Clasa scolara ca grup

O data cu dezvoltarea cercetarilor din domeniul dinamicii grupurilor, în

anii '50, în psihologia procesului educativ a început sa fie abandonata ideea ca
interactiunea profesor-elev este singura interactiune cu impact asupra
progresului cognitiv al elevilor. Studiile de psihologie sociala au pus în evidenta
importanta uriasa a climatului afectiv din grupul informai pentru participarea
elevilor în scoala, precum si eficienta interactiunii dintre elevi pentru procesul
de învatare. Daca scoala traditionala a avut o atitudine reticenta si chiar a
descurajat cooperarea între elevi, pedagogii contemporani o favorizeaza,
plecând de la ideea ca, în multe cazuri, grupul mediaza relatia elev-profesor. De
altfel, unii autori includ în definitia grupului clasa interactiunea profesor-elev :
"Clasa de elevi, scrie Adrian Neculau, este un grup de munca specific, compus
dintr-un numar de membri egali între ei (elevii), si dintr-un animator
(profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii si de
normele de functionare" (Neculau, 1983, p. 1 22122f58w 05). La fel procedeaza
si Mielu Zlate, ce socoate interactiunile profesor--elev si cele dintre elevi ca
doua niveluri ale interactiunii membrilor grupurilor educationale (Zlate, 1972).

Clasa de elevi este, asadar, un grup foarte important pentru orice copil, caci se
perpetueaza da-a lungul câtorva ani (în multe cazuri, elevii ramân împreuna
ciclul primar si cel gimnazial, deci opt ani) si are, cum vom vedea, o imensa
influenta asupra membrilor sai. Clasa poseda toate caracteristicile grupului
primar, asa cum este înteles acesta de dinamicienii de grup (grupul primar este
un grup ai carui membri au aceleasi valori, scopuri si standarde de
comportament si în care sunt posibile contacte interpersonale frecvente):

238

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

într-un interviu. Testul permite profesorului sa stabileasca statutul socio-metric

al fiecarui elev, adica sa identifice elevii lideri, cei preferati de majoritatea
membrilor grupului, dar si izolatii. Astfel de date se dovedesc deosebit de utile
pentru proiectarea unei interventii care sa vizeze reame-najarea interactiunilor
dintre elevi si, implicit, ameliorarea participarii lor în situatiile scolare.

4. în sfârsit, procesul de influenta din clasa de elevi asigura uniformitatea

comportamentelor. Trebuie sa spunem ca simpla prezenta a celorlalti, faptul ca
elevul nu învata izolat, ci înconjurat de colegi, care desfasoara acelasi tip de
activitate, se constituie într-o forma de influenta sociala, numita facilitare
sociala. S-a demonstrat ca, mai cu seama în sarcinile simple, prezenta celorlalti
în calitate de privitori, alcatuind un public, sau de co-actori (îndeplinind,
fiecare, aceeasi sarcina individuala ca subiectul), are darul de a stimula
motivatia si, deci, de a ameliora performanta.

Dar studiile din acest domeniu au avut în vedere îndeosebi impactul normelor
grupului asupra participarii elevilor în scoala si asupra procesului de învatare. O
cercetare celebra a lui T.M. Newcomb din deceniul al patrulea asupra
atitudinilor studentilor de la Colegiul Bennington, a revelat tendinta indivizilor
de a se arata foarte ascultatori în fata normelor grupului scolar. Majoritatea
covârsitoare a studentilor de la acest colegiu provenea din familii înstarite, cu
orientare conservatoare în câmpul politic. Newcomb a constatat ca în mediul de
grup se faurise o norma care încuraja opiniile liberale si ca foarte multi studenti
renuntau treptat la atitudinea pe care le-o impunea norma grupului familial în
favoarea atitudinii promovate de grupul informai. Cei ce-si mentineau
conceptiile politice conservatoare nu puteau face parte din grupurile informale
si ramâneau izolati.

O problema conexa, care a preocupat pe multi pedagogi si psihologi ai educatiei

este aceea a influentei negative pe care o pot exercita grupurile informale de
elevi asupra procesului de învatare. în unele cazuri, aceste grupuri adopta norme
ce se opun celor edictate de autoritatile scolare. O astfel de situatie este
primejdioasa, caci elevii, aratându-se deosebit de conformisti fata de grupul
informai, vor avea tendinta sa urmeze mai curând normele acestuia, decât pe
cele instituite de profesori. Evident, grupul informai poate la fel de bine sa
valorizeze succesul scoalar. O cercetare realizata în mediul scolilor gimnaziale
britanice a aratat ca exista grupuri ce creeaza, în interactiune, un sistem
normativ aflat în conflict cu normele scolii, dupa cum exista altele care adopta
norme conforme cu cerintele institutiei scolare. Primele încurajeaza esecul
scolar, lenea, violenta în clasa si au tendinta de a-i pedepsi pe cei ce sunt
obedienti fata de profesori. în cadrul grupurilor din a doua categorie, eforturile
de a obtine performante scolare înalte si conformismul în raport cu normele
statuate de profesori sunt valorizate pozitiv. Fireste, elevii apartinând
grupurilor din urma obtineau performante scolare
ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ sCOLARĂ

237

Pentru a completa aceasta descriere a functionarii grupului-clasa, ar trebui

amintite aici procesele de grup, care "actualizeaza structura si functiile grupului
în strânsa dependenta de scopurile acestuia" (Neculau si Zlate, 1983, p. 186):
1. Procesul de realizare a sarcinii are o importanta aparte, sarcina constituind
ceea ce trebuie sa faca grupul pentru a-si atinge scopul. In masura în care
îndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul sau, membrii vor fi motivati sa
depuna eforturi pentru realizarea ei. Este foarte important, în cadrul acestui
proces, ca sarcina sa fie precis formulata, ceea ce nu constituie numai o
obligatie a profesorului, dar si a grupului de elevi. Sarcina comuna este cea de
învatare, dar ea devine specifica în functie de diferitele segmente de activitati.

