Acumulatorii - Exploatare si Intretinere

Bateria de acumulatori

1- separatoare; 2- nervuri; 3- plăci negative;

4- plăci pozitive; 5- cutie; 6- bucşa de plumb;
7- borna pozitivă a bateriei; 8- borna elementului;
9- dop; 10- capacul elementului; 11- borna negativă bateriei; 12- mastic; 13-
perete de compartimentare; 14- punte de legătură între elemente;
15- punte de legătură a elementului

Acumulatorul este un ansamblu de mai multe celule electro-chimice capabile sa furnizeze

energie electrica unui circuit electric extern, dupa ce in prealabil aceasta energie a fost
stocata in urma procesului de incarcare.
Autodescarcare: fenomen prin care acumulatorul isi pierde, in timp, fara a fi conectat la o
sarcina exterioara, parte din energia stocata.
Capacitatea celulei, notata C [mAh]: cantitatea maxima de curent pe care o poate livra o
baterie timp de o ora, pana cand tensiunea la borne, pe sarcina, scade sub o anumita
valoare limita.
Celula: element unitar al unui acumulator
Cristalizare: fenomen ce apare in electrolitul celulei si consta in formarea de cristale ce pot
strapunge izolatia dintre electrozi, scurcircuitind celula. Are ca efect imediat scaderea
drastica a capacitatii bateriei.
Curent de incarcare [mA]: curent furnizat de sursa de incarcare a acumulatorului si este
evaluat in functie de capacitatea bateriei, C. (Vezi rata incarcare/descarcare).
Densitatea energetica gravimetrica [Wh/kg]: unitate de masura ce semnifica raportul intre
cata energie poate inmagazina o baterie si greutatea acesteia
Densitatea energetica volumetrica [Wh/l]: unitate de masura ce semnifica raportul intre
cata energie poate inmagazina o baterie si volumul acesteia.
Descarcare: debitarea de curent pe o sarcina cuplata la bornele acumulatorului pina cind
tensiunea atinge o valoare limita, caracteristica.
Descarcarea completa: descare pina la care bateria nu sufera daune.
Descarare adanca: descarare peste limita de siguranta. De obicei bateria se distruge
iremediabil.
Detectia incarcarii: metoda prin care este determinata incarcarea complecta si corecta a
unei celule.
Efectul de memorie: schimbarea capacitatii celulei la capacitatea ultimului ciclu. Se traduce
printr-o reducere temporara/definitiva a capacitatii celulei atunci cand celula este incarcata
fara sa fi fost descarcata complet in prealabil.
Egalizare: procedeu specific acumulatorilor pe baza de Litiu prin care se asigura o incarcare
egala si uniforma a celulelor inseriate.
Formatare: procedeu specific celulelor tip Pb, Ni-Cd sau Ni-Mh prin care acestea sunt
“invatate― sa acumuleze energie in mod optim.
Incarcare: procedeu prin care este stocata energia in acumulator, pina cind tensiunea la
borne atinge o valoare limita, carecteristica.
Incarcare cu tensiunea constanta: modalitate de incarcare a acumulatorilor, acestia fiind
conectati la o sursa de tensiune constanta.
Incarcare in curent constant: modalitate de incarcare a acumulatorilor, acestia fiind
conectati la o sursa de curent constant.
Palier de tensiune: portiune orizontala in diagrama de descarare a unei celule electrice
Polarizare: acumulare la electrozii pilei electrochimice a ionilor care realizeaza conductia
prin solutia electrolitului. Nu este similara incarcarii.
Rata incarcare/descarcare, [mA]: parametru ce face referinta la un curent, echivalent
numeric cu capacitatea acumulatorului, in amperi/ora. Aceasta se exprima in fractiuni,
respectiv multipli ai capacitatii C. Ex: rata de incarcare la Ni-Cd este de 1/10C, rata de
descarcare la Li-Po este de 20C.
Rezistenta interna echivalenta a unei celule, notata r [ohm]: reprezinta rezistenta ohmica
interna care limiteaza valoarea maxima a curentului ce poate fi debitat de celula. Aceasta
rezistenta trebuie sa fie cit mai mica, atfel curentul debitat de celula va fi mare.
Timp de incarcare: timpul necersar stocarii maxime de energie. El este determinat de
modalitatea si curentul de incarcare.
Tensiunea nominala, tensiune electromotoare [V]: reprezinta tensiunea la bornele celulei,
masurata in gol, atunci cand aceasta este descarcata in proportie de 50%.
Tensiunea de descarcare [V]: reprezinta tensiunea sub care se considera ca celula nu mai
poate debita curent suficient in sarcina, pierzind abrupt din putere in comparatie cu perioada
in care tensiunea sa oscila in jurul valorii tensiunii nominale.

TIPURI DE ACUMULATORI
a) Cu plumb
- tensiunea electromotoare pe celula: 2,2 V
- tensiune maxima de incarcare pe celula: 2,39 V
- tensiune minima de descarcare pe celula; 1,8 V
- palier de tensiune foarte mare
- rata de descarcare mare: 60 - 80C
- densitate energetica gravimetrica: 30 Wh/kg.
- numar redus de cicluri de incarcare/descarcare
- functionare proasta sau chiar nefunctionare la temperaturi scazute
- rata de autodescarcare mica, 5% pe luna
- pret redus
Nota: Acest tip de acumulatori, datorita greutatii mari si capacitatii mici (densitate energetica
gravimetrica mica) nu sunt folositi in airsoft, deci nu se va mai discuta despre ei.

:clapping: Nichel-Cadmiu (Ni-Cd)

- tensiunea electromotoare pe celula: 1,2 V
- tensiune maxima de incarcare pe celula: 1,44 V
- tensiune minima de descarcare pe celula: 0,81 V
- palier de tensiune mare
- densitate energetica gravimetrica: 50 Wh/kg.
- rata de descarcare acceptabila, 6 - 10 C
- functionare acceptabila la temperaturi scazute
- numar marede cicluri de incarcare/descarcare
- rata de autodescarcare: 10%-15% din capacitate in primele 24 de ore, 10% - 15% pe luna,
in lunile ce urmeaza.
- pret mai mare decit la cele cu plumb.
- prezinta efect de memorie

c) Nichel Metal-Hidrid (Ni-MH)

- tensiunea electromotoare pe celula: 1,25 V
- tensiune maxima de incarcare pe celula: 1,44 V
- tensiune minima de descarcare pe celula: 0,83 V
- palier de tensiune mare
- densitate energetica gravimetrica: 55 Wh/kg.
- rata de descarcare acceptabila, 6 -10 C
- functionare acceptabila la temperaturi scazute
- numar de cicluri de incarcare/descarcare mai mic decit la cele tip Cd-Ni.
- rata de autodescarcare: 20%-30% din capacitate in primele 24 de ore, 20% - 30% pe luna,
in lunile ce urmeaza.
- pret comparabil cu cele tip Cd-Ni
- efect de memeorie mai putin pregnant decit la cele de tip Ni-Cd.

d) pe baza de Litiu (Li-ion, Li-fier, Li-polimer)

- tensiunea electromotoare pe celula: 3,6 V
- tensiune maxima de incarcare pe celula: 4,2 V
- tensiune minima de descarcare pe celula: 3 V
- nu are palier de tensiune, curba de descarcare fiind descendenta, asemanatoare cu a
bateriilor galvanice.
- densitate energetica gravimetrica: 250 Wh/kg.
- rata de descarcare mare: 15 - 20C
- functionare buna la temperaturi intre 5 si 50 de grade Celsius
- numar de cicluri de incarcare/descarcare mai mic decil la cele tip Cd-Ni.
- rata de autodescarcare mica: 5% din capacitate in primele 24 de ore, 1%-2% pe luna, in
lunile ce urmeaza.
- pret ridicat
- necesita un incarcator specializat
- nu au efect de memeorie
- nu trebie formatate
- pericol de incendiu la supraincarcare sau la descarcare excesiva ori defecte macanice

DESCARCAREA ACUMULATORILOR
Acumulatori tip Ni-Cd si Ni-Mh

NU scurtcircuitati bornele bateriei! Punerea in scurtcircuit a acumulatorului, chiar si pentru un

timp scurt, are ca efact supraincalzirea celuleor si chiar explozia acestora sau incendierea
lor.

Cum spuneam mai sus, acumulatorii tip Ni-Mh si Cd-Ni, in special, prezinta fenomenul de
memorie. De obicei, acumulatorul nu se descarca de tot, de aceea inainte de incarcare
trebuie sa-l descarcam pina la valoarea optima.

