You are on page 1of 10

Caracterizarea potențialului ecologic și particularitățile exploatării biologice în

arealul localității Ploiesti

CUPRINS

Introducere

I. Aspecte generale
1.1 Așezarea arealului analizat în cadrul unităților de relief ale României
1.2 Localizarea în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene
II. Evaluarea potențialului ecologic
2.1 Caracteristicile geologice și pedologice
2.2 Particularități hidrografice

2.3Caracterizarea parametrilor climatic principali

2.4Utilizarea metodelor grafice în caracterizarea potențialului ecologic.Diagrama în scară


dublă Gaussen

2.5Utilizarea Indicilor ecometrici climatic în analiza potențialului ecologic

III. Exploatarea biologică

3.1 Caracteristicile formațiilor vegetale

3.2 Analiza Histofenogrameiși a duratei sezonului de vegetație

3.3 Arii protejate situate în cadrul arealului analizat

Se voranexa la portofoliu:

A. Harta cu răspândirea geografică a arealelor c ecaracterizează 3 specii de plante

B. Fișa biogeografică
I.Aspecte generale

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului, reprezentand


suport si resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si animale.
Exploatarea biologica materializeaza raporturile dintre mediul biotic si abiotic.
Diferentirea calitativa a tipurilor de mediu si subtipurilor de mediu se reflecta in structura si
compozitia invelisului biotic,in structura si organizarea spatiala a acestora.

1.1 Așezarea arealului analizat în cadrul unităților de relief ale României

Ploiești este municipiul de reședință al județului Prahova, Muntenia, România

Este situat la 60 km nord de București, pe coordonatele de 26°1'48" longitudine estică și


44°56'24" latitudine nordică și are o suprafață de aproape 60 km². Este înconjurat de
comunele Blejoi (la nord), Târgșoru Vechi (la vest), Bărcănești, Brazi (la sud) și Bucov (la est).

Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând
ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est,
străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe râul
Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi, trece prin oraș și prin două comune
suburbane și apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puțină;
este canalizat pe aproape toată partea ploieșteană a traseului său, în el deversându-se, la
ieșirea din oraș, sistemul de canalizare al acestuia.

2.1 Fig 1:Localizarea orasului


Ploiesti in cadrul judetului Prahova .
1.2 Localizarea în cadrul Regiunilor Biogeografice Europene

Fig 2:Harta regiunilor biogeografice Europene

Fig 3:Harta delimitarii regiunilor biogeografice ale Europei in Romania


Analizand harta de mai sus, putem observa faptul ca orasul Ploiesti se incadreaza in regunea
biogeografica continentala.

Regiunea continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene și se întinde
pe o fâșie largă de la vest la est, pornind din centrul Franței și îndreptându-se către granița estică
a Poloniei în partea de nord și a României în partea de sud. În afara teritoriului UE, aceasta se
întinde până la Munții Ural, la granița cu Asia. În sud, regiunea este aproape împărțită în două de
lanțurile muntoase înalte din zona alpină și de zonele de stepă din Câmpia Panonică. Sunt incluse
și părți din zona litorală a Mării Adriatice și a Mării Baltice.

II.Evaluarea potentialului ecologic

2.1 Caracteristicile geologice si pedologice

Zona Mio-Pliocene din regiunea Ploiești a fost exploatată pentru hidrocarburi și cărbune din
secolul al XIX-lea . Zona se întinde de la flișul de la nord până la Platforma Moesiană din sud.
Zona este marcată de depozitele alternante de argilă, marl, șisturi și nisip, conglomerat, sare și
calcar. Capcanele structurale și capcanele stratigrafice se formează din diapirismul de sare, care
a dat naștere unor falduri și aripi anticline . Există patru alinieri majore ale liniilor anticritice,
toate paralele cu Gama Carpatică . Nisipurile nisipoase sunt principalii producători de petrol și
gaze, în special Meotian (60%) și Dacian (29%), urmat de Miocen Sarmațian (5%), dar unele
uleiuri există în miocen Helvetian și Oligocen. Structurile majore de producție includ Moreni-
Gura Ocnitei, Baicoi-Tintea și Boldesti

2.2 Particularitati hidrografice

Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând
ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est,
străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe râul
Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi, trece prin oraș și prin două comune
suburbane și apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puțină;
este canalizat pe aproape toată partea ploieșteană a traseului său, în el deversându-se, la ieșirea
din oraș, sistemul de canalizare al acestuia.
2.3 Cracterizarea parametrilor climatic principali
Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime și maxime înregistrate în secolul
nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 și respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007. În medie, pe
an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură
moderată.
Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 600 mm, cu 30–40 mm în ianuarie și 88 mm
în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930, cu
305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin,
131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit.
Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est (23 %), cu
o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s și
numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.

