-Anemiile-

1.1 Anemia reprezintă scăderea nivelului hemoglobinei sub limita

inferioară a normalului (12g/dl la femeie şi copil, 13g/dl la bărbat, 14g/dl la nou-
născut).
1.2. Cauze
Anemiile pot apărea din cauza mai multor condiţii, unele ereditare dar
majoritatea sunt rezultatul unei alimentaţii necorespunzătoare. Cele mai comune
forme de anemie nutriţională sunt cea datorată lipsei de fier, de acid folic şi de
vitamina B12.

În general, anemia are patru cauze majore:

 Hemoragie
 Hemoliză - distrugerea excesivă a globulelor roşii
 Producţia insuficienţă de globule roşii
 Nivel insuficient de hemoglobină

La femei, incidenta anemiei este mai crescuta decat in cazul barbatilor, din
cauza pierderii lunare de sange prin menstruatie.
Anemia feripriva (datorata lipsei de fier din organism) este comuna la
adulti, fiind cauzata de pierderea de sange - prin menstruatie sau prin sangerari
latente.
La copii, anemia feripriva se datoreaza insuficientei aportului alimentar de
fier.
Anemia este cauzata frecvent de sangerarea gastrointestinala consecutiva
luarii unor medicamente obisnuite, precum aspirina sau ibuprofen.
De cele mai multe ori anemia afectează transportul de oxigen, fiind astfel
influenţată şi utilizarea combustibililor. Deoarece anemia este o problema
hematologică se impune testarea elementară a sângelui. Acest test poate furniza
multe dintre informaţiile necesare: determinarea procentajului de celule albe
(importante în lupta împotriva infecţiilor), a hematocritelor (câtul împărţirii
volumului de globule roşii la volumul total de sânge). Testul constă în observarea
la microscop a unei probe de sânge pentru a localiza anormalităţi în structura
celulei. Pentru că boala sa fie diagnosticată drept anemie, numărul globulelor roşii
trebuie să fie sub 4,8 milioane/microlitru la bărbaţi şi 4,5 milioane/microlitru la
femei (faţă de cantităţile normale de 5,4 miloane/microlitru la bărbaţi şi 4,8
milioane/microlitru la femei).

Este destul de uşor să îţi dai seama dacă un pacient este anemic. În general,
mult mai dificil şi mai costisitor este să constaţi cu exactitate cauza dereglării.
Progresele tehnologice actuale permit formularea unei teze despre cauza bolii prin
câteva teste simple ale sângelui. Anemia poate exista în trei feluri diferite:
producţie scăzută de globule roşii, distrugere crescută a acestora sau pierderea
sângelui prin hemoragie. Cele trei forme de anemie nutriţională sunt datorate
producţiei scăzute de globule roşii. Cea mai comună este anemia asociată lipsei de
fier.

1.3. Diagnosticarea anemiilor

In cazul existentei unei suspiciuni de anemie confimarea acesteia este foarte
usor de facut de catre laborator. Efectuarea unei hemograme complete reprezinta
investigatia primara obligatorie la care se adauga in anumite cazuri examinarea
frotiului de sânge. O hemograma completa (care in laboratorele moderne se face in
1-5 minute) cuprinde:

1. numarul de hematii care in anemie poate fi scazut, normal sau crescut, in

functie de vechimea anemiei si de capacitatea maduvei osoase de a compensa
anemia;

2. hematocritul, care in anemii este scazut;

3. hemoglobina, care de asemenea este scazuta;

4. volumul eritrocitar mediu (VEM) ne da informatii asupra marimii hematiei –

este scazut in anemiile feriprive si talasemii, normal in anemii posthemoragice,
crescut in anemia pernicioasa;
5. hemoglobina eritrocitara medie (HEM) este scazuta in anemiile feriprive si
alte anemii care merg cu scaderea sintezei de hemoglobina (talasemii), normala in
anemiile posthemoragice recente, crescuta in anemia pernicioasa;

