Konstantin V.

Kavafis

POEZII
TRADUCERE ŞI STUDIU INTRODUCTIV DE

AUREL RĂU

Editura Virtual
2011
 -II-

ISBN(e): 978-606-599-525-3

Avertisment

Acest volum digital este prevăzut cu sisteme de siguranţă anti-piratare. Multiplicarea textului,
sub orice formă; este sancţionată conform legilor penale în vigoare.

Digitizare realizată de Merlin IT Consulting Ltd. London, U.K.

 -III-

Cuprins

CONSTANTIN P. KAVAFIS - UN AHEU ÎN ALEXANDRIA......................................................... 1

CÂTEVA PRECIZĂRI....................................................................................................................... 19

POEZII................................................................................................................................................ 20

ZIDURI................................................................................................................................... 21

UN BĂTRÂN......................................................................................................................... 22

CAII LUI AHILE *................................................................................................................ 23

IMPLORARE......................................................................................................................... 24

ÎNMORMÂNTAREA LUI SARPEDON *........................................................................... 25

LUMÂNĂRI........................................................................................................................... 27

PRIMA TREAPTĂ*............................................................................................................... 28

SUFLETELE BĂTRÂNILOR................................................................................................ 29

CHÈ FECE... IL GRAN RIFIUTO *...................................................................................... 30

ÎNTRERUPERE *.................................................................................................................. 31

FERESTRELE........................................................................................................................ 32

TERMOPILE *....................................................................................................................... 33

NECREDINŢĂ....................................................................................................................... 34

AŞTEPTÂNDU-I PE BARBARI *........................................................................................ 35

VOCI....................................................................................................................................... 37

DORINŢI................................................................................................................................ 38

TROIENI *.............................................................................................................................. 39

REGELE DEMETRIOS *...................................................................................................... 40

MONOTONIE......................................................................................................................... 42

PAŞII *.................................................................................................................................... 43

ESTE EL!” *........................................................................................................................... 44

ORAŞUL................................................................................................................................ 45

SATRAPIA............................................................................................................................. 46
IDELE LUI MARTIE *.......................................................................................................... 47

S-A SFÂRŞIT.......................................................................................................................... 48
 -IV-

SCULPTORUL DIN TYANA *............................................................................................. 49

”... ZEUL ÎL PĂRĂSEŞTE PE ANTONIU” *....................................................................... 50

IONIANĂ............................................................................................................................... 51

GLORIA PTOLEMEILOR *.................................................................................................. 52

ITACA..................................................................................................................................... 53

PRIMEJDIOASE *................................................................................................................. 55

FILELEN................................................................................................................................ 56

HEROD ATICUL *................................................................................................................ 57

REGI ALEXANDRINI.......................................................................................................... 58

REVINO................................................................................................................................. 60

ÎN BISERICĂ......................................................................................................................... 61

FOARTE RAR........................................................................................................................ 62

CÂT POŢI............................................................................................................................... 63

ÎN PRĂVĂLIE........................................................................................................................ 64

M-AM DUS............................................................................................................................ 65

MORMÂNTUL LUI LYSIAS GRAMATICIANUL *.......................................................... 66

MORMÂNTUL LUI EURION *........................................................................................... 67

CANDELABRU..................................................................................................................... 68

DEPARTE............................................................................................................................... 69

...ŞI ÎNŢELEPŢII CELE CE SE APROPIE”.......................................................................... 70

TEODOT *.............................................................................................................................. 71

LA INTRAREA CAFENELEI............................................................................................... 72

JURĂMINŢI.......................................................................................................................... 73

O NOAPTE............................................................................................................................. 74

MAREA ÎN DIMINEAŢĂ *.................................................................................................. 75

ÎN PICTURĂ.......................................................................................................................... 76

OROFERN.............................................................................................................................. 77

LUPTA DE LA MAGNESIA................................................................................................. 79

MANUEL COMNENUL....................................................................................................... 80

NEMULŢUMIREA SELEUCIDULUI.................................................................................. 81

CÂND SE TREZESC............................................................................................................. 82
 -V-

PE STRADĂ........................................................................................................................... 83

ÎN FAŢA STATUII LUI ENDIMION *................................................................................. 84

ÎNTR-O CETATE DIN OSROENE *..................................................................................... 85

TRECERE.............................................................................................................................. 86

PENTRU AMMONIS, CARE A MURIT.............................................................................. 87

UNUL DIN ZEII LOR........................................................................................................... 88

CEAS DE SEARĂ.................................................................................................................. 89

VOLUPTĂŢII......................................................................................................................... 90

VERZI..................................................................................................................................... 91

MORMÂNTUL LUI IASIS *................................................................................................ 92

ÎN LUNA LUI ATHYR *....................................................................................................... 93

ATÂT DE INTENS................................................................................................................. 94

MORMÂNTUL LUI IGNATIOS *........................................................................................ 95

ZILELE LUI 1903................................................................................................................... 96

VITRINA TUTUNGERIEI.................................................................................................... 97

CEZARION *......................................................................................................................... 98

TRUP AL MEU, AMINTEŞTE-ŢI........................................................................................ 99

MORMÂNTUL LUI LANIS *............................................................................................ 100

ÎNŢELES...............................................................................................................................101

SOROCUL LUI NERON *................................................................................................... 102

SOLI DIN ALEXANDRIA.................................................................................................. 103

ARISTOBUL........................................................................................................................ 104

ÎN PORT............................................................................................................................... 106

EMILIAN MONAI, ALEXANDRIN.................................................................................. 107

DUPĂ CE PE LA NOUĂ...................................................................................................... 108

PRIN FAŢA CASEI.............................................................................................................. 109

MASA DE-ALĂTURI...........................................................................................................110

SOARELE DUPĂ-AMIEZII.................................................................................................111

SĂ RĂMÂNĂ.......................................................................................................................112

AL EBREILOR (50 D.H.)......................................................................................................113

 -VI-

IMENOS *.............................................................................................................................114

PE PUNTEA NAVEI.............................................................................................................115

DEMETRIOS SOTER (162-L50 Î.H.)....................................................................................116

DACĂ A MURIT *................................................................................................................118

TINERI DIN SIDON (400 D.H.).......................................................................................... 120

CA SĂ VINĂ.........................................................................................................................121

DARIUS *............................................................................................................................. 122

ANA COMNENA *.............................................................................................................. 124