2.4 Utilizarea metodelor grafice în caracterizarea potențialului ecologic.Diagrama în


scară dublă Gaussen

2.5Utilizarea Indicilor ecometrici climatic în analiza potențialului ecologic

Indicii ecometrici climatici


Tetraterma Mayr este un indice ce utilizează valorile precipitaților din lunile ce au
activitate biologică mare. Valoarea tetratermei Mayr la stația Ploiesti este de 19,37.
Suma precipitațiilor din lunile cu temperaturi cu valori egale sau mai mult de 10°C sau
indicele pluviometric utilizează valorile de precipitații din lunile ce fac parte din sezonul de
vegetație. Valoarea calculată la stația Ploiesti este de 432,8 mm.
Suma precipitațiilor din lunile iulie și august sunt luni în care evapotranspirația este mare.
Valoarea acesteia este de 123,9mm la stația Ploiesti.
Suma precipitațiilor din noiembrie-martie sunt lunile în care se acumulează umiditate în
orizontul biologic activ al solului. Valoarea acesteia este de 273,2 la stația Ploiesti.
Indicele de ariditate de Martonne se calculează anual, lunar sau pentru sezonul de
vegetație. Valoarea obținută la stația Ploiesti al acestui indice este de 37,27 unități. Această
valoare este anualăși indică un climat umed conform tabelului lui de Martonne ce arată
ierarhizarea climatică în raport cu valorile indicelui. Valoarea lunară a acestui indice este de
65,53 unități.
Indicele erozivității climatice se calculează prin raportul dintre pătratul lunii cu
precipitațiile cele mai mari și precipitațiile anuale. Valoarea obținută la stația Ploiesti este de
10,37.
Indicele Gams este folosit pentru a evalua potențialul pluviometric al unui teritoriu și
ajută la aflarea favorabilității dezvoltării fagului în acel teritoriu. Se calculează folosind
precipitațiile anuale în raport cu altitudinea. În cazul orașului Ploiesti nu se poate vorbi despre
dezvoltarea fagului deoarece valoarea înregistrată este de 3,58, iar valoarea optimă pentru
dezvoltarea acestuia trebuie să fie apropiată de 1.

III. Exploatarea biologică

3.1 Caracteristicile formațiilor vegetale

Impactul omului asupra mediului înconjurător depășește frontiera poluării. La aceasta se


adaugă și extragerea unor componentebiotice și abiotice din ecosistem, introducerea de elemente
floristice sau faunistice în alte biomuri ce duc la dezechilibru biologic.Poluanții pot fi substanțe
chimice (pesticide, petrol, gaze naturale, substanțe organice), factori fizici (căldura, zgomot,
radiații ionizante) sau biologici (germeni patogeni).(Costache N., 1996)
Speciile forestiere răspund diferit în fața poluării din atmosferă.Spre exemplu stejarul este
sensibil la ozonul nociv de la suprafața solului. Plopul alb este foarte sensibil la poluarea cu
plumb.Ceruleste foate rezistent la poluare. Aninul negru este destul de rezistent în fața poluării
dar îl afectează mult poluarea cu sulf. Acesta asimilează ușor azotul din atmosferă și din sol.

3.2 Analiza Histofenogrameiși a duratei sezonului de vegetație

Înmugurirea începe pe 3 martie și se sfârșește pe 27 martie. Înfrunzirea începe pe 27


martie și se sfârșește pe 21 aprilie. Înflorirea începe pe 21 aprilie și se sfârșește pe 3 iunie.
Fructificarea cu dezvoltarea aparatului foliar începe pe 3 iunie și se sfârșește pe 15 august.
Diseminarea fructelor și semințelor începe pe 15 august și se încheie pe 12 septembrie. Pierderea
parțială a aparatului foliar începe pe 12 septembrie și se încheie pe 6 octombrie. Pierderea totală
a aparatului foliar începe pe 6 octombrie și se incheie pe 15 noiembrie.
Pragul termic de 5°C include 171 de zile, pragul de 10°C include 49 de zile, pragul de
15°C include 70 zile, iar pragul termic ce depășeste 20°C indică o perioadă de coacere de 73 de
zile.
3.3 Arii protejate situate în cadrul arealului analizat

Păduri seculare, lacuri sărate, rezervații hidrologice cu ecosisteme rare, formațiuni

geologice unice în țară, poieni cu narcise. Acestea sunt doar câteva dintre cele peste 130 de

arii naturale protejate aflate pe teritoriul Prahovei, multe dintre ele puțin cunoscute de
prahoveni și de către turiști.

