Sistemul nervos: Neurofiziologie Motorie si Integrativa

1. Functiile motorii ale maduvei spinarii; reflexe medulare. Controlul

functiilor motorii realizat de cortex si trunchiul cerebral
1.1Organizarea motorie a maduvei spinarii
Substanta cenusie medulara reprezinta aria integrative p/u reflexele medulare.
Semnalele senzoriale patrund in maduva aproape in intregime prin radacinile posteriare
(senzoriale). Apoi fiecare semnal circula spre doua destinatii separate:
1. O ramura se termina aproape imediat in in subst cenusie a maduvei si declanseaza reflexe locale
segmentare, precum si altele.
2. O alta ramura transmite impolsurile la alte nivele superioare ale maduvei, trunchiului cerebral sau la
cortex.
Fiecare segment al maduvei contine in subst cenusie pe linga neuroni de releu alte doua
tipuri de neuroni:
Neuroni motori alfa; > dau nastere la fibre motorii mari de tip A alfa, care se ramifica dup
ace patrund in muschi si inerveaza fibrle musculare scheletice mari. Stimularea unei
singure fibre nervoase alfa excita intre 3 si citeva sute de fibre musculare scheletice,
reunite colectiv sub denumirea de unitate motorie.
Neuroni motori gamma; > nr in jumatate decit al neuronilor alfa, mai mici, in coarnele
anterioare ale maduvei. Acestea transmit impulsuri prin fibre motorii mult mai mici de tip
A gamma cu diametru de 5 microni care se distribuie fibrelor musculare scheletice mici
denumite fibre intrefusale. Aceste fibre alcatuiesc regiunea mijlocie a fisului muscular
care controleaza tonusul muscular de baza.
Interneuronii;> Sunt prezenti in toate regiunile subst cenusi medulare( in coarnele
anterioare, dorsale si in ariile intermediare dintre acestea). Sint de 30 ori mai numersi
decit motoneuronii anteriori. Sunt cellule mici cu excitabilitate inalta. Prezinta
numeroase interconexiuni intre ele, fac sinsapsa directa cu motoneuronii anteriori.
Interconexunile cu motoneuronii anteriori sint responsabile pentru cea mai mare parte
din functiile integrative ale maduvei spinarii.
Fibre prorpiospinale;> Au traiect de la un segment la altul al MS. Pe masura ce fibrele
senzoriale patrund in MS pe calea radacinilor posterioare ale nervilor spinali, acestea se
bifurca si se ramifica atit ascendant cit si descendent in maduva; unele dintre ramificatii
transmit impulsuri numai catre un segment sau doua, altele transmit impulsuri catre mai
multe segmente medulare. Acestea asigura inclusive reflexele care coordoneaza miscarile
simultane ale membrelor anter si posterioare.

1.2 Receptorii senzoriali musculari (fusurile musculare si organelle tendinoase Golgi) si

rolurile acestora in controlul muscular.

 Controlul adecvat al functiei musculare necesita nu numai stimularea muschilor de

