You are on page 1of 1

minescu

amnă

mnă, frunza 'mprăştiată,


vârlă 'n geamuri grele picuri;
scrisori din roase plicuri
eas gândeşti la viaţa toată.

i timpul tău cu dulci nimicuri,


a nimeni 'n uşa ta să bată;
bine-i, când afară-i sloată,
nd la foc, de somn să picuri.

mă uit din jet de gânduri,


smul vechiu al zânei Dochii,
eaţa creşte rânduri-rânduri;

d foşnirea unei rochii,


as abia atins de scânduri...
bţiri şi reci mi-acoper ochii.