UN ARHONTE BIZANTIN, EXILAT, VERSIFICATOR.................................................. 125

ÎNCEPUTUL LOR............................................................................................................... 126

FAVOAREA LUI ALEXANDRU BALAŞ *....................................................................... 127

MELANCOLIA LUI IASON AL LUI CLEANDRU,

POET ÎN COMMAGENA (595 D.H.) *................................................................................ 128

DEMARAT........................................................................................................................... 129

AM ADUS ARTEI................................................................................................................131

DIN ŞCOALA RENUMITULUI FILOZOF *......................................................................132

UN MEŞTER DE CRATERE *........................................................................................... 134

CEI CARE AU LUPTAT PENTRU LIGA AHEANĂ..........................................................135

LUI ANTIOHOS EPIFANES............................................................................................... 136

ÎNTR-O CARTE VECHE.....................................................................................................137

ÎN DISPERARE................................................................................................................... 138

IULIAN, VĂZÂND INDIFERENŢA *................................................................................139

EPITAF LUI ANTIOHOS, REGE AL COMMAGENEI *.................................................. 140

TEATRU DIN SIDON (400 D.H.) *......................................................................................141

IULIAN ÎN NICOMEDIA *.................................................................................................142

ÎNAINTE CA TIMPUL SĂ-I SCHIMBE.............................................................................143

A VENIT CA SĂ CITEASCĂ.............................................................................................. 144

ÎN ANUL 31 Î.H. ÎN ALEXANDRIA..................................................................................145

IOAN CANTACUZENUL STĂPÂNEŞTE.......................................................................... 146

TEMETHOS, ANTIOHIAN (400 D.H.)................................................................................147

DE STICLĂ COLORATĂ *................................................................................................. 148

 -VII-

AL 25-LEA AN AL VIEŢII LOR.........................................................................................149

PE UN ŢĂRM ITALIAN..................................................................................................... 150

ÎN MOHORÂTUL SAT.........................................................................................................151

APOLLONIOS TYANEUL ÎN RODOS *............................................................................152

BOALA LUI KLITOS...........................................................................................................153

ÎNTR-O DEMĂ DIN ASIA MICĂ *................................................................................... 154

PREOT AL LUI SERAPIS *.................................................................................................155

ÎN CÂRCIUMI..................................................................................................................... 156

MARE PROCESIUNE DE PREOŢI ŞI DE MIRENI...........................................................157

SOFIST PLECÂND DIN SIRIA...........................................................................................158

IULIAN ŞI ANTIOHIENII...................................................................................................159

ANA DALASSENA *.......................................................................................................... 160

ZILE DIN 1896......................................................................................................................161

DOI TINERI, 23, PÂNĂ LA 24 DE ANI..............................................................................162

DIN VECHIME GRECESC................................................................................................. 164

ZILE DIN 1901......................................................................................................................165

N-AI ÎNŢELES..................................................................................................................... 166

UN TÂNĂR, AL ARTEI CUVÂNTULUI - ÎN AL 24-LEA AN AL SĂU.........................167

ÎN SPARTA *.........................................................................................................................168

PORTRETUL UNUI TÂNĂR DE 23 DE ANI,

FĂCUT DE UN PRIETEN DE ACEEAŞI VÂRSTĂ, AMATOR.........................................169

ÎNTR-O MARE COLONIE GREACĂ (200 Î.H.).................................................................170

HEGEMON DIN LIBIA APUSEANĂ *...............................................................................172

KIMON AL LUI LEARHOS, 22 DE ANI,

STUDENT LA LITERATURA GREACĂ (ÎN CYRENE)..................................................173

ÎN DRUM SPRE SLNOPE *.................................................................................................175

ZILE DIN 1909, ‘10 ŞI ‘11.....................................................................................................176

MYRES; ALEXANDRIA (340 D.H.)...................................................................................177

ALEXANDROS IANNAI ŞI ALEXANDRA..................................................................... 180

FRUMOASE ŞI ALBE FLORI, CUM SE POTRIVEAU MULT.........................................181

 -VIII-

„SĂ MERGEM, O, REGE AL LACEDEMONIENILOR” *................................................183

ÎN ACELAŞI SPAŢIU.......................................................................................................... 184

OGLINDA DIN ANTREU....................................................................................................185

ÎNTREBA DESPRE CALITATE..........................................................................................186

SĂ SE FI-NGRIJIT *.............................................................................................................188

DUPĂ REŢETE DE VECHI MAGI ELENOSIRIENI......................................................... 190

ÎN 200 Î.H. *..........................................................................................................................191

ZILE DIN 1908..................................................................................................................... 193

ÎN ÎMPREJURIMILE ANTIOHIEI *.................................................................................. 195

NOTE EXPLICATIVE..................................................................................................................... 197

 CONSTANTIN P. KAVAFIS - UN AHEU ÎN ALEXANDRIA

„Ar fi trebuit să se nască la Florenţa în secolul al XV-lea, să fi fost cardinal, consilier secret al
Papei, trimis special în palatul Dogelui din Veneţia şi timp de mulţi ani - bând, iubind şi plimbându-
se pe canale, scriind şi tăcând - să negocieze cele mai satanice şi complicate şi scandaloa­se afaceri ale
Bisericii catolice.” Aşez liminar aceste cuvin­te de Nikos Kazantzakis1 cum aş aşeza o medalie sau o
so­lemnă epigramă, nu pentru că ar găzdui intuiţia cea mai cuprinzătoare, ci pentru aparenţa lor de
lucru perfect, de travesti prin care Constantin P. Kavafis, cazul poetic cel mai insolit, îşi poate efectua
adecvat o călătorie în spaţiul încă unui idiom format la luminile grecităţii.
Ispitirea lui e un act de cultură; tentativa de descifra­re, reconfirmare a faptului că Elena a
fost şi n-a fost la Troia, că misterul creaţiei rămâne intact. A întârzia în pe­rimetrul unei arte atât de
simple şi de complexe, atât de contaminate de spiritual cum este cea relevată de el, făuri­tă cu discreţie,
nimic mai profitabil. Vei constata încă din­tru început că te afli într-un atelier din care meşterul ursuz
lipseşte şi, întrebând pietrele, cuvintele, părţile componen­te ale unor întreguri parcă şlefuite de vânt,
vei descoperi de fiecare dată un punct de plecare biografic şi o lipsă tota­lă de individual, o gamă a
experienţelor umanităţii şi ab­senţa oricărei ambiţii de confesare.