catre motoneuronii anteriori, dar sitransmiterea info senzoriale prin mechanism
feedback continuu de la fiecare muschi la maduva, indicind info ce vizeaza lungimea
 muschiului, tensiunea instantanee si viteza de modificare a lungimii sau tensiunii.
Pentru a furniza aceste informati, muschii si tendoanele contin receptori senzoriali
speciali: (1) Fusuri musculare si (2) Organe tendinoase Golgi. Majoritatea semnalelor
de la acesti doi receptori sint destinate controlului muscular intrinsic. Ceste semnale
se orineteaza aptoape mereu la nivel subconstient.
Fusul muscular; -> Lungimea 3-10 milimetri. Este organizat in jurul a 3-12 fibre
musculare intrafusale foarte mici, efilate la capat si atasate la glicocalexul
fibrelor scheletice mari extrafusale adiacente. Contractia capetelor fibrelor
musculare intrafusale este stimulate de fibre motorii mici de tip gamma cu
originea in motoneuronii mici de tip A gamma din coarnele anterioara a MS.
Aceste fibre nervoase motorii gamma sint de numite fibre eferente gamma,
spre deorebire de fibrele mari eferente alfa( FN de tip A alfa) care inerveaza
fibrele musc scheletice extrafusale.
Inervatia senzoriala a fusului muscular; -> Regiunea receproare a fusului
muscular este zona central a acestuia, unde nu se contin elemente contractile
de actina si miozina. Fibrele senzoriala au originea in aceasta zona central si sint
stimulate de de intinderea regiunii de mijloc a fusului. Receptorii la nivelul
fusurilor pot fi stimulate in doua moduri:
1. Alungirea intregului muschi intinde zona mijlocie a fusului si in acest
mod stimuleaza receptorul.
2. Chiar daca lungimea muschiului nu se modifica contractia capetelor
fibrelor musculare intrafusale determina intinderea zonei mijlocii a
fusului si astfel stimuleaza receptorul.
 Exista doua tipuri de terminatii senzoriale:
1. Terminatii senzoriale primare: O fibra nervoasa senzo este dispusa circular
in jurul regiunii central a fiecarei fibre intrafusale -> Terminatie primara sau
anulospirala. Fibre de tip Ia.
2. Terminatii senzoriale secundare: Se afla in regiunea receproate de o parte
si alta a teminatiei primare( doua fibre senzoriale mici de tip IIa). Au
diametrul de 8 microni. Uneori sint disuse circular in jurul fibrelor
intrafusale ca si fibrele de tip Ia, insa deobicei se ramifica.
 Fibrele musculare intrafusale se clasifica in doua categorii:
1. Fibre musculare cu sac nuclear(1-3 in fiecare fus) – formatiuni saciforme
dispuse in zona central a regiunii receptoare.
2. Fibre musculare cu lant nuclear(3-9)- nuclei sint aliniati sub forma unui lant
dispus la nivelul intregii regiuni receptoare.
Reflexul de intindere musculara: (sau reflexul miotatic). -> Intinderea brusca a unui
muschi stimuleaza fusurile, ceea ce determina contractia reflexa a fibrelor musculare
scheletice mari ale muschiului alungit si ale muschilor sinergici adiacenti. (o fibra nervoasa
de tip Ia cu originea la nivelul fusului muscular patrunde in radacina posterioara a nervului spinal. O ramificatie a
acestei fibre patrunde direct in in cornul anterior al subt cenusii a MS si face sinapsa cu motoneuronii anteriori
care trimit fibre nervoase eferente catre acelasi muschi ale carui fibre musculare fusale au fost stimulate.)
 Reflexul de intindere se imparte in doua componente:
 1. R de intindere dynamic, care este declansat de impulsuri dinamice puternice transmise de la
terminatiile senzoriale primare ale fusurile musculare, generate de intinderea sau relaxarea
rapida acestora. Acest lucru declanseaza un impuls puternic transmis la nivelul MS, iar
aceasta produce o contractie reflexa instantanee intense (sau o reducere a contractiei) a
aceluiasi muschi care a generat impulsul initial. Acest reflex are rolul de a se opune variatiilor
bruste ale lungimii musculare.
2. R de intindere static, se produce ulterior de cel dynamic, pentru ca se epuizeaza repede. Este
mai slab si continua pentru o perioada lunga de timp. Este declansat de semnalele statice continue
transmise de la nivelul receptorilor terminatiilor primare si secondare. Are rolul de a mentine relative
constant gradul de contractie musculara, cu exceptia situatiilor cind SN transmite o alta comanda.
Rolul fusului muscular in controlul volunra al activitatii motorii;
 31% din toate fibrele motorii care asigura inervatia muschilor sunt fibre eferente mici de tip A
gamma, si nu f m mari de tip A alfa. Semnalele transmise de la cortexul motor sau de la orice alta
regiune a creerului catre motoneuronii alfa determina in majoritatea cazurilor stimularea simultana
a motoneurnilor gamma, efectul fiind denumit coactivarea neuronilor motori alfa si gamma. => atit
fibrele schletice extrafusale cit si cele intrafusale se contracta simultan. (Contractia f musculare
intrafusale simultan cu cele scheletice mari are effect dublu; impiedica modificarea lungimii regiunii
receptor al fusului muscularin timpul contractiei intregului muschi. Astfel, coanctivitatea impiedica ca
reflexul de fus muscular sa se opuna contractiei musculare. In al doilea rind, mentine la niveluir
adecvate functia de atenuare a fusului muscular, indifferent de variatia lungimii musculare.
Aplicatii clinice ale reflexului de intindere;
 Examenul clinic al pacientului include verificarea integritatii reflexelor de intindere. Scopul este
determinarea gradului excitatie de fond, sau al tonusului muscular asigurat de impulsurile transmise
prin caile corticospinale.
In practica clinica, metoda utilizata pentru a determina sensibilitatea refelxelor de intindere este
declansarea reflexului rotulian sau a altor reflexe musculare. Reflexul rotulian este declansat prin
simpla percutie a tendonului rotulian cu un ciocanas p/u reflexe nusculare, ceea ce determina
intinderea instantanee a m cvadriceps femoral si activeaza un reflex de intindere dynamic care
determina miscarea brusaca a gambei spre anterior. (intinderea brusca a fusurilor musculare este
sufucienta p/u activarea unui reflex de intindere dynamic)
Reflexul tendinos Golgi;> numit si fusul neurotendinos, reprezinta un receptor sensorial invelit intr-
o capsula fibroasa care contin eun nr mare de fibre tendinoase ale muschilor scheletici. Aproximativ 10-
15 fibre musculare sunt conectate la fiecare organ tendinos Golgi, iar organul tendinos este stimulat
cind acest fascicul de fibre musculare este ‘’tensionat’’ prin contractia sau intinderea muschiului.
Astefel, diferenta majora intre organul tendinos golgi si fusul muscular consta in faptul ca
fusul detecteaza lungimea muschiului si modificarea aceseteia, in timp ce organul
tendinos detecteaza tensiunea musculara de la nivelul muschiului!!!!!
Organul tendinos, ca si receptorii primary ai fusului musculari are atit un raspuns dynamic, cit si unul
static. => el reactioneaza intens cind tensiunea musculara creste brusc(r dynamic), insa acest effect se
reduce dupa o fractiune de secunda la un nivel mai scazut de descarcare constanta, nivel aproape
proportional cu tensiunea musculara(rasp static) . Astfel, organul tendinos ofera SN informatii
instantanee despre gradul de tensiune din feicare mic segment al fiecarui muschi. (atunci cind tensiunea in
muschi si tendon respective devine extreme de mare,se produce un effect inhibitor generat de organul tendinos,
care poate fi atit de puternic incit induce o reactive brusca in MS, care determina relaxarea instantanee a
intregului muschi-> reactive de alungire-> mechanism de protective p/u impideicarea ruperii musculare sau
avulsiei tendonului de la nivelul insertiei sale osoase. O alta functie a reflexului tendinos este egalizarea fortelor de
contractie ale fibrelor musculare separate.-> acele fibre care exercita o tensiunea prea mare sunt inhibate de
reflexul tendinos, in timp ce fibrele ce exercita o tensiune mai mica sunt stimulate mai puternic din cauz absentei
inhibitiei reflexe.)
Functionarea fusurilor musculare si a organelor tendinoase Golgi in asociere cu
controlul motor de la nivelurile superioare ale creierului.
 Aceste doua organe transmit info centrilor superiori ai controlului motor despre modificarile
instantanee care se produc in muschi. Tracturile spinocerebeloase dorsale transporta info
instantanee atit de la fusurile musculare, cit si de la organelle tendinoase direct spre crebel. Cai
suplimentare transmit info spre regiunile reticulate ale trunchiului cerebral, spre regiunile motorii
ale cortexului. Info provenite de la acesti receptori au mare importanta in controlul prin feedbackal
semnalelor motorii generate in toate aceste regiuni.
1.3 Reflexul de flexie si reflexele de retragere;
-> La animalul spinalizat sau decerebrat, orice tip de stimul aplicat la nivelul unui membru produce
contractia muschilor flexori ai membrului respective, ceea ce determina retragerea si indepartarea
membrului de la stimulul nociv( reflex noceptiv sau reflex dureros).
Stimularea dureroasa a unei alte regiuni a corpului in afara membrelor determina indepartarea zonei de
la stimul, insa reflexul nu este limitat numai la m flexori, cu toate ca reprezinta acelasi tip de reflex. Din
acest motiv, numeroasele tipare ale acestor relfexe din diferite regiuni ale corpului se numesc relfexe de
retragere.
Reflexul de felxie este un reflex de aparare care indeparteaza zona stimulate de agentul nociv. Reflexul
poate mentine zona afectata la distanta de stimul timp de 0,1-3 secunde dupa incetarea stimularii.
Reflexul extensor incrucisat;
 La aproximativ 0,2-0,5 secunde dupa declansarea refelxului de flexie la nivelul unui membru, se
produce extensia membrului opus. Fenomen denumit reflex extensor incrucisat. Extensia membrului
opus poate deplasa intregul corp la distanta de obiectul care a determinat stimularea dureroasa a
membrului care s-a retras.
Reflexele de postura si locomotie;
1) Reactia pozitiva de sprijin. La animalul decerebrat, presiunea aplicata la nivel plantar determina
extensia membrului impotriva presiunii aplicate asupra piciorului. Acest reflex se numeste reactive
pozitiva de sprijin.
2) Reflexe statice medulare. Cind un aninal spinalizat este asezat pe o parte, acesta va efectua miscari
necoordonate in incercarea de a se ridica in pozitie vertical-> reflex medular static.
Reflexul de grataj; Este un reflex medular extreme de important la unele animale, este initiat de
senzatia de prurit sau de gidilat. Implica doua funtiii: (1) un simt al pozotiei care permite localizarea de
catre membrul inferior al punctului exact al iritatiei de pe suprafata corpului., (2) o miscare dus-intors de
grataj.
Simtul pozitiei in relfexul de grataj reprezinta o functie inalt dezvoltata. Membrul posterior al unui
animal spinalizat poate localiza prezenta unui purice la nivelul scapulei, chiar daca aceasta miscare
presupune contractia a 19 muschi ai membrului respective. Atunci cind puricele ajunge in jumatatea
opusa a corpului, membrul posterior inceteaza miscarile de grataj, iar membrul din parea opusa incepe
sa execute miscari de grataj pina la localizarea stimulului.
Refelexe medulare care produc spasme musculare;
Cel mai des, cauza spasmului local este reprezentata de durerea localizata.
Spasmul muscular cauzat de fractura de oase. Apare la nivelul muschilor localizati in jurul unei fracture
osoase. Este generat de impulsuri dureroase care apar in jurul unei fracture osoase, impulsuri care
determina contractia tonica a muschilor din jurul regiunii afectate. Reducerea unei fracturi presupune
initial combaterea spasmului muscular prin procedure enestezice.
Spasmul musculaturii abdominale in peritonita. Acest tip de spasm apere deseori in timpul interventiilor
chirurgicale. Impulsurile dureroase de la nivelul peritoneului parietal deseori determina contractia
spastica a mm abdominali, care poate duce la exteriorizarea intestinului prin incizia chirurgicala.
Crampe musculare. Orice factor irritant local sau anomalie metabolica de la nivelul unui muschi, de
exempu temperature foarte rece, lipsa fluxului sangvin sau efortul exagerat, poate genera durere sau
alte semnale senzoriale care sunt transmise de la muschi spre MS, fiind urmate de contractie musculara
reflexa prin mechanism de feedback.
Reflexe medulare autonome;
1. Modificari ale tonusului vascular cauzate de variatiile de temperaturacutanate locale
2. Sudoratia, care se produce prin aplicarea de caldura local ape suprafata corpului
3. Rfelxe gastrointestinale care controleazasa unuele functii motorii ale stimacului
4. Reflexe peritoneo-intestinale care inhiba motilitatea gastrointestinala ca raspuns la iritatia
peritoneala
5. Refelxe de evacuare p/u golirea vezicii urinare sau a colonului
Sectionarea maduvei spinarii si socul spinal;
Sectionarea brusca a MS la nivelul regiunii superioare a gotului determina initial suprimarea tuturor
functiilor medulare-> soc spinal! Se produce deoarece activitatea normal a neuronilor medulari este
puternic de pendent de stimularea tonica continua asigurata de catre descarcarea fibrelor nervoase care
ajung la maduva de la centrii superiori, transmise in special prin tracturile reticulospinale,
vestibulospinale si corticospinale.

Cortexul motor primar

Cortexul motor este impartit in 3 subregiuni:
1. Cortexul motor primar
2. Aria premotorie
3. Aria motorie suplimentara

 Cortexul motor primar ->

-Localizat la niv primei convolutii a lobilor fontali, anterior de santul central
-Cortexul motor primar este responsabil de miscarile anumitor arii musculare ale
corpului: aria fetei si cav bucale in apropierea fisurii lui Sylvius; aria bratului si mainii,
in reagiunea mijlocie a cmp; trunchiuli, in apropierea apexului cerebral; ariile
membrului inferior si si ale piciorului, in regiunea cortexului mototr situata profund
in fisura longitudunala.
-Stimularea induce miscarea unui grup de muschi.
 Aria premotorie->
-Se gaseste la 1-3 cm anterior de cmp, extinzindu-se inferior spre fisura lui Sylvius si
superior in fisura longitudinala, unde se invecineaza cu aria motorie suplimentara.
Organiz topografica a cortexului premotor este aproxim aceiasi cu a cmp, regiunile
corespunz cav bucale si fetei localizate cel mai lateral; pe masura ce avanseaza spre
superior, sunt intilnite regiunile corespunzatoare pentru mina, brat, trunchi, picior.
 Aria motorie suplimentara->
-Este localizata in cea mai mare parte in fisura longitudinala, inse se extinde citiva
cm si la nivelul cortexului frontal superior.
-Contractiile generate prin stimularea acestei arii sunt cel mai frecvent bilaterale;
 -Aceasta aria functioneaza in asociere cu aria premotorie pentru realizarea posturii
de ansamblu a corpului, miscari de fixare a anumitor segmente ale corpului, miscari
conjugate ale globilor ocular, pozitia capului etc.

