Înțelegerea adevărului

Cu puţin înainte de răstignire, Isus le-a spus ucenicilor că le va trimite Duhul

pentru a-i călăuzi în cunoaşterea adevărului. El a spus: „Când va veni
Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul.... El va lua din ce este al Meu
şi vă va descoperi.” (Ioan 16, 13.14.) Înţelegerea începe cu studiul Scripturii,
sub conducerea Duhului, prin folosirea puterilor raţiunii şi înţelegerii pe care vi
le-a dat Dumnezeu. Deschideţi, aşadar, cu reverenţă Cartea; ea este
Cuvântul lui Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru călăuzirea Duhului şi veţi vedea
cum îndoielile voastre pălesc. {CFD 65.2}

Înţelegerea adevărului Bibliei nu depinde atât de mult de capacitatea

intelectuală cât de intenţia, de dorinţa sinceră de a face binele. {CFD 112.1}

Biblia nu trebuie niciodată studiată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt ne

poate ajuta să înţelegem ce importante sunt chiar şi lucrurile simple sau să ne
împiedice să interpretăm greşit pasajele dificile. Lucrarea îngerilor cereşti este
de a ne pregăti inima ca să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să
fim captivaţi de frumuseţea lui, preveniţi de avertizările lui şi însufleţiţi şi întăriţi
de făgăduinţele lui. Trebuie să facem din rugăciunea psalmistului propria
noastră rugăciune: „Deschide-mi ochii, ca să pot vedea lucrurile minunate ale
legii Tale.” (Psalmii 119, 18.) Adeseori ispitele ne par irezistibile pentru că,
neglijând rugăciunea şi studiul Bibliei, nu putem să ne amintim cu
promptitudine făgăduinţele lui Dumnezeu şi să-I înfruntăm pe Satana cu
armele Scripturii. Însă îngerii îi înconjoară pe cei care sunt dispuşi să fie
învăţaţi tainele cerului, iar în timp de criză ne vor readuce în minte chiar
adevărurile de care avem nevoie. {CFD 112.2}

Înțelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea intelectului

celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorința stăruitoare de
neprihănire. {TV 599.2}

Înţelegerea şi aprecierea adevărului, a zis El, depind mai mult de inimă

decât de minte. Adevărul trebuie primit în suflet; el pretinde supunerea voinţei.
Dacă adevărul ar putea să fie supus numai raţiunii, mândria n-ar fi o piedică
în calea primirii lui. Dar el trebuie să fie primit prin lucrarea harului în inimă şi
primirea lui depinde de lepădarea oricărui păcat pe care ni-l descoperă Duhul
lui Dumnezeu. Posibilităţile unui om de a cunoaşte adevărul, oricât de
strălucite ar fi, se vor dovedi nefolositoare câtă vreme inima nu se deschide
să primească adevărul şi până nu are loc o conştientă lepădare a oricărui
obicei şi a oricărei deprinderi potrivnice principiilor lui. Acelora care se predau
în felul acesta lui Dumnezeu, cu dorinţa sinceră de a cunoaşte şi împlini
voinţa Lui, adevărul li se va descoperi ca fiind puterea lui Dumnezeu pentru
mântuirea lor. Aceştia vor fi în stare să-l deosebească pe acela care vorbeşte
din partea lui Dumnezeu de acela care vorbeşte numai de la sine. Fariseii nu
aşezaseră voinţa lor de partea voinţei lui Dumnezeu. Ei nu căutau să
cunoască adevărul, ci să găsească vreo scuză pentru a scăpa de el; Hristos a
arătat că, din cauza aceasta, ei nu înţelegeau învăţătura Lui. {HLL 455.3}