C�nd cu gene ostenite sara suflu-n lum�nare,

Doar ceasornicul urmeaz� lung-a timpului c�rare,

C�ci perdelele-ntr-o parte c�nd le dai, �i �n odaie
Luna vars� peste toate voluptoasa ei v�paie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag� scoate
De dureri, pe care �ns� le sim�im ca-n vis pe toate.

Lun� tu, st�p�n-a m�rii, pe a lumii bolt� luneci

�i g�ndirilor d�nd via��, suferin�ele �ntuneci;
Mii pustiuri sc�nteiaz� sub lumina ta fecioar�,
�i c�i codri-ascund �n umbr� str�lucire de izvoar�!
Peste c�te mii de valuri st�p�nirea ta str�bate,
C�nd plute�ti pe mi�c�toarea m�rilor singur�tate!
C�te ��rmuri �nflorite, ce palate �i cet�i,
Str�b�tute de-al t�u farmec �ie singur�-�i ar�i!
�i �n c�te mii de case lin p�truns-ai prin fere�ti,
C�te frun�i pline de g�nduri, g�nditoare le prive�ti!
Vezi pe-un rege ce-mp�nze�te globu-n planuri pe un veac,
C�nd la ziua cea de m�ine abia cuget-un s�rac...
De�i trepte osebite le-au ie�it din urna sor�ii,
Deopotriv�-i st�p�ne�te raza ta �i geniul mor�ii;
La acela�i �ir de patimi deopotriv� fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caut�-n oglind� de-�i bucleaz� al s�u p�r,
Altul caut� �n lume �i �n vreme adev�r,
De pe galbenele file el adun� mii de coji,
A lor nume trec�toare le �nsamn� pe r�boj;
Iar� altu-mparte lumea de pe sc�ndura t�r�bii,
Socotind c�t aur marea poart�-n negrele-i cor�bii.
Iar colo b�tr�nul dasc�l, cu-a lui hain� roas�-n coate,
�ntr-un calcul f�r� cap�t tot socoate �i socoate
�i de frig la piept �i-ncheie tremur�nd halatul vechi,
κi �nfund� g�tu-n guler �i bumbacul �n urechi;
Usc�iv a�a cum este, g�rbovit �i de nimic,
Universul f�r� margini e �n degetul lui mic,
C�ci sub fruntea-i viitorul �i trecutul se �ncheag�,
Noaptea-ad�nc-a veciniciei el �n �iruri o dezleag�;
Precum Atlas �n vechime sprijinea cerul pe um�r
A�a el sprijin� lumea �i vecia �ntr-un num�r.