O parte dintre arealele cu o bogată diversitate de floră și faună valoroase reprezintă

rezervații de interes comunitar, aflate în rețeaua ecologică Natura 2000 – un sistem

european de protecție a habitatelor și speciilor de floră și faună sălbatice, ale cărui baze au

fost puse încă din anul 1992, printr-o serie de acte normative.

Pe teritoriul Prahovei, specialiștii au identificat nu mai puțin de 134 de arii naturale protejate de

importanță locală, 14 arii naturale protejate de importanță județeană, dar și rezervații naturale de

importanță națională și de importanță europeană, aflate în rețeaua ecologică Natura 2000.

Aceasta reprezintă un sistem european de protecție a habitatelor și speciilor de floră și faună

sălbatice, ale cărui baze au fost puse în anul 1992, prin aplicarea Directivei Habitate 92/43/CCE (

SCI – situri de importanță comunitară – floră, faună, habitate) și a Directivei Păsări 79/409/CCE

(SPA – situri de protecție specială avifaunistică). După aderarea României la UE, cele două

directive au fost transpuse în legislația românească. În Prahova au fost declarate șapte situri

Natura 2000 ce cuprind habitate naturale, specii de floră și faună sălbatice de interes comunitar:

Parcul Natural Bucegi (ce include ariile protejate Abruptul Prahovean, Munții Colții lui Barbeș,

punctual fosilifier Plaiul Hoților), Ciucaș, Pădurea Glodeasa, Lacul Bâlbâitoarea, Stânca Tohani,

Pădurea Plopeni, Cheile Doftanei, precum şi o arie de protecție specială avifaunistică – Câmpia

Gherghiței și o arie naturală protejată complex – Coridorul Ialomiței, după cum ne-a precizat

Luminița Camelia Mirodotescu, de la Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, cu

responsabilități privind custodiile ariilor naturale protejate. Acest muzeu a luat în custodie, în

anul 2011, trei dintre siturile Natura 2000 și cu finanțare europeană a elaborat Planurile de

Management și Regulamentele ariilor naturale protejate Pădurea Glodeasa, Pădurea Plopeni,

Lacul Bâbâitoarea (pentru primele două custodia fiind prelungită anul trecut cu încă cinci ani).
Documentele cuprind măsuri de protecție și de conservare pe termen lung. Este vorba despre

zone de o rară frumusețe, cu plante și ecosisteme rare. Codrul secular Glodeasa (544 ha), aflat pe

raza comunei Valea Doftanei, conservă o veche pădure de fag, în amestec cu plante rășinoase din

specia Abies alba, exemplarele arboricole având înălțimi de 30-35 de metri. Este considerată o

pădure cvasi-virgină, printre puținele de acest fel din țară. Printre speciile ocrotite de lege

aparținând faunei din zonă se regăsesc: Ursus arctos, Bombina variegata (o specie de broască),

Triturus montandoni (o specie de şopârlă). Lacul Bâlbâitoarea sau Lacul fără Fund (3 ha) din

comuna Bătrâni are zone cu turbării active (zone mlăştinoase, bogate în vegetaţie, din ale căror

resturi se formează turba – un tip de cărbune) și este situat în cea mai sudică parte a continentului

european. Printre speciile de plante protejate de lege se află Roua cerului – o plantă carnivoră

unică în România. Pădurea Plopeni (91 ha) are între 100 și 200 de ani, fiind formată din stejar,

specie care în mod obișnuit se întâlnește la altitudini mai mari. În Prahova, arii considerate de

importanță națională, declarate astfel într-o serie de acte normative, sunt: Arinișul de la Sinaia –

o zonă în care predomină arinul și salcia, Tigăile din Ciucaș – o asociere unică de stânci sub

formă de turnuri, stâlpi, ciuperci, căpățâni de zahăr și Muntele de Sare de la Slănic. Printre

rezervațiile naturale de importanță județeană se numără: rezervația paleontologică Marnele roșii

de la Gura Beliei din Comarnic, rezervația forestieră Cocorăștii Mislii, Rezervația naturală

complex Stânca Tohanilor – Gura Vadului, Rezervația floristică și peisagistică Pădurea de

mesteacăn – Măneciu, Rezervația naturală complex Valea Rea-Sinaia, rezervațiile hidrologice

Baia Verde, Baia Roșie, rezervația geologică Piatra Verde Slănic, rezervația geologică și

peisagistică numită Cheile Secăriei, Lacul Paltinu și rezervația Foile verzi de la Valea Doftanei.
Fig 4: Arii protejate din judetul Prahova

You might also like