Cai de transmitere de la cortexul motor la muschi;

-Eferentele motorii sint transmise direct de la cortex la MS prin tractul corticospinal si indirect prin
numeroase cai accesorii; gln bazali, cerebelul, diversi nuclei ai trunchiului cererbral.
Tractul corticospinal(pyramidal);
-30% dintre fibrele tranctului au originea in ariile premotorie si motorie suplimentara si 40% in ariile
somatosenzoriale localizate posterior de shantul central.
(dupa ce parasesc cortexul, fibrele tractului au traiect descendent prin bratul posterior al capsule
interne[intre nucleul caudat si putamen] si ulterior prin trunchiul cerebral formind piramidele bulbare.
Majoritatea fibrelor decuseaza in regiunea inferioara a bulbului, trecind in jumatatea opusa si au
traiect descendent prin tracturile corticospinale laterale ale MS, termininduse in principal la nivelul
interneuronilor din regiunile intermediare ale substantei cenusiimeudlare; citeva fibre fac sinapsa in
neuronii senzoriali de releu din cornul posterior, si un nr foarte mic ajunge la motoneuronii anteriori
care produc contractia musculara. Citeva dintre fibre nu decuseaza la niv bulbului, ci coboara
ipsilateral prin maduva, formind tracturile corticospinale ventral, unele dintra care decuseaza la
nivelul gitului sau regiunea toracica superioara asigurind controlul miscarilor postural bilaterale
exercitat de aria motorie suplimentara)

Cai nervoase aferente ale cortexului motor;

1. Fibrele subcorticale din regiunile adiacente ale corex cerebral; a) ariile somatosenzoriale sin
cortex parietal, b) ariile adiacente din corex frontal, c) cortex visual si auditiv
2. Fibre subcorticale care sosesc prin corpul calos din emisfera cerebrala opusa. Acestea conecteaza
ariile corticale corespondente ale celor doua emisfere.
3. Fibre somatosenzoriale care sosesc direct de la complexul ventrobazal thalamic. Acestea transmit
impulsuri tactile cutanate si impulsuri articulare si musculare din periferie.
4. Tracturi de la nuclei talamici ventrolateral si ventroanterior. Transporta impulsuri necesare p/u
coordonarea functiilor motorii controlate de cortex motor, gln bazali si cerebel
5. Fibre de la nuclei intralaminari talamici. Controleaza nivelul general al excitabilitatii cortex motor.

Nucleul rosu reprezinta o cale alternative p/u transmiterea semnalelor corticale catre MS
-localizat in mezencefal; rpimeste un n r mare de fibre directe de la coretxul motor
primar prin tractul corticorubric. Aceste fibre fac sinapsa in regiunea inferioara a
nucleului rosu, denumita zona magnocelulara care contine neuroni mari, axonii
carora dau nastere tractului rubrospinal, care decuseaza in regiunea inferioara a t
crebralsi coboara imediat adiacent si anterior de tractul corticospinal prin coloanele
laterale ale MS. Calea corticorubrospinala reprezinta o cale accesorie pentru
transmitera unor semnale relative discrete de la cortexul motor la MS.

Sistemul extrapyramidal;
(toate regiunile creierului si trunchiului cerebral care contribuie la controlul motor, dar nu fac parte
din sistemul direct corticospinal [pyramidal]) Acest termen cuprinde cai cu traiect prin gln bazali,
formatiunea reticulate t cerebral, nuclei vestibulari si frecvent prin nuclei rosii. Acest grup este atit
de cuprinzator si divers in ceea ce priveste ariile motorii continute incit este dificila atribuirea unor
functii neurofiziologice specific sistemului extrapyramidal considerat in ansamblu.

Rolul trunchiului cerebral in controlul functiilor motorii.

(bulb, punte, mezencefal)
Deoarece contine nuclei motori si senzitivi care indeplinesc functii motorii si senzoriale pentru
regiunile fetei si capului in acelasi mod in care MS exercita aceste functii p/u restul corpului. Trunchiu
cerebral este autonomy si asigura numeroase functii special de control:
Controlul:
1. Respiratiei
2. Sist cardiovascular
3. Partial al functiilor gastrointestinale
4. Multor miscari stereotipice ale corpului
5. Echilibrului
6. Miscarilor globilor ocular
- T cerebral serveste drept statie p/u ‘’semnalele de comanda’’ provenite de la centrii neuronali
superiori.
Sustinerea antigravitationala a corpului- rolurile nucleilor reticulari si ale
nucleilor vestibulari;
 Nucleii reticulari sint impartiti in doua grupuri principale; 1) nuclei reticulari pintini, localizati
usor posterior si lateral in punte, dar cu ectindere si inmezencefal si 2) nuclei retuculari
bulbari, dispusi pe toata lungimea bulbului, localizati ventral si medial in apropierea liniei
mediane. Aceste doua seturi de nuclei au actiunea antagonista, nuclei pintini stimulind
muschii cu rol antigravitational iar nuclei bulbari determina relaxarea castor muschi. (muschii
coloanei vertebrale si muschii extensori ai membrelor)
 Nucleii vestibulari. Acestea functioneaza in asociere cu nucleii reticulari pontini p/u a controla
activitatea mm antigravitationali. Ei transmit impulsuri excitatorii puternice catre mm
anrigravit pe calea tracturilor vestibulospinale lateral si medial din coloanele anterioare ale
MS. Insa rolul lor specific este controlul selective al impulsurilor excitatorii transmise catre
mm antigravity, p/u mentinerea echilibrului ca raspuns la semnalele provenite de la aparatul
vestibular.
Senzatiile vestibulare si mentinerea echilibrului
Aparatul vestibular;
-Este organul sensorial p/u detectarea senzatiilor de echilibru. Este reprezentat de un system de
canale osoase si cavitati membranoase localizat in portiunea petroasa a osului temporal, fiind numit
labirint osos. In labirint osos se afla o serie de canale si cavitati membranoase care formeaza labirintul
membranos, care este compus din compunenta functionala a aparatului vestibula;
-Labirintul membranos este alcatuit din cohlee(duct cohlear), 3 canale semicirculare si doua cavitati
membranoase mari, utricula si sacula.
Maculele; mica arie senzoriala cu diametrul de 2 milimetri pe suprafata interna a utriculei si saculei.
Macula utriculei este duspusa in planul orizontal suprafetei inferioare a utriculei si joaca rol in
determinarea orientarii capului cind acesta este in pozitie vertical. Macula saculei este localizata in
plan verticat si semnaleaza orientarea capului atunci cind persoana este in pozitie orizontala. (fiecare
macula etse este acoperita de membrane otolitica, in care sa gasesc numeroase cristale mici de
bicarbonate de calciu-otoconii. La nivelul maculei exista mii de celula paroase care proiecteaza cili in
membrane gelatinoasa supraiacenta. Bazele si fetele laterale ale cel paroase fac sinapsa
cuterminatiile senzoriale ale nervului vestibular)
Ductele semicirculare; (anterioare, posterioare si laterale) sunt dispuse astfel incit formeaza intre ele
unghiuri drepte, fecare duct corespunzind unuia dintre cele 3 planuri ale ale spatiului. Fiecare duct
reprezinta cite o ampula. Ductul si ampula sunt pline cu endolimfa. Curgerea lichidului prin fiecare
duct si ampula stimuleaza organul sensorial amular.

Rolul utriculei si saculei in mentinerea echilibrului static;

Orientarea in directii diferite a cel paroase din maculele utriculelor si saculelor este deosebit de
importanta, deoarece in functie de pozitia capului sunt stimulate diferite cellule paroase. Aceste
tipare stimulatoare informeaza cortexul asupra pozitiei capului relative la forta gravitationala.
Sistemele vestibular, cerebelos si reticular p/u controlul mootr activeaza musculature
posturalaimplicata in mentinerea echilibrului.

Ductele semicirculare detecteaza rotatia capului;

Cind capul incepe sa se roteasca in orice irectie, endolimfa din ductile semicirculare ramine
stationara datorita inertiei, in timp ce ductele semicirculare se rotesc. Aceasta determina curgerea
relative a endolimfei in sens opus sensului de rotatie a capului.
Cind rotatia inceteaza brusc, se produce un effect total opus; endolimfa continua sa se roteasca , in
timp ce ductul isi inceteaza rotatia, astfel incit descarcarea celulelor paroase inceteaza complet. Dupa
alte citeva secunde, endolimfa isi inceteaza miscarea iar cupula revine treptat la pozitia de
repaus,permitind astfel descarcarii celuleor paroase sa revina la nivelul tonic normal. => ductul
semicircular transmite un semnal cu o anumita polaritate cind capul incepe sa se roteasca si un
semnal cu polaritate opusa cind miscarea de rotatie inceteaza.