De tinut minte: Tensiunea minima de descarcare pentru acumulatorii tip Ni-Cd si Ni-Mh este
de 0,9 V/celula! Curentul de descarcare nu trebuie sa fie mai mare de 3C. Descarcarea in
curent mic, este mai buna, celulele descarcandu-se mai uniform.
Situatia cea mai simpla este cand avem un incarcator/descarcator “destept”. In acest caz
cuplam acumulatorul la bornele dispozitivului, punem aparatul pe functia descarcare
si...restul e treaba lui, ca de aceea e ...destept!

Observatie: Uneori este dificil pentru aparat sa “inteleaga”• ce fel de baterie are la borne:
una de 8,4V putin descarcata, sau o baterie de 9,4V aproape descarcata, asa ca este bine
sa verificam descarcarea cu un voltmetru cuplat la bornele acumulatorului.
Un dispozitiv ingenios de descarcare foloseste o dioda Zenner de 6,3 V/ 2-5W ( 7,2 V in
cazul acumulatorilor de 9,4 V) si un bec de 2 - 3 V sau o rezistenta de 7 - 15 ohm. Montajul
este simplu, dupa cum se vede in fotografiile de mai jos si se poate realiza foarte simplu,
chiar daca nu esti electronist cu diploma.

Functionarea este simpla. Initial, tensiunea fiind mai mare de 6,3 V, dioda Zener se deschide
si lasa sa treaca un curent prin bec. Acesta va consuma din baterie pina cand tensiunea
ajunge in jurul valorii de 6,3 V, tensiune la care dioda Zener se blocheaza, intrerupand
circuitul. Cu ajutorul acestui dispozitiv, descarcarea nu trebuie supravegheata.
Daca nu gasim diode Zener adecvate, putem folosi o rezistenta de 5 - 10 ohm si un
voltmetru, de preferinta digital. Cuplam rezistenta si voltmetrul la bornele acumulatorului si
urmarim scaderea tensiunii care, atentie, nu are voie sa cada sub 6,3V, respectiv 7,2 V. Se
decupleaza rezistenta si dupa cateva minute se cupleaza din nou. Se observa ca tensiunea
a “crescut”•din nou. Se repeta operatia pana cand scaderea tensiunii este rapida.
Aceasta metoda are dezavantajul ca descarcarea trebuie supravegheata, pentru a nu ajunge
la o descarcare adanca a acumulatorului.
NOTA: Daca scaderea tensiunii este foarte rapida, iar “cresterea”• tensiunii se produce in
cateva secunde, atunci avem o problema in bateria de acumulatori, in sensul ca una, doua
sau mai multe celule sunt defecte, ele fiind doar polarizate, nu incarcare. Depistarea acestor
celule se face simplu:
- se descarca acumulatorul, apoi se incarca in modul obisnuit. Dupa incarcare se cupleaza la
bornele acumulatorului o rezistenta de sarcina prin care sa treaca un curent de 1 - 2 A. ( 5 -
10 ohm). Lasam bateria se se descarce cateva zeci de minute (atentie, tensiunea sa nu
scada sub 0,9 V/celula!) apoi verificam, simplu, cu degetul, temperatura fiecarei celule in
parte. Celula/celulele care s-a(u) incalzit sunt defecte, acestea nu mai debiteaza curent, ci
consuma, polarizandu-se invers.
- la bornele acumulatorului aproape descarcat, (adica cum ne-a lasat in pana!!!) se cupleaza
o rezistenta de sarcina in jur de 20 ohm. Legam de sondele voltmetrului doua ace de cusut.
Intepand invelisul de plastic (atentie, nu invelisul celulei, ci acea “tipla”•transparenta in care
sunt “rigidizate” celulele!!!) in dreptul polilor, se masoara fiecare celula in parte. Daca
tensiunea masurata este mai mica cu 20 - 30 % decat pe restul celuleor, acea celula este
defecta!!

Celulele defecte, cu ceva indemanare, se pot inlocui folosind celule bune de la un alt
acumulator care, la randul lui, are cateva celule defecte. Adica din doua rele, faci unul bun.
PRECIZARE: este bine ca celulele sa fie de la aceeasi firma si sa aiba aceeasi capacitate!
Desi celulele tip Ni-Cd sau Ni-Mh sunt mai putin afectate de descarcarea profunda,
descarcarea trebuie oprita cand tensiunea atinge valoarea de 0,9 V/celula. Daca
acumulatorul este descarcat mult sub aceasta tensiune, celula intra in descarcare adanca,
acest lucru ducand la inversarea polaritatii, cu alte cuvinte celulele afectate au potential
negativ la borna pozitiva si invers. Inversarea polaritatii poate distruge iremediabil celula
daca nu se intervine la timp. Solutia ar fi incarcarea imediata, lenta, la un curent mic, de cel
mult I = C/14-16, unde I este curentul de incarcare, in mA, iar C este capacitatea in mAh.
Celulele tip Ni-Mh sunt mult mai sensibile la descarcarea adanca, ele putandu-se distruge
iremediabil.
Acumulatori pe baza de Litiu

NU scurtcircuitati bornele bateriei! Punerea in scurtcircuit a acumulatorului, chiar si pentru un

timp scurt, are ca efact supraincalzirea celulelor si chiar aprinderea sau explozia acestora.

Acumulatorii pe baza de Litiu nu prezinta fenomenul de memorie, ei putand fi pusi la incarcat

fara o descarcare prealabila. Acesti acumulatori nu trebuie descarcati mai mult de 3 V/celula.
Unii acumulatori au circuite de protectie care deconecteaza permanent celula de la bornele
externe daca valoarea a scazut sub 3 V/celula, aceasta nemaiputand fi incarcata in
incarcatoare uzuale. Descarcarea acumulatorului la o tensiune mai mica de 2,5V/ celula are
ca efect distrugerea definitiva a acestuia.
Producatorii de acumulatori pe baza de Litiu recomanda ca descarcare normala o
descarcare de pana la 20% din capacitate. Descarcarile repetate, de 100% din capacitate,
duc la scaderea numarului de cicluri incarcare/descarcare, de aceea se recomanda ca
descarcarea acestor baterii sa nu fie profunda.
Celulele defecte, cu ceva indemanare, se pot inlocui folosind celule bune de la un alt
acumulator care, la randul lui, are cateva celule defecte. Adica din doua rele, faci unul bun.
PRECIZARE: este bine ca celulele sa fie de la aceeasi firma si sa aiba aceeasi capacitate!

FORMATAREA, EGALIZAREA SI INCARCAREA ACUMULATORILOR

Formatarea acumulatorilor tip Ni-Cd si Ni-Mh

Procesul de fabricatie al celulelor fiind industrial, este greu sa se pastreze constanti anumiti
parametri, de aceea, chiar pentru acelasi lot de celule, acestea, in sarcina, se pot comporta
diferit. Cea mai mare problema este incarcarea/descarcarea inegala, aceasta avand ca
rezultat imediat faptul ca celula se poate transforma din debitor de curent in consumator de
curent. Chiar daca celulele sunt sortate de fabricant inainte de a fi cuplate in baterii de
acumulatori, este bine ca aceste baterii sa fie supuse unui proces de formatare.
Cel mai simplu procedeu (si cu eficacitate buna) este de a descarca bateria de acumulatori
la un curent de 0,8C pana la valoarea minima de 0,9V/celula, apoi incarcarea lenta, pe timp
mare la un curent I = C/10...C/14, unde I este curentul de incarcare iar C este capacitatea
bateriei. Aceste operatii trebuie facute de cel putin trei ori in cazul unei baterii noi.

Un procedeu mai laborios, dar mai eficace, este urmatorul:

- in cazul acumulatorilor tip Ni-Cd:

a) decarcare la un curent cuprins in intervalul 0,8-1C pana la 0,9V/celula
:yahoo: dearcare la un curent de 0,2-0,3C pana la 0,2V/celula
c) inarcare la un curent de 0,1C pentru 2 ore
d) incarcare la un curent de 0,5C pentru 1 ora
e) incarcare a un curent de 0,1C pentru 8 ore
f) descarcare la un curent de 0,8-1C pana la 1,1V/celula
g) incarcare la 0,1C pentru 14-16 ore, in curent pulsatoriu la finalul inacrcarii

- in cazul acumulatorilor tip Ni-Mh

a) descarcare la un curent cuprins in intervalul 0,6-0,8C pana la 0,7V/celula
:D descarcare la un curent de 0,2-0,3C pana la 0,4V/celula
c) incarcare la un curent de 0,3C pentru 3 ore
d) incarcare la un curent de 0,2C pentru 8 ore
f) descarcare la un curent de 0,8-1C pana la 0,8V/celula
g) incarcare la un curent de 1C pentru 1 ora
h) incarcare la un curent de 0,2C pentru o ora
Pasul doi este necesar pentru reducerea efectelor polarizari inverse.
Formatarea acumulatorilor pe baza de Litiu

Acumulatorii pe baza de Litiu nu necesita un proces de formatare. Acest tip de acumulatori

ajung la o capacitate maxima dupa 3-4 cicluri incarcare/descarcare.