Constantin P. Kavafis s-a ivit pe lume exact când tre­buia, dacă-l socotim exact ceea ce a fost.
A ales anul 1863 (13 ani după naşterea lui Eminescu, 31 de ani înaintea morţii Iui Leconte de Lisle,
9 ani după naşterea lui Rimbaud) pentru a prinde exact locul unde se decide alterna­tiva estetică a
poeziei, unde trei mai curente literare îi pre­gătesc acesteia emanciparea se întrepătrund şi se înfruntă.
E contemporanul lui Hugo şi al suprarealiştilor, al lui Baudelaire şi al lui Rilke, al lui Trakl şi al
întregii renaşteri din poezia americană, al lui Esenin şi Lorca, debutează în preajma anului când
Verlaine publică volumul cu ţipătul:
Prends l’eloquence et tords-lui son cou!
Îşi vor avea partea lor de iradiere reflexivitatea poezi­ei romantice, gustul preciziei şi alura de
studiu a poemelor parnasienilor, sugestia şi atmosfera simbolismului, totuşi acest martor neştiut se
află în răspântii spre a vedea şi cal­cula cu detaşare, a compara o muzică lăuntrică, doar de el auzită,
cu modurile propuse de timp şi a delibera în afara lor. Din această prudenţă şi complicitate se alege cu
o pri­vire lungă, pe deasupra ezitărilor şi focurilor de artificii. El trece din secolul al XIX-lea în veacul
nostru cu o expresie şi o gândire dintru început înzestrate cu elocvenţa unor date integrale şi propune
unui public pe care trebuie să şi-l creeze o operă ce nu poartă amprenta nici unei şcoli litera­re şi îşi
ascunde etapele.
1 Călătorind, 1927. Citatul, ca şi celelalte din autorii greci, care vor fi uti­lizate în continuare fără indicarea sursei, din
revista Nea Estia, numărul 872, închinat lui Kavafis, vol. 74 din 1 noiembrie 1963 şi numărul 158, vol. IV din 15 iulie
1933.
 -2-

Despre poezia lui Kavafis nu scrii refăcând o epocă, respectiv să aduci în actualitate o mare
experienţă, ci as­cultând un glas apropiat, ca să întâmpini întrebări ale crea­ţiei aşa cum se pun în
momentul tău literar, să te afli într-un circuit viu. Un fel modern de a fi vechi, un fel vechi de a fi
modern, sustras prin clasicitatea precarităţii mode­lor, conferă acestei lucrări neîntrerupte prestigiul
naturilor eterne sub care geniul limbii în care s-a împlinit a visat, şi impune în clasamente ieri definitive
reconsiderarea tutu­ror aporturilor.
Într-un loc citim: „Ne-am dus la casa poetului. Era trecut de nouă seara. Ne-a deschis servitorul
lui negru. Ne-a condus în încăperea unde de obicei Kavafis îşi pri­mea prietenii. O încăpere cu mobile
vechi în stil arab (nu toate), cu tapete, un divan în stânga intrării şi vizavi o oglindă mare veche
cu ramă aurită. Câteva tablouri, fo­tografii vechi, decolorate, de ale rudelor. O lampă lumina slab
camera.” Dintr-odată, în umilinţă. Vastes oiseaux... pour s’amuser. Dar nu aici trebuie căutat Poetul.
Totuşi, pentru a ni-l apropia, să privim puţin viaţa lui, viaţa pe care Kavafis şi-o distruge sistematic,
slujitor absolut al unei singure cauze.

DĂ - spun - operei tale, toată forţa ta.

Când în 1924, revista Arta nouă din Atena consacră un număr special poetului care începea să
fie tot mai cu­noscut, Kostis Petros Fotiadis Kavafis are nevoie, pentru a-şi scrie biografia, de numai
câteva rânduri:
„Sunt din Constantinopol de origine, dar m-am năs­cut în Alexandria - într-o casă din strada
Serif; încă de foarte mic am plecat şi o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o în Anglia. Pe
urmă, la maturitate, am vizitat iar această ţară, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Am lo­cuit şi în
Franţa. În perioada adolescenţei am locuit vreo doi ani la Constantinopol. În Grecia nu am fost mulţi
ani. Ultima oară am lucrat ca funcţionar într-un birou guver­namental care depindea de Ministerul
Lucrărilor Publice al Egiptului. Ştiu engleza, franceza şi puţin italiana.”
Sunt necesare, evident, unele completări, de fapt pre­cizări, amănunţiri, dar oricâte cifre şi
descripţii de locuri am îngrămădi, impresia de vid epic a însemnării de mai sus a câştigat definitiv.
Romanul psihologic care este această existenţă evolu­ează între două zile de 29 aprilie şi
realizează, din 1863 până în 1933, şaptezeci de ani, sub legi ale simetriei şi ro­tundului, deconcertante.
Perioadele londoneză şi constantinopolitană sunt de scurtă durată, şase şi respectiv trei ani, e drept
situate în momente decisive pentru formarea personalităţii, întreg restul, de calculat în decenii,
revenind oraşului lagizilor.
Familia din care descinde, ca al nouălea şi ultim co­pil2, numără în prima parte a secolului al
2 Doi dintre fraţi erau morţi la naşterea lui, trăiesc şase băieţi şi o fată. Unul dintre ei va locui la Londra, va scrie versuri
în franceză şi engleză şi va traduce în limba britanicilor poezii de Kavafis.
 -3-