Mecanisme vestibulare pentru stabilizarea fixarii privirii;

De fiecare data cind cind capul este rotit brusc, semnalele de la ductile semicirculare determina
rotirea compensatory a globilor ocular in sensul opus rotatiei capului. Acest fapt se datoreaza
reflexelor care asigura transmiterea impulsurilorprin nuclei vestibulari si prin fasciculul longitudinal
medial spere nuclei oculomotori.
Alti factori care influenteaza echilibrul;
Informatii despre orientarea capului relative la restul corpului sunt transmise de la proprioceptorii din
regiunea cervicala si din restul corpului atit pe cale directa la nuclei vestibulari si reticulari din t
cerebral, cit sip e cale indirecta prin intermediul cerebelului.
- Informatii proprioceptive de la receptorii articulari din regiunea cervicala. (cind capul este inclinat
intr-o parte prin indoirea gitului, impulsuri de la proprioceptorii zonei cervicale impiedica
semnalele cu originea in aparatul vestibular sa induca persoanei senzatia de dezechilibru.)
- Senzatiile de presiune de la nivelul plantelor informeaza persoana daca; 1) greutatea este
distribuita egal la nivelul celor doua member inferioare si 2) daca greutatea este repartizatacatre
anterior sau catre posterior la nivelul suprafetei de sprijin a membrelor inferioare.
 T.2. COntributia cerebelului si a gln bazali la controlul
general al functiei motorii. Fluxul sangvin cerebral, LCR si
metabolismul bazal.
2.1 Cerebelul si functiile motorii ale acestuia.
Cerebelul contribuie la stabilirea succesiunii actelor motorii si monitorizeaza executia
acestora relizind ajustarile necesare, astfel incit acestea sa fie conforme cu impulsurile
motorii transmise de catre cortexul motor cerebral si de catre alte arii cerebrale.
Cerebelul compara miscarile propriuzise descrise de informatiile senzoriale periferice
transmise prin mechanism de feed-back, cu miscarile comandate de sistemul pentru
controlul motolitatii.
In timpul executiei miscarii curente, cerebelul indeplineste un rol de adjuvant al cortexului in
planificarea urmatoarei miscari din secventa cu o fractiune de secunda in avans, asfel incit
tranzitia intre miscarile successive sa se realizeze in mod fluent.
Anatomia functionala a cerebelului;
Doua fisuri profunde impart cerebelul in 3 lobi; 1) lobul anterior, 2) lobul posterior, 3) lobul
ffloculonodular, care este si cea mai veche regiune a cerebelului, s-a dezvoltat impreuna si
funcioneaza in asociere cu sistemul vestibular, avind rol in controlul echilibrului.
Din punct de vedere functional cerebelul este organizat de-a lungul axei longitudinale si nu
lobar. Pe linia mediana se observa o arie ingusta numita vermis(localizate majoritatea
functiilor cerebeloase p/u controlul miscarilor realizate de musculature axiala, a gitului, a
umerilor si a soldurilor).
De fiecare parte a vermisului exista o emisfera cerebeloasa mare si proieminenta, divizata
intr-o zona intermediara( controleaza contractile mm segmentelor distale a mm membrelor
superioare si inferioare) si o zona laterala(implicate in planificarea de ansamblu a
secventelor actelor motorii, in asociere cu cortexul).
Circuitele neuronale ale cerebelului;
Caile aferente;
- Cu originea la nivelul altor arii cerebrale-> calea cortico-ponto-cerebeloasa care
are originea la nivelul cortexului moror si premotor precum si la nivelul coretxului
somatosenzorial. Ffiblele cortico pontinefac sinapsa cu neuronii din nuclei pontini, iar axonii
acestora dau nastere la tracturile ponto-cerebeloase, care dupa incrucisare se distribuie la nivelul
regiunilor laterale ale emisferelor cerebeloase controlaterale.
Alte cai; 1) un tract olivo-cerebelos extin de la oliva inferioara catre toate ariile
cerebelului; 2)fibre vestibule-cerebeloase, unele cu originea de la nivelul aparatului
vestibular, iar altele de la nivelul nucleilor vestibular de la nivelul trunchiului
cerebral. Ele fac sinapsa in lobul floculonodular si nucleul fastigial; 3)fibre reticulo-
cerebeloase, cu originea in diferite zone ale formatiunii reticulate si fac sinapsa in
special la nivelul vermisului.
- Cu originea in zonele periferice ale corpului;
1. Tractul spinocerebelos dorsal( patrunde prin pedunculul cerebelos inferior si se
proiecteaza la nivelul vermisului)
 2. Tractlul spinocerebelos ventral( patrunde in cerebel prin pedunculul superior si se
proiecteaza bilateral la nivelul cerebelului)
Impulsurile transmise prin aceste tracturi provin preponderant de la fusurile
musculare, dar si de la organelle tendinoase, receptorilor tactili cutanati si articulari
si si toate aceste impulsuri informeaza cerebelul despre statusul momentan al;
contractiei musculare, gradului de tensiune din tendoane,pozitiilor si ratelor de
miscare ale partilor corpului frotelor care actioneaza asupra suprafetelor corpului
Caile eferente;
Nucleii cerebelosi profunzi si caile eferente;
- 3 nuclei cerebelosi profunzi: dintat, interpus si fastigial. Ei primesc impulsuri
nervoase de la 2 surse: 1) cortexul cerebelos si 2) tracturile aferente cerebeloase.
Orice impuls nervos care ajunge la cerebel se divide si este transmis in doua directii:
1)direct la unul dintre nuclei vcerebelosi profunzi si 2) la o arie corespondenta a
cortexului cerebelos, supraiacenta nucleului profund.
Toate impulsurile nervoase aferente care patrund in cerebel ajung in final in nuclei cerebelosi
profunzi sub forma unor impulsuri excitatorii initiale, urmate dupa o fractiune de secunda de
impulsuri nervoase inhibitorii. De la nivelul nucelilor profunzi impulsurile sunt distribuite spre alte
arii cerebrale.
Rolul cerebelului in controlul de nasamblu;
Exista 3 arii functionale cerebeloase cu rol in controlul motor:
1. Vestibulocerebelul (arhicerebelul). Alcatuit in principal din lobii
floculonodulari si din ariile adiacente ale vermisului. Contine circuite
neurale care controleaza majoritatea miscarilor corpului cu ron in
mentinerea echilibrului.
2. Spinocerebelul ( paleocerebelul). Reprezent de regiunile anterioara si
posterioara ale vermisului si zonele adiacenete de o parte si de alta ale
acestuia. Circuitele spinocerebelului sunt implicate in coordonarea
miscarilor segmentelor distale ale membrelor(mainilor si degetelor).
3. Crebrocerebelul (neocerebelul). Reprezentat de zonele laterale de
dimensiuni ale emisferelor mari cerebeloase. Toare aferentele au originea
la nivelul cortexului motor cerebral si la nivelul ariilor corticale premotorie
si somatosenzoriala adiacente. Caile eferente au traiect ascendant catre
cortex, functionind impreuna cu sistemul senzorio-motor de la nivelul
cortexului cerebral asemeni unui circuit de feed-back pentru planificarea
miscarilor voluntare secventiale ale corpului si membrelor, planificarea
realizinduse cu pina la citeva zecimi de secunda in avans fata de miscarile
propriuzise.
Manifestarile clinice ale afectarii cerebelului;
(pentru a produce o disfunctie grava si permanenta acerebelului, leziunea cerebeloasa trebuie sa implice
cel putin unul dintre nuclei cerebelosi- dintat, interpus si fastigial, deoarece leziunea unor arii ale cortezului
cerebelos lateral rareori determina anomalii detectabile ale functiilor motorii, iar portiunile restante ale
sistemului pentru controlul motor au capacitatea de a compansa intr-o masura considerabila pierderea unor
arii cerebeloase.)
Dismetria si ataxia. In cazul distrugerii cerebelului, sistemul de contro motor subconstient nu poate anticipa
cit de ample vor fi miscarile. In consecinta, miscarile depasesc limita intentionata, iar cortexul transmite
impulsuri nervoase in exces pentru efectuarea in mod constient a unei miscari compansatorii. Dismetria se
manifesta rpin miscari lipsite de coordonare, iar tabloul clinic este denumit ataxie. Pot fi cauzate de leziuni
ale tracturilor spinocerebeloase.
Pozitionarea dincolo de tinta. In absenta cerebelului, individual isi deplaseaza mina sau alt segment al
corpului dincolo de punctual in care intentiona. Este de fapt o consecinta a dismetriei.
Disdiadocochinezia. Atunci cind sistemul p/u controlul motor nu poate anticipa pozitia partilor corpului la un
moment dat, easte afectata perceptia acestora in timpul efectuarii miscarilor rapide. Ca urmare, miscarea
succesiva este initiate mult prea devreme sau mult prea tirziu, astfel in cit progresia ordonata a miscarilor nu
se paote realiza.
Disartria. Lipas de coordonare a mm laringelui, cav bucale si ale mm sist respirator si incapacitatea de a regla
in avans intensitatea sunetului sau durata fiecarui sunet din secventa Sonora conduce la vorbire
dezorganizata, in care unele silabe sint pronuntale puternic, altele slab, altele prelungite un timp indelungat,
altele pentru durate scurte de timp, astfel incit vorbirea este in majoritatea cazurilor este neinteligibila.
Tremorul intentionat. Este cauzat de incapacitatea sist cerebelos de a “atenua” miscarile. Cind se executa un
cat voluntary, persoana executa miscari inexacte, oscilante, in special atunci cind se apropie de de tinta
intentionata, cu depasirea initiala limitei si efectuarea ulterioara de oscilatii repetate ale segmentului
corporal implicat pina la stabilizarea acestuia in pozitie corecta.
Nistagmusul cerebelos. Tremurul globilor ocular care apare atunci cind observatorul incearca sa isi fixeze
privirea asupra unei imagini localizate lateral de extremitatea cefalica. Apare in special in cazul lezarii lobilor
floculonodulari, cind se asociaza si cu pierderea echilibrului.
Hipotonia. Disfunctia nucleilor cerebelosi profunzi, in special a n dintat si interpus, determina scaderea
tonusului musculaturii periferice de aceeasi parte cu leziunea cerebeloasa.