Egalizarea celulelor tip Ni-Cd si Ni-Mh se realizeaza practic in timpul procesului de

formatare, deci nu sunt necesare circuite speciale de egalizare. Totusi, din experienta, s-a
vazut ca nu toate celulele se incarca in mod egal, ceea ce duce implicit si la o descarcare
inegala. La curenti mari, mai ales, aceasta decarcare inegala are ca rezultat imediat
incalzirea celulei si implicit, polarizarea inersa.

In cazul acumulatorilor pe baza de Litiu, egalizarea celulelor se face automat in timpul

incarcarii, de aceea incarcarea acumulatorilor de acest tip trebuie facuta cu incarcatoare
speciale dedicate si nu cu instaltii improvizate.

Incarcarea acumulatorilor tip Ni-Cd si Ni-Mh.

Atentie: Inainte de cuplarea acumulatorului la sursa de incarcare verificati si respectati

polaritatea tensiunii bateriei si a sursei de incarcare. Este interzisa conectarea cu polaritatea
inversata!!!!

Nota: determinarea starii de incarcare/descarcare a acumulatorilor pe baza de Ni nu se

poate determina prin masurarea tensiunii, in gol, la borne. Singura certitudine a incarcarii
complete este o incarcare corecta.

Incarcarea acumulatorilor de acest tip se face in curent constant. Incarcarea poate fi lenta (I
= C/10), normala (I = C/2...C/3) sau rapida (I = 3C...5C). In nici un caz nu trebuie depasita
rata de inacrcare specificata de producator.
Din pacate, riscul de a distruge un acumulator prin nedetectarea pragului de incarcare creste
cu cat este incarcat mai rapid. Daca un acumulator uitat la incarcat (fara detectia incarcarii
sau nedetectata dintr-un motiv oarecare) la un curent C/10...C/14 are sanse mari de a fi
recuperat, unul uitat la incarcat (fara detectia incarcarii sau nedetectata dintr-un motiv
oarecare) la un curent de 2C ... 5 C este iremediabil compromis, asta daca nu explodeaza
intre timp!
Incarcarea se poate face manual sau automat.
Incarcarea manuala se face de la surse de curent constant sau pulsatoriu. Tensiunea
furnizata de sursa de incarcare trebuie sa fie mai mare cu cel putin Nx1,6V decat tensiunea
nominala a acumulatorului, unde N = numar de celule.
EXEMPLU: Un acumulator de 7 celule are tensiunea nominala de 8,4 V, deci sursa de
incarcare va trebui sa asigure o tensiune de cel putin 7x1,6=11,2 V. La incarcarea manuala
trebuie supravegeata atent tensiunea la borne, cu atat mai atent cu cat curentul de incarcare
se situeaza in domeniul normal sau rapid si cu cat ne apropiem de finalizarea procesului de
incarcare.
Incarcarea dupa timp, adica dupa formula T = C/I unde T= timpul de incarcare, in ore, C =
capacitatea in mAh si I = curentul de incarcare nu da intotdeauna rezultatele scontate. Cea
mai sigura metoda de incarcare manuala este verificarea incarcarii cu un voltmetru cuplat la
bornele acumulatorului, fara a scoate acumulatorul de la sursa de incarcare. Cand aceasta
tensiune atinge valoarea de U = Nx1,44V, unde U = tensiunea la borne, N = nr de celule,
incarcarea trebuie oprita.
Observatie. “viteza”• de incarcare nu este egala in timp, acumulatorul atingand in jur de 70%
din capacitate in cam 40% din timpul de incarcare, ultimii 30% din capacitate incarcandu-se
in restul de 60% din timp.
Daca un acumulator se incalzeste in timpul incarcarii inseamna ca a fost supraincarcat sau
are o/mai multe celule defecte.
Nu lasati acumulatorul la incarcat pana se incalzeste, este o procedura gresita de incarcare
ce poate distruge acumulatorul.
Un acumulator care se “incarca”•rapid la o tensiune mai mare de U = Nx1,5V este defect,
deci inutilizabil.
Incarcarea automata se face de la surse de incarcare prevazute cu senzori capabili sa
detecteze incarcarea totala si corecta a acumulatorilor, oprind procesul de incarcare. Unele
surse de incarcare pot furniza, pe ultima etapa de incarcare, un curent pulsatoriu, de mica
intensitate, pentru eficientizarea incarcarii si mentinerea acumulatorul incarcat pana la
deconectarea de la sursa.
Detectarea pragului de incarcare, pentru acumulatorii tip Ni-Cd, se face dupa dupa picul
dV/dt, adica dupa variatia tensiunii in timp. Acumulatorii de tip Ni-Cd, cand ajung la
capacitate maxima, au o variatie negativa a tensiunii la borne in jur a 10 - 50 mV/celula.
Aceasta tensiune, insumata, este detectata de senzor si opreste incarcarea. Din pacate
acest procedeu nu este eficient in cazul unui acumulator prost formatat sau cu celule
defecte, deoarce picul de tensiune scade semnificativ si nu mai poate fi detectat. De
asemena, acest pic scade foarte mult, ajungand chiar la zero daca curentul de incarcare este
mare (incarcare rapida). In toate aceste cazuri exista riscul supraincarcarii acumulatorului, cu
consecintele de rigoare.
In cazul acumulatorilor tip Ni-Mh, detectia incarcarii nu se mai poate face dupa picul de
tensiune, acesta fiind foarte mic, undeva in jur a 8 - 10 mV/celula, ea putand fi chiar zero la
curenti mici de inacrcare sau la temperaturi ridicate. De aceea o sursa de incarcare
automata pentru acumulatori de tip Ni-Cd nu este potrivita si pentru acumulatori de tip Ni-
Mh.
In cazul acumulatorilor de tip Ni-Mh, detectia incarcarii se face dupa dT/dt, adica dupa
variatia temperaturii acumlatorului in timp (aproximativ 1 grad/minut sau depasirea
temperaturii de 60 de grade) si/sau incarcarea se face la curenti mai mari de C/5, deci
incarcarea se face rapid sau ultrarapid pentru marirea picului de tensiune.
Atunci cand folositi incarcatoare automate (destepte) selectati obligatoriu tipul de baterie apoi
curentul de incarcare. Atentie, acest curent trebuie setat functie de tipul acumulatorului, cum
am spus mai sus, dar acesta nu trebuie sa fie mai mare decat rata de incarcare specificata in
foaia de catalog a acumulatorului.

Incarcarea acumulatorilor Li.

Atentie: Inainte de cuplarea acumulatorului la sursa de incarcare verificati si respectati

polaritatea tensiunii bateriei si a sursei de incarcare. Este interzisa conectarea cu polaritatea
inversata!!!!

Nota: Determinarea starii de incarcare in cazul acumulatorilor pe baza de Li este usor de

facut functie de tensiunea masurata la borne.

Atentie: aceste tipuri de acumulator nu se pot incarca manual si nici nu pot fi folosite
incarcatoare destinate acumulatorilor din Ni-Cd sau Ni-Mh!

Acumulatorii pe baza de Litiu se incarca in tensiune constanta sau in curent constant. In

cazul incarcarii in tensiune constanta, sursa de incarcare furnizeaza la bornele celulei o
tensiune constanta, aceasta luandu-si curentul necesar pana cand atinge aceeasi tensiune
cu cea a sursei, moment in care celula nu mai “suge”• curent, incarcarea fiind considerata
terminata. Trebuie notat ca acest procedeu de incarcare este, in general, un procedeu lent
de incarcare.
Incarcarea acumulatorilor pe baza de Litiu se face de la surse de incarcare special destinate
acestui scop, acestea avand incorporata si functia de egalizare. Pentru ca aceasta functie sa
fie activa, trebuie cuplata la sursa de incarcare si mufa cu pinii destinati controlului egalizarii
acumulatorului.
Detectia incarcarii complete se face dupa pragul de tensiune maxima pe celula sau cand
curentul de incarcare a scaut la 0,03C.
Atentie: daca incarcatorul folosit nu recunoaste automat numarul de celule, asigurati-va ca
ati selectat corect acest parametru!!!!!!
Respectati indicatiile privind rata de incarcare a acumulatorilor pe baza de Litiu. Incarcarea la
curent mai mare poate cauza supraincalzirea si scaderea performantelor si duratei de viata a
acumulatorului.
Supraincarcarea bateriilor pe baza de Litiu sau incarcarea fara controlul egalizarii poate duce
la supraincalzirea celulelor urmata de explozie si incendiu. Deci atentie mare!!!! Unii
producatori merg pana acolo incit recomanda punerea acumulatorilor pe baza de Litiu in cutii
metalice sau in “recipienti” speciali pe perioada incarcarii!!!