XIX-lea un Gheorghe Kavafis căsătorit cu nepoata patriarhului orto­dox al Alexandriei, iar în secolul
al XVIII-lea un Ion Kavafis, trăitor la Viena, înnobilat de împărat. Părinţii po­sedă în Egipt una din
cele mai mari antreprize comerciale, cu sucursale la Londra, Manchester, Liverpool şi Marsilia.
Bunicul dinspre mamă, Gheorghe Fotiadis, se făcea în Constantinopol renumit prin comerţul de
pietre preţioase.
Constantin P. Kavafis nu ajunge să urmeze cursuri universitare. In Anglia, unde familia
migrează după moar­tea tatălui (1872) şi unde îşi însuşeşte limba ţării ca pe-o a doua limbă maternă,
va fi beneficiat mai degrabă de lecţii particulare - informaţiile sunt încă nedesluşite. Se ştie în schimb
că în Alexandria a fost elev de liceu şi dovedea un deosebit elan pentru vechii scriitori greci şi pentru
istorie, atestat şi de începutul de redactare a unui lexicon care se va opri la cuvântul Alexandros. E
perioada primelor încer­cări literare, prelungită prin şederea la Constantinopol, unde văduva grijulie
îşi duce în grabă copiii după izbucni­rea răscoalei lui Orabi Paşa (1882). În acest oraş glorios ca- re-şi
echivalează trecutul cu vastitatea unui imperiu (în secolul al XII-lea cineva spunea: „Două treimi din
bogăţia lumii se află în Constantinopol şi o treime împrăştiată aiu­rea”3) şi în următorii vreo şapte ani
cât, după întoarcerea în Alexandria (1885), va trăi prin grija fraţilor mai vârstnici până la intrarea în
serviciu, trebuie situate desigur lecturi­le profunde din scrierile vechi ale rasei, contactul cu epo­peile
acritice şi poezia populară, parcurgerea scriitorilor greci şi străini contemporani, totul îndeplinit cu o
fervoare de eremit.
Debutul poetic are loc într-o publicaţie din Leipzig, Esperos. De acum înainte (1886) Kavafis
va fi prezent în reviste din Alexandria, Constantinopol şi Atena, la in­tervale, cu 6-8 bucăţi pe an. În
volum va cunoaşte numai două apariţii: una în 1914, cuprinzând 14 titluri (din 40 publicate anterior)
şi una în 1920, cuprinzând 20 de titluri (vechiul sumar, plus 6 titluri noi), ambele numindu-se Piimata
(Poezii). Pentru că în mod ciudat autorul acesta provincial descoperă o cale diferită de a ajunge la
cititor: tipărirea separată a fiecărei poezii pe câte o foaie volantă. Astfel, pentru el un poem va fi
dobândit tainic semnifica­ţia unei cărţi, de fiecare dată când cele câteva exemplare îi erau aduse acasă
încă proaspete de cerneala tipografică. Din când în când, foile erau legate laolaltă, ordinea nu mai era
cronologică, ci tematică, li se adăuga o pagină de cu­prins şi volumul putea fi dăruit unui prieten, unui
solici­tant.
La gurile Nilului, la marea lui Proteu, zilele curg mo­notone, indiferente la aventura spirituală
care a început.
Străzile nu mai duc la Muzeu, la Mausoleul lui Alexandru, la insula filozofilor, la Far şi la
porticele de marmoră, acum, în Egiptul Iui Mehmet Ali. Din splendorile care l-au uimit pe Strabon
şi pe Iuliu Cezar au scăpat deşertului numai câteva vestigii de necropole amintind rituri funera­re din
vremea lui Sarapis. Alt peisaj e cel unde „un gentlemen grec cu pălărie de paie, complet imobil, în

3 Citatul, după Charles Diehl, Figuri bizantine, vol. I.

 -4-

pi­cioare, într-o poziţie uşor oblică în raport cu restul univer­sului”4, aude în propriul suflet:
Am spus: „Mă voi duce-ntr-o altă ţară, pe altă mare,
Un alt oraş îmi va apare mai bun decât acesta...
Noi locuri nu vei afla şi nici alte mări.
Oraşul te va urma, pe-aceleaşi străzi te vei roti...”
„Străzi care se întorc din docuri, se fofilează printre îngrămădirile de case zdrenţăroase şi
putrede, îşi suflă în gură respiraţia fetidă, se îngheboşează şi se scufundă. Bal­coane sub persiene,
colcăitoare de şoareci şi de femei bă­trâne cu părul plin de căpuşe şi de coji. Ziduri râioase şi bete
care se apleacă în dreapta şi stânga centrului lor de gravitate. Cordoane negre şi muşte...”5 Un mediu
pestriţ, creuzet de neamuri asiatice, europene şi africane, amestec original de agitaţie şi somnolenţă,
de comerţ şi luxurie, unde personajul nostru, „orb la graţiile Afroditei, n-are priviri decât pentru
Apolo şi Antinous”, „n-a vrut să cu­noască decât singură frumuseţea corpului uman”5.
Între biroul serviciului de irigaţii, unde până la urmă va ajunge subşef, între bibliotecă şi
localuri rău famate, tinereţea lui Kavafis se consumă repede, torturată de do­rinţă. În curând poezia
lui e a unui om care a împlinit cin­cizeci de ani, care a împlinit şaizeci de ani. „Merita să-l vedeţi - va
spune Gaston Zananiris într-un articol din 1933 - cum umbla încet, uşor încovoiat pe strada Lepsius,
unde din dosul gratiilor ferestrelor femeile de moravuri uşoare priveau indiferente la acest ins care
pentru ele era o parte a străzii, a cartierului lor.”
Cu degradarea fizică, vine şi recunoaşterea tot mai lar­gă a poetului care „s-a format şi a trăit în
comunităţile gre­ceşti din străinătate”6. O primă prezentare oficială în faţa publicului din peninsulă se
făcuse încă din 1903, de către dramaturgul şi prozatorul Grigorios Xenopoulos, menţio­nări sporadice
i-au urmat, şi în oraşul cosmopolit egiptean numele primeşte o rezonanţă simbolică, un nimb, totuşi
de un act de recunoaştere majoră în cercurile ateniene poate fi vorba numai după anii 1919-l924.
Acum, reviste conduse de tineri (Altarul, Muza, Arta nouă) reiau producţia mai ve­che şi mai recentă
a lui Kavafis, iar critici ca Tillos Agras şi Alcis Tailos, greci, identifică în el opoziţia dialectică la li­
rismul declamativ şi emfatic. Nici un literat, informează Stavros Karakasis, autorul unei monografii7,
nu trecea prin Alexandria fără să-l viziteze, „să se bucure de deosebitul farmec al vorbirii Iui şi de
amabila-i ospitalitate”. Mărturiile se înmulţesc. De la un Kavafis de vreo patruzeci de ani (ex­presia
rezervată, gânditoare, puţin tristă, ochi grei, gură senzuală), la unul bolnav (paloarea feţei, gâtul
înfăşurat în bandaje, hainele-i de culoare închisă, obiceiul, când se cre­dea singur, de a murmura ceva
4 E. M. Forster (1878-1970). Citatul, desprins dintr-un text mai amplu, datând din 1919, considerat prima reprezentare
a lui Kavafis de către un străin.