2.2 Functiile motorii ale gln bazali;

De fiecare parte a creierului, gln bazali: nucleul caudat, putamen, globus palidus, subst
neagra si n subtalamic. Localizati lateral si in jurul talamusului. Toate fibrele nervoase
motorii si senzoriale, care arealizeaza legatura dintre coretex cerebral si MS au traiect
printer nucleul caudat si putamen-> capsula interna a creierului.
Circuitul putamenului;
Circuitele care includ gln bazali sint implicate inexecutarea tiparelor motorii invatate.
Circuitul putamenului primeste aferente in principal de la regiunile cerebrale adiacente
cortexului motor primar si mai putin direct de la nivelul acestuia. Ulterior, impulsurile
eferente sint transmise in principal catre coretxul motro primar sau catre arii ale cortexului
premotor sau motor suplimentar. Circuitul putamenului functioneaza in strinsa asociere cu
circuitele auxiliare care au traiect de la putamen prin globus palidus extern, subtalamus si
subst neagra, iar in final revin la cortexul motor, prin intremediul talamusului.
Circuitul caudat- rolul gln bazali in controlul cognitive al succesiunii tiparelor
motorii;
Termenul cognitiv se refera la procesul de gindire, care utilizeaza atit aferente senzoriale
spre cortex, cit si info deja stocata in memorie.. La om, majoritatea actiunilor motorii
reprezinta consecinta gindurilor, iar procesul control cognitive al activitatii motorii.
Nucleul caudat(in forma de litara C) se extinde la nivelul lobilor cerebrali(fontali, pareitali,
occipital) iar in portiunea terminal descrie o curba orientate catre anterior la nivelul lobilor
temporali. O mare parte a aferentelor n caudat provin de la ariile de asociatei ale cortex
cerebral supraiacente n caudat, in principal de la ariile care inregistreaza diferite tipuri de
info motorii si senzoriale p/u a genera tipare cognitive uzuale.
Aproape nici unul dintre impulsurile care revin la cortex de la nucleul caudat nu sunt
transmise direct spre cortexul motor primar. In schimb, aceste impulsuri sunt transmise pre
regiunile motorii accesorii din ariile premotorie si motorie suplimentara, care nu sunt
implicate in generarea contractiilor musculare individulae, ci a tiparelor motorii secventiale
cu durata de 5 secune sau mai mare. (controlul cognitiv al activitatii motorii selecteaza in mod
inconstient, in decurs de citeva secunde, tiparele de miscare care vor fi utilizate p/u a atinge un
scopcomplex, a carui realizare ar putea dura mai multe scunde.)

Rolul gln bazali in sincronizarea si adaptarea vitezei si amplitudinii miscarilor;

Exista doua functii importante ale cortex motor, cu rol in controlul motilitatii: 1)stabilirea vtezei de executie
a miscarii si 2)stabilirea amplitudinii miscarii. Si in acest caz gln bazali functioneaza in strinsa asociere cu
cortex cerebral, mai exact cu cortexul parietal posterior care constituie aria de integrare a coordonatelor
spatiale necesare atit pentru controlul motro al tuturor partilor corpului cit si pentru stabilirea raporturilor
dintre corp si mediul inconjurator. In cazul pacientilor cu leziuni severe ale gln bazali, caste functii p/u
reglarea vitezei si amplitudinii sunt deficitare, iar uneori sint inexistenete.

Rolul unor neurotransmitatori specifici din gln bazali;

Circuite nervoase la nivelul carora se elibereaza
1) dopamina -> realizeaza legatura intre subst neagra si nucleul caudat si putamen.
2) GABA-> cu traiect de la n caudat si putamen catre globus palidus si subst neagra
3) Acetilcolina-> cu traiect de la cortex catre nucleul caudat si putamen
4) (de la nivelul trunchiului cerebral) -> norepinefrina, serotonina, enkefalina-> spre glna bazali si alte arii
cerebrale.
Integrarea numeroaselor component ale intregului system de control motor;
 Nivel spinal; La nivelul neuronilor din MS pot fi activate tipare motorii locale, care
controleaza miscarea mischilor din orice segment al corpului. De asemenea, MS reprezinta
sediul sediul tiparelor complexeale miscarilor ritmice( effectuate de membrele inefrioare in
tipmul mersului, miscari reciproce effectuate de regiunile opuse ale corpului). Toate tipatele
de la nivel medular pot fi inhibate sau activated catre nivelurile superioare ale sistemului de
control.
 Nivelul rombencefalului; In cadrul controlului motor general al corpului, rombencefalu
indeplineste doua functii principale: 1) mentinerea tonusului musculaturii axiale, cu rol in
ortostatism si 2) modificarea continua a nivelului tonusului diferitor grupe musculare, ca
raspuns in info provenite de la aparatul vestibular, I scopul mentinerii echilibrului.
 Nivelul cortexului motor; Cortexul motor genereaza majoritatea impulsurilor motorii
activatoare care ajung la maduva spinarii. Functiile sale include transmiterea unor comenzi
secventiale si paralele care activeaza diferite tipare motorii programate in MS. De asemenea,
cortexul poate varia gradul de activare al diferitor tipare motorii, viteza de executie a
acestora sau alte caracteristici.
 Fluxul sangvin cerebral, LCR si metabolismul cerebral

Valoarea normal a flux sang cerebral;

Fluxul sangvin cerebral normal la o persoana adulta variaza intre 50 si 65 mililitri la
100grame de tesut cerebral pe minut. P/u toata subst cerebrala valoarea este cuprinsa
intre 750 si 900 ml/min =15% din debitul cardiac in conditii de repaus.
Regalrea fluxului sangvin cerebral;
 3 facturi metabolici tisulari care influenteaza fluxul sangvin cerebral;
1. C% dioxidului de cabon. (cresterea c% PO2 arterial determina dublarea fluxului sangvin
cerebral. Se considera ca CO2 in duce cresterea fluxului sang cerebral prin combinarea cu apa
si formarea de acid carbonic, care ulterior disociaza si elibereaza ioni de H. Aceseta produc
vasodilatatia vaselor cerebrale- care este aproape direct proportional cu cresterea c% ionilor
de H pina la o valoare limita careia ii corespunde un flux sangvin aproape dublu fata de
normal.
2. C% ionilor de H. (cresterea c% ionilor de h deprima marcant activitatea neuronala. Aceasta
crestere induce de asemenea cresterea fluxului sangvin cerebral, care va aindeparta din
tesuturile cerebrale, care va indeparta din tesuturile cerebrale ionii de H, CO2 si alte
substante acide.
3. C% O2. Se folosesc 3,5 mililitri de O2 la 100 grame de tesut cerebral/minut. Daca fluxul
sangvin cerebral devine insufficient si nu mai asigura aportul minim de O2, hypoxia activeaza
un mechanism care produce imediat vasodilatatia. Acest mechanism local functioneaza
aproape la fel ca si in arterele coronare, in mm scheletici si in majoritatea celorlalte arii
circulatorii ale corpului.
‘’Autoreglare’’
Se realizeaza in mod efficient atunci cind valoarea presiunii arteriale este cuprinsa intre
60 si 140 mmHg. Presiunea rateriala poate scadea brusc pina 60 mmHg sau poate
creste pina la 140 mmHg fara a se inregistra variatii semnificative ale flixului sangvin
cerebral. Daca presiunea scade sum 60 mmHg, fluxul se reduce marcant.
Rolul SNS.
Cind presiunea arterial medie creste brusc la valori foarte mari, SNS induce de obicei
constrictia arterelor cerebrale de calibru mare si mediu sufficient de mult pentru a
impiedica transmiterea presiunii ridicate la nivelul vaselor cerebrale de calibru redus.
Acest effect este important pentru prevenirea hemoragiilor cerebrale(accidente
vasculare cerebrale).