Pastrarea Acumulatorilor
Observatie: pastrarea in conditii improprii a acumulatorilor poate compromite toate eforturile
depuse la incarcarea si exploatarea lor corecta, ducand in final la reducerea substantiala a
duratei de exploatare.

Important: dupa o perioda oarecare de stocare, inainte de utilizare, pentru a fi siguri ca se

recupereaza integral parametrii bateriei, este necesar cel putin un ciclu de incarcare lenta -
descarcare.

Principalii “inamici” in cazul pastrarii acumulatorilor sunt temparatura si autodescarcarea.

Pastrarea acumulatorilor tip Ni-Cd si Ni-Mh

Este unanim acceptat ca temperatura optima de stocare a acumulatorilor este in jurul a 10 -

15 grade Celsius. Unii recomanda chiar pastrarea in frigider, in zona pentru legume, unde
temperatura nu scade mai mult de 5 - 6 grade Celsius.
Acumulatorii tip Ni-Cd si Ni-Mh se recomanda a fi pastrati incarcati doar la 40 % din
capacitate, nu 100%.
Acumulatorii tip Ni-Cd pot fi pastrati pana la 5 ani fara a se pierde substantial din parametri,
pe cand timpul de pastrare a acumulatorilor tip Ni-Mh este putin mai redus, doar 3 ani.

Pastrarea acumulatorilor pe baza de Litiu

Acumulatorii pe baza de Litiu se recomanda a fi pastrati doar la 40 % din capacitate, nu
100%.
(U = 3,75-3,80V/celula.)

Sfaturi utile
Pentru decristalizarea celulelor se recomanda aplicarea pe celula respectiva a unui puls de
tensiune continua de ordinul microsecundelor, cu valoare cuprinsa intre 500 - 1000V. Practic
aceasta se poate face prin descarcarea unui condensator de capacitate mare, conectat
direct pe bornele celulei cristalizate.
Din pacate acest procedeu este destul de periculos, celula putand exploda!!!!

Evitati incalzirea bateriilor la incarcare.

Descarcati complect (Umin = Nx0,9V) acumulatorii tip Ni-Mh cel putin o data la 3 luni.

Dupa o perioada de stocare mai mare de 6 luni in cazul bateriilor tip Ni-Cd si Ni-Mh este
necesar un ciclu complet de incarcare-descarcare-incarcare.

Cand achizitionati un acumulator nou, daca este posibil, masurati tensiunea la borne pe o
sarcina ce consuma in jur de 20 mA. ( 300 - 400 ohm, pentru Ni si respectiv, 300 - 500 ohm
pentru Li). Daca tensiunea este mai mica de U< Nx0,6V pentru Ni, respectiv U< Nx3V pentru
Li, acumulatorul nu mai este bun, fiind sanse mici de a fi recuperat.

Nu intrerupeti, sub nici un motiv, incarcarea acumulatorilor tip Ni-Cd si Ni-Mh. In cazul unei
caderi de tensiune pe retea, deconectati acumulatorul de la sursa de incarcare, descarcati-l
corect si reluati incarcarea de la capat. Acumulatorii pe baza de Litiu pot fi incarcati pe etape.

Acumulatorii pe baza de Litiu trebuie sa ramana reci pe intreaga durata de incarcare.

Evitati descarcarea profunda in cazul acumulatorilor pe baza de Litiu.

Parametrii enumerati in foaia de catalog sunt valabili pentru o temperatura ambianta intre 23-
25 grade Celsius, aceasta fiind si temperatura optima de utilizare.

Un acumulator nu poate fi mai bun decat cea mai slaba dintre celulele componente!
Nu supraincarcati un acumulator, nu va acumula si nu va debita mai multa energie, din
contra, il puteti defecta!

Nu inseriati celule de la firme diferite sau cu capaciati diferite.

Cititi cu atentie instructiunile de utilizare pentru acumulatori si sursele de incarcare, nu mai

plecati urechea la ...folclor!

Daca este nevoie sa refaceti un acumulator prin schimbarea unor celule, reconectati-le prin
sudura in puncte. Lipirea cu cositor supraincalzeste celula, distrugand-o. Totusi, daca
incercati lipitura cu cositor, incerxati se dezlipiti bateria defecta in asa fel incat banda de
conectare sa ramana intacta pe bateria buna. Curatati bine banda cu putina hartie abraziva,
ungeti-o cu pasta decapanta folosita de instalatori (sacazul nu da mereu rezultate) si,
folosind un shunt termic, cositoriti capatul liber al benzii. Lipiti apoi benzile intre ele, folosind
un ciocan de lipit (nu de tip pistol!) cu puterea in jur de 60W, bine incalzit si cu mult cositor pe
varf. Nu insistati pe esteticul lipiturii, atentie insa la sudurile reci!

Feriti acumulatorii pe baza de Litiu de socuri mecanice, pe timpul utilizarii, incarcarii si

depozitarii. Asezati acumulatorii in asa fel incat sa aiba protectie maxima chiar si in cazul
unei eventuale lovituri sau cazaturi. Nu utilizati baterii tip baza de Li deformate, intepate sau
umflate!!!

Vara, nu lasati acumulatorii de rezerva in portbagajul masinii sau in masina, pe bord sau in
spatele lunetei. Caldura de la soare ii va descarca sau chiar defecta. Iarna, tineti acumulatorii
de rezerva intr-un buzunar, la loc calduros. Inainte de ai pune pe “agregat”, aclimatizati-i
cateva minute (chiar mai multe, daca e necesar).

Indiferent de mosfetul instalat (fara AB, cu AB sau computerizat) este recomandat sa nu

lasati la pastrare acumulatorul in “agregat” pentru ca mosfetii au consum in standby (mic, dar
existent) si asta poate duce la descarcarea profunda a celulelor, foarte periculos pentru
celulele LiPo.

Nu intepati, nu desfaceti acumulatorii pe baza de litiu, pericol de incendiu!

Nu aruncati acumulatorii defecti la gunoiul menajer, duceti-i la centrele de reciclare.

Teste - Service - Explicatii Tehnice

Echipamentele electronice din ce în ce mai îngrămădite într-un autovehicul modern

au făcut ca bateria să joace un rol important în buna funcţionare a oricărui automobil.

Performanţele acesteia nu de puţine ori influenţează serios unele performanţe ale

vehiculului. Acumulatorii auto sunt prezenţi pe vehicule încă de la începuturi, astfel

că, obişnuiţi cu această idee, mulţi dintre noi nu ne-am luat niciodată răgaz să vedem

dacă, sau mai bine zis cum a evoluat aceasta componentă. Poate că cea mai

elocventă dovadă a acestei evoluţii este reprezentată de durată de folosire a

acumulatorilor. Nu cu mult timp în urma durata de viaţă a unei baterii nu depăşea trei

ani, pe când în prezent ne aşteptam să schimbăm această “consumabilă” o dată la

şapte ani. Unii din factorii răspunzători pentru această mărire a perioadei de utilizare

sunt reprezentaţi de materialele moderne şi procesele moderne de fabricaţie. De

asemenea, “computerizarea” vehiculelor, şi aici mă refer la sistemele de control ale

încărcării, joacă şi ele un rol destul de important. Totuşi, cunoaşterea acestor

progrese tehnologice nu ne ajută să răspundem la apăsătoarea întrebare: Este

bateria bună sau nu?

Să începem printr-un exemplu. Un autovehicul a cărui baterie murise este adus în
service, pe platformă. Aruncaţi o privire asupra figurii 2. Captura arată o formă de undă
luată de la bornele bateriei. Setările osciloscopului sunt 100 mV/div. la 5mS/div. În acest
caz, motorul rulează la ralanti cu majoritatea consumatorilor electrici opriţi.
Aşa cum am mai spus, vehiculul a fost adus pe platformă, iar după ce i s-a dat curent şi
a pornit acesta a fost primul test efectuat. După cum puteţi vedea, tiparul de pe
osciloscop constă într-o serie de linii aproape verticale ce mai că ies de pe ecran. Dacă
priviţi cu atenţie, puteţi vedea tensiunea curentului continuu (14.6 V) indicată în colţul
dreapta sus al ecranului. Figura 3 arată o captură de pe acelaşi vehicul în aceleaşi
condiţii doar cu o mică schimbare: redresorul a fost cuplat la bornele bateriei. Forma de
undă a alternatorului arată acum aproape normal şi în plus, nu mai iese din scara aleasă.
Scăderea dramatică în amplitudine a tensiunii CA o dată conectat redresorul ne dă
răspunsul la întrebarea de la începutul acestui articol: Bateria este moartă. Forma de
undă finală din această serie, figura 4, arata acelaşi vehicul echipat cu o nouă baterie.
Este drept că acelaşi tipar prezentat în figura 2 poate indica un alternator defect, însă,
prin simpla adăugare a unei tensiuni bune la bornele bateriei (de la un redresor) se poate
elucida marele mister!

