Tensiunea arterială (TA)

Este rezultatul însumării a patru grupe de factori:

- Factori cardiaci: forța de contracție cardiacă (debit/ bătaie) și frecvența
cardiacă (debit/ minut);
- Factori vasculari: diametrul vascular, rezistența arteriolară, elasticitatea
arteriolară, capacitatea venoasă;
- Factori sanguini: volemia (volumul de sânge circulant), vâscozitatea.
- Factori renali: diureza și retenția hidrosalină (dependente de funcția renală,
activitarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron)
Valorile normale ale tensiunii arteriale:
- Adulți până la 40 ani:
TA max. (sistolică= TAs)= 100mmHG + varsta (ani);
Limite (mmHg): 110- 140;
TAmin. ( diastolică= Tad)= ½ TAmax + 20;
Limite (mmHg): 60- 90;
Peste 60 ani: TAmax= max 160 mmHg; TAmin= 90 mmHg.
- Copii si adolescenti:
3- 5 ani……….<116/76 10- 12 ani…….<136/82
6- 9 ani……….<122/78 13- 15 ani…….<136/86

- Gravidă: ≤ 140/85 mmHg.

Hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creșterea
presiunii sistolice și a celei diastolice peste valorile normale. După OMS se
consideră valori normale pentru presiunea maximă 140-160
mmHg, interpretate în raport cu vârsta, sexul și greutatea, iar pentru cea
minimă 90-95 mmHg.
Clasificări ale HTA:
Hipertensiunea arterială se clasifică în funcție de:
1. Valorile tensiunii arteriale maxime (TAs) și tensiunii arteriale min (TAd), în
mmHg:
2. Stadiile de afectare a unor organe:
- stadiul I, funcțional: creșteri tensionale moderate și temporare, cu
tulburări vasomotorii ( amețeli, dureri de cap); electrocardiogramă normală; făra
semne de afectare organică;
- stadiul II, organic: creșteri tensionale permanente, cu modificări ale
electrocardiogramei și cel puțin un semn de afectare organică (hipertrofie
ventriculară stângă, tulburări renale);
- sadiul III, multiorganic: hipertensiune severă permanentă, cu
electrocardiogramă modificată și afectări în majoritatea organelor vitale
(insuficiență ventriculară stângă, arterioscleroză ca localizări coronare, cerebrale,
renale, angină pectorală, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale.
3.Etiologie:
- HTA esențială (primară, idiopatică) (75- 90% cazuri), plurietiologică
datorată unor disfuncții complexe și relativ greu de diagnosticat; debutul la
vârsta de 25- 55 ani;
- Secundară (10- 15% cazuri), datorată unor patologii ( patologie
renală, hipercorticism, hiperaldosteronism primar, hipertiroidism, hipertensiune
intraarterială, afecțiuni cardio- vasculare) sau unor medicamente
( corticosteroizi, anticoncepționale, antiinflamatoare nesteridiene); HTA
secundară este caracteristică pentru copii și adolescenți.

Principalele complicații ale HTA sunt:

- cardiace: insuficiență cardiacă;
- coronariene: boala arterială coronariană;
- cerebrovasculare: accident vascular cerebral (AVC), encefalopatie hipertensivă;
- renale: insuficiență renală;
- vasculare: accidente aterotrombotice, anevrism.

Factorii de risc cardiovasculari la hipertensivi sunt:

- factori de risc majori: fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, vârsta ( peste 60 ani),
postandropauza, postmenopauza, istoric familial de boală cardiovasculară.
- boala cardiovasculară (BCV) cu manifestări clinice sau leziunile organelor țintă:
accidente vasculare, nefropatie, arteriopatie periferică, retinopatie.