2. Procesul de comunicare este initiat si se desfasoara în strânsa legatura cu cel

de realizare a sarcinii. Cercetatorii din domeniul dinamicii de grup au aratat de
multa vreme ca retelele de comunicare ale grupurilor difera în functie de tipul
sarcinii: de exemplu, retelele centralizate faciliteaza îndeplinirea sarcinilor
simple, iar cele descentralizate se dovedesc mai eficiente în cazul sarcinilor
complexe. Desi educatia este în esenta un proces de comunicare, si desi
comunicarea reprezinta o tema fundamentala a psihologiei sociale, nu ne-am
propus sa o tratam pe larg aici, dat fiind ca ea a format obiectul unui alt capitol
al acestui volum.

3. Cât priveste procesele afective, este evident ca atractia dintre membrii

grupului clasa constituie o conditie fundamentala a performantelor scolare
înalte. Ea este, în acelasi timp, o sursa de satisfactie personala pentru membri si
un factor al coeziunii grupului. Interactiunea intensa, contactele frecvente,
precum si proximitatea fizica a elevilor în sânul clasei fac ca atractia
interpersonala sa aiba un nivel foarte ridicat. De asemenea, similaritatea
perceputa a celorlalti, faptul ca elevul întelege ca ceilalti membri ai clasei au, în
general, atitudini si opinii similare, se constituie într-un factor însemnat al
atractiei interpersonale.

Profesorul are nevoie sa cunoasca reteaua relatiilor afective, de atractie sau de

respingere din clasa si sa modelelze pattern-urile de atractie, pentru a-i sprijini
pe izolati sa reintre în grup si sa evolueze multumitor în cadrul lui. Pentru
aceasta, el are la dispozitie un set de tehnici specifice, derivate din conceptia
sociometrica a lui Jacob Moreno. Tehnicile sociometrice izbutesc sa puna în
evidenta relatiile de simpatie, de antipatie si raporturile de indiferenta din clasa,
oferind o radiografie afectiva a colectivului. Testul sociometric, principalul
instrument aflat la îndemâna profesorului, contine întrebari care le cer elevilor
sa precizeze în ordine pe câtiva (de regula, trei) din colegii lor împreuna cu care
ar face sau nu o anumita activitate, pe care i-ar accepta sau nu ca ocupanti ai
unui anume status în clasa etc. Aplicat elevilor din clasele mici, acest
chestionar se transforma
240

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

copii ea prezinta avantajul ca expunerea profesorului si discutiile din clasa au

loc la un nivel accesibil tuturor. Dar, ceea ce este un avantaj pentru clasele
cuprinzând elevi cu succese scolare, se poate transforma într-un handicap pentru
clasele slabe - caci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodata sa discute
chestiuni dificile si vor avea de pierdut în fata celor buni.

Omogenitatea pare sa favorizeze clasele bune, desi, cum vom putea constata,
unii autori vor sustine ca interactiunea elevilor buni cu cei mai putin buni aduce
foloase nu numai ultimilor, dar si celor dintâi. Din punctul de vedere al
interactiunii elevilor, atât în cadru formal cât si informai, clasele eterogene sunt
în mod hotarât mai eficiente. S-a aratat, de exemplu, ca în grupurile incluzând
elevi cu acelasi nivel al rezultatelor, ce rezolva probleme de matematica, o
întrebare adresata altuia este mai probabil sa ramâna fara raspuns decât în
grupurile eterogene (Weinstein, 1991). Aceleasi cercetari, e adevarat, par sa
indice faptul ca în grupurile cu elevi de trei nivele diferite, buni, medii si slabi,
elevii cu rezultate medii au de pierdut, caci sunt lasati în afara interactiunii.

Un aspect ce nu poate fi neglijat în luarea deciziei cu privire la modalitatea de

grupare a elevilor îl constituie stima de sine. în clasele omogene aceasta este
protejata, caci elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma comparatiilor cu
cei buni, nu li se ofera acest prilej. Pe de alta parte, ei pot ajunge sa înteleaga ca
fac parte dintr-o clasa slaba si ca au fost repartizati astfel tocmai pentru ca
nivelul cunostintelor si abilitatilor lor nu este suficient pentru a fi trimisi într-o
clasa buna.

în ultimul timp gruparea în maniera eterogena a elevilor este inclusa în multe

programe de reforma educationala, desi s-a demonstrat ca profesorii prefera
clasele omogene. Cu privire la acestea din urma, concluzia noastra este ca ele
nu devin eficiente decât pentru elevii foarte dotati, si numai daca se combina cu
programe intensive de instruire.