Microcirculatia cerebrala;
Nr capilarelor si rata fluxului sangvin sunt de aproximativ 4 ori mai mare la nivelul
subst cenusii in comparative cu subst alba a creierului.
Din punct de vedere structural capilarele cerebrale dunt mult mai putin permeabile de
cit restul capilarelor, deoarece acestea sunt sustinute de ‘’prelungirile gliale’’=mici
priectii ale cell gliale adiacente. (peretii arteriolelor mici care se ramifica p/u a da nastere
capilarelor cerebrale prezinta ingrosari la persoanele cu hipertensiunearteriala, iar vasoconstrictia
 este in permanenta prezenta la nivelul acestor arteriole pentru a impiedica transmiterea presiunii
ridicate la nivel capilar.)

Accidentul vascular;
Majoritatea accidentelor vasculare sunt cauzate de formarea unor placi de aterom la
nivelul peretiol arterelor cerebrale. Activarea mecanismului coagularii sangvine la
nivelul acestor placi induce formarea unui cheag care intrerupe fluxul sangvin arterial,
determinind astfel ierderea acuta a functiilor unei arii cerebrale localizate.

Sistemul fluidului cefalorahidian;

Volumul cutiei craniene si al canalului medular este de 1600-1700 mililitri, LCR ocupa
150 mililitri, iar restul este ocupat de creier si MS. Acest lichid este continut in
ventriculii cerebrali, in cisternele subarahnoidiene si in saptiul subarahnoidian care
inconjoara creierul si MS.
Functia de amortizare a LCR;
Creierul si LCR au aproximativ aceeasi greutate specifica, astfel incit creierul nu vine in
contact cu suprafetele osoase, fiind inconjurat complet de lichid. Datorita acestui fapt, o
lovitura la nivelul extremitatii cefalice, daca nu este foarte puternica, deplaseaza concomitant subst
cerebrala si cutia craniana, astfel incit nici o arie cerebrala nu este deformata temporar datorita
impactului.
Formarea, circulatia si reabsorbtia LCR
LCR se formeaza cu o rata de 500 mililitri/zi= de 3 ori mai mult decit vol total a LCR la
un moment dat. 2/3 din acest lichid este secretat de plexurile coroide ale celor 4
ventricoli.
Lichidul secretat in ventriculii laterali ajunge initial in ventriculul 3; la acest nivel primeste mici
cantitati suplimentare de lichid si apoi are traiect descendent de-a lungul apeductului Sylvius catre
ventriculul 4 unde este de asemenea secretata o mica cantitate de lichid. Lichidul paraseste
ventricolul 4 prin 3 mici deschideri: doua aorificii laterale ale lui Luschka si orificiul central Magendie si
patrunde in cisterna magna, localizata reprobulbar si se continua cu spatial subarahnoidian. Aproape
tot lichidul are traiect ascendant de la cisterna magna prin spatiile subarahnoidiene in jurul
emisferelor cerebrale. Dela ecest nivel lichidul strabate numeroase vilozitati subarahnoidiene care se
priecteaza in marele sinus venos sagittal sin incelelelte sinusuri venoase cerebrale. Astfel, orice
cantitate suplimentara de de lichid ajunge in singele venos prin potii acestor vilozitati.

Presiunea LCR;
Presiunea normal a LCR in cazul unei persoana aflate in clinostatism este de 130
mmH2O, dar poate varoa intre 65 mmH2O si 195mmH2O. Afectiuni associate cu
cresterea presiunii: Tumorile cerebrale voluminoase(are loc diminuarea reabsorbtiei in sinde
a al LCR), hemoragii intracraniene, infectii intracraniene(in LCR se acumuleaza eritrocite
si/sau leucocite, care obtureaza canaliculele de absorbtie).

Obstructia circulatiei LCR poate produce hidrocefalee;

 Prezenta unei cantitati in exces de apa in cutia craniana.
 1. Hidrocefalee non-comunicanta; de obicei apare ca consecinta a blocarii
apeductului lui Sylvius din causa atreziei din nastere sau a obstrurarii de catro o
tumoase cerebrala. Lichidul este secretat in ventrocolele latrale si in v 3, vol lor
creste foarte mult, iar asta comprima subst cerebrala de cutia craniana, incit
aceasta devine in final o lama subtire de tesut.
2. Hidrocefalee comunicanta; cauzata de obicei de intreruperea fluxului LCR la nivelul
statiilor subarahnoidienedin jurul regiunilor cerebrale bazale, sau de obstructia
vilozitatilor arahnoidine la nivelul carora lichidul este in mod normal reabsorbit in
sinusuriel venoase.

Bariera licvohematica si hematoencefalica;

1. Bariera licvohematica (intre singe si LCR)
2. Bariera hematoencefalica (intre singe si lichidele interstitiale cerebrale).
Ingeneral aceste doua bariere sunt inalt permiabile p/u apa, CO2, O2 si
p/u majoritatea subst liposolubile cum sunt acoolul, anestezicele. Ele au
permiabilitate redusa p/u electroliti precum soudiul, clorul si potasiul si
sunt aproape complet impermiabile p/u proteinele plasmatice si p/u
majoritatea moleculelor organice mari non-liposolubile.
Membranele celulelor endoteliale adiacente sunt strins unite prin jonctiuni
strinse si intre ele nu exista pori, ca la restul capilarelor ale organismului.
Edemul cerebral;
Deoarece creierul este continut in cutia craniana, care este inextensibila, acumularea
lichidului de edem comprima vasele sangvine, astfel incit fluxul sangvin se reduce
dramatic iar tesutul cerebral este distrus. Edemul cerebrala apare fie din cauza cresterii
marcante a presiunii capilare fie ca urmare a lezarii peretilor capilari, in ambele cazuri
inregistrinduse o crestere a permiabilitatii p/u lichid a peretilor vasculari. O cauza foarte
comuna este reprezentata de loviturile puternice la nivelul capului care produ contuzii cerebrale,
situatie in care tesuturile si capilarele cerebrale sunt lezate, iar lichidul capilar difuzeaza in tesuturile
traumatizate.
 T.3. Cortexul cerebral, functiile intelectuale ale reierului,
invatarea si memoria

3.1 Anatomia functionala a cortexului cerebral.

Componenta functionala acortexului cerebral este reprezentata de un strat subtire de neuroni care
acopera suprafata tuturor circumvolutiunilor cerebrale. Grosimea de 2-5 milimetri, iar suprafata totala
de un metru patrat.
Scoarta cerebrala este compusa din 6 straturi: Compus din şase straturi:
1. Sratul molecular
2. Stratul granular extern
3. Stratul piramidal extern
4. Stratul granular intern
5. Stratul piramidal intern
6. Stratul fuziform sau piriform
 Cinci tipuri de neuroni:
1. Celule orizontale a lui Cajal
2. Celule granulare (stelate) neurotransmitatori; excitatori- glutamat, inhibitori-GABA
3. Celule piramidale ( Beţ şi Meynert)
4. Celule fuziforme
5. Celulele Martinotti
CORTEXUL CUPRINDE :
Neocortex motor -din girusul precentral care formeaza un Homunculus motor foarte
asemanator cu Homunculus senzitiv.
Neocortex receptor senzitiv (homunculus) si senzoriale:vizuala,olfactiva, gustativa,
auditiva,vestibulara.
Neocortex de asociaţie: somato-senzitiv vizual , auditiv, motor.

Functiile ariilor corticale specifice;

Arii corticale (clasificare morfo – funcţională)
 Arii receptoare senzitivo – senzoriale
1. Aria somestezică I
2. Aria somestezică II (versantul superior al sciziunii laterale)
3. Ariile sensibilităţii vizuale – primară şi secundară
4. Ariile sensibilităţii auditive - primară şi secundară
5. Ariile vestibulare
6. Ariile sensibilităţii gustative
7. Ariile sensibilităţii olfactive
 Arii corticale motorii
1. Aria motoră primară (aria 4)
2. Aria motorie suplimentară
3. Aria premotorie (aria6)
4. Câmpul frontal al mişcărilor ochilor
• Arii de asociaţie
 1. Ariile de asociaţie ale lobului prefrontal
2. Ariile de asociaţie ale cortexului medio-orbito-frontal
3. Ariile de asociaţie ale lobului temporal
4. Ariile de asociaţie parieto-temporo-occipitale
Aria crticala; Functii;
Cortex motor asociativ -> Coordoneaza miscarile complexe
Cortex prefrontal -> Rezolvarea Problemelor, Emotii, Gandire complexa
Cortex Motor Primar -> Initiatierea miscarilor voluntare
Cortex somatosenzitiv primar -> Receptioneaza informatiile tactile din corp
Arii senzitive de asociatie -> Proceseaza informatii multisenzoriale
Aria vizuala de asociatie -> Prelucrare complexa a informatiilor visuale
Cortex vizual -> Detectarea stimulilor vizuali simpli
Aria Wernicke -> Intelegerea limbajului
Aria auditiva de asociatie -> Prelucrare complexa a informatiilor auditive
Cortexul auditiv -> Detectarea calitatii sunetelor (intensitate,
tonalitate)
Centrul vorbirii ,Aria Broca -> Pronuntia si articularea cuvintelor