6. concentratia hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM) este scazuta in

anemiile feriprive si alte anemii care merg cu scaderea sintezei de hemoglobina, si
normala in restul anemiilor.
Restul parametrilor unei hemograme (numar de trombocite, volumul
trombocitar mediu, trombocitocritul, numarul de leucocite si formula leucocitara)
constituie informatii utile care ne pot avertiza asupra unei cauze a anemiei.
Examinarea microscopica a frotiului de sânge reprezinta modalitatea de studiere a
morfologiei celulelor sanguine, de apreciere a cantitatii de hemoglobina din
hematii, a numarului de leucocite si trombocite din sânge, informatii suplimentare
care vor ajuta la stabilirea tipului de anemie.

1.4. Siptomatologia anemiilor

Anemia constituie o manifestare a unei afectiuni ascunse; ea nu este o boala
propriu-zisa.
Siptomele prezente la un pacient anemic se datoreaza atat bolii de baza cat
si anemiei insasi. Acestea se evidentiaza in functie de:
 severitatea anemiei;
 ritmul instalarii aemiei(anemia instalata rapid este mai prost tolerata);
 varsta bolnavului;
 starea aparatului cardiovascular;
 capacitatea de transport a oxigenului(exemplu hemoglobina S asigura o mai
buna oxigenare a tesuturilor)
In cazul anemiei acute predomina ametelile, tulburarile de vedere, dispneea,
paloarea intensa, tahicardia, hipotensiunea arteriala si, uneori, lipotimia sau
colapsul.
In anemia cronica, pe primul plan se situeaza paloarea pielii si a
mucoaselor, vizibila mai ales la palme, buze, unghii si mucoasa bucala, tulburarile
nervoase, astenie, tulburari de memorie, ameteli, cefalee, tendinta la lipotimie,
semnele cardiovasculare (palpitatii, dureri precordiale, dispnee), tulburarile
digestive (anorexie, flatulenta sau constipatie), amenoreea si tulburarilemenstruale
la femeie. Examenul de laborator precizeaza gradul de scadere a eritrocitelor si a
hemoglobinei, valoarea globulara, anomaliile eritrocitelor etc.
Daca anemia se instaleaza progresiv la copiii si adultii tineri,
siptomatologia este moderata, atata timp cat hemoglobina se mentine deasupra
valorii de 7-8 g/dl. In schimb, daca anemia se instaleaza rapid, manifestarile
clinice sunt sunt importante chiar la valori mai mari al hemoglobinei.
Pacientii in varsta dezvolta mai rapid siptome cardiace si pe hipoxie
cerebrala datorita afectarii alterosclerotice a sistemului vascular.
Exista cateva simptome ale anemiei ce pot ajuta la recunoasterea din timp
aceastei afectiuni:
⁎ Oboseala accentuata. Una dintre cele mai cunoscute simptome ale
anemiei este oboseala accentuate si fara motiv, pe parcursul zilei, o persoana
anemica simte o stare de oboseala fizica si intelectuala ridicata, care o impiedica
sa efectueze sarcinile obisnuite. Uneori, aceste senzatii sunt insotite de o scadere
considerabila a apetitului.
⁎ Scaderea capacitatii de concentrare. O persoana anemica nu mai poate
sa se concentreze, activitatile de rutina i se par mai complicate si poate avea chiar
tulburari de memorie. De aceea, persoanele care lucreaza in locuri periculoase si
conducatorii auto trebuie sa aiba grija sporita in cazul in care se simt obositi si
cred ca pot suferi de anemie.
 ⁎ Paloarea fetei. Anemia aprovoaca o paloare evidenta a fetei, ochii sunt
foarte obositi, privirea pierduta, iar tenul anormal de palid.

⁎ Migrene repetate. Daca cateva zile sau saptamani la rand o persoana are
migrene repetate fara o cauza clara, eventual combinate cu stari de ameteala sau
greta, e probabil sa fi vorba de anemie.

⁎ Palpitatii la inima. Sa observat, ca la un numar mare de anemici se

regasesc simptome similare afectiunilor cardiovasculare: palpitatii, tahicardie,
suflu sistolic etc.