5 Georges Cattaui, Constantin Kavafy, sa vie et son oeuvre, în colecţia Poetes d’aujourd’hui, Seghers, Paris, 1964.

6 C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogreceşti, E.L.U., 1965.

7 K. P. Kavafis, ed. Difros, Atena, 1963.

 -5-

- murmur confuz, „amin­tind psalmodia unui vrăjitor”). Între imaginile care se sal­vează, cea datorată
lui Ungaretti: la o masă cu tinerii redac­tori ai revistei Grammata, într-o lăptărie de pe bulevardul
Ramleh, un intelectual măsurat şi afabil, lăsând din când în când, rar, să-i scape câteva cuvinte
semnificative. Apoi ver­siunea că în ultimele zile de viaţă, bolnav de cancer al laringelui, îi plăcea să
privească pe geam biserica grecească şi spitalul, numindu-le ultimele lui locuinţe.
Noua voce se infiltra în Elada, energică, având a di­zolva etichetări ca „reportajul veacurilor
trecute” şi „cara­ghiosul limbii populare”8. Derutantă, fascinantă. „Cum poate fi un adevărat poet, îmi
spuneam - îşi va aminti Pavlos Nirvanas, membru al Academiei - un om care în­trebuinţează cele mai
prozaice moduri pentru a se expri­ma, ale cărui poezii par când copiate din istorie, când din rubrica de
fapte diverse a ziarelor şi, mai ales, este atât de amestecată încât nimeni nu înţelege dacă scrie într-o
proastă katarevusa, într-o rea demotică sau în cel mai tern limbaj gazetăresc? Şi totuşi reciteam aceste
poezii cu o no­uă mulţumire.” Omul, surprindea şi el; prin anglomania care îi influenţa greaca pe care
o vorbea, prin preferinţele literare, puţin rămase în urmă: Anatole France, nu Gide; Browning, mai
mult decât T. S. Eliot, o anumită manie de a-l cita pe Musset.
Faptul de a se fi ţinut departe de Atena, de a se fi res­trâns la numai câteva descinderi-pirat
(1901,1903,1905) îna­intea voiajului din anul 1930 când se instalează într-un hotel din Piaţa Omonia
şi urmează un tratament medical, sporea enigma acestei forţe de penetraţie. Deceniul care se scurge
începând din 1922, data pensionării, este excesiv de rodnic: 48 de poezii. Un timp incomparabil mai
bogat poate fi con­sacrat meditaţiei, migalei, conversaţiilor literare (în 1926 începe să conducă revista
Arta alexandrină). Are o satisfacţie:
Acum, adolescenţii îi declamă versurile.
Prin ochii lor vioi trec viziunile lui.
Acestea şi le spune, „când se întoarce spre casă, spre a-şi ascunde căderea şi senectutea”. Singur
ca Whitmann. Îşi va aminti „imaginea corpului” nealterat de vârstă, „dolii de familie”, despărţiri şi
sentimentele alor săi, „ale mor­ţilor”, căci între timp mama, prieteni, toţi fraţii au murit. Va lua în
mâini o scrisoare, pe care o citeşte „până lumina a dispărut”. Versurile relatează restul:
Şi am ieşit pe balcon, melancolic - am ieşit să schimb gânduri, privind cel puţin o părticică din
oraşul iubit, o părticică din forfota străzii, şi-a magazinelor.
Deci blestemul schimbat în descânt, „oraşul iubit”, nu „ungherul unde ţi-ai distrus viaţa”9. „Şi
oraşul din nou s-a ridicat în faţa mea lângă neteda oglindă a lacului verde şi a mijirilor frânte şi inegale
care marcau limita deşertului. Politica dragostei, intrigile dorinţei, binele şi răul, virtutea şi capriciul,
dragostea şi uciderea se roteau tulbure în col­ţurile întunecate ale străzilor şi pieţelor Alexandriei, bor­
deie şi saloane - se roteau ca mari migraţii de anghile. ..”11 În atari seri, realitatea e potenţată prin artă,

8 Expresiile aparţin Iui Kostis Palamas şi respectiv lui Ioannis Psiharis, ambii imense prestigii.

9 Kavafis, poezia Oraşul.

 -6-

prezentul şi veacul lui Marc-Antoniu se confundă. Îţi poţi spune, împăcat:

Când deodată, în miez de noapte, un alai nevăzut vei auzi trecând cu muzici sublime, cu
strigăte -
şi îţi iei „rămas bun, ca om pregătit de mult timp”. Testamentul şi-l făcuse cu zece ani în urmă,
manuscrisele erau grupate în ordine, ziua de naştere a septuagenarului putea începe. „Nimic prea
mult.”10

Sunt un poet istoric

Dacă-i adevărat ce spune un alt scriitor grec contem­poran, cum că poetul din Alexandria nu
fiinţează în afara poeziilor pe care le-a scris, raţiunea stă numai în răscolirea acestui loc de refugiu
privilegiat. „Sau vom persevera în glosarea vieţii particulare - sună oracolul11 - continuând farsele
unei mentalităţi provinciale şi vom alege evident ce am semănat, plecând de la caracterul ei de bază,
care este unitatea, vom privi ce ne spune opera, unde autorul s-a cheltuit în întregime, picătură cu
picătură”.
Prima problemă pe care şi-au pus-o exegeţii, cum şi-ar fi pus-o autorul însuşi în cazul unei
editări, a fost aderenţa, împărţirea poemelor în categorii tematice. Con­cluziile sunt convergente: trei
grupe mari. După Constan­tin Dimaras, filozofice sau de domeniul gândirii, istorice, şi voluptuoase
sau senzuale. După Andre Mirambel12, is­torice sau mitologice, simbolice şi pur „Sentimentale. După
Marguerite Yourcenar13, istorice, de destin şi erotice.
Evident, se au în vedere aspecte exterioare ca materia simbolurilor şi provenienţa imaginilor.
O împărţire meca­nică, utilă studiului, ale cărui zări trebuie să rămână esteti­ce. Pentru că grupurile
comunică între ele, s-a remarcat de toată lumea. Uneori prin simpla suprimare a unui vers, o poezie
încetează să mai aparţină trecutului, trece în sferă inspiraţiilor senzuale; alteori, personajul din anul
cutare înainte de Hristos e simplu pretext pentru deplasarea unei emoţii în timp. Găseşti apoi, nu o
dată: în poezii istorice, amintirea sau hedonismul; creaţii filozofice puternic mar­cate de istorie; în
poeme erotice, predominanţa factorului memorie.
Totuşi faptul că istoria şi mitologia oferă în cea mai mare parte a operei temelia poeziilor,
ţine de o realitate mai profundă. Întâlnim frecvent asemenea formulări judi­cioase: „Kavafis luând o
10 Expresia ar fi fost rostită de Kavafis pe când se afla la Kifisia, în con­valescenţă, şi ar fi vizitat peisajul atic.