Funcţia de bază şi cea mai importantă a bateriei este să furnizeze o sursă adecvată de
curent electric pentru pornire, iluminare şi aprindere. Bateria face acest lucru
înmagazinând electricitate, sau mai precis, stocând energie chimică ce poate fi rapid
convertită în energie electrică.
Ţelul nostru în testarea bateriei este să determinăm dacă aceasta componentă poate
sau nu îndeplini aceste cerinţe, atât pentru moment cât şi pe viitor. Trebuie să luăm în
calcul nu doar ratingul bateriei – amperi ora Ah – ci şi specificaţiile producătorului
referitoare la acest aspect. Până la urmă, faptul că o baterie de 52Ah va trece cu brio
testele pe un vehicul conceput să funcţioneze cu una de 74Ah nu reprezintă nici o
consolare pentru clientul care va descoperi că maşina lui nu porneşte într-o dimineaţă
mai răcoroasă.
Ce putem spune despre situaţia opusă, când o baterie de 60Ah pică testele, însă
specificaţiile producătorului spun că una de 46Ah este suficientă? Dacă bateria pică
testele, indiferent de specificaţiile producătorului, trebuie schimbată, punct.

Ceea ce noi şi clienţii noştri vrem, desigur, este să evităm cazul în care maşina nu
porneşte după o noapte mai geroasă, şi judecând după ultimele ierni de care am avut
parte pe meleagurile autohtone, aceste nopţi mai geroase nu vor lipsi. Mai mult, pe lângă
problema clasică reprezentată de refuzul pornirii motorului, o baterie slabă poate de
asemenea scurtă viaţa alternatorului/generatorului şi/sau a starterului.
Bateriile mai au un rol destul de puţin cunoscut, şi anume acela de a absorbi sau
amortiza creşterile bruşte de tensiune. Această abilitate se numeşte capacitanţă.
Capacitanţa insuficientă influenţează funcţionarea normală a sistemelor. În general,
problemele sunt legate de o tensiune prea mare a curentului de încărcare, însă există şi
cazuri când aceasta tensiune este prea mică.

Cum testez bateria?

Există trei metode mai cunoscute şi mai folosite în mod curent pentru a testa eficienţă şi
starea bateriei – testul electrolitului din baterie, testul sarcinii cu ajutorul unei pile cu
cărbune şi testarea capacitanţei.

Testul electrolitului din baterie (cu un densimetru – Figura 6; sau un refractometru –

Figura 7; pentru bateriile cu întreţinere) necesită prelevarea unei mici cantităţi de
electrolit din fiecare celulă a bateriei şi măsurarea concentraţiei specifice. În esenţă,
acest dispozitiv afişează o valoare ce indică tăria soluţiei din fiecare celulă. Din aceste
rezultate, poate fi determinată starea de încărcare a bateriei. Bateriile sigilate,
bineînţeles că nu pot fi testate astfel.

Refractometrele folosesc numai o mică cantitate de electrolit pentru fiecare citire, astfel
că nu sunt necesare calcule pentru a compensa diferenţele de temperatură. În contrast,
din moment ce densimetrele folosesc o cantitate mai mare de lichid mostră, asemenea
calcule sunt necesare de fiecare dată când temperatura electrolitului diferă foarte mult de
cea a densimetrului. Principalul avantaj a acestui tip de test este acela că poate
descoperi exact celula defectă. Testul este rapid, relativ uşor de efectuat, şi nu necesită
intervenţii majore asupra bateriei. Mai multe detalii referitoare la valorile ce pot fi
considerate bune trebuie să primiţi în momentul în care achiziţionaţi un astfel de
echipament, însă, este de asemenea recomandat să vă faceţi o bază de date cu valori
prelevate de pe autovehicule ce ştiţi că au bateria în stare bună.
O regulă de bază este că o baterie descărcată uniform va avea rezultate slabe până
când va fi încărcată corespunzător, în timp ce una încărcată complet va avea rezultate
bune indiferent de capacitatea ei. Mai mult, bateriile încărcate recent pot indica o aşa
numită “încărcare de suprafaţă” , îmbunătăţind fals rezultatele. Procedura acceptată
presupune permiterea bateriei să stea nefolosită pentru cel puţin patru ore după
încărcare, înaintea testării. În practică, acest lucru nu se întâmplă din dorinţa de a scurta
timpii de lucru. Există totuşi un mod prin care puteţi aloca mai puţin timp şi totuşi să
obţineţi rezultate reale. Ceea ce trebuie să faceţi este să deconectaţi toate sistemele de
alimentare şi/sau aprindere, apoi să încercaţi să porniţi motorul timp de 15 secunde.
Aşteptaţi 30 de secunde, şi apoi încă o dată timp de 15 secunde încercaţi să porniţi
motorul. Permiteţi după aceea 2 minute de “relaxare” bateriei pentru a se stabiliza. În
acest moment nu ar trebui să mai există acel efect de “încărcare de suprafaţă”.
Dar cum rămâne cu “ vizorul”? Unele baterii sunt înzestrate cu un vizor densimetric.
Acesta în mod normal arată verde sau albastru pentru a indica dacă bateria este
încărcată şi negru în cazul în care este descărcată. Totuşi, un vizor verde nu înseamnă
că bateria este bună, aşa că testul cu densimetrul tot trebuie făcut.

Testul sarcinii cu o pilă cu cărbune (efectiv un aparat ce permite reglare amperajului

ce îl trage din baterie – Figura 8) oferă un grad de funcţionalitate mai mare. În acest test,
o sarcină egală cu jumătate din amperii indicaţi pe acumulator este cerută la bornele
bateriei încărcate, timp de 15 secunde, măsurând în acelaşi timp, fie tot cu ajutorul
acestui aparat (dacă funcţiile îi permit), fie cu ajutorul unui multimetru. Regula de bază
este că o baterie trece testul dacă tensiunea indicată stă deasupra valorii de 9.6 volţi pe
toată durata desfăşurării testului.

Din păcate, testul nu oferta rezultate de încredere când afară este frig, în special dacă
temperatura electrolitului intern este aproape sau sub punctul de îngheţ. În aceiaşi
măsură, testul nu poate fi folosit pentru a lua o decizie asupra stării bateriei în cazul în
care aceasta nu este încărcată în proporţie de cel puţin 75%. Şi din moment ce testul
consumă o mare cantitate din energia stocată în baterie, aceasta trebuie încărcată
înainte de o predă clientului. De asemenea, bornele corodate sau cu depuneri
influenţează rezultatele testului.
Producătorii de baterii se bazează aproape în exclusivitate pe un al treilea test, în cazul
revenirilor în garanţie – testarea capacitanţei. Unul din marile avantaje este acela că
această procedură poate fi efectuată chiar şi pe baterii ce sunt aproape complet
descărcate. Capacimetrele (Figura 9) folosesc un cleşte special şi lucrează furnizând o
tensiune mică AC (E) de amplitudine şi frecvenţa cunoscută. Aceasta tensiune face
curentul AC în fază (I) să crească, şi tocmai această creştere determină capacitanţa
bateriei (C) (abilitatea de a înmagazina încărcare electrică), furnizând rezultatele (C=I/E)
în Ah, CCA, etc.
Aceste testere funcţionează bine atunci când sunt conectate direct la bornele bateriei,
însă pot da rezultate eronate dacă sunt conectate pe fir.

Cum se compară cele trei teste între ele?

Am aruncat o privire asupra celor trei metode mai cunoscute de testare a bateriei. Ca şi
regulă nescrisă, o variaţie semnificativă între densitatea electrolitului din celulele unei
baterii (să zicem de 0.050 sau mai mult) înseamnă că bateria trebuie înlocuită (testul
electrolitului). De asemenea, dacă o baterie este complet încărcată şi la o temperatură
de peste 10°C nu poate furniza jumătate din amperii menţionaţi pe etichetă dar totuşi
înmagazinează 9.6 V, trebuie schimbată (testul cu ajutorul pilei cu cărbune).
Dacă o baterie pică oricare din cele trei teste, atunci schimbarea ei este necesară.