⁎ Depresie. Slabiciunea fizica si oboseala acentuata poate duce in unele

cazuri chiar la depresie. Comportamentul bolnavului este puternic modificat,
acesta este mult mai putin activ si dinamic decat de obicei.

⁎ Modificarea temperaturii corpului. Unul dintre efectele anemiei este si

modificarea temperaturii corpului fara un motiv aparent normal; pacientul are
frisoane, urmate la scurt timp de senzatia de caldura.

⁎ Insomnie. Atacul de panica, starile de nervozitate si insomnia pot fi de

asemenea reactii ale anemiei. Probleme de erectie si dereglari ale ciclului
menstrual. In cazul barbatilor, anemia poate fi cauza unei erectii slabe, in timp ce
femeile pot suferi dereglari in ceea ce priveste ciclul menstrual

⁎ Fecalele negre si urat mirositoare pot sa fie un semn de anemie. Ele se

datoreaza de obicei unei hemoragii la
nivelul stomacului, care duce deci la
pierderea de fier. Acelasi lucru este
valabil si daca gasesti sange in fecale,
numai ca problema este localizata la
nivelul intestinului gros.

Semne clinice:
 paloarea tegumentelor si
mucoaselor
 polipnee - initial la efort, apoi si in repaus
 tahicardie
 suflu sistolic functional
 endeme

1.5. Pricipalele tipuri de anemie

Clasificarea anemiilor constituie o problemă dificilă datorită

complexităţii factorilor clinici, morfologici, etiopatogeni şi de cinetică celulară.
Astăzi se acceptă existenţa următoarelor modalităţi de clasificare:
A. clasificarea clinică
B. clasificarea morfologică
C. clasificarea eritrokinetică
D. clasificarea etiopatogenică

A. Clasificarea clinică
Anamneza repetată şi minuţioasă, alături de un examen complet şi corect
efectuat, constituie punctul de plecare al clasificării clinice. Aceste date permit
încadrarea anemiei bolnavului într-o formă uşoară, medie sau severă, dar
confirmarea gradului de anemie se face numai în funcţie de valorile
hemoglobinei şi hematocritului:
Anemie uşoară: Hb - 11 - 8 g/dl, Ht =39- 30 %
 Anemie medie: Hb = 8 - 6 g/dl, Ht = 30-22%
 Anemie severă: Hb = 6 - 2 g/dl, Ht = 22 - 10 %

B. Clasificarea morfologică
 Astăzi, pentru clasificarea morfologică a anemiilor se completează
examinarea frotiului de sânge periferic cu determinarea volumului eritrocitar
mediu (VEM).

Cele trei tipuri morfologice de anemii şi cauzele care le pot genera sunt
expuse în tabelul de mai jos:
Tipul anemiei Volumul Cauzele
mediu eritrocitar
Microcitară şi Mic
(VEM) Deficienţă de fier, sindroamele
hipocromă sau numai talasemice, bolile cronice
microcitară
Normocitară şi Normal Anemia posthemoragică,
normocromă anemii hemolitice, anemiile
Macrocitară Mare leucoeritroblastice
Alcoolism, deficienţă de acid
folic şi vitamina Bl2

C. Clasificarea eritrokinetică
Se bazează pe numărul de reticulocite şi pe aspectul seriei eritroblastice
din măduva osoasă.
Dacă numărul de reticulocite este scăzut, eritropoeza este considerată
ineficientă, fie prin distrucţia intramedulară a seriei roşii (anemia Biermer),
fie prin dislocarea ei (leucemie acută).