11 Gh. Seferis, în eseul: Kavafis şi Eliot, paralelă. Consultat în ediţia italia­nă: Giorgio Seferis, La parole e i marmi,
Casa editrice II Saggiatore, Mila­no, 1965.

12 În Prefaţa la volumul Poemes, traduits par Georges Papoutsakis, „Les Belles Lettres”, Paris, 1958.

13 În prezentarea critică la traducerea poemelor lui Kavafis apărută la editura Gallimard, Paris, 1958.
 -7-

temă din istorie şi prezentând-o în maniera lui atât de personală, o transformă şi îi dă o vi­aţă de sine
stătătoare, independentă de izvorul ei” (Stavros Karakasis). „Se mărgineşte numai la un eveniment, la
o imagine, care cuprinde ideea pe care vrea s-o reprezinte” (Gr. Xenopoulos). „Dispreţuieşte marile
perspective, mari­le mişcări de masă”, „nu încearcă să reia o fiinţă în adân­cimile ei de experienţă,
în devenirile şi durata ei”; „extrage din Herodot, din Plutarh, din Polibiu, din obscuri cronicari ai
Imperiului de Răsărit sau din Bizanţ exemple, sfaturi”. E eseist, moralist, umanist (M. Yourcenar).
Nimic de zis. Există atâtea poezii în care se vorbeşte de macedoneni şi de seleucizi, de slăbirea
monarhiilor elenistice şi de expan­siunea romană, de alabarhi, de copiii Cleopatrei, de Neron şi de
sofişti, de barbari grecizaţi, de lari şi de epitafuri, ca să se impună amplu istoria ca un cadru al
exegezei. Doar că interpretările obiective, exacte, ornamentul citatelor, împrumuturile de detalii şi
culori din istorici şi cronicari, apelări ferme la o experienţă umană milenară sunt în ace­laşi timp numai
învelişul unor viziuni, formula şi zona neutră în care o creaţie, ce se vrea disimulatoare, operează în
largul ei, încât orice analiză a personajelor şi peisajelor înseamnă şi amânarea unui iminent excurs în
sfera tehnici­lor artistice. Lumea istorică e prin Kavafis pentru prima dată metafizica operei poetice,
prin acest livresc gata, cum spune cineva, să binecuvânteze hazardul care îi scoate în cale o senzaţie
închizând un trecut şi care-i permite trans­mutarea amintirii într-o realitate direct simţită.
Vizând legenda şi epoca homerică prin numai câteva poeme de tinereţe (între acestea, Caii lui
Ahile, Necredinţă, Troieni) şi referindu-se la Helada tradiţională doar retros­pectiv sau indirect (La
Sparta, Să mergem, o, rege al lacedemonienilor), inspiraţia istorică îşi face preferinţa sa largă din ţările
epigonilor lui Alexandru, din Grecia exte­rioară în prelungirile ei egiptene şi asiatice, şi din Grecia
„bizantină. Un univers cu hotare labile. Încă Isocrate (436-338 î.e.n.) spunea: „Numim greci nu numai
pe cei ca­re sunt de un sânge cu noi, dar şi pe cei care se conformea­ză obiceiurilor noastre”. Teritoriu
în dilatare unde roiesc, se contopesc şi gesticulează un babilon de naţiuni şi religii, unde guvernează
„comuna greaca limbă” (până la Bactria am purtat-o, până la indieni14) şi „patriotismul culturii a câş­
tigat asupra celui al rasei”15. Prin care strălucesc polisurile prospere, civilizate: Seleucia, Antiohia,
Berita, Capadocia, Efes, Nicomedia, Pergam, Alexandria. Având neumbrite în geometria lor arterele
largi, bibliotecile, palatele, grădi­nile, agorele, gimnaziile unei concepţii arhitectonice semi-antice,
semimoderne. Într-o vârstă de declin, favorabilă nu lui Ahile, ci lui Ulise, nu construcţiilor eroice,
cât peripeţii­lor complicate ale umanului, caracterizate de căutare şi îndoială, într-un fel asemenea
mişcării poetice care a pro­dus acest veritabil poem într-un vers, de Verlaine, drag tânărului Kavafis:
Je suis l’Empire à la fin de la decadence...
Deci în elenism („anul şapte al domniei lui Ptolemeu Latirul”), dar şi sub splendorile Imperiului
roman de răsă­rit, obosit cu eleganţă şi melancolic

14 16 Kavafis, în 200 î. H.

15 M. Yourcenar.
 -8-

Pentru că noaptea s-a lăsat şi barbarii n-au venit.

