din zona litorală a Mării Adriatice și a Mării Baltice.
Zona Mio-Pliocene din regiunea Ploiești a fost exploatată pentru hidrocarburi și cărbune din
secolul al XIX-lea . Zona se întinde de la flișul de la nord până la Platforma Moesiană din sud.
Zona este marcată de depozitele alternante de argilă, marl, șisturi și nisip, conglomerat, sare și
calcar. Capcanele structurale și capcanele stratigrafice se formează din diapirismul de sare, care
a dat naștere unor falduri și aripi anticline . Există patru alinieri majore ale liniilor anticritice,
toate paralele cu Gama Carpatică . Nisipurile nisipoase sunt principalii producători de petrol și
gaze, în special Meotian (60%) și Dacian (29%), urmat de Miocen Sarmațian (5%), dar unele
uleiuri există în miocen Helvetian și Oligocen. Structurile majore de producție includ Moreni-
Gura Ocnitei, Baicoi-Tintea și Boldesti
Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând
ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est,
străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe râul
Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi, trece prin oraș și prin două comune
suburbane și apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puțină;
este canalizat pe aproape toată partea ploieșteană a traseului său, în el deversându-se, la ieșirea
din oraș, sistemul de canalizare al acestuia.
2.3 Cracterizarea parametrilor climatic principali
Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime și maxime înregistrate în secolul
nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 și respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007. În medie, pe
an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură
moderată.
Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 600 mm, cu 30–40 mm în ianuarie și 88 mm
în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu
305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin,
131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit.
Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est (23 %), cu
o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s și
numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.
geologice unice în țară, poieni cu narcise. Acestea sunt doar câteva dintre cele peste 130 de
arii naturale protejate aflate pe teritoriul Prahovei, multe dintre ele puțin cunoscute de
prahoveni și de către turiști.
european de protecție a habitatelor și speciilor de floră și faună sălbatice, ale cărui baze au
fost puse încă din anul 1992, printr-o serie de acte normative.
Pe teritoriul Prahovei, specialiștii au identificat nu mai puțin de 134 de arii naturale protejate de
importanță locală, 14 arii naturale protejate de importanță județeană, dar și rezervații naturale de
sălbatice, ale cărui baze au fost puse în anul 1992, prin aplicarea Directivei Habitate 92/43/CCE (
SCI – situri de importanță comunitară – floră, faună, habitate) și a Directivei Păsări 79/409/CCE
(SPA – situri de protecție specială avifaunistică). După aderarea României la UE, cele două
directive au fost transpuse în legislația românească. În Prahova au fost declarate șapte situri
Natura 2000 ce cuprind habitate naturale, specii de floră și faună sălbatice de interes comunitar:
Parcul Natural Bucegi (ce include ariile protejate Abruptul Prahovean, Munții Colții lui Barbeș,
punctual fosilifier Plaiul Hoților), Ciucaș, Pădurea Glodeasa, Lacul Bâlbâitoarea, Stânca Tohani,
Pădurea Plopeni, Cheile Doftanei, precum şi o arie de protecție specială avifaunistică – Câmpia
Gherghiței și o arie naturală protejată complex – Coridorul Ialomiței, după cum ne-a precizat
responsabilități privind custodiile ariilor naturale protejate. Acest muzeu a luat în custodie, în
anul 2011, trei dintre siturile Natura 2000 și cu finanțare europeană a elaborat Planurile de
Lacul Bâbâitoarea (pentru primele două custodia fiind prelungită anul trecut cu încă cinci ani).
Documentele cuprind măsuri de protecție și de conservare pe termen lung. Este vorba despre
zone de o rară frumusețe, cu plante și ecosisteme rare. Codrul secular Glodeasa (544 ha), aflat pe
raza comunei Valea Doftanei, conservă o veche pădure de fag, în amestec cu plante rășinoase din
specia Abies alba, exemplarele arboricole având înălțimi de 30-35 de metri. Este considerată o
pădure cvasi-virgină, printre puținele de acest fel din țară. Printre speciile ocrotite de lege
aparținând faunei din zonă se regăsesc: Ursus arctos, Bombina variegata (o specie de broască),
Triturus montandoni (o specie de şopârlă). Lacul Bâlbâitoarea sau Lacul fără Fund (3 ha) din
comuna Bătrâni are zone cu turbării active (zone mlăştinoase, bogate în vegetaţie, din ale căror
resturi se formează turba – un tip de cărbune) și este situat în cea mai sudică parte a continentului
european. Printre speciile de plante protejate de lege se află Roua cerului – o plantă carnivoră
unică în România. Pădurea Plopeni (91 ha) are între 100 și 200 de ani, fiind formată din stejar,
specie care în mod obișnuit se întâlnește la altitudini mai mari. În Prahova, arii considerate de
importanță națională, declarate astfel într-o serie de acte normative, sunt: Arinișul de la Sinaia –
o zonă în care predomină arinul și salcia, Tigăile din Ciucaș – o asociere unică de stânci sub
formă de turnuri, stâlpi, ciuperci, căpățâni de zahăr și Muntele de Sare de la Slănic. Printre
de la Gura Beliei din Comarnic, rezervația forestieră Cocorăștii Mislii, Rezervația naturală
Baia Verde, Baia Roșie, rezervația geologică Piatra Verde Slănic, rezervația geologică și
peisagistică numită Cheile Secăriei, Lacul Paltinu și rezervația Foile verzi de la Valea Doftanei.
Fig 4: Arii protejate din judetul Prahova