D. Clasificarea etiopatogenică
Reprezintă momentul esenţial etapele de diagnostic. Cu ajutorul
mijloacelor paraclinice se pot stabili cauzele şi mecanismele de producere a
anemiei.
Anemiile rezultă din dezechilibrul între producerea şi pierderea sau
distrugerea eritrocitelor.
Se pot distinge două mari grupe de anemii cu subgrupe:
 a. Anemii prin hipofuncţia măduvei osoase :
1. Diminuarea eritrocitelor datorită:
 deficitului factorilor de maturare: anemii megaloblastice
 alterării hemocitoblaştilor: anemii hipoplazice, anemii aplazice
 înlocuirii măduvei hematogene cu alt ţesut: metaplazii
2. Diminuarea sintezei hemoglobinei datorită:
 deficitului de sinteză a hemoglobinei : anemii hipocrome, anemii
feriprive
 deficitului in sinteza globinei : talasemii
b. Anemii prin pierderea sau distrugerea crescută a eritrocitelor :
1. Anemii hemolitice:
 ereditare
 dobândite
2. Anemii posthemoragice
In anemiile prin hipofuncţia măduvei osoase, caracterizate prin carenţă
de fier sau prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor se folosesc
medicamente de substituţie, substanţele deficitare.
Toate aceste medicamente fac parte din medicaţia antianemică.

1.5.a. Anemiile prin tulburari in sinteza hemoglobinei

Hemoglobina, proteina complexa, este alcatuita din globina (96%) si hem (4%).
Pentru sinteza hemoglobinei sunt indispensabili fierul, acizii aminati si proteinele,
unele vitamine (C, A, B2, B6,
B12) si acidul folie. Sinteza de
hemoglobina poate scadea, in
primul rand, din cauza diminuarii
fierului din organism, fie pentru
ca fierul, in cantitate normala, nu
 poate fi utilizat din cauza lipsei de proteine (necesare sintezei globinei), fie din
cauza unor carente multiple (fier, hormoni, proteine).

De obicei, aceste anemii sunt microcitare si hipocrome.

Hipocromia apare atunci cand concentratia medie a hemoglobinei scade sub

30%.

Marea majoritate a acestor anemii sunt feriprive. Pot aparea insa anemii cu
tulburari in sinteza hemoglobinei si in carente vitaminice (C. B. PP), in blocarea
sintezei de Hb (infectii cronice, neoplasme, etc).

Anemia hipocromo feripriva

Anemia feriprivă este anemia datorată scăderii rezervelor de fier din

organism. Este anemia cel mai frecvent întâlnită.

Cauzele principale ale anemiei feriprive sunt: aport insuficient de fier

(alimentatie saraca in fier), insuficienta resorbtiei digestive (stomac rezecat, boli
ale intestinului subtire, anaclorhidrie), pierderi crescute de fier (hemoragii
cronice), nevoi crescute (sarcini repetate, alaptare, perioada de crestere), utilizarea
insuficienta a fierului (infectii cronice, tumori).
Tratamentul anemiei feriprive are 2 obiective: suprimarea cauzei (atunci
când este posibil) şi corectarea carenţei.
Durata tratamentului cu fier este de minim 3-4 luni. Din acestea 1-2 luni
sunt necesare refacerii anemiei şi restul umplerii depozitelor de fier. Se utilizează
săruri de fier (sulfat, gluconat) cu administrare per os, în doză de 100-200 mg fier
element pe zi. Formele cu administrare per os pot determina un sindrom dispeptic
cu greaţă, vărsături, dureri epigastrice, diaree. De asemenea, pot colora scaunul în
negru putând crea confuzii cu scaunul melenic. Formele cu administrare
parenterală se utilizează foarte rar datorită riscului de apariţie a reacţiilor
anafilactice severe. Se folosesc la bolnavi cu sindroame de malabsorbţie, cu
intoleranţă la preparatele orale sau la bolnavii psihici la care administrarea orală
nu poate fi controlată. Doza de fier administrată parenteral se calculează după
formula:
Doza = (15- hemoglobina bolnavului) x greutatea(kg) x 3
La tratamentul cu săruri de fier se poate asocia vitamina C care facilitează
absorbţia fierului.
Transfuziile de sânge sunt indicate numai în anemiile severe sau prost
tolerate. Răspunsul la tratament este susţinut de: apariţia crizei reticulocitare (între
a 5-a şi a 10-a zi de la începerea tratamentului), normalizarea hemoglobinei,
restaurarea indicilor eritrocitari, refacerea stocurilor tisulare (feritinemia),
dispariţia modificărilor clinice.
Tratamentul profilactic cu fier este indicat la nou-născuţi în special
prematuri sau gemeni, gravide în partea a doua a sarcinii, în perioada alăptării.