Concluzia

Chiar dacă unele dintre aceste teste necesită echipamente destul de costisitoare, ele pot
fi amortizate relativ rapid. Mai important, cu ajutorul lor aveţi răspunsurile la cele mai
încuietoare întrebări ale clienţilor referitoare la starea acumulatorilor de pe autovehiculele
lor.

Proceduri de servisare a bateriilor

Bateriile pot fi periculoase, astfel că se recomandă prudenţă şi urmărirea unor proceduri
atunci când sunt servisate:
• Conectarea redresorului la baterie este una din cele trei cauze de orbire cel mai des
întâlnite la bărbaţii de peste 15 ani (statistică valabilă în SUA). Când bateriile sunt
încărcate, emană hidrogen. Acest gaz inodor şi incolor este extrem de inflamabil; chiar şi
o mică scânteie poate declanşa o mică explozie. În timpul funcţionării normale a bateriei
sunt emanate mici cantităţi de hidrogen, însă luând în considerare curenţii de aer ce se
crează sub capotă, aceste cantităţi nu apucă să se acumuleze. În schimb, atunci când
încărcăm bateria forţat sau când o altă baterie este conectată pentru a-i da curent, există
pericolul acumulării unor cantităţi mai mari de hidrogen. Mai mult, în acest mediu deja
într-un echilibru precar nu de puţine ori există cel puţin o scânteie. Tocmai de aceea este
indicat că fişele de curent să fie mai întâi cuplate la bateria ce dorim să o încărcăm, după
care să le cuplăm şi la cea de la care îi dăm curent, iar în cazul în care le decuplam,
începem cu bateria de la care s-a luat curent. Multe redresoare mai noi au comutator
Oprit/Pornit tocmai pentru a evita aceste scântei. Lăsaţi comutatorul în poziţia Oprit cât
timp cuplaţi redresorul la baterie. Protecţia ochilor este de asemenea necesară.
• Acidul din baterie are năstruşnicul obicei de a căuta chiar şi cele mai mici tăieturi pe
mâinile tehnicianului. Purtaţi mănuşi de vinil sau cauciuc pentru a evita arsurile.
• O dată cu începerea verificării bateriei căutaţi cu atenţie crăpături, scurgeri, umflături
sau deformări. Asiguraţi-vă că lichidul acoperă complet plăcile din fiecare celulă.
Niciodată nu adăugaţi electrolit (acid de baterie) unei baterii ce o servisaţi. Dacă nivelul
este scăzut adăugaţi numai apă distilată. Dacă bateria este rece şi trebuie încărcată cu
lichid, adăugaţi apă distilată până cel mult la nivelul superior al plăcilor: acesta se va
dilata o dată cu încălzirea şi absorbirea energiei.
• Înlocuirea bateriilor, sau chiar “simpla” deconectare a devenit oarecum mai puţin
simplă. Partea dificilă bineînţeles, nu este înlăturarea efectivă a cablurilor de la bornele
bateriei, ci reiniţializare diferitelor sisteme şi module după reconectare.
• Cu toţii ştim că bornele cu coroziune excesivă trebuie curăţate înaintea testării
longevităţii bateriei. Pentru a nu pierde o jumătate de oră aşteptând efectuarea
procedurilor de reiniţializare de fiecare dată când se curăţa o bornă, există aşa numitele
“memory saver” – efectiv un dispozitiv ce alimentează sistemele cât timp bateria este
deconectată

Deconectarea bateriei

Decuplarea bateriei este necesară pentru a efectua unele proceduri. Multe sisteme SRS
(Sisteme Suplimentare de Reţinere – airbaguri) de exemplu pur şi simplu nu pot fi
dezarmate fără deconectarea prealabilă a bateriei. Nu prea există loc de şiretlicuri aici!
Folosirea unui dispozitiv “memory saver” poate fi chiar fatală. De asemenea, înlocuirea
starterului şi generatorului (mai bine cunoscut sub numele de alternator) ar putea
necesita deconectarea bateriei pentru a evita scurtcircuite şi cabluri topite.
Totuşi, vehiculele moderne sunt echipate cu o puzderie de dispozitive electronice, multe
dintre care ar putea pierde setările o dată întreruptă alimentarea. Consecinţele variază
de la cele mai neînsemnate (ştergerea posturilor radio din memorie, dereglarea orei)
până la unele mai grave (valori ale ralantiului învăţate, poziţia de bază a acceleraţiei sau
a arborelui cotit, ce pot avea ca rezultat comportament anormal al motorului, chiar
oprirea acestuia la ralanti). Printre cele mai neplăcute consecinţe se pot număra radiouri
ce nu acceptă codul de deblocare pentru că au înăuntru un CD sau casetă. Există de
asemenea cazuri confirmate de vehicule ce nu sunt echipate cu imobilizatoare, însă o
dată deconectată şi reconectată bateria, refuză să mai pornească pentru că deodată,
acestea “decid” că dispun de un asemenea dispozitiv şi că nu primesc informaţia de la
el! În cazurile extreme această problemă necesită înlocuirea PCM-ului.
Alte vehicule ar putea necesita reiniţializarea acceleraţiei electronice, a senzorilor de
unghi ai volanului, a senzorilor de rotaţie sau a sistemelor HVAC.
Informarea despre vehiculul în cauză înaintea deconectării bateriei este indicată pentru a
evita surprize neplăcute, surprize apărute în urma unei lucrări ce ar trebui să fie banală.
În timpul multor lucrări, este posibil să se evite aceste consecinţe folosind dispozitivul
“memory saver”, la care se adăugă dacă este necesar, scoaterea anumitor siguranţe. Nu
este recomandată folosirea redresorului ca înlocuitor, din moment ce nu oferă protecţia
adecvată în cazul unui scurtcircuit.

Alegerea bateriei

Capacitatea bateriilor este exprimată în amperi oră. Această caracteristică este

determinată multiplicând un anumit curent ce poate fi descărcat, cu numărul de ore până
când tensiunea scade sub un minim specific. Peste ocean, aceiaşi capacitate este
exprimată în CAA (Cold Cranking Amperage – Amperajul necesar pornirii la rece) şi se
referă la curentul ce îl poate furniza bateria la 0°F fără ca tensiunea să scadă sub 7.2 V.
Amperajul, mărimea bateriei şi aşezarea bornelor nu sunt singurele criterii de alegere ale
acumulatorului. Abilitatea acestuia de a rezista atunci când este descărcat cu un anumit
curent într-o perioadă finită de timp, oferind în acelaşi timp suficient curent pentru
pornire, iluminare şi aprindere este caracterizată de capacitatea de rezervă (RC). În
general putem afirma următoarele: capacitatea de rezervă este perioada de timp în
minute, în care o baterie poate menţine o descărcare cu un curent de 25A, la
temperatura de 25°C, până la o tensiune egală sau mai mare de 10.5V. Aşadar, acest
număr de minute reprezintă caracteristică RC a bateriei.
La ce ajută această caracteristică RC? Simplu, o baterie cu RC mai mare poate alimenta
mai mult timp sistemul audio când maşina este parcată. Dacă aveţi clienţi care
alimentează numeroase dispozitive electrice, recomandaţi-le bateria cu RC-ul mai mare.
Dacă în schimb aveţi clienţi care ţin maşina parcată perioade lungi de timp, recomandaţi
bateriile de tip “deep-cycle”.
http://ic-echipamente.ro/Articole/Acumulatorul-auto

Ce se intampla cu bateriile uzate la maxim si care nu mai pot fi

reincarcate

Este bine cunoscut faptul ca dupa o perioada de utilizare

de 3 sau 4 ani, bateriile nu mai functioneaza la nivelul optim, cauza care scade
autonomia de lucru. Acest fenomen este provocat de sulful care este atras de catre
electrodul bateriei. Incarcarea conventionala a bateriei are efect doar asupra voltajului,
fara a se lua in calcul tipul si proprietatile bateriei. In consecinta, se ajunge la reducerea
eficientei incarcarii si stabilitatii bateriei din cauza defectelor aparute.

De regula bateriile se returneaza la producator/furnizor si sunt distruse. O parte din

materialul rezultat este utilizat la fabricarea altor baterii, proces costisitor si putin
ecologic, in timp ce restul materialului ramane ca deseu indestructibil

Vestea buna este ca aceste baterii se pot regenera. Prin regenerare, se reduce cu pana
la 85% bugetul acordat achizitionarii acestor produse, durata de viata se poate dubla, se
scurteaza timpul necesar de reincarcare, se mentine consistenta capacitatii si voltajului
si in plus se reduce numarul de baterii aruncate, contribuind astfel la protejarea mediului
inconjurator.