Ariile de asociatie:
1. Aria de asociatie parieto-occipito-frontala delimitate anterior de cortexul
somatosenzorial, posterior de cortexul visual, iar lateral de cortexul auditiv.
Aceasta arie prezinta la rindul ei subdiviziuni:
1. Analiza coordonatelor spatiale ale corpului. Aceasta arie primeste info vizuale de la cortexul
occipital posterior si info somatosenzoriale de la cortex parietal anterior. Prin integrarea acestor
info, sunt calculate coordonatele elementelor vizuale si auditivedin mediul inconjurator, precum
si coordonatele partilor corpului.
2. Aria p/u intelegerea limbajului. Sau aria Wernike, localizata posterior de cortexul auditiv
primar, in partea superioara a girusului superior al lub temporal.
3. Aria pentru procesarea initiala a limbajului visual( p/u citit)= aria girusului angular, important
pentru determinarea semnificatiei cuvintelor percepute visual.
4. Aria pentru denumirea obiectelor. Aflata in zonele cele mai laterale ale lob occipital anterior si
lob temporal posterior.
2.Aria de asociatie prefrontala. Este considerate ca fiind importanta pentru elaborarea
gindurilor si stocheaza pe termen scurt ‘’memoria de lucru’’ care este utilizata pentru asocierea
gindurilor noi pe masura de acestea sunt generate.
3. Aria de asociatie limbica. Localizata la polul anterior al lobului temporal, in portiunea
ventral a l lobului frontal, precum si in girusul cingulate, fiind dispusa profun in peretii fisurii
longitudinale de pe fata medial a fiecarei emisfere cerebrale. Are legatura in principal cu
comportamentul, emotiile si motivatia.

Functia de interpretare comprehensive a lobului temporal postero-superior ‘’Aria lui

Wernike’’;
Ariile de asociatie somatica, vizuala si auditiva vin in contact in partea posterioara a lobului temporal
superior, in zona de unire a lobilor temporal parietal so occipital. Aceasta arie de confluent al
diferitelor arii senzoriale interpretative este extram de dezvoltata in emisfera cerebrala dominant,
reprezentata de emisfera stinga la majoritatea persoanelor care utilizeaza cu precadere mina dreapta-
iar dintre toate ariile corticale detine unicul sic el mai important rol in descifrarea nivelurilor
superioare de intelegere, aceasta functie fiind denumita generic inteligenta. Aceasta arie a primit
denumirea de Wernike. (o leziune a acestei arii se caracterizeaza prin intelegerea formei de limbaj
vorbit si chiar prin recunoasterea diferitor cuvinte, insa este abolita capacitatea de a organiza cuvintele
pentru a forma un gind coherent. Individul poate citi cuvintele insa nu poate recunoaste idea transmisa
de acestea.

Functiile cortexului parieto-occipito-temporal din emisfera non-dominanta;

Emisfera non-dominata apr putea fi importanta p/u intelegerea si interpretarea
muzicii, a experientelor vizuale non-verbale, a relatiilor spatiale dintre individ si
mediul inconjurator, a semnificatiei ‘’limbajului corpului’’, a intonatiilor vocilor
oamenilor, precum si a multor experiente somatice care implica utilizarea
membrelor si a minilor. Emisfera dominanta este este importanta pentru functiile
intelectuale bazate pe limbaj; emisfera non-dominanta poate fi defapt dominanta
pentru alte alte tipuri de inteligenta.
Functiile intelectuale superioare ale ariilor de asociatie prefrontale;
Aceste functii pot fi exemplificate prin descrierea tabloului clinic present la pacientii
ale caror arii prefrontale au devenit nefunctionale;
1. Pacientii si-au pierdut capacitatea de a rezolva problem complexe.
2. Au devenit incapabil de a asocial sarcini secventiale p/u a atinge scopuri
complexe
3. Nu au mai putut invata sa indeplineasca simultan mai multe sarcini in parallel.
4. Nivelul agresivitatii a scazut, uneori marcant, in asociere cu disparitia ambitiei.
5. Comportamentul lor social a devenit inacceptabil, caracterizat prin pierderea
simtului moral si a reticentei fata de activitatile cu rol in excretie si cu rol sexual.
6. Pacientii puteau executa majoritatea tiparelor motorii obisnuite effectuate pe
parcursul vietii insa in majoritatea cazurilor fara un scop final.
Ariile prefrontale sunt responsabile pentru gindirea elaborata, emiterea de
pronosticuri si indeplinirea functiilor intelectuale superioare- ‘’memoria de lucru’’=>
capacitatea ariilor prefrontale de a evidenta mai multi biti de informative simultan si
de a determina reamintirea instantanee a informatiilor atunci cind acestea sunt
necesare pentru generarea gindurilor.

Rolul creierului in comunicare- centrii limbajului.

Exista doua aspect ale comunicarii:
1. Aspectul sensorial, care implica analizatorul auditiv si visual. Distrugerea unor
portiuni ale ariilor corticale de asociatie vizuale sau audititve, determina incapacitatea
de a intelege cuvintele vorbite sau scrise=> afazie auditiva de receptive sau afazie
vizuala de receptive, sau mai frecvent surditate verbal sau cecitate verbala(alexie)
2. Aspectul motor, care implica vorbirea si controlul acesteia. Vorbirea implica doua
etape principale ale procesului de gindire: 1) formarea simbolica mentala a gindurilor
care urmeaza a fi exprimate, precum si alegerea cuvintelor care vor fi utilizate, iar
 ulterior 2) controlul motor al vorbirii(formularea verbala) si vorbirea propriu-zisa.
Formarea gindurilor si chiar alegerea cuvintelor reprezinta functii ale ariilor corticale de
asociatie, cea mai importanta regiune fiind aria Wermike.
Aria Broca, localizata in cortexul cerebral prefrontal si premotor, este responsabila de
initierea programelor motorii specializate pentru controlul muschilor laringelui, buzelor, cav
bucale, sist respiralor si al altor mm accesori ai vorbirii.

Rolul corpului calos si al comisurii anterioare in relizarea transferului gindurilor,

amintirilor, deprinderilor si al altor info intre cele doua emisfere;
Fibrele corpului calos realizeaza numeroase conexiuni neurale bidirectionate intre
ariile corticale corespondente ale celor doua emisfere cerebrale, cu exceptia zonelor
anterioare ale lobilor temporali; aceste arii temporale, ca include in special amigdala,
sunt interconectata prin fibre care au traiect prin comisura anterioara.
Una din functiile corpului calos si ale comisurii anterioare consta in faptul ca info
depozitata la nivelul cortexului unei emisfere este disponibila pentru ariile corticale din
emisfera opusa.
Gindirea, starea de constienta si memoria;
Este cunoscut ca distrugerea unor arii intinse ale cortexului cerebral nu impiedica procesul gindirii,
insa reduce profunzimea gindurilor precum si gradul de constientizare a mediului inconjurator.
Gindirea rezulta in urma unui ‘’tipar’’ de stimulare simultana a mai multor regiuni ale sistemului
nervos, cele mai implicate fiind probabil cortexul cerebral, talamusul, sistemul limbic si formatiunea
reticulate superioara a trunchiului cerebreal= teoria holistica a gindirii.
Starea de constienta poate fi descrisa ca fiind perceptia subiectiva continua a mediului inconjurator
sau a secventei propriilor ginduri.
Memoria- rolurile facilitarii sinaptice si ale inhibitiei sinaptice;
Din punct de vedere psihologic, amintirile sunt stocate la nivel cerebral prin modificarea sensibilitatii
de baza a transmiterii sinaptice intre neuroni, ca rezultat al unei activitati neurale anterioare. Caile
nou formate sau facilitate transmit informatiile relevante care lasa o urma a trecerii lor prin sistemul
nervos= engrama. Engramele sunt importante deoarece odata stabilite, ele pot fi activate selective
de catre procesul ginditii pentru a reproduce amintiri.
- Creierul este supus unui flux masiv si continuu de informatii senzoriale provenite de la toate
simturile. Din fericire, creierul are capacitatea de a invata sa ignore informatiile irelevante. Aceasta se
realizeaza prin inhibitia cailor sinaptice pentru acest tip de informatii; efectul este numit adaptare.
Amintirile de acest tip constituie memoria negative.
- In cazul informatiilor care genereaza consecinte importante, de exemplu durere sau placere,
creierul dispune de un mechanism pentru amplificarea si stocarea amintirilor. Aceasta este memoria
pozitiva. Ea se datoreaza facilitarii cailor sinaptice, iar procesul este denumit sensibilizarea memoriei.
Memoria de scurta durata;
 Este considerata a fi cea implicate in retinerea p/u un interval de citeva secunde pina la citeva
minute a celor 7-10 cifre de telefon sau a 7-10 elemente separate de alta natura, aceste informatii
persistind numai atita timp cit persoana continua sa se gindeasca la ele.
Mecanisme chimice la nivelele pre- şi postsinaptice ce stau la baza memoriei de scurtă durată
1. Stimularea concomitentă a neuronului facilitator şi a celui senzoriale determină eliberarea
serotoninei în fanta sinaptică a sinapsei dintre aceşti neuroni.
2. Serotonina se fixează pe receptorii specifici postsinaptici şi ei activează adenilat – ciclaza din
membrană, care determină sinteza de AMPc (mesager secund) din ATP.
 3.AMPc activează o protein – kinază ce determină fosforilarea unei proteine din structura canalelor
de potasiu din membrana terminaţiei senzoriale şi blocarea lor pe un interval de la minute la
săptămâni.
4.Scăderea conductanţei pentru potasiu determină apariţia unui ptenţial de acţiune prelungit în
terminaţia presinaptică senzorială,
5.Potenţialul de acţiune determină activarea îndelungată a canalelor de calciu şi influxul masiv de ioni
de calciu în terminaţia senzorială. Ca urmare se amplifică eliberarea de mediator, facilitând astfel
transmiterea sinaptică pe o perioadă îndelungată.