Talasemiile
Talasemiile sunt boli ereditare, caracterizate prin microcitoză, eritropoieză
ineficientă, hemoliză. Ele se datorează unor mutaţii la nivelul genelor care codifică
sinteza globinei.
Anemiile megablastice
a) Deficitul de vitamina B12
Cauze : aport insuficient (regim vegetarian), gastrectomia, cancerul gastric,
malabsorbtia intestinala: rezectii de ileon, ileita terminala, boala celiaca,
malabsorbtie selectiva de vitamina B12, disbacterioze intestinale, medicamente
care interfereaza cu absorbtia vitaminei B12 (Colchicina, Neomicina), deficienta
ereditara de transcobalamina
B) Deficitul de acid folic
Cauze : aport insuficient, alcoolismul cronic, malabsorbtie( boala celiaca,
rezectii jejunale, malabsorbtie selectiva a acidului folic), medicamente care
interfereaza cu absorbtia acidului folic (sulfamide, anticonvulsivante,
colestiramina, izoniazida, salazopirina), sarcina, neoplazii, parazitoze, pierderi
exagerate (anemii hemolitice, exfolieri cutanate masive -psoriazis), deficitului
unor enzime în cursul unor boli hepatice

C) Deficit combinat de vitamina B12 si acid folic

- sindroame de malabsorbtie
Vitamina B12 si acidul folic intervin în sinteza acizilor nucleici.

Vitamina B12 participa la metabolismul acidului folic si la degradarea unor

acizi grasi.
Cele mai cunoscute anemii megaloblastice sunt: anemia pernicioasa sau
anemia Biermer si anemiile parabiermeriene sau anemiile megaloblastice
simptomatice.

1.5.b. Anemia posthemoragică acută

Aceastea este provocată de o abundenta hemoragie externa sau interna.
Cauzele principale sunt hemoragiile traumatice si hemoragiile medicale: diateze
hemo-ragice, hemoragii digestive (melena, hematemeza), genitale (in special la
femei), uneori hemoptizii si hematurii abundente si, exceptional, epistaxis.
Simptomele care apar in primele ore nu se datoreaza anemiei (care apare mai
tarziu), ci reducerii volumului de sange circulant.

Anemia apare cand afluxul de lichide din tesuturi trece in patul vascular
pentru compensarea masei sanguine, diluand elementele figurate ale sangelui.

Tratamentul anemiei acute urmareste oprirea hemoragiei prin hemostaza

chirurgicala si combaterea starii de colaps. Pentru refacerea rapida a masei
sanguine, cel mai bun mijloc este transfuzia de sange. Se administreaza in medie 1
1 sange: primii 500 ml rapid (15 minute), iar restul, in perfuzie obisnuita.

Tratamentul se continua cu administrarea de fier pe cale orala (sulfat feros) si

regim bogat in proteine si vitamine.
 1.6.. PREVENIREA ANEMIILOR

Exista o serie de masuri pentru a preveni si trata anemia feripriva si/sau

nutritionala.
Acestea includ alaturi de tratamentul instituit de medicul specialist,
imbunatatirea
alimentatiei, consumul
de alimente bogate in
fier, acid folic si
vitaminele B12 si C si
suplimente de vitamine.
Principalele
alimente bogate in fier
sunt: faina integrala de
grau, faina de soia, susanul, fasolea, mazarea, fisticul, lintea, semintele de floarea-
soarelui, nautul, ovazul, salata verde, graul incoltit, fructele (proaspete, oleaginoase,
uscate), spanacul.
Absorbtia fierului este stimulata de consumul de vitamina C din fructele si
legumele proaspete.
Cerealele integrale consumate la masa de dimineata ajuta atat la reglarea tranzitului
intestinal, cat si la suplimentarea cantitatii de fier necesara organismului