Şi câţiva soli s-au întors de la hotare
Şi au spus că nu mai există barbari.
Cu precădere sunt urmărite cele vreo trei secole când în fruntea Bibliotecii se află învăţaţi
ca Demetrios din Faleron, Eratostene, Aristarc, se pun fundamentele ştiinţei filologice, se sculptează
Laocoon, se scriu Fenomenele, Cauze­le, Idilele, Mimii, Cântarea cântărilor la evrei, apar şi sunt jucate
comediile lui Menandru, înfloresc şcolile filozofice ale epicureilor şi stoicilor, se împleteşte „Coroana”
de epi­grame a lui Meleagru şi rodeşte renascentist Plutarh. De aici se alege mereu parcă o muzică
de fond peste care pro­tagoniştii fanteziei lui Kavafis îşi suprapun fragmentele lor de acţiune. Regele
Demetrios, înfrânt de Pirus, ca un actor „îşi schimbă costumul şi dispare”; unul din lagizi îşi defi­neşte
gloria supremă: a fi stăpân în „oraşul ştiinţelor, cul­me panelenică”; Teodot aduce capul însângerat al
lui Pompei; Herod Aticul lasă totul şi se întoarce brusc la Atena, unde urmează să conferenţieze un
alt filozof; Neron călătoreşte spre Roma fericit, în timp ce Galba, în Spania, „bătrânul de 73 de ani”,
îi pregăteşte sfârşitul; Demetrios Soter constată că e practic imposibil să mai conduci independent
Siria în condiţiile ascensiunii şi ex­pansiunii italice; după moarte, Apollonios din Tiana, tau­maturgul,
s-ar fi urcat la cer şi când şi când se arată viu, revine; doamna bizantină Ana Dalassena se sustrage
uită­rii printr-o frază elegantă, iar un hegemon din Libia apu­seană, prin felul de a fi puţin vorbăreţ
ca să nu reiasă că vorbeşte prost greaca („avea grămădite cuvinte-n el”); elenizaţii Alexandros Ianai
şi Alexandra trec fericiţi pe străzile unui Ierusalim scutit de traumatisme; Cratesiclea, mama regelui
spartan Cleomene, primeşte cu sânge rece vestea că va merge ostatecă, preocupată să n-o vadă ni­meni
purtându-se „în vreun fel nedemn pentru Sparta”. Apoi, suita de personaje imaginare: Ammonis,
Iases, Eurion, Leucos, Ignatios, Lanis, Emilian Monai, Imenos, povestindu-şi postum, cu seninătate,
prietenia, decepţia, resemnarea, plăcerea, intemperanta. Şi toţi ceilalţi, rivali şi amanţi, alergători de
car, negustori şi „reformatori” ai provinciilor îndepărtate, aventurieri sau jucători de tric-trac, experţi
în expediente şi incapabili în lucruri mari, sculptori nutrind ambiţii senatoriale, intriganţi de curte,
fanatici, o umanitate frivolă şi ataşantă graţie căreia studi­ul moravurilor şi realismul politic ajung
în planul purei poezii. Are astfel loc un continuu transfer de epoci. Poeme contemplând vechimea,
păstrându-şi întreaga autenticitate şi atmosferă, sunt, în fond, aluzii sau răspunsuri posibile la întrebări
ale actualităţii, infirmând opinia că poetul s-a dezinteresat totalmente de prezent şi de încercările
Greciei vremii lui (vezi Celor ce au luptat pentru liga aheană, scrisă în anul 1922, în preajma războiului
cu turcii; în continuare: într-o mare colonie grecească, într-o demă din Asia Mică, Ioan Cantacuzenul
guvernează, Satrapia, Un arhonte bizantin, exi­lat, versificator). Iar poeme preluând o experienţă
directă, de o realitate tangibilă, un fapt oarecare, contemporan (Zi­le din 1908, Oglinda în vestibul
etc.) sunt în aceeaşi măsură document din veacuri de dinaintea erei noastre. Timpului psihologic al
unui Antonio Machado de pildă îi este opus timpul-spaţiu al filozofiei eleate şi, prin faptul că te poţi
 -9-

opri după plac în epoca Comnenilor, a lui Adrian sau a lui Darius, impresia de imanent e sporită:
Din acea încăierare din tavernă ni l-au adus rănit, pe amicul Remon, ieri, către miezul nopţii.
Prin ferestrele pe care le lăsaserăm larg deschise
luna lumina frumosul lui corp pe pat.
Noi suntem un amestec aici: greci, sirieni, armeni şi mezi.
La fel e şi Remon. Totuşi ieri, cum luna
lumina chipul lui de îndrăgostit,
gândurile noastre se îndreptară spre Charmide al lui Platon.
Varietatea de caractere, de destine, surprinse în juste­le lor dimensiuni, atent cântărite, la
care se adaugă factura gnomică a poeziilor erotice şi personale, au îndreptăţit so­cotirea aparentului
didacticism al acestei opere, surprinză­tor la un contemporan al lui James Joyce, ca partea ei cea
mai îndrăzneaţă. Văzuţi în raportul cu fatalitatea, indife­rentă la implorările sau eforturile „fiinţelor
clipei, grăbite”, sau în ţesătura de intrigi, perfidii, laşităţi şi violenţe ale vieţii sociale, de asemenea
un dat pentru individ, oamenii lui Kavafis au în poet un tovarăş de soartă sincer, cititor al semnelor
interzise, ca Empedocle al lui Holderlin. Condi­ţia e tragică, în majoritatea alegoriilor cu punct de
plecare mitologic:
Strădaniile noastre, la fel cu ale troienilor. Visăm că prin hotărâre şi îndrăzneală vom schimba
lucrarea sorţii şi rămânem afară ca să dăm lupta. Dar când vine marea criză, îndrăzneala şi hotărârea
noastră pier; ni se tulbură sufletul, amorţeşte; şi alergăm în jurul cetăţii, căutând să ne salvăm prin
fugă.
Sfaturile, sententele se ţin lanţ, ca în chilia unui înţelept care l-ar îndemna pe Mitriade „să se
mulţumească cu cât are”. Dacă nu-ţi poţi duce viaţa cum vrei, atunci cel puţin n-o înjosi antrenând-o
în „prostia de zi cu zi a relaţii­lor şi vizitelor”.-Dacă eşti cu adevărat dintre cei aleşi, ia seama cum
dobândeşti puterea, „nici bucuria şi nici trium­ful nu vor dura”. „Când vei ajunge pe culme, în sfârşit
Ce­zar”, să nu eviţi a citi de îndată scrisoarea pe care ţi-ar aduce-o un Artemidor şi, odată cu ea,
salvarea etc. Faţă cu o lume rău întocmită reacţia e ironia, luciditatea, veghea. Calculele şomerului
intelectual antiohian, „excelent cunos­cător de greacă”, „om ruinat”, din poemul Să se fi îngrijit, nu-şi
epuizează farmecul, parcă balcanic:
Mă voi adresa mai întâi lui Zavinas,
şi dacă neghiobul acesta nu mă va preţui,
voi merge la rivalul său, la Gripos.
Şi dacă imbecilul şi el nu mă angajează,
mă duc pe loc la Hyrcanos...
Toţi trei sunt la fel de funeşti pentru Siria.
Faţă cu zeii nemuritori, cu eternul şi durabilul visat, refuzat - limite existenţiale - atitudinea e
 -10-