Bateriile cu plumb sunt formate din multe celule compuse din doua placi de plumb:
anodul (pozitiv) si catodul (negativ). Placile sunt bagate intr-o solutie din acid sulfuric si
apa distilata. In timpul utilizarii normale, bateria acumuleaza straturi cristalizate de sulfat
de plumb, care in timp impiedica trecerea regulata a curentului electric. Procedeul de
regenerare implica separarea plumbului (Pb) si a sulfatului (SO4) pentru inlaturarea celui
din urma. Odata cu intoarcerea plumbului in electrod, combinarea sulfului cu hidrogen se
transforma in acid sulfuric. Intregul procedeu nu implica utilizarea aditivilor sau
solventilor, singura precautie care se ia fiind verificarea nivelului de apa distilata din
baterii (click aici pentru explicatia detaliata).

Avantaje:
- se prelungeste viata bateriei chiar si de 2 ori
- se elimin costurile suplimentare pe care le presupune achizitia unei noi baterii
- este o tehnologie verde, moderna care ajuta utilizatorul si totodata mediul inconjurator.

Regtenerarea Bateriilor cu plumb

Problema ar fi urmatoarea rezolvare, cu o conditie - sa nu fie cazuta pasta dupa elementi:
-se scurge bateria de acid.
-se umple cu apa distilata.
-se conecteaza la redresor >>> densitatea va creste in fiecare element (de preferat).
-se scurge lichidul >>> tot teoretic, operatia ar trebui reluata pina cind densitatea apei
distilate turnate in baterie nu va mai creste ca urmare a incarcarii bateriei
(acumulatorului).
-se umple cu acid preparat urmat de incarcare/formare a acumulatorului (asta ar
presupune o incarcare cu un curent maxim de 1/20 Inom pina bateria ajunge la 16,5V, se
descarca cu acelasi curent, urmat de o reincarcare la aceeasi tensiune, pina tensiunea se
stabilizeaza si elementii degaja activ gaze).
Cam asta ar fi operatia de desulfatare - daca la prima golire a acidului existent in
acumulator se observa o mare cantitate de pasta (culoare maro) scursa odata cu lichidul,
acumulatorul este bun de predat in schimbul acordarii reducerii de 10% la achizitionarea
unui acumulator nou.
Retine ca o operatie de incarcare dureaza 20...50 de ore in functie de capacitatea
acumulatorului (prima valoare pentru incarcare cu curent constant si a doua cu un curent
variabil, din ce in ce mai mic, asa cum asigura de obicei redresoarele uzuale).
O operatie de desulfatare dureaza in general cel putin o saptamina si sansele de reusita
sint ... nu prea mari. De obicei, la fiecare golire a lichidului se mai scurge putina pasta...

O metoda de "resuscitare" a bateriei pentru cei care nu dispun de banii

necesar sa-si cumpere acumulator nou la masina

In Statele Unite se vand si sunt utilizate baterii tip "deep cycle" care sunt
considerabil mai scumpe decat cele folosite la pornirea autoturismelor si merita
incercat regenerarea lor.....

Cel mai eficient mod de a regenera bateriile care dau semne de slabe
performante se trateaza cu o substanta numita "sare amara " care se gasesc si la
noi in farmacii.

Ideeia este ca o cantitate de cateva linguri de " sare amara " se amesteca in apa
distilata calda [ nu in apa de robinet!!! ] si se amesteca bine pana la dizolvare.

Dupa care se completeaza cu acest lichid bateria punand la fiecare celula.

Se puna din solutia preparata pana la nivelul maxim permis.

[ arata la fiecare celula a bateriei cat este cantitatea maxima de electrolit
permis]

Se amesteca bine cu acidul din baterie la fiecare celula si se incarca bateria...

Daca aveti cunostintele necesare sa masurati sub un consumator mare tensiunea

fiecarei celule separat este usor sa va dati seama care este celula care este in
scurt. Celula in scurt cu [tensiune sub 1.5V - 0V sub sarcina] "maninca" curentul
de la consumatoul mare [ electromotor ] si cu cat consumul este mai mare de la
baterie cu atat mai mult consuma si celula in scurt de aceea nu porneste
masina..... [ nu numai ca nu da curent celula in scurt dar si consuma pe
deasupra ]

Aceasta solutie care ati preparat-o practic ajuta la "regenerarea" si curatarea

celulelor...

Aceasta metoda este folosit in USA si de cei cunoscatori de a regenera

acumulatorarele folosite la Golf Car [ cele electrice ] la sisteme de panouri solare,
elecro stivuitoare ect. care au baterii scumpe ...

In general se regenereaza bateriile Pb scumpe dar orice baterie Pb-acid se poate

regenera cu acest sistem...

Cei cunoscatori vorbesc de o rata de succes mult peste 50% si la un banc de

acumlator regenerat vorbesc de mii de $ economisiti...

Asa am inteles ca acumlatorul mai are toate sansele sa tina inca jumatate cat a
rezistat pana la "reparare"

Eu zic ca daca aveti o baterie care e pe duca si aveti cam 5Ron si 30 de minute
merita incercat....

Eu momentan am o baterie de 45 Ah la Octavia I. Cred ca bateria are peste 5 ani

[ adusa din Germania ] si inca porneste bine motorul 14i 16V AXP. 55 Kw

Daca o sa am problema cu el o sa aplic "tratamenul" descris mai sus si o sa va

relatez...

Substanta se gaseste in farmacie sub numele de sulfat de magneziu... centru cei

interesati...

Bateria de acumulatoare cu placi de plumb - ALCATUIRE

1. Bacul (monoblocul) - o carcasa din ebonita sau material plastic , rezistent la

actiunea acidului sulfuric, compartimentat in functie de numarul de elemente.
2. Elementii - formati din placi pozitive si negative, izolate intre ele prin
separatori. Compozitia placilor este presata pe gratare din aliaj de Pb si Sb (in
tehnologia de inceput). De suprafata si numarul acestor placi depinde capacitatea
elemntului si, deci, a bateriei.Tensiunea nominala a unui element este de 2 V, asa
ca, pentru bateria de 12 V sunt necesare 6 elemente.
3. Electrolitul - este o solutie de acid sulfuric in apa distilata, avand densitatea de
1,16 - 1,30 g/cm³. Acesta se prepara in conditii speciale, in vas de material
plastic, turnand acid in apa , amestecand continuu, pentru omogenizare, din
cauza reactiilor puternice, cu pericol de accidentare, iar incaperea va fi foarte bine
ventilata. Se foloseste dupa omogenizare si racire. In baterie se toarna electrolit
de densitate corespunzatoare pe la sursa de umplere. Densitatea normala este
indicata de producator, dar, in mod obisnuit, trebuie sa fie 1,24 g/cm³ vara si 1,28
g/cm³ iarna.
4. Bornele - se va racorda (borna (+) si borna (-)) la instalatia electrica a
automobilului. Racordarea se va face in ordinea borna (+) si apoi borna (-), la
automobilelele cu (-) la caroserie, (cele mai numeroase). Demontarea se va face
in ordine inversa, adica borna (-) prima, si apoi borna (+).

Bateria de acumulatoare cu placi de plumb- INCARCARE,

FUNCTIONARE

Dupa umplerea cu electrolit si imbibarea placilor, bateria se " formeaza"

conectand bornele cu polii de acelasi semn al unei surse de curent continuu, la o
intensitate de 10% din valoarea capacitatii ei. Dupa incarcare, tensiunea pe
element trebuie sa fie de 2,5 - 2,7 V, iar densitatea electrolitului va fi proportionala
cu starea ei de incarcare.
Prin conectarea bateriei la un consumator extern, aceasta furnizeaza curent
continuu care circula de la plus la minus in exteripor si invers in interior.
Procesele electrochimice de incarcare-descarcare sunt reversibile si repetitive.
Bateriile pot fi livrate:
- uscate (pentru formare)
- incarcate uscat*
- incarcate cu intretinere
- incarcate fara intretinere
* Cele incarcate uscat se pot utiliza dupa umplerea cu electrolit si o pauza de
circa o ora, dupa imbibarea placilor (dupa care se reface nivelul electrolitului). In
concluzie, bateria este un grup de celule galvanice care transforma energia
chimica in energie electrica. O celula galvanica consta din doi electrozi (anod si
catod) si o solutie de electrolit.

Tehnologii moderne pentru automobile moderne

Dezvoltarea actuala a industriei de baterii de acumulatoare pentru start-auto se

bazeaza pe sloganul "INSTALEAZA SI UITA" (INSTALL AND FORGET). Acest
lucru a fost posibil odata cu aparitia noilor tehnologii.

