1

CĂILE DE TRANSMITERE A REVELAŢIEI DUMNEZEIEŞTI: SF. SCRIPTURĂ ŞI SF. TRADIŢIE

SF. SCRIPTURĂ
Este o colecţie de cărţi sfinte, scrise de prooroci, apostoli şi alţi oameni aleşi, sub inspiraţia
Duhului Sfânt, care cuprinde adevăruri de credinţă, norme de purtare, precum şi unele relatări istorice,
pe care Dumnezeu le-a descoperit spre a fi scrise şi păstrate şi transmise credincioşilor în scopul
mântuirii.
Biblia se conpune din VT şi NT
VT cuprinde 39 cărţi inspirate sau canonice şi 19 cărţi necanonice, doar bune de citit.
NT cuprinde 27 de cărţi.
INSPIRAŢIA SF. SCRIPTURI
Este o operă inspirată de Duhul Sfânt. Inspiraţia sau insuflarea Duhului Sfânt este acţiunea
dumnezeiască asupra unui autor sfânt, prin care Dumnezeu îi luminează mintea acestuia spre a
cunoaşte şi a înţelege cele descoperite, îl îndeamnă să scrie şi îl fereşte de greşeli în decursul scrisului.
Biserica Ortodoxă recomandă credincioşilor săi citirea SS, dar aceasta nu înseamnă că îngăduie
oricărui credincios să o tâlcuiască, după mintea şi priceperea sa.
Avem recomandări clare în această privinţă:
( II Petru 3, 16) ,,Cum vorbeşte despre acestea în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri
cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le tălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a
lor pierzare,,.
( FA 8; 27-31)
Sf. TRADIŢIE
Cuvântul tradiţie vin din latină şi însemna predare, transmitere.
Prin S T se îmţelege totalitatea adevărurilor revelate care nu se cuprind în SS, ci au fost predate
prin viu grai de către Mântuitorul şi Sf. Apostoli, fiind ulterior consemnate în scris şi păstrate de către
Sf. Biserică ână în zilele noastre.
Sf. Tradiţie are două aspecte
1) STATORNIC – Biserica recunoaşte fonsul Tradiţiei dumnezeieşti, apostolice preluate de
ea;
2) DINAMIC – Biserica preia Tradiţia Apostolică pe care o dezvoltă continuu, după nevoile
ei lăuntrice şi exterioare ca răspuns la problemele fiecărei epoci.
Aspectul statornic al Sf. Tradiţii poate fi delimitat în timp, ea începând la Cincizecime şi ţinând până la
moartea ultimului Apostol, fiind fixată în scris de Biserică până în epoca Sinoadelor Ecumenice.
Aspectul dinamic al Sf. Tradiţii este în continuare şi nu se va termina până la sfârşitul veacurilor, întrucât
Biserica răspunde mereu tuturor problemelor din fiecare epocă, stând ferm în tradiţia apostolică.
Monumente sau documente la S T
 Hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi particulare
 Scrierile Sf. părinţi
 Monumente de artă bisericească
2

 Mărturisirile de credinţă
Criteriile Sf. Tradiţii
În timp au apărut şi tradiţii false. Tradiţia adevărată trebuie să aibă următoarele condiţii:
 Ceea ce se găseşte in Tradiţie să fi fost crezut todeauna în Biserică, începând cu Vechea Biserică.
 Ceea ce se gaseşte în ST să fie crezut în toate Bisericile creştine de pretutindeni.
 Ceea ce se găseşte în ST să fie consemnat de către Sf. Părinţi şi scriitori bisericeşti, de către cea
mai mare parte dintre ei.
Sf. Tradiţie completează Sf. Scriptură, de aceea faţă de aceasta ea este completivă şi explicativă.
Deosebiri interconfesionale
 Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică mărturisesc împreună că forma de credinţă şi de viaţă
creştină este cuprinsă de Sf. Sc. si Sf. Tr.
 Protestanţii nu acceptă Sf. Tradiţie, ci doar Sf. Scriptură
Sf. Scriptura si Sf. Tradiţie nu pot exista fără Biserică, şi invers.