Memoria intermediara;
Memoria cu durata medie poate persista timp de citeva minute sau chiar citeva saptamini. Aceasta
poate persista in timp daca engramele nu sunt active sufficient de mult pentru a deveni permanente;
daca insa gradul de activare este adecvat, ele se vor transforma in memorie de lunga durata.
Memoria de lunga durata;
Nu exista nici o delimitare evidenta intre memoria intermediara cu durata prelungita si memoria de
lunga durata propriu-zisa, distinctia fiind una de grad. Totusi, se considera ca memoria de lunga
durata are la baza modificari structural concrete si nu doar modificari chimice produse la nivelul
sinapselor, iar aceasta amplifica sau suprima conducerea semnalului.
Consolidarea memoriei;
Activarea in mod reperat a memoriei de scurta durata conduce la initierea unor modificari chimice,
fizice si anatomice la nivelul sinapselor, modificari responsabile de instalarea memoriei de lunga
durata. Acest process necesita intre 5 si 10 minute p/u o consolidare minima si peste o ora p/u o
consolidare puternica.
- Repetitia amplifica transferal continutului memoriei de scurta durata in memorie de lunga durata.
- Experientele noi sunt codificate sub forma adiferitor clase de informatie. In timpul acestui
process, tipurile similar de info sunt extrase din memorie si utilizate in procesarea noilor
informatii. Info noi si vechi sint comparate pentru determinarea similitudinilor si diferentelor, iar
o parte a procesului de stocare consta in depozitarea info in functie de aceste similitudini si
deosebiri si nu in depozitarea neprocesata a info noi. Intimpul stocarii, informatiile noi nu sunt
sticate la nivel cerebral in mod aleator, ci in asociere cu alte info similar. Acest mod de operare a
creierului este necesar p/u identificarea la o data ulterioara a info noi stocate.

Mecanisme cerebrale care controleaza comportamentul si motivatia-

sistemul limbic si hipotalamusul

Sistemele activatoare cerebrale;

Impulsurile nervoase cu originea in trunchiul cerebral activeaza emisferele cerebrale indoua moduri;
1. Direct, prin mentinerea unui nivel bazal al activitatii neuronale la nivelul unor arii cerebreale intinse
2. Prin activarea unor sisteme neurohormonale care elibereaza neurotransmitatori specifici, facilitatori
sau inhibitori, in anumite regiuni cerebrale.
Controlul activitatii cerebreale realizat de impulsuri excitatorii continue, cu originea in trunchiul
cerebral;
 Controlul neurohormonal al activitatii cerebrale;
Norepinefrina are rol de hormon excitator, in timp ce serotonina are de obicei activitate inhibitoare,
iar dopamine are effect excitator in unele regiuni, insa inhibitor in altele. Sistemul norepinefrinei aeste
present la nivelul tuturor ariilor cerebrale, in timp ce sistemul dopaminei predomina in gln bazali, iar ce
al serotoninei in tructurile liniei mediane. Exista si alte substante cu rol de neurohormoni care
actioneaza la nivelul unor sinapse speciifice sau sunt eliberate in fluidele cerebrale; enkefaline GABA,
glutamate, vasopresina, h adrenocorticotrop, epinefrina, histamina, endorfine, angiotensina ll,
neurotensina.

Sistemul limbic;
(toate circuitele neuronale care controleaza compurtamentul eitional si motivatiile)
Anatomia functionala a S Limbic;
 In centru este localizat hipotalamusul, unul din elementele central ale s limbic, in jurul acestuia se
observa structure subcorticale care include; septul, aria paraolfactiva, nucleul thalamic anterior,
portiuni ale gln bazali, hipicamupl si amigdala. In jurul ariirlor subcorticale ale s limbic este situal
cortexul limbic 1) care incepe din aria orbitofrontala, pe suprafata ventral a lobilor frontali, 2) se
extinde ascendant sub girusul subcalosal, 3) ulterior deasupra corpului calos, la nivelul fetei mediale
a emisferei cerebrale in girusul cingulate, 4) trece posterior de corpul calos si se indreapta pe fata
ventromediala a lobului temporal, catre girusul parahipocampic si uncus.
Controlul hipotalamic al functiilor vegetative si endocrine;
Hipotalamusul are rol in:
1. Reglarea cardiovasculara( stiumularea regiunilor posterioare si laterale determina cresterea pres
arteriale si alf frecventei cardiace, in timp ce stimularea ariei preoptice are efecte opuse).
2. Reglarea temperaturii corporale ( aria preoptica)
3. Reglarea balantei hidrice a organismului. 1) induce senzatia de sete, ce stimuleaza ingestia de
apa[din cauza cresterii c% de electroliti din fluidele de la acest nivel], 2) controleaza excretia hidrica
urinara[nuclei supraoptici-> terminatiile nervoase secreta hormonal antidiuretic]
4. Reglarea contractilitatii uterine si a ejectiei laptelui. (stimularea nucleilor paraventriculari determina
neuronii de la acest nivel sa secrete oxitocina)
5. Reglarea aportului alimentar si al activitatii gastrointestinale. (centrul foamei este localizat in aria
hipotalamica laterala. Centrul satietatii in nuclei ventromediali. Corpii mamilari controleaza tiparele
a numeroase refelxe alimentare; linsul buzelor, deglutitia.
6. Stimularea anumitor arii hipotalamice determina secretia unor hormone specifici la nivelul
adenohipofizei.
Functiile comportamentale ale hipotalamusului si ale structurilor limbice asocite;
1. Stimularea hipotalam lateral produce sete, foame, dar si conduce la stari de furie si spirit
combative.
2. Stimularea nucleului ventromedial si ariilor inconjutaroare produce senzatie de satietate, scaderea
apetitului si stare de liniste.
3. Stimularea unei zone a nucleilor paraventriculari localizata imediat adiacent de ventricolul 3
determina teama teama si senzatia punitiva.
4. Dorinta sexuala poate fi stimulate in special in portiunile cele mai posterioare si cele mai anterioare
ale hipotalamusului.
Functia de ‘’recompensa’’ si ‘’pedeapsa’’ a sistemului limbic;
Anumite structure limbice au legatura in special cu natura afectiva a snezatiilor senzoriale-> daca
aceste senzatii sunt placate sau neplacute= calitati affective denumite recompense su pedeapsa.
Stimularea lectrica experimentala a anumitor arii limbice ofera animalului placer si satisfactie, in
 timp ce stimularea altor regiuni determina teroare, durere, frica, reactii de aparare, de evitare si
toate celelalte elemente associate cu pedepselor.
Importanta comportamentala a recompense sau pedepsei;
Aproape orice actiune a unui individ are legatura intr-un fel sau altul cu o recompense sau
pedeapsa. Daca actiunea conduce la obtinerea unei recompense, atunci persoana continua sa
efectuieze activitarea respectica, insa daca ea conduce la pedeapsa, activitatea inceteaza. Centrii
trecompensei si pedepsei constituie cei mai importanti centri de control ai activitatilor corpului,
imboldurilor, aversiunilor si motivatiilor.

Functiile specific associate altor zone ale sistemului limbic;

Functiile hipocampului;
Aproape orice tip de experienta senzoriala determina activarea a cel putin unei zone a
hipocampului, iar acesta distribuie numeroase impulsuri eferente catre talamusul anterior,
hipotalamus si alte regiuni ale s limbic, in special prin intermediul fornixului, care reptezinta calea
principal de comunicare.=> hipocampul reprezinta o cale aditionala prin care impulsurile senzoriale
aferente pot initia reactii comportamentale destinate atingerii a diferitor scopuri. Stimularea diferitor
arii hipocampice determina tipare comportamentale precum placerea, furia, pasivitatea, sau dorinta
sexuala.
Rolul hipocampului in proceseul de invatare; Efectul exciziei chirurgicale bilaterale ale hipocampului
duce la incapacitatea de a invata. Amnezie retrograde- persoanele prezinta memorie de scurta durata
(citeva secunde pina la unu, doua minute), dar capacitatea de a retine infor pe o durata mai mare de
timp este abolita complet sau partial.