o rugă fără cre­dinţă, o plasare solidară în centrul umanului, cum sunt sufletele bătrânilor din bucata
cu acelaşi titlu, prizoniere în „trupurile uzate”:
Cât de triste trec sărmanele
şi plictisite de viaţa mizeră pe care-o duc.
Cum tremură c-au s-o piardă şi se-agaţă de ea
aceste suflete incerte, contrariate,
chircite - groteşti şi tragice -
în vechile lor piei scorojite.
Ideea se întregeşte altfel în poemul cel mai vechi din selecţia definitivă. În jurul fiinţei ziditoare
au fost înălţate „mari şi înalte ziduri”, nu ştim de către cine. „N-am auzit zvon de mistrii şi nici de
glasuri”, „pe nesimţite m-au în­chis în afara lumii”, se distinge ca un protest, ca un acord fundamental
al efortului de expresie care va urma. Aici „nu există ferestre sau nu le poţi afla”, te consolezi la
gân­dul că lumina ar putea dezvălui „tiranii şi mai mari”. Zile­le se urmează monotone, identice,
insidioase. Pe ale viito­r ului le avem în faţă ca un „şir de mici lumânări aprinse, aurite, calde şi vii”;
cele trecute rămân în urmă, „jalnic şi­rag de lumânări stinse, topite şi-ncovoiate”. O primejdie aşteaptă
şi ameninţă. În teamă şi bănuieli, „cu ochi îngro­ziţi” încerci să scapi, s-o ocoleşti, dar mesajele primite
n-au identificat-o bine, catastrofa survenind când nu ne-o în­chipuim şi când „nepregătiţi - de unde
timp - cu ea ne duce”. Însingurare a individului, a oraşului, a satrapiei, a speţei:
Zeus zări lacrimile nemuritorilor cai, şi se întrista. „Nu trebuia, îşi spuse, ca la nunta lui Peleu
să procedez cum am procedat, fără minte; era mai bine de nu vă dam niciodată făpturi fără noroci Ce
căutaţi acolo . la acea mizerabilă omenire, jucărie a sorţii?”16
Tinereţea şi frumosul în schimb aşază la orizonturile acestei grăniţări cosmice singurele eterne
lumini. Ce esenţă din ierburi, preparată după reţete eleno-siriene ar putea reda din nou „anii douăzeci
şi trei”? se întreabă faustian. Atât de intens am contemplat frumuseţea, că mi-s pline de ea privirile,
auzim în alt loc. Între aceste două noţiuni şi între aceste două atitudini, evocând sau contemplând,
avem poezia erotică. „Chipurile iubirii” din „nopţile tine­reţii” sau din „nopţile tinereţii reîntâlnite”
aprind într-un suflet de bătrân, situat la antipodul idealului romantic, un nemăsurat orgoliu:
Nu m-am legat. Am cedat cu totul şi m-am dus. Înspre plăceri ce, jumătate reale, jumătate
iluzorii, îmi bântuiau creierul, în noaptea iluminată, m-am dus.
Cum metaforiza cineva, „altare dorinţei, stele votive cărnii”:
Şi pe urmă trăsura aceea închisă... Senzuala apropiere a trupurilor; mâinile unite, buzele unite.
Un nou Satyricon, unde nimic nu lipseşte: aşteptare, consimţire, decepţie, totul consumându-
se ilicit, iar eroii („dar societatea era ipocrită la extrem”) trebuind să dove­dească multă precauţie la
întâlniri

16 Caii lui Ahile.

 -11-

(Apoi câţiva paşi neliniştiţi pe trotuar -

până când reuşiră să schimbe un surâs, un semn uşor)
şi la despărţiri
(Ies din casă separat, pe ascuns; şi cum păşesc
neliniştit pe stradă, par
să-şi dea seama că vreun detaliu îi trădează)
purtători de râvniri ce „străluceau în ochi” şi „tremu­rau în glas”, heralzi ai viciului:
Se jură ades să înceapă o altă viaţă. Dar când vine noaptea, cu sfaturile ei, cu căderile şi
promisiunile ei, când vine noap tea, cu forţa ei, spre aceeaşi bucurie fatală a trupului care vrea şi care
cere, se întoarce pierdut.
Funcţionar rural, fierar cu mâinile murdare de uleiuri şi de rugină, student în literatura greacă,
favorit regal, ucenic la un croitor, pictor şi discobol „dintr-o familie prie­tenă sinagogii”, diac, vânzător
într-o prăvălie de mănuşi, obiectul inspiraţiei erotice e de fiecare dată exultare pe seama perfecţiunii
corpului uman. Elementele fizice şi psihice se confundă ca-n Lysis, în răsăririle sculpturale care
umplu retina de un cântec solar:
Şi am văzut frumosul trup pe care Eros
parcă din propria perfectă experienţă l-ar fi creat -
modelând, cu bucurie, membrele lui simetrice;
înălţănd, sculpturală, statura;
modelând, cu emoţie, chipul
şi lăsând din atingerea mâinilor lui
un sentiment la frunte, în ochi, pe buze.
Asistăm de fapt la o gală neîntreruptă de strălucitori efebi ca arătări de zei („care din ei va fi
fiind?”), femeii revenindu-i, întotdeauna mamă (a lui Aristobul, a lui Cleomene, a marinarului înecat),
doar corul virtuţilor, frumuseţea morală. Dincolo de culpabilitatea androgină, de natura plăcerii întru
care oficiază, e uimitor cum totali­tatea emoţiilor şi sentimentelor găsesc aici o rezonanţă şi o adresă
general umană, mulţumită filtrului prin care sunt trecute. Un peisaj, un obiect, o inscripţie le poate
stârni. În istorie şi în prezent, şi în ciuda tuturor deziluziilor, dorinţa e mereu vie, dăinuie. Dar şi
regretul, conştiinţa acţiunii distructive a timpului:
Privind un opal pe jumătate verde,
mi-am amintit doi frumoşi ochi verzi
pe care i-am privit; acum vreo douăzeci de ani...
Trebuie că s-au şters - de mai trăiesc - ochii verzi; s-o fi stricat frumosul chip.
Lenta elaborare a poemului, după Mirambel, contri­buie la depărtarea de şocul imediat,
prezenţa e regăsită sub forma amintirii care anulează abjecţia şi dispensează de persoana a doua a