Tehnologiile Ca-Ca

Noul aliaj din Calciu (Ca) utilizat pentru producerea grilelor prin tehnologia
metaluluiu expandat asigura o autodescarcare mai scazuta si o durata de viata
mai lunga. Autodescarcarea la tehnologia Ca-Ca este de 18 luni la 70% din
capacitate fata de tehnologiile vechi Sb-Sb = 6 luni; Sb-Ca = 10 luni.

Tehnologia Ca- Ag
 Tehnologia inovatoare a aliajului Calciu-Argint asigura o depozitare ce depaseste
18 luni. In aceasta tehnologie sunt fabricate baterii care acopera 90% din tipurile
de baterii cerute pe piata.

Tehnologia AGM & START STOP & START STOP PLUS

In zilele noatre, puterea automobilului din clasa de lux, dar si cele utilizate in
regim de TAXI, insumeaza, in medie, 4500 W.
O alimentare fiabila, permanenta si de lunga durata pentru puteri ale
consumatorilor de peste 3500 W necesita tehnologie avansata AGM (Absorbant
Glass Mat).
Tehnologia AGM asigura o fixare sigura a acidului pe o patura/ suport de sticla.
Intratea oxigenului din exterior a fost impiedicata prin folosirea unei supape de
suprapresiune, existand totodata posibiliatea evacuarii eventualelor gaze din
interiorul acumulatorului (VRLA- Valve Regulated Lead Acid).
Aceste caracteristici dau o rezistenta extrema la vibratii, rezistenta extrema la
cicluri de functionare, durata dubla de utilizare, debit triplu de energie dar si
siguranta de 100% la rasturnare si la scurgeri.
Tehnologiile Ca-Ag si AGM au fost perfectionate de unii producatori prin
utilizarea de armaturi fabricate in tehnologia POWERFRAME - stantarea
brevetata a asa-numitei armaturi pozitive - un design unic de armaturi care
asigura un plus semnificativ de putere.
Avantajele se remarca , de exemplu, la pornirea la rece sau daca sunt mai multi
consumatori la bord; totul functioneaza fara probleme.

Sfaturi utile pentru acumulatori

Alegeti corect tipul de acumulator potrivit masinii sau motocicletei

dumneavoastra (amperaj, dimensiuni). Intotdeauna este binevenit un plus de
capacitate pentru automobilul sau motocicleta dumneavoastra, dar nu mai mult
de 30% decat cea prescrisa de fabricant. Nu achizitionati niciodata o baterie sub
necesitatile automobilului sau motocicletei dumneavoastra!
Cititi cu atentie certificatul de garantie al acumulatorului si tineti cont de indicatiile
referitoare la montarea, intretinerea, regimul de incarcare si conditiile garantiei.
Efectuati verificarea tehnica obligatorie impusa la cumparare, sau in termen de 5
zile lucratoare, respectand in totalitate intructiunile de montaj si exploatare.
Depozitarea
 Bateriile livrate sunt fie formate si incarcare cu electrolit (acumulatorii auto, de
tractiune, speciali), uscate, cu electrolitul atasat in recipiente speciale, fie sub
forma de gel (bateriile moto cu gel). Bateriile se depoziteaza in incaperi inchise si
uscate, cu temperaturi intre +5 si +30 grade C, ferite de caldura, radiatii solare,
acizi, baze, saruri, uleiuri, si avand dopurile bine stranse (unde este cazul).
Este indicat a nu se depozita bateriile mai mult de aproximativ 6 luni, pentru a le
pastra in parametrii functionali (bateriile se descarca in timp) dar si pentru a nu
pierde o perioada considerabila de timp, din termenul de garantie. Acest lucru nu
este valabil in cazul bateriilor moto cu electrolit atasat, a celor cu gel sau a
bateriilor auto care au specificat in caracteristicile lor tehnice ca perioada de
depozitare este de un anumit interval de timp.

Incarcarea

Pentru incarcare, polul (+) se leaga la polul (+) al sursei de curent continu
(redresor), iar polul (-) al bateriei se leaga la polul (-) al sursei de curent, dupa
care redresorul se conecteaza la reteaua electrica. La sfarsitul incarcarii se
procedeaza in ordine inversa. Incarcarea se efectueaza cu dopurile scoase la
bateriile cu busoane. Bateriile capsulate nu necesita scoaterea dopurilor. Timpul
de incarcare variaza in functie de capacitatea in Ah a bateriei si de gradul
acesteia de descarcare. Acesta este cuprins intre 36-48 ore pentru o baterie
complet descarcata. Curentul de incarcare I(A)=0,1x (capcitatea nominala a
bateriei, in Ah). Daca este cazul dupa incarcare se controleaza nivelul
electrolitului in fiecare celula si se completeaza numai cu apa distilata pana la
nivelul maxim indicat pe bacul bateriei. Nu este necesar la bateriile capsulate.
Montarea
Va recomandam sa montati acumulatorul intr-un service autorizat! Defectele
datorate montarii defectuoase duc la pierderea dreptului la garantie.
Bateria se fixeaza pe suport astfel incat sa nu existe jocuri. Inainte de a monta
(demonta) bateria pe (de pe) autovehicul sau motocicleta, se deconecteaza tot
echipamentul electric pentru a evita scurtcircuitele accidentale . La montare, daca
minusul instalatiei este la masa se va lega intai cablul (+) la polul (+) al
acumulatorului si apoi cablul (-) la polul (-) al acumulatorului. La demontare se
procedeaza in ordine inversa. In timpul exploatarii se verifica periodic nivelul
electrolitului din baterie, chiar daca bateria este de tipul "fara intretinere" orificiile
de aerisire ale dopurilor nu trebuie sa fie obturate. Daca nivelul acidului din
baterie este sub semnul minim de pe bacul bateriei se completeaza numai cu apa
distilata, niciodata cu acid sulfuric. Daca bateria este umezita si este necesara
completarea cu apa distilata mai repede de o luna este semn ca plaja de tensiune
a releului regulator este prea sus si bateria este supraincarcata. Daca densitatea
electrolitului este scazuta sub 1,24 g/cmc inseamna ca plaja de tensiune a
releului regulator este prea joasa si bateria se subincarca. Releul de tensiune al
autovehicului trebuie sa fie reglat in plaga 13.6 - 14.4 V (cu si fara consumatori).
Curentul in gol nu trebuie sa fie mare de 40 mA. In ambele cazuri, la
supraincarcare sau la subincarcarea bateriei, trebuie sa va adresati unui service
auto pentru remedierea sistemului de incarcare a autovehiculului.
La autovehiculele cu circuit electric de 24V este obligatoriu ca cele doua baterii
inseriate sa fie identice constructiv (de acelasi tip), cu grad de uzura apropiat si
cu aceeasi stare de incarcare (aceeasi densitate si tensiune la borne). Se
interzice cuplarea directa la bornele oricarei baterii a unor consumatori de 12V.
Pentru alimentarea acestora se va recurge la utilizarea unui convertor 24V/12V.
Va recomandam ca in cazul defectarii uneia dintre baterii sa fie inlocuite ambele.
Functionarea bateriei in regim de subincarcare (bateria incarcata sub 75%)
echivaleaza cu o subdimensionare tehnica, ce conduce in timp la defectarea prin
suprasolicitare. Defectul de suprasolicitare este datorat exploatarii si duce la
pierderea garantiei.
Incarcarea bateriei cu peste 14,5 V conduce in timp la supraincarcare. Defectul
de supraincarcare este unul de exploatare si conduce la pierderea garantiei.
Neutilizarea
Inainte de a scoate bateria din folosinta pentru o perioada de timp, incarcati
complet bateria. In cazul unei autodescarcari mici, nivelul electrolitului si
densitatea trebuie sa fie controlate la 30 zile. Daca densitatea este mai mica de
1,24 k/cmc este recomandabila reincarcarea bateriei.
Va sfatuim sa evitati stationarea indelungata a masinii (peste 3-6 luni) sau a
motocicletei, in special in timpul sezonului rece. De preferabil ar fi demontarea
bateriei si depozitarea ei intr-un spatiu corespunzator, pana la reutilizare.
Protectie
Bateriile contin electrolit = acid sulfuric! Acesta este foarte coroziv, putand cauza
rani grave!
Daca acidul v-a atins ochii, spalati cu multa apa si consultati de urgenta un medic.
Daca acidul v-a atins hainele, spalati imediat cu sapun si clatiti cu multa apa.
Nu lasati niciodata bateriile sau acidul la mana copiilor. Gazul care se degaja in
timpul incarcarii este exploziv!
Este strict interzisa prezenta unor flacari deschise sau producerea de scantei in
preajma bateriei montate sau supusa procesului de incarcare pe redresor. Pericol
de explozie!!