You are on page 1of 2

1. Afecțiunile aparatului respirator.

I. Anatomia și fiziologia aparatului respirator.

Sistemul respirator cuprinde căile respiratorii și plămânii.

A. Căile respiratorii cuprind:


a. Cavitatea nazală – formată din 2 spații simetrice numite fose nazale, situate sub baza
craniului și deasupra cavității bucale. Din cavitățile nazale, aerul trece prin faringe,care
reprezintă o răspântie între calea respiratorie și cea digestivă.
b. Laringele – organ cu fublă funcție: respiratorie și fonatorie(prin corzile vocale).
c. Traheea – organ sub formă de tub care continuă laringele și are o lungime de 10-12cm. La
nivelul vertebral T4, traheea se împarte în 2 bronhii care pătrund în plămân prin hi, unde se
ramifică intrapulmonar, formând arborele bronșic.
B. Plămânii – principalele organe ale respirației. Sunt situați în cavitatea toracică, avân o
capacitate totală de 5.000 mL de aer, cu variații individuale.
Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură care prezintă o foiță parietală, ce
căptișește pereții toracelui, și o foiță viscerală, care acoperă plămânul.
Arborele bronșic . Bronhia principală se împarte în bronhii, iar acestea la rândul lor se divid în
bronhiole. Ultimele ramificații ale arborelui bronșic sunt bronhiole respiratorii, de la care
pleacă ductele alveolare, terminate prin săculeți alveolari. Pereții săculeților alveolari sun
compartimentați în alveole pulmonare.
În jurul alveolelor se găsește o bogată rețea de capilare, care,împreuna cu pereții alveolelor,
formează membrana alveolo-capilară, la nivelul cărora au loc schimburile de gaze dintre
alveole și sânge.
Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și mediu.

Din punct de vedere funcțional , respirația prezintă :1. Ventilație pulmonară- deplasarea aerului
în ambele sensuri între alveolele pulmonare și atmosfera; 2- difuziunea oxigenului și dioxidului de
carbon între alveolele pulmonare și sânge; 3- transportul oxigenului și dioxidului de carbon prin
sănge și lichidele organismului către și de la celule; 4- reglarea ventilației.

C. Ventilația pulmonară – circulația alternativă a aerului se realizează ca urmare a variațiilor


ciclice ale volumului cutiei toracice, urmate de mișcările în același sens ale plămânilor,
solidarizați cu aceasta prin intermediul pleurei. Variațiile ciclice ale volumului aparatului
toraco-pulmonar se realizează în cursul a două mișcări în sens opus, definite ca mișcare
inspiratorie și mișcare expiratorie.